Bulgaria cere garantii

Presedintele bulgar Georgi Parvanov a efectuat miercuri 2 si joi 3 octombrie o vizita oficiala în Belgia pentru a obtine asigurari cu privire la aderarea tarii sale la U.E. în anul 2007.
Finalul negocierilor cu cele 10 tari chemate sa se alature Uniunii începând cu anul 2004, i-a determinat pe bulgari sa creada ca au fost uitati. Presedintele Parvanov recunoaste faptul ca tara sa are nevoie de o noua imagine, mult mai favorabila. Adesea criticata pentru coruptie, pentru faptul ca nu a reusit neintegrarea Romilor, pentru permeabilitatea frontierelor sale care favorizeaza traficul cu fiinte umane (nu trebuie uitata „filiera bulgara” – acuzata de a fi la originea atentatului împotriva Papei, în mai 1981), Bulgaria are înca o rea reputatie.
„Daca o asemenea imagine a fost creata, replica presedintele, aceasta se datoreaza faptului ca mult timp ne-am aflat în preajma U.R.S.S.-ului, noi fiind considerati ca satelit al acesteia. Dar, în ultimii ani, dezvoltarea tarii noastre a fost diferita: ocupam primul loc în Europa în ceea ce priveste eradicarea traficului cu droguri si am înregistrat succes în domeniul luptei împotriva prostitutiei si al contrabandei cu arme. În sfârsit, am reusit sa facem ordine la frontiere”. Este timpul ca Bulgaria „sa-si arate talentele sale”, insista presedintele, „pentru ca stabilitatea sa economica si financiara este exemplara pentru întreaga Europa de sud-est si ea merita o recunostinta”.
Bruxelles-ul este, înca, preocupat de situatia centralei de la Koslodui, dupa cum a reamintit, marti, Gunter Verheungen, comisarul european însarcinat cu extinderea. În anul 1999, expertii europeni au estimat ca reactoarele VVER, de conceptie sovietica, din aceasta centrala prezentau un pericol. Reactoarele 1 si 2 „vor fi oprite la sfârsitul anului”, dupa cum afirma presedintele Parvanov, insistând, totodata, ca o noua misiune de experti sa vina sa constate la fata locului faptul ca transele 3 si 4 (pentru care cei 15 au cerut închiderea în anul 2006), beneficiind de o serie de modernizari, pot fi prelungite pâna în 2008 – 2010.
„Daca avizul lor este negativ, noi suntem pregatiti sa-l acceptam. Dar, daca avizul acestora este pozitiv cu privire la posibilitatea de a prelungi viata reactoarelor, speram ca statele Uniunii vor accepta acest verdict”, subliniaza Georgi Parvanov. Presedintele bulgar este într-o situatie delicata: miercuri, Parlamentul de la Sofia a adoptat o rezolutie care conditioneaza închiderea reactoarelor 3 si 4 de intrarea Bulgariei în Uniune.
Bulgarii nu-si ascund temerile de a fi luati în calcul în ceea ce priveste extinderea odata cu România: ”Aceste temeri sunt fondate si aceasta pentru ca noi dorim sa obtinem o foaie de parcurs clara si precisa care sa indice – asa cum s-a întâmplat la Copenhaga în decembrie – data aderarii la 1 ianuarie 2007, astfel fiind siguri de faptul ca procesul este ireversibil”. Pe de alta parte, criteriile de aderare trebuie sa ramâna aceleasi, adauga presedintele, „caci, daca se schimba regulile, exista riscul de a aparea noi cerinte (exigente)” ale Uniunii Europene.
Solidar României, cu care cooperarea este „perfecta”, favorabil candidaturii Turciei la Uniune, pentru ca, odata cu aderarea Bulgariei la U.E. si NATO, „aceasta ar fi o buna investitie pentru pacea din Balcani”, presedintele doreste, totusi, ca, în ceea ce priveste candidatura fiecarui stat, aceasta sa fie evaluata în functie de propriile merite, „deoarece nici o tara nu trebuie sa fie ostatica de întârzierea altora”.
Pe de alta parte, presedintele Parvanov este linistit atunci când este vorba despre relatiile cu Rusia. Daca este adevarat faptul ca presedintele Putin a subliniat, recent, ca aderarea Bulgariei la Alianta atlantica nu va ameliora securitatea sa, el a adaugat ca va respecta alegerea poporului bulgar, reaminteste Georgi Parvanov. „Vom avea relatii economice foarte strânse cu Rusia, dar aceasta nu va împiedica Bulgaria sa-si urmeze obiectivul sau strategic, care este aderarea la N.A.T.O. si la Uniunea Europeana”, a concluzionat presedintele.

(Laurent Zecchini, articol aparut în „Le Monde”, editia din 04.10.02)