Duel intre Jacques Chirac si George W. Bush
Confruntarea intre presedintele Frantei si cel al Statelor Unite a devenit punctul de atractie al celei de-a 58-a sesiuni a Adunarii Generale a Natiunilor Unite care s-a deschis ieri la New York. Discursurile s-au succedat - intai George Bush, apoi Jacques Chirac iar in final, un tête-á-tête a carui agenda nu lasa nici un dubiu. Scenariul a fost insa precedat de un joc la mantinela: Chirac s-a exprimat intr-un interviu in New York Times, Bush a raspuns intr-un interviu la Fox News, baloanele de incercare au fost lansate. Presa americana anunta intentia americanilor de a izola Franta in Consiliul de Securitate, Jacques Chirac a vrut sa demonstreze ca are aliati pe care se poate baza.
Controversa rezolutiei
Realitatea din teren face ca temeritatea presedintelui american sa patineze oarecum in gol. Daca in urma cu un an, George Bush venea in Consiliul de Securitate cu intentia, mai degraba, de a umili Natiunile Unite, de aceasta data puternicul presedinte american vine sa ceara ajutor in bani si trupe. Motiv pentru delegatia franceza sa mustaceasca: de ce sa se opuna, la urma urmei, unei rezolutii inofensive? Americanii vor avea rezolutia pe care o doresc, intrebarea este insa cine o va urma? Cine se va grabi sa se scotoceasca in buzunare sau sa isi trimita soldatii la moarte sigura pentru a apara interesele americane? Chirac a gasit solutia filosofica: fie americanii se intorc acasa cu o rezolutie care nu le foloseste la nimic, fie se asaza cu seriozitate la masa negocierilor. In aceste conditii destul de umilitoare, Bush lanseaza ideea ca, la urma urmei, nu este convins ca va avea nevoie de Natiunile Unite; dezbaterea s-a concentrat pe aspecte superficiale - Bush nu va recunoaste ca s-a inselat, Chirac nu va spune "Am avut dreptate!", in sfarsit - cat de simbolic va fi transferul de suveranitate? Ramane sau nu ramane Paul Bremer sa guverneze Irakul?
Alianta franco-germana este indestructibila
In anturajul presedintelui Chirac, increderea care se acorda aliatilor este totala - atat in ceea ce il priveste pe cancelarul Schröder care va avea, la New York, prima intalnire cu George Bush in ultimele 18 luni, cat si cu Vladimir Putin, invitat de presedintele american, la sfarsitul saptamanii, la ranch-ul sau texan. Mai mult, se tine sub observatie fluctuatia celor doua curente de gandire de la Casa Alba, a caror influenta succesiva face actiunea presedintelui american destul de incoerenta. In sfarsit, exista cel putin un lucru cert: "Suntem la ani lumina distanta de ideea de a trimite trupe franceze in Irak". Clar si categoric. Timingul propus de Franta prevede transferul imediat de suveranitate catre autoritatile irakiene provizorii si o tranzitie in etape a exercitarii responsabilitatilor, care ar putea persupune cateva luni. Condoleezza Rice a taxat imediat aceste propuneri ca "irealizabile".
Reforma ONU si "legea junglei" SUA
Franta sustine intru totul raportul secretarului general, Kofi Annan, privind reforma ONU. Pentru Jacques Chirac, aceasta inseamna largirea Consiliului de Securitate, constituirea unui nou consiliu economic si social - un fel de consiliu de securitate economica, largirea competentelor in materie de drepturile omului si de protectia mediului. Daca Parisul este de acord sa faca din Consiliul de Securitate un organism ceva mai reprezentativ, este exclus sa puna in discutie dreptul sau de veto. In alocutiunea sa de ieri, Kofi Annan, dupa ce a prezentat principalele reforme necesare Natiunilor Unite, s-a lansat intr-un atac dur la metodele SUA, fara a le numi insa. Secretarul ONU a afirmat ca doctrina actiunii militare preventive reprezinta o provocare la adresa rolului Natiunilor Unite si ar putea conduce la instaurarea "legii junglei". Aplauzele prelungite ale salii au confirmat parerea majoritatii celor 191 de state.
Sursa: Ziua
