Stanga franceza isi revine spectaculos
Coalitia fortelor politice de stanga din Franta
constituita din socialisti, comunisti si ecologisti a obtinut o victorie
zdrobitoare in alegerile locale de duminica. Acest al doilea tur de scrutin
a confirmat si multiplicat cu opt la suta rezultatele obtinute la primul
tur din 21 martie, cand partidele din coalitie s-au prezentat separat la
urne. Amploarea succesului este subliniata si de faptul ca participarea
la vot in faza finala a scrutinului a fost sensibil mai mare decat la debutul
sau. Stanga a obtinut intre 49 si 50 la suta din sufragii, ceea ce ii ofera
presedintia consiliilor in 21 de regiuni metropolitane din cele 23. Dreapta
republicana reprezentata de Uniunea pentru o miscare populara (UMP), creata
in 2002 de catre Jacques Chirac pentru a-l sprijini in alegerile prezindentiale
a suferit o grava infrangere totalizand intre 37 si 38 la suta din voturi.
Ea nu mai controleaza decat o singura regiune, Alsacia, in loc de 14, ca
pana la alegeri. Ramane in mainile stangii prima regiune a Frantei, Ile-de-France,
adica Parisul si imprejurimile sale. Printre altele, dreapta pierde si regiunea
emblematica Poitou-Charentes, fieful sefului guvernului Raffarin. Fostul
presedinte francez Valery Giscard d’Estaing a pierdut Auvergne, in
centrul tarii unde a fost ales fara intrerupere incepand din 1986. Se mentine
ca o a treia forta politica din tara Frontul national de extrema dreapta,
cu 13 la suta din sufragii, cu toate ca a pierdut doua procente fata de
primul tur. Alegerile de duminica au consacrat astfel “tripolarizarea”
peisajului politic francez, in pofida existentei altor formatiuni care nu
au reusit inca sa se afirme ca forte influente.
Guvernul si-a recunoscut infrangerea. “Majoritatea guvernamentala
a suferit un esec grav. Poporul Frantei a dorit sa exprime o puternica nemul-tumire
si noi trebuie sa-l ascultam”, a declarat presedintele UNP, Allain
Juppé. In aprecierea liderului partidului socialist, François
Hollande, alegerile au aplicat “o sanctiune grea guvernului”
si au exprimat o neincredere severa fata de presedintele Chirac. Liderul
Frontului National, Jean Marie Le Pen, considera ca “aceasta infrangere
zdrobitoare” a fost “meritata”.
Rar se intampla ca un scrutin local sa aiba o asemenea influenta politica
pe plan national. Ce-i drept, scrutinul nu afecteaza majoritatea guvernamentala,
dar rezultatele sale arata ca cea mai mare parte a electoratului respinge
actuala politica de reforme economice si sociale. Format cu doi ani in urma,
guvernul a promovat o asemenea politica avand ca prima intentie depasirea
dificultatilor economice si relansarea cresterii si competitivitatii. Programul
respectiv a multiplicat nemultumirile unor intinse categorii sociale. Numarul
somerilor a crescut. Pensionarii au fost afectati, ca si functionarii, medicii
si ansamblul personalului medical, cadrele didactice, inclusiv profesorii
universitari. Considerand ca se fac pasi inapoi fata de ceea ce se obtinuse
de-a lungul anilor in domeniul social, toate aceste categorii populare si-au
exprimat nemul-tumirile si protestele in strada. Sprijinind politica guvernamentala,
presedintele Chirac a sustinut totodata ca se actioneaza pentru reducerea
“fracturii sociale”, adica a discrepantelor dintre profitorii
si perdantii economiei liberale. Urnele au aratat insa ca el nu a putut
convinge populatia.
Nicholas Sarkozy ar putea lua locul actualului premier
In opinia
a numerosi observatori, electoratul si-a luat, de asemenea, revansa pentru
faptul ca in alegerile prezidentiale din 2002, socat de ascensiunea in turul
final al lui Jean-Marie Le Pen, in timp ce socialistul Lionel Jospin a iesit
din cursa - a fost nevoit sa se alinieze in spatele lui Chirac, caruia i-a
oferit o victorie fara precedent cu 82 la suta din voturi. Scopul acestui
vot a fost sa impiedice extrema dreapta sa puna mana pe putere, dar nu a
oferit stangii posibilitatea de a promova propriile optiuni la guvernare.
Alegerile au produs un adevarat seism politic in Franta. Insusi premierul
Raffarin a recunoscut necesitatea unei schimbari la nivelul guvernului,
iar Chirac a evocat o posibila mutare spre stanga in politica de reforme,
pentru ca aceasta sa reflecte fie si partial optiunile majoritatii compatriotilor
sai. Ar putea fi inlocuit chiar Raffarin, cu toate ca Chirac ar dori sa-l
mentina cel putin pana la alegerile parlamentare europene din iunie. Ca
posibil succesor, diversi “scenaristi” il au in vedere pe ambitiosul
ministru de interne, Nicolas Sarkozy, sau pe cel de externe, Dominique de
Villepin. Anumiti analisti considera insa ca Chirac ar avea obligatia morala
sa dizolve Parlamentul si sa convoace alegeri legislative anticipate.
Sursa: Curierul National
