PRIMA PAGINA

 

Primul ministru român, Adrian Nãstase se aflã într-un turneu în UE care include Bruxelles si Copenhaga. Considerând cã opiniile prezentate de înaltul oficial român reprezintã pozitia oficialã a tãrii noastre în problematica europeanã, mai jos prezentãm discursul "Care este locul României într-o Uniune Europeana extinsa?", prezentat la European Policy Center, precum si "Mediul de afaceri din România într-o Europã extinsã", prezentat la Summitul European de Afaceri.

'Care este locul României într-o Uniune Europeana extinsa?' - Discursul Excelentei Sale Adrian Nastase, Prim-ministru al României European Policy Center - Bruxelles, 6 iunie 2002

Doamnelor si domnilor,

Doresc sa încep prin a multumi domnului director John Palmer pentru invitatia sa de a ma adresa unui auditoriu atât de distins. Profit de aceasta ocazie pentru a prezenta o serie de aspecte privind aderarea României la Uniunea Europeana si despre cum privesc eu viitoarea Uniune Europeana, precum si rolul României în cadrul acesteia.

Acest lucru îmi aduce aminte de declaratiile uneia dintre cele mai importante figuri politice ale României, un diplomat de exceptie, Nicolae Titulescu, care zicea: 'Viitorul Europei este ancorat de România la fel de strâns ca si legatura României cu valorile si spiritul Europei'. Sunt convins ca identitatea noastra nationala - care este parte integranta a identitatii europene - reprezinta o expresie a traditiilor istorice ale României: toleranta interetnica, solidaritate umana, buna vecinatate, valori promovate în mod activ de Titulescu.

Acum, ca avem certitudinea aderarii la UE, iar data concreta a integrarii a început sa prinda contur, ne putem pune o noua întrebare: 'Care este locul României într-o Uniune Europeana extinsa?' Aceasta este una dintre expresiile paradigmei 'extinderii aprofundate'. Cele doua elemente sunt strâns legate unul de celalalt, conditionându-se si generându-se reciproc. Cu toate acestea, dincolo de dezbaterea la nivel politic, exista aspectele pragmatice pe care le implica extinderea, care sunt raportate în termeni de câstiguri si pierderi. Care dintre acestea conteaza mai mult?

Spunând acestea, voi începe cu o serie de consideratii privind pregatirile de aderare ale României.

România este ferm angajata pe calea integrarii europene cât mai curând posibil. Chiar daca ne separa mai putin de trei ani de decizia de la Helsinki de începere a negocierilor, am înregistrat progrese impresionante în îndeplinirea criteriilor de aderare.

În acelasi timp, metoda de abordare a finalului negocierilor ramâne o provocare. Suntem foarte aproape de momentul în care toate capitolele de aderare vor fi deschise, însemnând ca odata cu începutul Presedintiei Daneze, obiectivul nostru major va deveni închiderea tuturor acestor capitole.

Cu toate acestea, nu trebuie sa devenim prizonierii statisticilor: nu cred ca nivelul de pregatire pentru aderare a tarii noastre trebuie masurata în numarul de capitole deschise sau închise. Am încercat sa avansam în domeniul negocierilor, luând în acelasi timp masuri concrete pentru adoptarea si implementarea acquis-ului comunitar. Consideram ca un road-map mai clar si o data precisa pentru aderare vor da avânt pregatirilor noastre pentru integrare.

Acum ne conformam unui calendar pe care l-am stabilit din proprie initiativa încercând sa deschidem toate capitolele de aderare pâna la sfârsitul acestui an si sa le închidem în primele luni ale lui 2004 cel mai târziu.

Toate aceste evolutii ne vor permite sa semnam Tratatul de Aderare înainte de alegerile pentru Parlamentul European. Acest lucru ar trebui în mod normal sa permita României sa participe la aceste alegeri, precum si la Conferinta Inter-Guvernamentala pentru viitorul Europei si la dezbaterile asupra perspectivelor financiare ale unei Uniuni extinse pe pozitii egale cu ale celorlalte state candidate.

Sloganul 'de la Copenhaga la Copenhaga' a fost ales de viitoarea Presedintie Daneza ca chezasie a faptului ca procesul de extindere va fi finalizat. Tinând cont de faptul ca în prezent 12 state negociaza aderarea la UE, sper ca Presedintia Daneza va stabili un calendar foarte clar al aderarii pentru România si o perspectiva mai concreta pentru aderarea acesteia la UE.

Câteva cuvinte deci despre preocuparile si asteptarile privind viitoarea Uniunii Europene.

Finantarea viitoarei Uniuni

În mai putin de zece ani, Europa pe care o cunoastem se va schimba, iar Uniunea Europeana extinsa cu 25, 27, 28 sau 30 de state membre se contureaza ca o provocare adevarata la adresa coeziunii europene. Exista un decalaj economic considerabil între statele candidate si cele membre UE. Raportul privind coeziunea economica si sociala prezentat de Comisia Europeana la sfârsitul lui ianuarie preconizeaza o scadere semnificativa a PIB-ului Uniunii dupa aderarea celor 12 state candidate.

Atât pentru cetatenii statelor membre UE cât si pentru cei ai statelor candidate, procesul de integrarea trezeste îngrijorare. Pentru unii dintre acestia exista frica unei concurente mai mari pe piata muncii sau a unor costuri mai mari pentru sustinerea integrarii noilor state membre. Pentru altii, impactul economic si social al extinderii este calculat în termenii provocarilor la adresa viitorului: somaj, noi standarde si conditii de productie, împartirea capacitatii de decizie cu institutiile de la Bruxelles sau cu alti parteneri UE.

Una dintre cela mai presante probleme pe care trebuie sa le rezolvam este finantarea politicilor noastre comune.

Chiar daca dezbaterile în acest domeniu sunt înca la început, nu pot sa nu observ ca discutiile sunt prea mult axate pe calcule foarte concrete si tind sa scape din vedere principiile de baza ale Uniunii: solidaritate si egalitate între toate statele membre.

Daca va fie nevoie de o reforma a mecanismelor financiare ale unora din politicile comune majore, cum ar fi Politica Agrara Comuna sau politicile structurale, consider ca statele actuale si cele viitoare ale UE ar trebui sa caute solutii împreuna. Consider ca o dezbatere asupra reformei acestei politici trebuie deschisa tinând cont de anumite conditii:

· Reforma trebuie corelata cu rezultatul Rundei Mileniului din cadrul Organizatiei Mondiale a Comertului;
· Acest proces nu trebuie sa devina un nou obstacol în calea procesului de extindere;
· Reforma trebuie sa reprezinte rezultatul unei dezbateri comune si a unei decizii a statelor membre actuale si viitoare (UE 27).

Pregatirea pentru Uniunea Economica si Monetara

Economia româneasca avanseaza astazi în directia cea buna iar ultimele rezultate ne permit sa privim viitorul cu mai mult optimism. Programul Economic de Preaderare, adoptat de Guvern în luna octombrie a anului trecut precum si elementele sale de actualizare din anul 2002 reprezinta instrumentele de planificare si implementare a politicilor necesare pentru transforma economia României într-o economie de piata viabila, capabila sa faca fata presiunii concurentiale din partea UE. În 2001, cresterea economica a României a atins nivelul de 5,3%, si speram ca vom putea mentine aceasta evolutie în anii viitori.

Suntem perfect constienti ca exista o legatura fundamentala între îndeplinirea criteriilor economice stabilite la Copenhaga si cerintele Uniunii Economice, precum si ca aceasta legatura are un puternic impact asupra politicilor noastre economice. Dintr-un anumit punct de vedere, criteriile economice reprezinta cea mai usoara parte a procesului, atunci când le comparam cu cerintele statutului de membru cu care ne vom confrunta cu totii.

Trebuie de asemenea sa luam în considerare înca de pe acum, posibile progrese semnificative din partea UE spre îndeplinirea obiectivelor Procesului de la Lisabona.

În acelasi timp, politicile noastre economice, ca viitoare state membre, vor trebui sa abordeze obiectivele duale - unii ar spune chiar divergente - ale convergentei reale si ale pregatirii aderarii la Uniunea Monetara. Am avut ocazia sa discutam aceste probleme acum trei luni la Barcelona. Acea întâlnire ne-a oferit posibilitatea sa întelegem faptul ca statele candidate depasesc acum etapa traducerii si implementarii acquis-ului comunitar si se îndreapta catre etapa formarii efective a acestuia.

Întâlnirea noastra de la Barcelona a avut ca scop accentuarea dimensiunii sociale a Uniunii Economice si Monetare. Ne-a atras atentia ca statele membre cât si cele viitoare membre ale UE trebuie sa continue sa îmbunatateasca situatia sociala, deoarece multe in problemele trecutului s-au dovedit mai greu de rezolvat decât s-a crezut initial; reformele structurale trebuie concepute si implementate astfel încât sa produca rezultate imediate.

Implementarea acquis-ului - mai ales în sectoarele de infrastructura - genereaza noi nevoi financiare care nu pot fi satisfacute numai prin finantare din partea UE, chiar printr-un program de asistenta pre-aderare.

Europa sociala

Luând în considerare toate aceste aspecte, va rog sa-mi permiteti sa ma concentrez asupra principiului solidaritatii la nivel european. Mentinerea coeziunii economice si sociale în interiorul Uniunii Europene reprezinta una dintre principalele provocari ale extinderii. Stim cu totii, costurile extinderii vor fi considerabile. Cu toate acestea, acest lucru nu poate fi un motiv pentru impunerea unui etalon financiar clar între statele prezente si cele viitoare, amânând sine die aderarea statelor care nu vor fi capabile sa devina membre în 2004.

Indiferent de cât de grea pare rezolvarea problemelor ridicate de extindere, eu cred ca acest proces reprezinta o ocazie nemaipomenita atât pentru statele candidate cât si pentru cele membre. Largirea poate deveni un factor cheie pentru o crestere economica viabila în Europa, asa cum s-a proclamat la Lisabona, Stockholm si Barcelona. Acest proces va construi cea mai mare piata din cadrul statelor dezvoltate, cu o populatie de aproape 500 de milioane si cu crearea de 300.000 de noi locuri de munca în cadrul statelor membre si a mai mult de 2 milioane în statele candidate.

Ne-am dat seama de amploarea proiectului european. Trebuie acum sa meditam la calea pe care trebuie sa o urmam. Multi europeni considera ca Uniunea da semne de oboseala. Foarte multe proiecte si-au pierdut contactul cu realitatea si au nevoie de un imbold puternic.

Una dintre sarcinile noastre viitoare este stabilirea unei veritabile uniuni economice. Acum câteva luni la Barcelona am asistat la tentativa de a revigora procesul de la Lisabona precum si integrarea economica a Europei.

Pozitia noastra în acest domeniu este clara: sustinem pe de-a întregul acest proiect, cu toate componentele sale. În România simtim o atractie aparte fata de acest model economic deoarece estimam valoarea unui lucru dupa dificultatile pe care le ridica. Formarea UEM este dificila, iar pentru noi, aderarea la UEM se va dovedi si mai dificila. UEM se va dovedi însa benefica pentru economia, industria si serviciile noastre.

De aceea sustinem întarirea rolului Comisiei Europene în domeniu economic, nu numai deoarece se afla într-o pozitie optima de a oferi consultanta celei mai mari economii a lumii, dar si pentru ca poate gasi o pozitie de echilibru între nevoile celor mai dezvoltate economii ale Europei si cele care de abia apar în zonele estice ale continentului.

Din punct de vedere economic, extinderea va aduce perspectiva unei pieti mai mari, a mai multe locuri de munca în cadrul prezentei Uniunii, o dinamica noua pentru companiile din cadrul UE. Statele candidate vor avea parte de o perioada de crestere sustinuta, marind astfel rata de crestere a UE. Extinderea va reprezenta de asemenea o provocare la adresa coeziunii Europei. De aceea obiectivul nostru major este reprezentat de o Europa Sociala si Unita. De aceea dimensiunea sociala a extinderii are o asemenea importanta în conceptia noastra.

În acest domeniu, doresc sa fac doua remarci:

În primul rând, avem nevoie sa dezvoltam dimensiunea resurselor umane a instrumentelor structurale, inclusiv prin crearea unui fond pentru dezvoltare tehnologica, astfel încât politicile noastre de ocupare a fortei de munca sa fie îmbogatite cu dimensiunea transferului de tehnologie.

În al doilea rând, doresc sa ma refer la modul în care vom redefini politicile de imigrare. Sustinem o abordare mai integrata a imigrarii. Cu toate acestea însa, orice încercare de a reforma acest domeniu trebuie corelata cu politicile structurale si de coeziune.

Justitie si Interne.

Doresc sa salut initiativa italiana de a propune un studiu de fezabilitate privind stabilirea unei politici comune în ceea ce priveste granitele externe ale UE. Comisia Europeana a elaborat de curând un raport interesant asupra acestui subiect.

Pentru Uniune, controlul granitelor externe ale UE reprezinta o parte cruciala în domeniul libertatii, securitatii si justitiei. În acelasi timp, pentru România sarcina de a asigura un control eficient al frontierelor si de a supraveghea frontiera sa de est, ca parte a granitei viitoarei Uniuni reprezinta o prioritate absoluta si o provocare semnificativa.

În opinia mea, stabilirea unei politii comune de frontiera ar trebui sa reprezinte o prima etapa în stabilirea unei politici comune de imigrare. Din aceasta perspectiva, responsabilitatea consolidarii frontierelor externe ale UE reprezinta o sarcina comuna a tuturor statelor membre, prezente sau viitoare. În crearea acestei noi politici trebuie sa începem prin a explora mai multe domenii, printre care cel legislativ, cel institutional si cel financiar, fara a trece cu vederea formarea acestor ofiteri de politie.

Principalele caracteristici ale acestei forte de politie trebuie sa fie identice cu cele ale Fortei de Reactie Rapida: o structura de unitati nationale, care se vor desfasura mai ales din regiuni care vor deveni regiuni interioare ale UE în urma extinderii spre est si spre Mediterana.

Aceasta formula este de dorit si din punct de vedere bugetar, deoarece va evita cresterea presiunii asupra bugetului comun.

Europa ca actor global

Abordarea politicilor de imigrare si a controlului frontierelor nu înseamna ca imaginea mea despre Europa este una a 'Fortaretei Europa'. Dimpotriva, Uniunea Europeana beneficiaza de una dintre cele mai deschise societati, avându-si originea în mostenirea culturala si bogatia natiunilor sale, fapt care o face si mai deschisa catre diferitele culturi ale lumii.

Astazi, popoarele Europei au nevoie de mai multa Uniune în diversitate, în timp ce lumea are mai multa nevoie de Europa. Ne aflam la momentul adevarului deoarece alternativa integrarii este diviziunea si diminuarea puterii tuturor statelor membre. Perspectiva extinderii si miza globalizarii reprezinta pentru noi toti o provocare si ocazia sa gasim un nou balon de oxigen pentru Europa.

Politica externa si de securitate comuna (CFSP) s-a dezvoltat extraordinar în ultimul deceniu. Punctul tare al CFSP este reprezentat de deschiderea acesteia catre multilateralism deoarece pozitiile si actiunile adoptate în acest cadru reprezinta rezultatul unei negocieri între 'cei Cincisprezece'. În acelasi timp, Europa beneficiaza de o fereastra unica de oportunitate de a reveni în prima linie a afacerilor internationale, de data aceasta însa de o maniera complet diferita de cea de acum un secol.

Exista însa o serie de riscuri care arunca o umbra asupra acestor perspective luminoase. În primul rând aceasta fereastra de oportunitate nu va dura mult. Consider ca Uniunea nu mai are decât câtiva ani ca sa se afirme ca un câstigator al scenei globale. În al doilea rând, UE trebuie sa-si defineasca cât mai curând pozitia fata de centrele de putere. Care este viitorul relatiei trans-Atlantice, care ar fi cea mai buna politica fata de Rusia, cum putem aborda China? Cum putem mentine echilibrul între acesti actori, mai ales în ceea ce priveste Rusia si SUA? În al treilea rând, cum îsi va juca Europa rolul în diversele crize internationale. Consider ca aceia care vor reusi sa aduca pacea în Orientul Mijlociu vor deveni unii dintre viitori leaderi ai lumii.

Aflata în vecinatatea Europei de est si a Balcanilor, România contribuie la eforturile Uniunii de a proiecta stabilitate si prosperitate în regiunile adiacente, mai ales în Caucaz si Orientul Mijlociu. România este capabila sa contribuie la dezvoltarea Uniunii ca un actor global al scenei internationale.

Aflata pe viitoarea frontiera a UE, România va avea o sarcina importanta în monitorizarea uneia dintre cele mai sensibile zone de granita ale Uniunii, care va fi supusa unei presiuni migratorii semnificative. România are un rol important în promovarea libertatii, securitatii si justitiei în zona Uniunii Europene extinse; România este hotarâta sa contribuie la maxim în acest domeniu mai ales pentru a stopa influxul de imigranti ilegali, pentru a combate crima organizata, blocând activitatile retelelor de trafic de droguri, fiinte umane si arme.

Prin dezvoltarea infrastructurii si a retelelor europene pe teritoriul national, România devine o punte între europa si regiunile învecinate. Convingerea mea ferma este ca România, o mare natiune europeana, plasata strategic pe tarmul vestic al Marii Negre poate juca un rol în acest domeniu, iradiind catre vecinii nostri estici cele mai profunde valori europene: restabilirea legaturii spirituale dintre Balcanii Occidentali si Europa, accentuarea vocatiei europene a vecinilor sai nordici si estici, stabilirea unei punti între Europa si Caucaz.

Conceptul recent de 'securitate globala' este foarte interesant si promitator. Consider ca Uniunea se afla într-o buna pozitie pentru a se situa printre sponsorii acestei abordari. Comunitatea internationala a recunoscut de foarte mult timp ca securitatea internationala este indivizibila si neseparabila. Acum, în urma evenimentelor de la 11 septembrie 2001, ne dam seama din ce în ce mai mult ca securitatea interna nu poate fi separata de cea externa si ca trebuie sa identificam solutii viabile pentru diversele crize din lume.

Vom sustine acest concept în toate forurile internationale si ne vom folosi de pozitia noastra internationala pentru a o promova, inclusiv în cadrul Consiliului de Securitate al ONU, daca vom primi calitatea de membru în 2004 sau 2005.

Securitatea globala presupune de asemenea raspunsuri mai bune la efectele negative ale globalizarii. Din punctul de vedere al UE, trebuie sa ne aducem aminte de conceptul de globalizare controlata, atât de drag Comisarului Pascal Lamy. Într-o oarecare masura, globalizarea controlata reflecta una din fatetele securitatii globale. Actiunile externe ale Uniunii trebuie sa devina viabile, lucru care presupune integrarea politicilor comerciale, de dezvoltare si de securitate.

Acest lucru necesita o distribuire mai rationala a responsabilitatilor Comisiei Europene si a Consiliului Europei, dar si un rol mai semnificativ pentru Înaltul Reprezentant al CFSP, care trebuie sa fie perceput nu numai ca un ministru de externe al UE dar si ca o contrapartida a leaderilor din terte state.

Evolutii institutionale

Acest subiect mp aduce la ultima parte a interventiei mele, structura institutionala a Uniunii Europene si activitatile Conventiei Europene. Dupa cum stiti, Consiliul Europei a decis la Nisa ca, pentru a fi capabila sa prezinte rezultate în formula cu 27 de membri, Uniunea Europeana trebuie sa-si reformeze institutiile, politicile si mecanismele de luare a deciziilor.

Avantajul covârsitor al 'metodei conventionale' fata de negocierile diplomatice clasice este de a initia o reflectie serioasa care va permite tuturor membrilor sa treaca de opiniile subiective si sa considere misiunile Europei din punctul de vedere al 'bunastarii publice'. Pentru a nu rata aceasta sansa, nu trebuie sa ne impunem viziunile proprii sau sa propunem solutii imediate, ci trebuie sa permitem tuturor un ragaz pentru reflectie si dialog.

România preconizeaza o Uniune constituita ca o federatie de state-natiuni. Sustinem consolidarea dimensiunii comunitare; acest lucru presupune o întarire a institutiilor europene direct responsabile de implementarea politicilor comunitare, mai ales a Comisiei Europene.

Problema cea mai mare în ceea ce priveste Uniunea nu este reprezentata de competenta ci de conducerea sa. Principalii actori, Presedintii Comisiei si ai Parlamentului European, sefii de state si guverne din cadrul Uniunii au puteri limitate la acest nivel. S-a sugerat chiar crearea functiei de Presedinte al UE. Altii cred ca aceasta functie ar trebui sa înlocuiasca Presedintele Comisiei Europene. O asemenea idee trebuie analizata cu mare atentie, luând în considerare toate implicatiile posibile cu privire la functionarea Consiliului, a Comisiei Europene si a Uniunii în ansamblu. Pentru aceasta noua functie trebuie sa definim noi misiuni, competente si sarcini. La urma, dar nu în cele din urma, trebuie sa ne gândim la modalitatile concrete de alegere a 'Presedintelui Europei': prin Consiliul Europei, prin Parlamentul European, prin 'electori' (dupa modelul american) sau prin vot universal. Toate aceste probleme au nevoie de raspunsuri argumentate care trebuie sa ia în considerare vocea cetatenilor Europei.

Avem de asemenea nevoie de un stâlp interguvernamental restructurat, aceasta însemnând o reconsiderare a rolului institutiilor nationale în cadrul afacerilor europene, respectiv o rationalizare a functiilor executive si legislative ale Consiliului si o reconsiderare si acutalizare a rolurilor parlamentelor nationale. Pe de cealalta parte, Consiliul European trebuie sa-si reia rolul de 'instanta suprema' în cadrul procesului de luare a deciziilor din cadrul Comunitatii, si sa încheie actiunea sa de 'mediator' între diferitele Consilii orizontale.

Consideram ca este necesar sa consolidam componenta parlamentara a sistemului institutional european pentru a remedia deficitele democratice si pentru a consolida democratia în cadrul Uniunii. Din acest punct de vedere trebuie asigurat un rol consolidat pentru parlamentele nationale în cadrul procesului legislativ comunitar. O asemenea abordare poate fi confirmata prin crearea unui 'Comitet al Parlamentelor Nationale', dupa modelul COSAC, Comitetul Economic si Social sau Comitetul Regiunilor. Un posibil rol consultativ al acestui organism poate fi generat de viitorul model constitutional al Uniunii.

Acestea sunt numai câteva remarci privind viziunea noastra asupra rolului României în cadrul Uniunii Europene. Doresc sa închei interventia mea de acum spunând ca acum cincizeci de ani, o generatie de politicieni vizionari a deschis calea, dupa cel de al doilea razboi mondial, catre reconciliere si progres în continentul nostru, prin crearea Comunitatilor Europene. Astazi, o alta generatie de politicieni, beneficiari ai acestei mosteniri este solicitata sa raspunda din nou unei provocari uriase: aceea de a da o noua forma Europei. Integrarea europeana nu reprezinta un scop în sine ci un mijloc de a promova valorile fundamentale ale culturii europene: drepturi fundamentale pentru toata lumea, democratii pluraliste, prosperitate comuna si concurenta economica.

Va multumesc.

 

Discursul Excelentei Sale Adrian Nastase, Prim-ministru al României, La Summitul European de Afaceri - 'MEDIUL DE AFACERI DIN ROMÂNIA ÎNTR-O EUROPA EXTINSA' - Bruxelles, 6 iunie 2002

Domnule Presedinte,
Distinsi oaspeti,
Doamnelor si domnilor,

Uniunea Europeana cu cei mai mult de 50 de ani de istorie ai sai, se dovedeste un proiect politic unic si un succes enorm. Cele mai importante lectii ale extinderilor precedente dovedesc ca acest tip exercitiu ofera un acces mai larg la principalele valori ale Europei: respectul pentru drepturile omului, sanse egale, democratii pluraliste, prosperitate si concurenta economica loiala. Experienta trecutului, inclusiv în ceea ce priveste extinderea, demonstreaza clar ca un factor esential în tranformarea Uniunii într-un asemenea succes a fost comunitatea de afaceri. Sunt convins ca la fel stau lucrurile si cu actualul proces de extindere. De aceea astazi ma voi concentra asupra aspectelor economice si cele privind afacerile. Comunitatea de afaceri a fost unul dintre principalii promotori si beneficiari ai extinderii Uniunii; acest lucru este valabil atât pentru statele membre cât si pentru cele candidate. Operatorii economici reprezinta principalii factori de transformare ai fondurilor de preaderare în proiecte concrete; acestia sunt responsabili de functionarea pietei interne a UE si conecteaza diferitele structuri ale unei economii libere de piata. Consider ca oamenii de afaceri se afla într-o pozitie privilegiata pentru a explica beneficiile integrarii europene si pentu a demonstra aceste beneficii cetatenilor Europei, facând ca întreg procesul sa devina mai transparent.

Sondajele recente privind nivelul de pregatire al companiilor pentru extindere releva faptul ca cercurile de afaceri sunt mai pro-europene decât cetateanul obisnuit. Unul din motivele pentru care sunt încântat sa ma pot adersa acestei sesiuni plenare despre „Lectiile extinderilor precedente si provocarile celor viitoare” este ocazia pe care mi-o ofera de a vorbi în fata atâtor Euro-entuziasti: si eu sunt entuziast în ceea ce priveste viitorul Europei.

Voi lasa ocazia celorlalti vorbitori de a discuta lectiile extinderilor precedente. Prefer sa ma concentrez asupra provocarilor inclusiv asupra exercitiului de tip „win-win”, unic în istoria Europei al viitoarei extinderi din care România va face parte, speram cât mai curând posibil, chiar daca nu din primul val.

Extinderea care se prefigureaza va prezenta în mod clar provocari în mai multe aspecte, dar se va dovedi în acelasi timp o experienta de tip „trei câstigatori”. Vor exista trei grupuri distincte de beneficiari: comunitatile de afaceri din statele membre, acelea din viitoarele state membre, precum si cele din tertele state. Piata interna extinsa va oferi un singur set de reguli comerciale, un singur tarif vamal si proceduri administrative unice pentru operatorii din state terte, care le vor oferi acestora acces mai larg catre o piata uriasa de mai mult de jumatate de miliard de consumatori.

Cele patru libertati ale pietei unice

În termeni practici, piata unica a UE presupune cele patru libertati, toate extrem de importante pentru operatorii economici. Beneficiile oferite de comert sunt mai importante atunci când opereaza în toate cele patru zone: bunuri, forta de munca, servicii si capital. Avantajele competitionale ai diferitilor actori, ca factor cheie ai beneficiilor economice ale extinderii, trebuie sa actioneze în toate cele patru domenii.

a) libera circulatie a bunurilor, care a fost deja stabilita între România si UE. În ceea ce priveste comertul exterior, UE absoarbe 70% din exporturile românesti, facând din România un membru „de facto” al pietei unice. Asimetria concesiilor în domeniul economic în ceea ce priveste libera circulatie a bunurilor a expirat la începutul acestui an; cu toate acestea trebuie sa spun ca România, precum si probabil alte state candidate nu a profitat pe deplin de aceasta. Ca urmare, Uniunea are o balanta comerciala favorabila cu majoritatea statelor candidate. O parte din aceste state nu au fost pregatite sa concureze pe piata extinsa. Pentru a sustine procesul de preaderare, sunt încrezator ca vom gasi solutii pentru schimburi economice mai echilibrate. Sunt sigur ca celelalte trei libertati vor oferi ocazii foarte bune pentru realizarea acestui lucru.

b) Libera circulatie a fortei de munca reprezinta una dintre aceste ocazii. Din moment ce noi, statele candidate, suntem mai competitive pe anumite segmente ale pietei muncii, liberalizarea acestei piete va oferi ocazia sa ne prelevam de avantajul nostru în acest domeniu. Oferim o mâna de lucru dinamica, responsabila si cu o pregatire înalta, capabila sa contribuie la eforturile obiectivului de la Lisabona privind concurenta. De aceea consideram ca accelerarea liberalizarii pietei de munca va reprezenta un exercitiu cu „dublu profit”.

c) Cea de a treia dimensiune a pietei unice, libera circulatie a serviciilor, ofera atât statelor candidate cât si celor membre ocazii de noi afaceri. Într-o piata liebra avantajele competitive aduc bunastare beneficiarilor si profituri mai mari furnizorilor de servicii. În conditiile pietelor integrate avantajul competitional real al statelor candidate nu poate fi dovedit decât dupa ce se produce liberalizarea deplina, inclusiv cea a pietelor de munca si de capital Suntem capabili sa furnizam servicii la nivelul celor mai moderne tehnologii. Sa va dau doar un exemplu: e-procurementul a devenit o realitate în România înainte ca vreunul din statele membre UE sa îl adopte. Munca noastra de pionierat s-a dovedit de succes, din moment ce dupa implementare costul bunurilor achizitionate a scazut cu aproape 40%. Suntem gata sa împartasim experienta noastra, chiar daca este la început, cunostintele, serviciile si practicile cu partenerii nostri.

d) În ceea ce priveste cea de a patra libertate Guvernul României a adoptat deja si va implementa o serie de politici care vor mari încrederea investitorilor în România, pentru a furniza capitalul necesar cresterii economice. De exemplu, prin revizuirea legislatiei bancare în luna decembrie a anului trecut si prin amendarea legilor privind piata de capital si de hârtii de valoare în luna martie, am creat în România un mediu propice pentru activitatile bancare. Acestea fiind datele problemei, suntem încrezatori ca în Raportul sau pe 2002, Comisia Europeana va reflecta încercarile României de a îndeplini criteriile unei 'economii functionale de piata'.

Acestea au fost cele câteva cuvinte pe care am dorit sa le spun cu privire la cele patru libertati pe care le consider ca stâlpii pe care se va sprijini piata comuna. Înainte de a trece la altceva, doresc sa adaug ca în viziunea mea exista si o a cincia dimensiune, o a cincia libertate care se poate dovedi la fel de importanta, si anume libera circulatie a ideilor bune, a cunostintelor. Într-adevar, împartasind idei privind beneficiile extinderii, asa cum facem noi astazi, vom aduce beneficii nu numai comunitatii de afaceri, ci mai ales cetatenilor unei Europe extinse, consumatorilor finali ai bunurilor si serviciilor.

Dimensiunea sociala a procesului de aderare

În ceea ce priveste negocierile de aderare, fiecare stat are o agenda de prioritati. Pentru România, aspectele sociale prezinta o importanta cruciala, date fiind realitatile economice ale tarii noastre. Guvernul român este hotarât sa încheie pâna la sfârsitul lui 2003 lunga perioada de tranzitie a economiei românesti. În timpul acestui proces ne vom confrunta cu si mai multe probleme de ordin social. Oferirea unui minim decent de viata unor categorii defavorizate de cetateni va necesita un efort comun, al statului român si al partenerilor din cadrul UE dupa aderare.

Constienti fiind de nevoia unei coeziuni sociale solide, coroborata cu convergenta în domeniul veniturilor pe întreg teritoriul UE, Guvernul României este hotarât sa actioneze pentru ridicarea nivelului salarizarii. Suntem încrezatori ca solidaritatea din cadrul Uniunii va servi de catalizator în cadrul acestui proces. Cresterea nivelului salariilor în România nu numai ca va elimina pericolul excluderii sociale si al efectelor secundare nedorite ale aderarii, dar va mari puterea de cumparare într-o zona a Europei care mai are mult pâna sa fie saturata de bunuri de consum. Acest lucru va oferi noi oportunitati de afaceri. În acest sens solidaritatea cu regiunile defavorizate ale Europei extinse va stimula afacerile, va încuraja managementul si va creste veniturile generate din taxe. Acest lucru va crea un cerc virtuos care va duce în cele din urma la venituri mai mari în statele candidate.

Politica monetara si negocierile de aderare

Una dintre cele mai vizibile realizari ale integrarii europene, moneda unica intra din ce în ce mai mult în zona de preocupare a statelor candidate, inclusiv România. Este evident ca pe masura ce ne apropiem de momentul aderarii, comunitatea de afaceri devine din ce în ce mai interesata de euro. Cu unsprezece capitole închise deja, cu alte douasprezece deschise si cu documentele de pozitie pentru celelalte sapte înaintate deja, dorim sa încheiem negocierile pâna cel mai târziu la începutul lui 2004. În urma acestui proces, introducerea monedei unice va deveni o evolutie fireasca. În urmatoarele luni dezbaterea în acest domeniu va duce la o decizie rezonabila privind stabilizarea monetara în avantajul afacerilor din România, iar introducerea euro cât mai curând posibil reprezinta una din provocarile serioase cu care ne vom confrunta.

Înregistram progrese în procesul dezinflationist. Ne asteptam ca anul acesta rata inflatiei sa ramâna sub nivelul de 20%, fapt care va usura decizia privind denominalizarea monedei nationale, preconizata pentru anul viitor. Deficitul bugetului consolidat poate sustine acest proces, situându-se în limite sustenabile, de 3% din PIB.

Economia României si spiritul antreprenorial

Suntem pe deplin constienti ca cea mai buna contributie pe care o putem aduce succesului procesului de extindere, inclusiv din perspectiva 'Spiritului antreprenorial si al dezvoltarii durabile în cadrul unei Europe extinse' este pregatirea pe plan intern. Acest lucru va contribui si la accelerarea negocierilor de aderare, atât în interesul nostru, cât si în cel al Uniunii. Pe de cealalta parte, nu trebuie sa trecem cu vederea faptul ca negocierile ajuta prin ele însele la accelerarea procesului de pregatire pe plan intern. Sunt încrezator ca, prin politicile potrivite, în urmatorii doi sau trei ani, România va înregistra o crestere anuala de pâna la 5%, dupa cea de 5,3% din PIB de anul trecut. În termeni reali, în 2001, formarea capitalului fix a crescut cu 6,6%, iar influxul de investitii straine directe a crescut cu 10% fata de anul precedent. Progresele înregistrate în domeniul privatizarii au permis României sa înregistreze un volum al investitiilor straine de 1,58 miliarde de euro în 2001, ajungând la un total de 9 miliarde euro.

Bazându-ne pe reactiile venite din partea investitorilor, am luat de curând masuri importante pentru a îmbunatati mediul de afaceri. Legea privind contractele comerciale a fost amendata iar legea pentru accelerarea privatizarii ofera noi facilitati si oportunitati într-un mod mai transparent si mai simplu. Pentru a crea un cadru mai eficient pentru afaceri, sunt în pregatire o serie de masuri aditionale, dupa cum urmeaza:

· Noi reglementari, moderne, în domeniul impozitului pe profit si al TVA-ului, începând din luna iulie;
· Reguli mai clare si mai transparente în ceea ce priveste politicile de corporatie;
· Înfiintarea unui organism independent pentru colectarea taxelor, fara legatura cu organismele bugetare;
· Separarea functiilor de reglementare, executie si control ale institutiilor guvernamentale cu legaturi cu economia;
· Un act normativ pentru înfiintarea Parchetului National Anticoruptie.

Vor fi hotarâte noi masuri pentru îmbunatatirea mediului de afaceri în cooperare cu reprezentantii investitorilor straini si a comunitatii de afaceri din România. Vom lua toate masurile care ne stau în putinta pentru a transforma politicile de corporatie astfel încât acestea sa devina flexibile, proactive si orientate spre rezultate.

Nu voi oferi mai multe detalii privind mediul de afaceri din România, privind oportunitatile de afaceri si evolutiile economice pozitive, din moment ce specialistii români vor prezenta toate aceste informatii mâine între orele 13:30 si 14:30 în timpul prezentarii de tara.

Doamnelor si domnilor,

Va rog sa-mi permiteti sa închei prin a sublinia ca prezentul proces de extindere va reprezenta, printre altele, un element cheie, una din premisele necesare pentru a atinge obiectivul stabilit la Lisabona, acela de a transforma economia Uniunii în cea mai competitiva economie bazata pe informatie pâna în 2010. Comunitatea de afaceri are sarcina si ocazia sa transforme aceasta provocare într-o realitate, asumându-si raspunderea de a investi mai mult în statele candidate, inclusiv România, si folosindu-se de oportunitatile oferite de exercitiul 'win-win', în beneficiul consumatorilor, al cetatenilor din întreaga Uniune Europeana extinsa, formata din 27 de state. Va invit sa ne confruntam cu aceasta provocare împreuna.

Va multumesc pentru atentie.