Întâlnire cu asociatiile de viticultori pentru capitolul de negociere Agricultura

 

Intr-un comunicat de presa publicat pe site-ul guvernului, www.guv.ro, se arata ca:

"Dl. Vasile Puscas, Ministru Delegat, Negociator Sef cu UE, s-a întâlnit în dupa-amiaza zilei de luni, 26 aprilie 2004, la sediul MIE, cu reprezentantii asociatiilor de producatori si procesatori din industria viti-vinicola.

Negociatorul Sef cu UE a aratat ca, pentru ca România sa îsi poata dezvolta o piata competitiva de produse agricole, este necesara dezvoltarea producerii si exporturilor acelor produse care au cautare pe piata UE si pe cea globala, sau cele care au potential în acest sens. De aceea, dl. Puscas a solicitat mai multe date pentru a putea argumenta în negocieri protejarea unor produse specific românesti.

„România are foarte multe produse traditionale, însa trebuie sa vedem exact care dintre acestea au potential de a ocupa anumite nise pe piata comunitara. Cred ca trebuie sa ne batem în negocieri pentru marcile (brand-urile) românesti si sa ne concentram asupra dezvoltarii acestora”, a apreciat dl. Vasile Puscas, Ministru Delegat, Negociator Sef cu UE.

Înregistrarea denumirilor de origine în Uniunea Europeana, pentru diferite produse agro-alimentare:

În Uniunea Europeana, exista o mare varietate de produse alimentare. Totusi, când un produs dobândeste o reputatie extinsa dincolo de granitele nationale, intra în competitie cu produsele care trec drept originale, având aceeasi denumire. Aceasta concurenta neloiala descurajeaza producatorii si induce în eroare consumatorii. De aceea, în 1992, Uniunea Europeana a creat un sistem cunoscut drept Denumirea de Origine Protejata, Indicatia Geografica Protejata si Specialitatea Traditionala Garantanta pentru a proteja si a promova produsele alimentare.

Denumirea de origine protejata acopera termenii utilizati pentru a descrie produsele alimentare care sunt produse, procesate si preparate într-o anumita zona geografica, dupa retete recunoscute.

În cazul Indicatiei geografice protejate, trebuie sa existe o conexiune cu zona geografica în cel putin una dintre fazele de productie, procesare sau preparare. În aceste conditii, produsul poate beneficia de recunoastere.

Specialitatea Traditionala Garantata nu se refera la origine, ci la caracterul traditional al produsului, fie ca este vorba de compozitie sau mijloacele de productie.

Scopul acestui sistem este de a: încuraja diversitatea productiei agricole, de a proteja denumirile produselor de falsificare, precum si de a proteja consumatorii prin informarea privind caracterul specific al produselor."