|
Ieri au avut loc alegeri
generale în Franta pentru presedintia acestei republici. Alegeri importante
pentru cã la ei presedintele are puteri clare, mai ales de ordin extern,
nu stã si-n telegutã si în cãrutã cum se
întâmplã în cazul celui român. S-a înregistrat
un record de candidati, 16, ceea ce a dus la o fragmentare a voturilor, iar
campania, anostã în opinia comentatorilor, a dus la un absenteism
ridicat (28% din electorat a preferat sã nu se ducã la urne).
Toatã lumea presupunea cã în turul al doilea al alegerilor
ce va avea loc pe 5 mai vor rãmâne sã concureze actualul
presedinte de dreapta Chirac si actualul prim ministru socialist Jospin. Electoratul
francez însã a ales altfel, trimitând în al doilea
tur pe Chirac si Jean-Marie Le Pen. Rezultatele, dupã numãrarea
a 99,5% din voturi se prezintã astfel:
- Chirac 19,65%;
- Le Pen 17,06%;
- Jospin 16,05%.
Astfel si francezii au Vadimul lor în turul al doilea, Le Pen fiind
un politician de extremã dreaptã care seamãnã
cu liderul PRM si ca exprimare si ca actiuni. Dacã, ceea ce nu credem,
va fi ales ca presedinte al Frantei multe semne de întrebare vor apãrea
pentru procesul de extindere al UE.
Situatia în care se aflã Franta dupã acest prim tur al
alegerilor nu este singularã în occident, de altfel se pare cã
este un adevãrat trend în acest sens. Balul a fost deschis de
Austria cu noul guvern care include Partidul Libertãtii de extremã
dreaptã, moment urmat de un scandal imens în UE soldat cu relatii
foarte reci ale celorlalte state membre cu Viena, reactie care, se vede acum,
nu a avut nici o influentã pe termen lung. Italia si Olanda au urmat
fiind alesi conducãtori care au discursuri ce amintesc de vremuri de
acum mai bine de 60 de ani nu de situatia actualã în care se
asteaptã o integrare mãritã a Europei. Integrare care,
sau mai bine zis teama de aceasta, stã la baza, în opinia unor
analisti, succesului pe care îl are în prezent în vest discursul
nationalist.
De subliniat reactia lui Jospin. Acesta a declarat imediat dupã aflarea
rezultatelor cã se a retrage din viata politicã "asumându-si
responsabilitatea" pentru aceastã înfrângere. Ceva
care în mod sigur nu a fost imitat dupã România unde multi
îsi "asumã rãspunderea" dar foarte greu sau
deloc se si retrag. De altfel gestul lui Jospin nu este singular, în
toate democratiile solide si responsabile obisnuindu-se ca atunci când
îti asumi rãspunderea sã te retragi din viata politicã,
scurt.