|
Uniunea Europeana a adoptat reforma fuziunilor intre companii
Uniunea
Europeana a adoptat, oficial, ieri, reforma privind controlarea fuziunilor
intre companii pe teritoriul sau, informeaza AFP.
Masura a fost prezentata de Comisia Europeana la sfarsitul anului 2002 si
va intra in vigoare incepand cu 1 mai 2004, conform unor surse europene
neidentificate, citate de AFP.
Statele membre au ajuns, deja, la un acord politic privind textul actului
normativ, in noiembrie 2003. Conform procedurilor comunitare, noua reglementare
trebuia sa fie validata oficial, ceea ce au facut, ieri seara, fara dezbatere,
ministrii europeni de finante, reuniti la Bruxelles.
Noul act normativ reglementeaza, in special, timpul in care fuziunile trebuie
examinate de institutiile europene pentru concurenta si precizeaza criteriile
de evaluare aplicate de Comisie in cazul studierii fuziunilor intre companii.
Prezentata la putin timp dupa anularile rasunatoare ale unor fuziuni de
catre justitia europeana, aceasta reforma a reglementarilor comunitare este
insotita si de alte masuri, care au in vedere, in special, functionarea
interna a institutiilor din domeniul concurentei.
In pachetul de reforme prezentat, in decembrie 2002, de Mario Monti, comisarul
european pentru concurenta, figureaza, de asemenea, crearea unui economist
sef si a unei comisii pentru examinarea, “dintr-un punct de vedere
nou”, a concluziilor echipelor insarcinate cu anchete.
Analiza economica a Comisiei a fost unul dintre aspectele care au nemultumit
justitia europeana, aceasta anuland, intr-un interval de cateva luni, trei
dintre veto-urile comisiei de fuziuni.
Electricité de France s-a numarat printre marile societati amendate
pentru incalcarea legii concurentei
Electricité de France (EdF), grupul energetic francez de stat, a
trebuit sa returneze statului un miliard de euro, la sfarsitul anului 2002,
potrivit unei decizii a Comisiei Europene. Comisia a dat, de asemenea, in
judecata statul italian, pentru introducerea unei legi care limita dreptul
de vot al EdF in cadrul filialei sale din Italia. O masura similara a fost
luata si impotriva statului spaniol.
Cazul a fost unul dintre cele mai atent monitorizate de autoritatile de
la Bruxelles si sublinia dificultatile intampinate in procesul de eliminare
a subventiilor ilegale.
Mario Monti, comisarul european pe probleme de concurenta, sustinea, la
vremea respectiva, ca grupul EdF era singurul (dintre companiile europene)
care se bucura de un triplu calificativ A (acordat de agentiile de rating),
ca rezultat direct al garantiilor guvernamentale. Astfel, compania beneficia
de un avantaj neloial in procesul de strangere de capital. Monti a mai spus
ca nu este dispus sa negocieze suma pe care EdF trebuia sa o returneze pentru
ca a evitat plata unor impozite prin declararea unor venituri mai mici decat
cele reale. Decizia preliminara prevedea plata a 888 de milioane de euro,
suma totala putand ajunge la un miliard de euro (luand in calcul dobanda).
Este cea mai mare suma pe care Comisia a cerut vreodata sa fie returnata.
A treia parte a deciziei prevedea ca statul francez sa suspende aranjamentele
prin care alte companii din sectorul energetic contribuiau la fondul de
pensii al angajatilor EdF.
Autoritatile de la Paris intentionau sa retraga statutul de "corporatie
speciala", care conferea EdF dreptul de primire a garantiilor guvernamentale,
in cadrul stadiului tranzitoriu spre privatizarea partiala a companiei.
In plus, la sfarsitul anului 2002, Comisia Europeana se afla aproape de
aprobarea preluarii distribuitorului de gaze din sudul Germaniei, Gasversorgung
Suddeutscheland (GVS), de catre ENI SpA si Energie Baden - Wuerttemberg
AG (EnBW), detinuta in proportie de 34,5 la suta de Electricite de France
(EdF).
Companiile discutau, atunci, concesiile pe care le-ar fi putut face pentru
a ajunge la un acord cu autoritatile antitrust ale Uniunii Europene. Conform
Financial Times, expertii domeniului competitional afirmau ca exista o mare
probabilitate ca si cele doua companii sa fi oferit cedarea unei anumite
capacitati in Baden - Wuerttemberg. Una dintre modalitatile prin care se
putea realiza acest lucru era cresterea cantitatii de gaze importate in
regiune, pentru a inlesni intrarea rivalilor pe piata. Chiar si dupa aceste
concesii, afacerea ar fi oferit EnBW posibilitatea de a intra in competitie
directa pentru pozitia Ruhrgas pe piata germana.
Afacerea a fost, insa, anulata de autoritatile antitrust, pe motiv ca nu
respecta prevederile concurentiale ale Uniunii Europene.
Sursa: Curierul National