|
În ciuda opozititei
manifestate fãtis de multe din statele lumii, guvernul american îsi
continuã planurile pentru atacul împotriva Irakului. Ofensiva
diplomaticã de pânã acum a început sã creascã
iar propaganda americanã, mai mult sau mai putin abilã, a început
sã functioneze din plin. Dezvãluirile din presa americanã
în legãturã cu asa-zisele legãturi între
reteaua lui Bin Laden si regimul lui Saddam Hussein, "descoperirea"
în nordul Irakului a unor noi tabere de antrenament Al-Qaida, nu sunt
decât încercãrile administratiei Bush de a justifica cel
putin în ochii populatiei americane un rãzboi destul de nepopular.
Motivele care împing guvernul american spre aceste miscãri se
vãd cu ochiul liber: interese economice în zonã, necesitatea
unui regim aservit SUA în Irak etc.
Problema americanilor vine însã cel mai pregnant din partea UE.
Dacã ONU deja nu prea mai are multe de spus, ajungând sã
semene cu fosta Societate a Natiunilor din perioada interbelicã, UE
reprezintã un factor de care trebuie sã se tinã încã
seama pe scena internationalã, dacã nu din punct de vedere militar
cel putin din punct de vedere politic. De altfel sondajele de opinie din SUA
aratã cã populatia americanã ar fi de acord cu un rãzboi
împotriva Irakului dar conditioneazã acest lucru de obtinerea
unor aliati care sã sprijine Washingtonul în aceastã problemã.
Sprijinul statelor UE fatã de SUA în problema Irakianã
are trei viteze putin, foarte putin si deloc. Reprezentativã pentru
acest sprijin este situatia celui mai apropiat aliat al americanilor, Marea
Britanie. Premierul britanic s-a declarat la început de acord cu o eventualã
campanie americanã si a promis sprijin, acum exprimã unele rezerve.
Astfel, Martin Sheehan, purtãtorul de cuvânt al lui Tony Blair,
a declarat sãptãmâna trecutã: "Primul ministru
a declarat cã Saddam este o amenintare. El nu a spus cã da,
în mod sigur mergem la rãzboi".
Interesantã este în Marea Britanie si reactia altor lideri influenti,
Astfel, Gerald Kaufman, membru marcant al partidului laburist, aratã:
"Problema Statelor Unite este aceea cã nu au un presedinte care
sã aivã interesul - si în mod foarte probabil capacitatea
- de a explica de ce o actiune militarã este necesarã, si, mai
important, ce intentioneazã sã facã în Irak dupã
ce nu îl mai va bombarda". Liderul britanic mai declarã
si cã: "Bush însusi, cel mai redus intelectual presedinte
pe care l-am vãzut în viata mea politicã, este înconjurat
de consilieri a cãror belicozitate este depãsitã doar
de analfabetismul lor politic, militar si diplomatic. Singurul om
din administratia SUA care îsi cunoaste meseria este Colin Powell, cel
care de altfel a câstigat ultimul rãzboi împotriva Irakului.
El însã este marginalizat.".
Viceprim-ministrul britanic, John Prescott, a recunoscut si el sãptãmâna
trecutã cã guvernul din care face parte este divizat în
ceea ce priveste chestiunea Irakianã. Se asteaptã ca aceastã
problemã sã fie dezbãtutã pe larg la Conferinta
Partidului Laburist ce va avea loc luna viitoare.
Dacã astfel se prezintã situatia în Marea Britanie, vã
dati seama care este reactia la nivelul celorlalti "mari" din UE.
Franta exprimã serioase rezerve, Germania declarã cã
în nici un caz nu îl va urma pe Bush în aceastã "aventurã".