|
Cotele agricole decid soarta fermierilor
In urmatoarele doua-trei luni autoritatile
romane vor negocia cu Comisia Europeana ce anume si cit vor putea produce
agricultorii romani dupa integrarea in Uniunea Europeana. Este vorba de
asa-numitele cote, care sint de fapt niste cantitati de produse sau suprafete
care vor beneficia de subventiile europene. Fara aceste plati directe din
bugetul comunitar catre fermieri, un produs agro- alimentar are putine sanse
sa faca fata concurentei de pe piata comuna. Cu alte cuvinte, in primul
trimestru al acestui an se va decide practic cum va arata agricultura romaneasca
de acum inainte.
Cota unui produs agricol reprezinta cantitatea alocata unei tari membre,
care va beneficia de plati directe din partea bugetului comunitar. Acest
sistem reprezinta de fapt esenta politicii agricole a Uniunii Europene:
fermierul primeste bani, in medie un sfert pina la o treime din valoare,
pentru un litru de lapte sau un kilogram de griu sau sfecla de zahar. Romania
urmeaza sa negocieze in ce conditii si pentru ce cantitati va putea obtine
aceste subventii dupa integrare. “Cit vom negocia cota la un anumit
produs, cam atit se va si produce in Romania dupa integrare”, a recunoscut
secretarul de stat in Ministerul Agriculturii, Valeriu Steriu. Prin documentul
de pozitie, Romania a solicitat o suprafata totala de circa 6,9 milioane
de hectare ca suprafata de baza pentru schema de plati directe.
Suprafata agricola totala a Romaniei este de circa 14 milioane de hectare
ceea ce inseamna ca, in cel mai bun caz, doar pe jumatate din aceasta se
va putea produce in conditii de competitivitate. In primul trimestru al
acestui an Comisia Europeana va elabora impreuna cu statele membre un punct
de vedere fata de solicitarile Romaniei.
Laptele european, sustinut cu 0,1 euro
Cea mai mare miza in negocierea cotelor o detine
laptele, care este unul din principalele produse cu care Romania se poate
impune pe piata europeana. Romania a solicitat o cota la lapte de 7,5 milioane
de tone. Productia actuala este de 5 milioane de tone, din care doar un
sfert este industrializata, aceasta fiind o conditie pentru a primi subventia.
Plata directa pentru un litru de lapte se va ridica, dupa integrare, la
circa 0,1 euro. “Este o cantitate mare intr-adevar. Totul depinde
de minister, cit de bine va negocia si cit de mult se va tine de cuvint
in derularea programelor de relansare a sectorului. Daca se va tine de program
avem sanse, daca nu, nu.” a spus Florin Popescu, presedintele Patronatului
din Industrializarea Laptelui.
Intre anii 1995 si 2003 se iau cei mai buni cinci ani consecutivi pentru
respectiva cultura. Se elimina anul cel mai bun si cel mai prost si din
ceilalti se face o medie a recoltei. Cantitatea obtinuta este baza de negocieri
cu UE. Nivelul maxim care poate fi obtinut este de 20% fata de baza, insa
trebuie aduse argumente solide pentru a mai putea prinde ceva. Sansele sint
insa foarte mici, oficialii europeni precizind ca acordarea cotei suplimentare
nu este o practica curenta a negocierilor. Practica UE recomanda ca acest
lucru sa fie facut de organizatiile interprofesionale (producatori si procesatori)
la nivel national, pe baza datelor statistice. De exemplu, la lapte, cota
individuala a unui producator va fi stabilita in urma cantitatilor livrate
catre procesatori intr-un anumit interval de timp (un an, doi etc.). Cota
individuala are regim de proprietate. Producatorul primeste un certificat
care ii atesta ca poate sa produca un anumit numar de tone de lapte si ca
are dreptul sa primeasca de la UE plati directe pentru respectiva cantitate.
Cota individuala va putea fi transferata altui producator sau chiar vinduta
acestuia, regimul fiind asemanator tranzactiilor cu actiuni. “Cel
mai important lucru acum este ca organizatiile profesionale sa se puna de
acord si sa vina cu propuneri concrete legate de cote”, a spus Valeriu
Steriu. Pentru unele produse politica comunitara nu prevede obligativitatea
cotelor. In aceste cazuri, subventia se acorda indiferent de cantitatea
produsa, insa trebuie respectate o serie de conditii (un anumit standard
de calitate, un standard al marimii fermei, prezenta anumitor soiuri sau
rase).
Problemele negocierii:
• Lipsa unei program coerent de reforma
in agricultura face ca terenul pe care negociaza Bucurestiul sa fie foarte
nesigur. De exemplu, doar un sfert din crescatorii de vaci au sansa in a
prinde subventii pentru lapte deoarece nu a existat un program national
de construire a unei retele de colectare industriala a laptelui. Doar cantitatile
care ajung in fabricile de prelucrare primesc plati directe
• Neincrederea celor de la Bruxelles in datele statistice romanesti.
Dupa consultarile tehnice din octombrie 2003, Comisia Europeana a cerut
Romaniei anumite clarificari si date statistice actualizate.
• Intirzierea in calendarul negocierilor a facut ca autoritatile romane
sa fie acum cu spatele la zid. Nu mai este timp pentru a incerca sa convingem
Comisia Europeana ca pe unele produse perspectivele sint bune si astfel
sa obtinem o cota mai mare.
“Nu sintem foarte optimisti”
“De abia de acum incepe greul. Prin documentul de pozitie, Ministerul Agriculturii a cerut niste cote la nivelul solicitarii patronatelor. Sa vedem insa cum vor decurge negocierile si cu ce vom ramine dupa aceea. Aici depinde mult de performanta negociatorilor. Nu sintem foarte optimisti. Speram totusi ca la sfirsitul acestui an sa fim cu totii multumiti”, a spus Mihai Lungu, presedintele Romalimenta, organiatia patronala din industria alimentara.
Sursa: Evenimentul Zilei