|
Într-un comunicat
al Comisiei Europene se aratã cã
adoptarea de cãtre Presedintele SUA la 5 martie a mãsurilor
de restrictie la importul de otel va duce nu numai la o descrestere substantialã
a exporturilor de otel al UE în SUA (4 milioane de tone în 2000),
dar si o revãrsare cãtre piata UE a otelului din tãrile
terte care pânã acum exportau acest produs în SUA.
Nevoile pietei otelului din UE cuprinde sunt cifrate la 162 milioane de tone
anual, din care 136 milioane tone sunt acoperite de productia tãrilor
membre ale UE iar restul provine din importuri. Industria de profil din UE
exportã în jur de 23 de milioane de tone de otel pe an. În
cadrul acestei ramuri sunt angajati la nivelul UE în jur de 270000 de
muncitori.
Pentru a rãspunde la mãsurile luate de SUA, Comisia Europeanã
a stabilit trei strategii:
a) contestarea compatibilitãtii mãsurilor luate de SUA cu regulile
impuse de OMC;
b) cãutarea obtinerii de compensatii prin intermediul OMC;
c) sã apere piata UE în cazul cresterii importului în UE
datoritã protectionismului promovat de SUA.
În ceea ce priveste actiunea la Organizatia Mondialã a Comertului,
UE a fãcut primul pas pe 7 martie prin înaintarea cererii formale
de consultãri cu SUA. Procedura care trebuie urmatã la OMC pentru
solutionarea disputelor este urmãtoarea:
- consultãri, duratã aproximativã 60 de zile, se prefigureazã
a se finaliza în mai 2002;
- stabilirea programului si a întâlnirilor, duratã aproximativã
45 de zile, se prefigureazã a se finaliza în iulie 2002;
- raportul final cãtre pãrti, duratã aproximativã
6 luni, se prefigureazã a fi înaintat în ianuarie 2003;
- raportul final al membrilor OMC, duratã aproximativã de 3
sãptãmâni, se prefigureazã a fi înaintat
în februarie 2003;
- organismul de solutionare a disputei adoptã raportul (în cazul
în care nu se face apel), duratã aproximativã de 60 de
zile, prefigurat a se finaliza în aprilie 2003;
- organismul de apel adoptã raportul (în cazul în care
se face apel), duratã aproximativã 60-90 de zile, prefigurat
a se finaliza în mai 2003;
- organismul de solutionare a disputei adoptã raportul organismului
de apel, duratã aproximativã 30 de zile, prefigurat a se finaliza
în iulie 2003.
Japonia, Coreea. China, ElvetiaBrazilia, Australia si Noua Zeelandã
au cerut la rândul lor consultãri cu SUA în cadrul OMC.
UE a stabilit relatii cu aceaste state precum si cu alte state, ca India si
Norvegia, care sunt interesate în declansarea acestei proceduri contra
SUA. În aceastã directie, UE a organizat si o întâlnire
de coordonare cu statele candidate la aderarea pe 12 martie 2002.
În ceea ce priveste apãrarea pietei interne a UE, este de subliniat
cã reglementãrile OMC permit introducerea mãsurilor provizorii
de apãrare pentru a prevenii sau remedia vãtãmarea industriei
unui stat membru în cazul unor circumstante critice. O preconditie a
unor astfel de mãsuri este cresterea importurilor într-un sector
specific. Mãsurile luate trebuie sã fie nediscriminatorii.
Dat fiind faptul cã pe plan mondial existã douã piete
majore ale otelului, respectiv UE cu 26,6 milioane tone import în 2001
si SUA cu 27,6 milioane tone import, precum si a faptului cã importurile
SUA s-au redus deja cu o treime în ultimii 3 ani si accesul la piata
americanã va cunoaste o nouã limitare severã prin mãsurile
luate de guvernul SUA, Comisia investigheazã în prezent posibilele
actiuni a invadãrii pietei sale de otelul care pânã acum
era absorbit de SUA.
Spre deosebire de situatia din SUA se poate observa la nivelul UE, în
ultimii ani, o crestere a importurilor de otel, de la 15,4 milioane tone în
1997 la 26,6 milioane tone în 2001, ceea ce reprezintã o crestere
de 73%.
Decizia luatã de SUA pe 5 martie a pus economia UE în fata unei
situatii critice (una din mãsurile cerute de OMC pentru luarea de mãsuri
provizorii). Aceasta deoarece industria de otel a SUA va creste în mod
exacerbat datoritã a fluxului de otel redirijat spre alte tãri
(estimat la 15 milioane tone). Aceasta poate duce la închiderea multor
facilitãti de productie a otelului la nivel european.
Pentru implementarea mãsurilor provizorii de apãrare, trebuie
urmatã urmãtoarea procedurã:
- informarea si consultarea cu statele membre;
- luarea decizie de cãtre Comisie pentru analizarea efectelor negative
pe care le va avea devierea de flux a otelului pe piata mondialã;
- decizie din partea Comisiei pentru implementarea mãsurilor provizorii
de apãrare. Implementarea mãsurilor de apãrare se pot
face pentru o perioadã de pânã la 200 de zile pe timpul
investigatiilor;
- decizie din partea Comisiei de a implementa mãsuri definitive de
protejare dupã terminarea investigatiei privind impactul mãsurilor
luate de SUA. Aceastã decizie trebuie votatã în Consiliu
cu majoritate calificatã.
Mãsurile pot lua una din urmãtoarele forme:
- o crestere a taxelor;
- o crestere a taxelor la importurile care depãsesc un anumit plafon;
- impunerea unui nivel cantitativ peste care importurile nu mai sunt permise.
Dupã cum am arãtat mai sus durata mãsurilor provizorii
nu pot depãsi 200 de zile iar a celor definitive nu mai mult decât
este necesar pentru prevenirea producerii unor daune serioase economiei UE,
precum si pentru facilitarea restructurãrii producãtorilor UE.
Dacã durata acestora depãsesc un an, ele trebuiesc progresiv
liberalizate la intervale regulate pe timpul perioadei de aplicare. Ele nu
trebuie sã dureze mai mult de 4 ani, dar pot fi extinse pentru o perioadã
suplimentarã de încã 4 ani.
În ceea ce priveste compensatiile din partea SUA, reglementãrile
OMC prevãd cã în momentul în care un stat membru
introduce mãsuri de protectie a pietei interne, acesta trebuie sã
acorde compensatii economice partenerilor sãi economici. UE considerã
cã este îndreptãtitã sã i se acorde compensatii
în valoare de 2,4 miliarde.
Dacã nu se furnizeazã compensatii, statul afectat poate suspende
concesiile de comert acordate statului care a impus mãsuri de protectie.
Pentru ca UE sã poatã suspenda concesiile de comert acordate
pentru SUA trebuie sã notifice în acest sens Comitetul OMC al
Comertului cu Bunuri într-un termen de maxim 2 luni de la impunerea
de cãtre SUA a mãsurilor protectioniste. Comisia europeanã
a lucreazã deja la aceastã notificare.
Suspendarea concesiilor poate fi implementatã imediat ce OMC considerã
cã statul care a impus mãsuri protectioniste a încãlcat
reglementãrile OMC. Totusi, aceastã mãsurã poate
fi luatã si în situatia în care mãsurile protectioniste
nu au fost luate ca urmare a cresterii majore a importurilor. Trebuie observat
în acest sens cã la majoritatea produselor pentru care SUA a
adoptat mãsuri protectioniste s-a înregistrat o scãdere
a importurilor în ultimii ani.