Crizã guvernamentalã în Olanda

Premierul olandez, Jan Peter Balkenende, a anuntat, miercuri, în fata Parlamentului, cã îi va prezenta reginei Beatrix demisia Cabinetului pe care îl conduce, relateaza AFP. "Spre marele meu regret, a intervenit o crizã de încredere" în cadrul Guvernului, a declarat premierul, referindu-se la conflictul dintre ministrul Economiei, Herman Heinsbroek, si cel al Sãnãtãtii, Eduard Bomhof. "Am fãcut tot ce a fost posibil pentru a solutiona acest conflict, dar nu am reusit", a recunoscut Balkenende. El a adãugat cã, dupa ce s-a consultat, în cursul diminetii, cu reprezentantii partidelor din coalitie (liberali, crestin-democrati si populisti), a ajuns la concluzia cã nu exista suficientã sustinere pentru continuarea activitãtii Guvernului, în pofida demisiei celor doi ministri rivali.
Problemele pe care mass-media le semnaleazã de ceva vreme referitor la guvernul olandez sunt date si de preconizata extindere a UE. Mai multe voci din cadrul guvernului au arãtat cã se opun lãrgirii în 2004 cu 10 tãri actual candidate, promovatã de Comisia Europeanã. Unele din oficialitãtile guvernamentale olandeze se opun în special includerii în Uniune a Poloniei, Ciprului, Slovaciei si Lituaniei. Existã diverse motivatii în directia neincluderii acestor tãri, sustin respectivele oficialitãti, cum ar fi: pentru Cipru, persistenta divizãrii insulei între comunitatea greacã si cea turcã, pentru Polonia, problemele economice, în special masivul sector al agriculturii care se aflã mult sub standardele UE etc. De subliniat însã cã Polonia se bucurã de sprijinul adevãrat - adicã nu numai la declaratii bune de dat pe canale oficiale - al Germaniei care nu concepe o extindere fãrã cea mai mare tarã candidatã.
Comisia Europeanã a prezentat sãptãmâna trecutã un raport cu privire la extinderea Uniunii în care cerea ca 10 din tãrile actual candidate sã adere din 2004. Acest raport ar fi urmat sã fie sustinut sãptãmâna viitoare la summit-ul de la Bruxelles de cãtre statele membre UE. Negocierile ar fi trebuit sã fie încheiate cu cele 10 tãri la summit-ul din decembrie de la Copenhaga. Odatã cu criza guvernamentalã din Olanda aceste puncte de reper ale aderãrii devin destul de problematice.
Desi pânã acum Olanda a fost o sustinãtoare a extinderii Uniunii, dupã ultimele alegeri noul guvern are în compunere si persoane care nu sustin extinderea europeanã, cel putin în forma preconizatã de Comisia Europeanã.
Ca sã fim ironici putem afirma cã bine cã nu suntem inclusi în potentialii primii noi membrii ai uniunii, acum ce nasol am fi stat cu sufletul la gurã vãzând aceste schimbãri ce se petrec în politica statelor membre UE :). Dar nu putem sã nu subliniem cã cetãtenii UE ar trebui sã constientizeze cã cei din statele candidate au fãcut extrem de multe sacrificii în numele integrãrii ceea ce le dã un drept sã fie priviti cu mai mult respect. Nu mai vorbim de obligatiile de nivel istoric, cultural, moral etc.
Ce este cât se poate de alarmant este faptul cã pozitia olandezã nu este izolatã, chiar sãptãmâna trecutã un partid din coalitia guvernamentalã belgianã cerând ca lãrgirea sã fie amânatã pânã la ajungerea unor compromisuri asupra unelor din problemele cu care se confruntã acum UE, cum este de exemplu viitorul politicii agricole comune. De altfel, un obstacol destul de însemnat în calea extinderii va trebui sã fie trecut odatã cu tinerea referendumului în Irlanda cu privire la Tratatul de la Nisa.