Inca din decembrie hotarata atacarea Irakului

 

Diplomatia franceza concluzionase inca din ianuarie ca Statele Unite abandonasera solutia diplomatica de a dezarma Irakul cu ajutorul Natiunilor Unite si ca presedintele George W. Bush luase deja decizia sa atace si sa rastoarne regimul Saddam Hussein, afirma cotidianul Financial Times, care publica in editia online de ieri o ampla ancheta asupra modului in care negocierile diplomatice dinaintea conflictului au dus la severa racire a relatiilor transatlantice.
Momentul in care diplomatii francezi au ajuns la concluzia ca Washingtonul nu mai acorda nici o sansa pacii a intervenit in prima saptamana a lunii ianuarie, cand unul dintre directorii Ministerului francez de Externe l-a avertizat pe ministrul Dominique de Villepin ca Washingtonul este determinat sa recurga la forta in Irak.
Desi in celelalte capitale europene nu era inca la fel de clar ca SUA vor declansa razboiul, diplomatia franceza a trecut la actiune. La 9 ianuarie, de Villepin, folosindu-se de calitatea de presedinte al Consiliului de Securitate, i-a scris secretarului american de Stat Colin Powell si le-a telefonat celorlalti omologi ai sai, propunand o intalnire a Consiliului la nivel de ministri de Externe. Subiectul intalnirii, a spus el, va fi terorismul international si nicidecum criza irakiana.
Reuniunea a fost stabilita pentru data de 20 ianuarie, iar in zilele ce au urmat principalul consilier pentru politica externa al presedintelui francez a vizitat Washigtonul pentru a verifica daca analiza Ministerului de Externe este corecta.
Oficiali de la Washington dezvaluie azi ca estimarile franceze erau corecte. Chestiunea irakiana fusese hotarata inca din decembrie anul trecut, cand „Casa Alba s-a simtit batjocorita” de documentul privind dezarmarea trimis la ONU de Hussein.
Reuniunea Consiliului de Securitate care a urmat a ramas in istorie ca „ambuscada diplomatica” franceza, americanii neasteptandu-se ca ministrul de Externe francez sa critice public precipitarea cu care se merge spre o interventie militara in Irak. De Villepin neaga ca ar fi fost vorba de o ambuscada: „Am spus… ca nimic la acea data nu justifica recurgerea la forta”.
In orice caz, americanii au fost furiosi, Powell considerandu-se inselat de tertipul francez, asa cum, cu cateva luni in urma, presedintele Bush se considerase personal jignit, cand cancelarul Schröder folosise problema irakiana drept rampa de lansare pentru a castiga legislativele din Germania. Potrivit consilierilor sai, Bush, care nu l-a iertat nici azi pe liderul german, afirma ca Schröder l-a asigurat in timpul unei intalniri avute in mai anul trecut, la Berlin, ca nu va folosi problema irakiana in campania electorala.
Dupa reuniunea Consiliului de Securitatea, la 22 ianuarie a.c, Schröder si presedintele francez declarau ca trebuie facut totul pentru evitarea razboiului. Pozitia franceza primise de asemenea sprijinul Moscovei. Rusia nu dorea construirea unui bloc care sa se opuna politicii americane, pozitia Moscovei coincizand pur si simplu cu cea a Germaniei si Frantei, dupa cum dezvaluie Serghei Prihdko, pricipalul consilier pentru afaceri externe al presedintelui Putin. SUA credeau ca motivele pentru care Rusia nu sprijinea interventia din Irak erau de natura comerciala, insa Washingtonul se insela. Liderul rus nu dorea sa le dea apa la moara comunistilor si se simtea frustrat de esecul americanilor de a rasplati sprijinul rusesc dupa atacurile de la 11septembrie.
In acest context, la 23 ianuarie, dupa ce Franta, Belgia si Germania blocasera la NATO cererea americana de sprijinire a Turciei in cazul unei riposte irakiene, secretarul american al Apararii Donald Rumsfeld vorbea, deja, fara prea multa diplomatie, despre „vechea” Europa.

 

Sursa: Cotidianul