Romania, sub lupa Comisiei Europene

 

Ultimele capitole pentru care Romania si-a propus sa incheie negocierile pana la sfarsitul anului 2004 sunt si cele mai sensibile, si anume: Mediu, Prevederi bugetare si financiare, Agricultura, Energia, Justitia si Afacerile Interne, Politicile regionale si coordonarea instrumentelor structurale, Concurenta si Libera circulatie a serviciilor.

Siguranta alimentara, o preocupare majora

Libera circulatie a bunurilor reprezinta una dintre pietrele de temelie ale pietei interne. Principiul liberei circulatii a bunurilor impune un cadru legislativ comun care sa asigure traficul nerestrictionat al produselor in cadrul Uniunii, in acelasi mod in care acesta se realizeaza in interiorul unei tari. Aceasta inseamna ca standardele tehnice de baza, certificarea produselor si definitiile metrologice trebuie sa respecte reguli stabilite la nivel european. Tratatul interzice statelor membre sa aplice restrictii cantitative asupra importurilor si exporturilor de bunuri, cu cele cateva exceptii deja mentionate. Astfel de masuri sunt cele destinate sa promoveze productia nationala prin sisteme de preferinte sau prin impunerea de cerinte tehnice suplimentare celor adoptate pentru produsele carora se aplica legislatia europeana armonizata. Aici se incadreaza si regulile privind achizitiile publice. Fara aplicarea deplina a legislatiei UE in acest domeniu din prima zi de aderare, piata interna nu va functiona corespunzator.
Potrivit CE, in cazul Romaniei, deficientele institutionale privind organismele de evaluare a conformitatii si a laboratoarelor raman si afecteaza implementarea acquis-ului privind siguranta alimentara. Sunt necesare eforturi specifice pentru restructurarea sistemului de control al alimentelor, asigurand cooperarea corespunzatoare intre toate institutiile implicate prin eliminarea sistemului de preavizare inainte de introducerea pe piata si pregatirea atat a administratiei, cat si a operatorilor din sectorul alimentar de a aplica principiile legislatiei comunitare.

Obligatii asumate pripit, in sectorul IT&C

Negocierile din acest capitol se numara printre putinele care nu au ridicat probleme deosebite autoritatilor romane, dezvoltarea telecomunicatiilor si a sectorului IT la nivel global impunand nu doar Bucurestiului ci si guvernelor din Europa Centrala si de Est implementarea completa a acquis-ului cu mult timp inainte de aderare. Puncte slabe: In ciuda continuei extinderi ca numar de linii a retelei de telefonie fixa exista semne de tensiune pe piata de telefonie fixa care ar putea rezulta din lipsa unor tarife echilibrate in pregatirile pentru liberalizarea pietei. l ANRC a inceput definirea pietelor semnificative si identificarea operatorilor semnificativi de retele de telefonie fixa si mobila care au o putere semnificativa pe pietele respective. Adoptarea legii privind serviciul universal trebuie sa fie urmata de adoptarea legislatiei de implementare adecvate. Noua lege trebuie sa reglementeze problemele de licentiere in vederea situarii pe piata retelelor de telefonie fixa. l Romania a atins un grad considerabil de aliniere cu legislatia UE. Totusi trebuie tinut seama de faptul ca acquis-ul din 2002 este specific unor piete in care tranzitia de la monopol la piete concurentiale a fost in mare masura realizata si in care deja este necesara reducerea obligatiilor. Aplicarea acquis-ului din 2002 trebuie facuta in asa fel incat sa se asigure o tranzitie normala catre o piata complet concurentiala.
In documentul de pozitie transmis CE, Romania recunoaste ca domeniul sau de cercetare poate fi caracterizat ca un sistem in care predomina cercetarea cu caracter aplicativ, dar cu o eficienta relativ redusa a activitatilor, provocata in principal de dificultatile economice specifice perioadei de tranzitie, enumerand insa o suma intreaga de proiecte ambitioase (precum cresterea nivelului cheltuielilor in anul 2007 la circa 1% din PIB si, respectiv, de circa 150 euro/cap locuitor, adica 300.000 euro/ cercetator; atingerea cifrei de 20 de cercetatori la 10.000 de locuitori; acces generalizat la Interne; introducerea unor stimulente pentru intoarcerea tinerilor formati in tarile dezvoltate), pentru care nu au fost identificate surse de finantare.
CE noteaza, de altfel, “dificultatile intampinate in domeniul stiintei si cercetarii”, cu accent pe “resursele bugetare foarte reduse alocate” si care “trebuie sa fie marite considerabil in vederea atingerii tintei de 3% din PIB pana in 2010, stabilita de Consiliul European de la Barcelona.” O alta “bila neagra” este participarea Romaniei la cel de-al 5-lea Program Cadru, “nu pe deplin satisfacatoare”, si “colaborarea redusa dintre sectorul de cercetare si agentii economici”.

Criteriile politice si economice pe care fiecare tara candidata trebuie sa le indeplineasca pentru a putea deveni membra UE au fost stabilite de Consiliul european de la Copenhaga, in anul 1993, acestea fiind, pe scurt, urmatoarele: institutii stabile, care sa garanteze democratia, statul de drept, drepturile omului, respectul si protectia minoritatilor; economie de piata viabila, capabila sa faca fata fortelor concurentiale si presiunii din Piata Interna a Uniunii Europene; capacitatea de a-si asuma obligatiile de membru, adica de a adopta cadrul legislativ si institutional al Comunitatii, numit si acquis comunitar, si de a subscrie obiectivelor uniunii politice, economice si monetare; Consiliul european de la Madrid (1995), a introdus un criteriu suplimentar, acela al existentei unei administratii nationale capabile sa gestioneze calitatea de membru al UE.
Extinderea UE are o complexitate deosebita in acest moment si datorita problemelor dificile pe care zece dintre aceste state, cele din Europa Centrala si de Est, le au de rezolvat cu privire la dezvoltarea lor mai ales economica, in concordanta cu principiile economiei de piata, in conditiile in care s-a cazut de acord ca toti candidatii au indeplinit deja criteriile politice.
In ceea ce priveste tarile candidate, momentul aderarii pentru fiecare tara candidata in parte depinde, evident, de stadiul de indeplinire a criteriilor politice si economice si de transpunerea aquis-ului in legislatiile nationale, iar abilitatea fiecarei tari candidate de a adopta si aplica acquis-ul comunitar va determina progresele in ceea ce priveste negocierile de aderare.
Progresele realizate de fiecare din cele 12 tari candidate la aderare in indeplinirea criteriilor de la Copenhaga si Madrid sunt examinate anual, in cadrul unor rapoarte pe care Comisia Europeana le redacteaza catre Consiliul UE si care servesc drept baza pentru deciziile de continuare a negocierilor.
Negocierile de aderare ale tarilor candidate se desfasoara pentru 31 de capitole prin trecerea in revista, domeniu cu domeniu, a progreselor tarii respective privind transpunerea normelor comunitare in legislatia interna si aplicarea efectiva a regulilor ce guverneaza functionarea Uniunii Europene.
Fiecare stat candidat elaboreaza si prezinta Comisiei Europene documente de pozitie pentru capitolele respective, prin care isi face cunoscut punctul de vedere privind modul in care intelege sa negocieze domeniul respectiv, perioadele tranzitorii pe care le solicita pentru armonizarea deplina a cadrului legislativ sau alte elemente considerate importante pentru interesele sale in sectorul respectiv de activitate.
Doua institutii ale UE sunt implicate in procesul de negociere: Consiliul Uniunii Europene si Comisia Europeana, respectiv Directia Generala Extindere.
Comisia Europeana pregateste propriile documente de pozitie, pe care le inainteaza Consiliului, iar acesta din urma da Comisiei un mandat de negociere. Toate statele membre stabilesc, prin intermediul Consiliului, o pozitie comuna fata de documentul de pozitie respectiv si fata de oportunitatea inchiderii capitolelor aflate in negociere.
Inchiderea unui capitol inseamna ca negocierile au fost finalizate provizoriu, conform principiului ca nimic nu este considerat definitiv negociat, atat timp cat nu s-au epuizat negocierile la toate cele 31 de capitole.
Negocierile dureaza, de regula, cativa ani. Cand intreg pachetul de domenii supuse negocierilor a fost epuizat, rezultatele se reunesc intr-un Tratat de aderare, ce va fi supus ratificarii in parlamentele statelor membre, in parlamentul tarii candidate si in Parlamentul European.
Procedurile de ratificare dureaza intre 1,5-2 ani. Abia dupa ratificarea tratatului de aderare apartenenta unei tari la Uniunea Europeana devine efectiva.

Agricultura, piatra de incercare a negocierilor de aderare

Cel mai dificil si mai vast capitol de negociere, nu doar pentru Romania, este cel al agriculturii – sector care aduce intr-o coliziune frontala interesele tarilor candidate cu cele ale statelor membre, un rol semnificativ fiind jucat aici si de marile companii din domeniu.
Pentru Romania, negocierile sunt in mod particular mai dificile intrucat populatia activa ocupata in sector a manifestat o tendinta de crestere numerica, in special datorita disponibilizarii de personal din sectoarele industriale restructurate, ponderea in totalul populatiei active reprezentand 40,6% in anul 2000 fata de 27,5% in 1989.
Autoritatile recunosc, de altfel, ca agricultura a actionat ca un “tampon ocupational impotriva efectelor socio-economice ale tranzitiei, prin absorbtia fortei de munca eliberate de industriile urbane”. Sectorul privat este principalul detinator al terenului agricol. Exploatatiile agricole private sunt organizate astfel: 10,9 mii exploatatii agricole pe o suprafata de 2.475 mii ha, cu o medie de 227,1 ha si 4.170,3 mii gospodarii individuale, pe o suprafata de 10.311 mii ha, cu o medie de 2,47 ha fiecare – ceea ce constituie un handicap considerabil pentru competitivitatea sectorului agicol autohton.
In perioada 1990-2000, efectivele de animale s-au redus la aproape jumatate datorita destramarii cooperativelor specializate in cresterea animalelor si eliminarii subventiilor pentru fermele de stat. Evolutia descendenta a nivelului productiei a fost cauzata si de reducerea cererii de carne pe piata interna – determinata de perpetua scaderea a nivelului de trai. O alta problema majora este aceea ca, daca inainte de 1989, Romania era exportator net de produse agricole - din 1990, tara noastra a devenit un importator net de produse agricole. In plus (a se citi … minus) exportul consta, in principal, din produse agricole neprelucrate, cu valoare adaugata redusa, cum sunt animalele vii, cerealele si semintele oleaginoase. Singurele produse agricole prelucrate, exportate in cantitati relativ importante, sunt uleiul de floarea soarelui si vinurile. Principalul partener comercial al Romaniei, in domeniul comertului cu produse agricole, este Uniunea Europeana, cu care se deruleaza peste 33% din totalul schimburilor comerciale.
Desi 44 la suta din populatie lucreaza in mediul rural, Romania este incapabila sa utilizeze toate fondurile SAPARD, aceasta fiind una dintre probleme majore ale agriculturii in contextul integrarii.
Principalul motiv pentru aceasta situatie il constituie lipsa resurselor locale pentru cofinantarea proiectelor. De aceea, din fondurile de 400 de milioane de euro pe care le-a primit Romania in cadrul programului SAPARD intre 2002 si 2003, tara noastra a folosit cu putin peste unu la suta.
Prin acest program, lansat de UE pentru a sprijini tarile candidate sa isi modernizeze agricultura, in perspectiva aderarii, Romania ar trebui sa primeasca fonduri de un miliard de euro pana in 2006. Responsabili ai Comisiei Europene au tras deja un semnal de alarma, declarand ca autoritatile ar trebui sa faca mai multe eforturi pentru atragerea fondurilor. Banii risca, astfel, sa ajunga, din nou, la Bruxelles, daca Romania nu gaseste mijloacele de a-i utiliza. Desi Ministerul Agriculturii a finantat numeroase programe de informare privind programele SAPARD, rezultatele sunt sub asteptari, iar majoritatea banilor au fost cheltuiti pe proiecte de infrastructura.
Diagnosticul Comisiei: Agricultura Romaniei este extrem de vulnerabila la conditiile meteorologice nefavorabile din cauza problemelor structurale ale acestui sector. Una din problemele majore este reprezentata de fragmentarea terenului agricol, ceea ce face ca fermele sa fie prea mici pentru a-si permite sa faca investitiile necesare si sa aplice tehnologia. Activitatea fermelor este, in continuare, prea putin corelata cu piata, avand in vedere ca unitatile de procesare si comercializare continua sa se orienteze spre marile unitati producatoare si mai putin spre fermele mici, care, in momentul actual sunt majoritare. Romania trebuie sa adopte o noua politica privind ajutorul de stat, mai coerenta, care trebuie sa vizeze dezvoltarea unei politici agricole orientate spre piata si care sa puna mai mult accentul pe dezvoltarea rurala. Sistemul actual de plati directe din Romania nu este conform cu regulile comunitare privind ajutorul de stat si va trebui modificat inainte de aderare.
Resursele umane si financiare raman insuficiente pentru a se putea face fata ritmului accelerat in care trebuie implementate masurile identificate in strategie. Cu toate acestea, Comisia este in continuare ingrijorata de faptul ca noua legislatie in aceste domenii extrem de tehnice nu a fost corelata cu angajarea de personal nou si cu alocarea corespunzatoare a altor resurse. Aceasta situatie cauzeaza indoieli privind capacitatea Romaniei de a implementa efectiv noile legi. Comunicarea si constientizarea privind necesitatea transpunerii sunt limitate, ceea ce reduce capacitatea sectorului de a se adapta la aceste schimbari. Politicile de sprijin intern sunt in continuare bazate pe masuri incompatibile cu Politica Agricola Comuna si sunt necesare modificari ale politicii agricole pentru realizarea unei agriculturi durabile. Transpunerea foarte rapida a acquis-ului veterinar a dus la o multitudine de noi sarcini si responsabilitati pentru ANSV si pentru serviciile sale descentralizate. In perioada raportata au fost alocate mai multe resurse financiare, dar nu s-au inregistrat imbunatatiri semnificative in ceea ce priveste cresterea numarului de personal. In plus, legea cadru in domeniul sanitar-veterinar, datand din anul 1974, nu mai prevede un cadru legislativ corespunzator pentru activitatile in domeniul sanitar-veterinar. Inca trebuie corectate deficientele majore referitoare la tratamentul sub-produselor de origine animala. La fel ca si in cazul acquis-ului veterinar, transpunerea rapida a legislatiei fitosanitare a fost urmata doar de alocarea unor resurse financiare suplimentare, dar aceasta nu a fost insotita de o crestere a adecvata a numarului de personal. In ceea ce priveste modernizarea unitatilor din industria alimentara, evaluarile variaza considerabil. Aceasta pune la indoiala viabilitatea intregului proces si trebuie acordata o atentie deosebita pentru rezolvarea acestei situatii.
Perioade de tranzitie solicitate de Romania: O perioada de tranzitie de 5 ani, pana la data de 31.12.2011, in care sa poata adopta masuri de salvgardare la importul sau de produse agricole din unul sau mai multe state membre daca aceste importuri produc sau ameninta sa produca perturbari ale pietei romanesti de produse agricole; o perioada de tranzitie de 4 ani, pana la data de 31.12.2010, pentru inventarierea plantatiilor viticole si organizarea unui registru comunitar al acestora; o perioada de tranzitie de 8 ani, pana la 31.12.2014, pentru eliminarea din cultura a viilor de hibrizi direct producatori; o perioada de tranzitie de 3 ani, pana la data de 31.12.2009, pentru a putea implementa la nivel national politica de nevaccinare pentru pesta porcina clasica; o perioada de tranzitie de 3 ani, pana la data de 31.12.2009, pentru modernizarea si retehnologizarea unitatilor de taiere si procesare a carnii, in conformitate cu cerintele comunitare.

Explozia preturilor la energie, factura impusa de aderare

Uniunea Europeana este un actor principal pe piata internationala a energiei, fiind cel mai mare importator si al doilea mare consumator. Energia este un factor economic si geopolitic major. Jumatate din aprovizionarea cu energie a Uniunii Europene depinde de importuri, iar aceasta dependenta ar putea ajunge chiar la 70% pana in anul 2030 daca nu se ia nici o masura. In ce priveste gazele naturale, dependenta ar putea atinge 70%, iar pentru petrol si carbune chiar procentul de 100% este o cifra posibila. Cel mai probabil, extinderea Uniunii va accentua aceste tendinte, in ciuda faptului ca anumite tari candidate sunt producatori de energie (de exemplu, Polonia de carbune si Romania - petrol si gaze naturale).
In ce priveste Romania, unul dintre cele mai importante aspecte ale negocierilor este cerinta CE de crestere a preturilor pana la nivelul din Uniunea Europeana, desi pana si nivelul actual al acestora este deja considerat peste limita suportabilitatii.CE noteaza de altfel ca “pretul electricitatii a fost majorat, dar sunt necesari in continuare pasi pentru a se acoperi in totalitate costurile (incluzand costurile de mediu si investitiile pe termen lung).” O alta problema este “insuficienta rata de colectare a facturilor care face aceasta problema critica.”
In fapt, nemultumirile CE legate de piata energiei din Romania sunt mult mai multe, Comisia reclamand interventiile statului in politicile companiilor nationale din domeniu si in stabilirea preturilor. Aplicarea normelor comunitare va determina o crestere semnificativa a tarifelor pentru energie, veniturile astfel obtinute de companiile de sector urmand a fi, in mare parte, alocate pentru alinierea la standardele europene.
Diagnosticele CE referitoare la acest domeniu sunt, de altfel, extrem de critice: “Piata de electricitate, in ciuda faptului ca este deschisa la intern, in proportie de 33%, este de facto nefunctionala ca o piata competitiva. Masurile luate in scopul de a implementa piata competitiva sunt contrabalansate de tendinta catre o coordonare centralizata de catre autoritatea de reglementare, printr-o slaba planificare a investitiilor si printr-un mediu legal instabil. In afara impartirii producatorului de energie cu capital de stat Termoelectrica in cinci entitati, nu au fost rezolvate alte reforme de substanta. Aceasta trebuie sa fie o problema-cheie asupra careia Romania va fi nevoita sa-si concentreze atentia. Romania va avea nevoie sa continue eliminarea distorsionarii preturilor. Autoritatile de reglementare pentru ambele piete de electricitate si gaze naturale au resursele necesare pentru a-si desfasura activitatile. Totusi, independenta efectiva fata de Ministerul Economiei si Comertului ramane limitata. Desi strategia de eficienta energetica exista, aceasta nu poate identifica in mod clar prioritatile pe termen scurt si sursele pentru fondurile necesare“.

Neintelegeri la capitolul Pescuit

Un alt capitol aflat in centrul diferendelor europene este si cel al pescuitului, Romania fiind aproape de a se integra pe deplin in atmosfera comunitara, CE exprimandu-si deja o serie de nemultumiri la adresa politicii promovate de Bucuresti in acest domeniu.
In documentul privind strategia de extindere, elaborat de Comisia Europeana si aprobat de Consiliul European de la Nisa, din decembrie 2000, Capitolul 8 - Pescuitul este mentionat ca o prioritate, politica UE in domeniul pescuitului cuprinzand organizarea pietei comune, politica structurala, acordurile cu terte state, administrarea si conservarea resurselor piscicole si cercetarea stiintifica in domeniu. Principalele aspecte abordate in stadiul curent al negocierilor referitoare la acest capitol sunt capacitatea administrativa, ca si anumite cerinte specifice evidentiate de unele tari candidate, privind includerea mai multor specii in reglementarile care guverneaza organizarea pietei comune. De altfel, Romania propune CE, la momentul aderarii, includerea unei noi subspecii, sprotul, recunoscuta ca subspecie pentru Marea Neagra. Miza acestei propuneri are, desigur, un substrat financiar, Bucurestiul sperand astfel ca aceasta specie sa fie inclusa pe lista produselor pentru care statele membre acorda ajutor financiar organizatiilor de producatori. Din punctul de vedere al intereselor Romaniei, o eventuala insusire a acestei propuneri de catre CE ar fi extrem de benefica, avand in vedere ca, anual, sprotul reprezinta peste 60% din capturile romanesti la Marea Neagra.
In ultimul raport de tara, prima remarca formulata de CE este aceea ca “flota romana de pescuit maritim a fost drastic redusa in ultimii 15 ani,” textul fiind continuat cu o insiruire de “bile negre”, precum: intarzierea implementarii integrale a Registrului navelor de pescuit; rezultatele slabe ale controlului pescuitului; absenta unui serviciu de inspectie care sa se ocupe exclusiv de implementare, intrucat inspectorii au in responsabilitate si alte sarcini; orientarea controalelor in special catre apele interioare si inexistenta unei monitorizari in zona de pescuit de 12 mile marine din Marea Neagra; nerezolvarea problemelor privind structurile administrative, progresele realizate in constructia institutionala si responsabilitatile administrative trebuie sa fie inca clarificate.”

Cand si cum vor putea cetatenii straini sa detina proprietati

In Documentul de pozitie transmis CE, Romania a cerut o liberalizare graduala a liberalizarii circulatiei capitalului, pana la data aderarii. Acest capitol reglementeaza aspecte importante precum: creditele de comert, investitiile (directe sau imobiliare), achizitionarea valorilor imobiliare, operatiunile de cont curent etc. efectuate de catre nerezidenti pe teritoriul tarii. Capitolul reglementeaza si optiunea statului de a pastra o actiune nominativa de control (“actiunea de aur”) la societatile privatizate. CE considera ca “legislatia curenta ramane inca ambigua in ceea ce priveste investitiile interne si vaga referitor la sectoarele nedefinite, unde mai este necesara o autorizare prealabila care poate fi introdusa prin legi speciale.” Referitor la domeniul supervizat si reglementat de BNR, Comisia a constatat unele probleme, precum faptul ca “noul sistem interbancar de plati si decontari nu este inca pe deplin operational iar o parte insemnata din acquis-ul referitor la sistemele de plati ramane inca de transpus, inclusiv introducerea procedurii de remediere efectiva pentru aplanarea disputelor intre banca si clienti, infrastructura de plati trebuind sa fie imbunatatita.” CE considera ca „desi capacitatea administrativa a BNR este in general buna, aceasta ar trebui sa fie consolidata in continuare in ceea ce priveste sistemele de plati si de control al spalarii banilor.”
Perioade de tranzitie solicitate: Romania a obtinut o perioada de tranzitie pentru achizitionarea de teren pentru a doua resedinta de catre cetatenii UE (o perioada de 5 ani dupa data aderarii) si o perioada de tranzitie pentru achizitionarea de teren agricol si forestier (o perioada de 7 ani dupa data aderarii). Romania a acceptat conditia ca fermierii ce muncesc ca angajati proprii si care doresc sa se stabileasca si sa aiba rezidenta in Romania sa fie exclusi din sfera perioadei de tranzitie.

Protectia mediului presupune costuri de 18 miliarde de euro

Politica de mediu a Uniunii Europene are ca scop asigurarea repetabilitatii si viabilitatii procesului de protectie a mediului, prin includerea acestuia in politicile sectoriale ale UE, prin elaborarea masurilor de prevenire, prin stabilirea principiului “cel care polueaza plateste” prin combaterea de la sursa a poluarii si prin asumarea responsabilitatii. Statele membre trebuie sa se asigure ca sunt respectate masurile de protectie a mediului inainte de a aproba dezvoltarea anumitor proiecte din sectorul public sau privat.
Referitor la Romania, CE manifesta numeroase nemultumiri, formulate insa in termeni diplomatici. Astfel, Comisia sustine ca “un accent puternic este pus pe transpunerea legislativa si indeplinirea formala a cerintelor acquis-ului, ceea ce poate fi in detrimentul progresului real pe masura ce transpunerea continua sa depaseasca atat gandirea strategica cat si implementarea efectiva, desi in anumite sectoare, precum gestiunea deseurilor, pot fi inregistrate incercari referitoare la intarirea planificarii strategice. In ceea ce priveste calitatea aerului, sistemul de monitorizare trebuie finalizat, trebuie elaborate planuri de actiune si trebuie imbunatatite capacitatile de inspectie si aplicare. Planul national de gestionare a deseurilor trebuie finalizat si trebuie elaborate planuri regionale. A fost finalizat inventarul depozitelor de deseuri existente, dar trebuie clarificata situatia depozitelor de deseuri industriale. In ceea ce priveste calitatea apei, inca nu au fost elaborate planurile de administrare a bazinelor hidrografice. Va trebui sa fie luate deciziile privind identificarea zonelor sensibile conform cerintelor Directivei privind apele uzate urbane, monitorizarea va trebui sa se perfectioneze (de ex. pentru nitrati, apa potabila) si vor trebui definite programe adecvate. In ceea ce priveste protectia naturii, trebuie continuata pregatirea unei liste cu siturile de interes comunitar propuse si desemnarea zonelor speciale protejate. In sectorul poluarii industriale si managementului riscului, implementarea este intr-un stadiu incipient si inventarele preliminare ale instalatiilor vizate de-abia au fost finalizate. Nu s-au inregistrat progrese privind conformitatea instalatiilor «noi» cu cerintele acquis-ului. In domeniul chimicalelor si organismelor modificate genetic, in afara desemnarii autoritatilor competente, mai raman multe de facut in vederea implementarii adecvate, inclusiv a monitorizarii si inspectiei. Sunt necesare eforturi suplimentare in domeniul poluarii fonice. In domeniul sigurantei nucleare si a protectiei impotriva radiatiilor, a fost adoptata legislatia-cadru, dar este necesara adoptarea unui volum important de legislatie secundara, precum si asigurarea implementarii corespunzatoare a acesteia. Schimbarile institutionale din acest an au dus la cresterea instabilitatii si la confuzii asupra responsabilitatilor, in timp ce, pe ansamblu, capacitatea administrativa ramane insuficienta. Nu s-au inregistrat progrese in ceea ce priveste asigurarea resurselor necesare pentru realizarea investitiilor considerabile necesare pe termen mediu si lung pentru implementarea acquis-ului de mediu.” Potrivit unui studiu efectuat de Banca Mondiala, Romania trebuie sa aloce18 miliarde euro, echivalentul tuturor cheltuielilor prevazute intr-un an la bugetul de stat, pentru a reusi sa atinga standardele comunitare in domeniu.

Facilitatile fiscale, marul discordiei din capitolul “Concurenta”

Desi este departe de complexitatea capitolului Agricultura, domeniul concurentei este unul dintre cele mai sensibile puncte de negociere din cadrul procesului de aderare, fiind, de asemenea, cauza unor puternice scandaluri intre executivul de la Bruxelles si statele candidate sau chiar a altor state/companii din afara Uniunii – exemple de notorietate fiind Alstom sau Microsoft. Capitolul sase inglobeaza regulile care reglementeaza politicile de acordare a ajutoarelor de stat, a esalonarilor de plata, a facilitatilor fiscale acordate in cadrul zonelor defavorizate sau parcurilor industriale, precum si controlul fuziunilor sau sanctionarea abuzurilor de pozitie dominanta.
Potrivit declaratiilor recente ale unor oficiali ai Ministerului Finantelor, Romania intentioneaza (spera) sa mentina sistemul de esalonare al platii datoriilor si statutul zonelor defavorizate chiar si dupa data aderarii, invocand motive precum “intarzierea reformelor economice, din cauza careia mecanismele pietei sunt inca insuficient consolidate si nu reusesc, prin libera lor functionare, sa produca efectele scontate asupra alocarii eficiente a resurselor, precum si dificultatile cu care se confrunta economia romaneasca in tranzitia catre un sistem bazat pe libera concurenta.” O alta sursa de probleme este “sfera preturilor administrate” de catre stat, care insa “a fost succesiv si substantial restransa, ramanand sub control doar preturile si tarifele unor utilitati publice”, dupa cum se arata in Documentul de pozitie inaintat de Romania.
CE considera ca “in ceea ce priveste domeniul antitrust (concurenta), performantele Romaniei sunt satisfacatoare si legislatia este in mare masura aliniata la acquis”, subliniind insa “necesitatea unei consolidari suplimentare a capacitatii administrative a Consiliului Concurentei, printr-o formare profesionala la un nivel ridicat, pe domenii specifice”. Autoritatile au anuntat, de altfel, ca incepand din ianuarie 2004 Oficiul Concurentei va fi asimilat de Consiliu, structura rezultata urmand sa fie evaluata de Comisie.
CE considera ca „trebuie intreprinse eforturi suplimentare in vederea implementarii unor sanctiuni mai coercitive si punerii unui accent deosebit pe impiedicarea unor distorsiuni serioase ale concurentei. In ceea ce priveste ajutorul de stat, mecanismele de control sunt inca insuficiente. Legea privind ajutorul de stat prevede un cadru procedural, iar Consiliul Concurentei are puteri largite de implementare a regulilor privind ajutorul de stat – insa aceste puteri trebuie sa fie exercitate, iar pana in prezent nu s-a luat nici o decizie cu privire la ajutorul nenotificat sau existent.
Pe «lista neagra» a activitatilor care vor trebui urmarite cu mai multa atentie de autoritatea in domeniul concurentei se numara: notificarea ex-ante si evaluarea corespunzatoare a tuturor masurilor noi, inclusiv a actelor normative, a amanarilor la plata (impozite, asigurari sociale, datorii) si a masurilor privind privatizarea si restructurarea; amanarile la plata si stergerea datoriilor intreprinderilor de stat, in special catre furnizorii de energie ar trebui de asemenea verificate pentru posibile elemente de ajutor de stat“.
Romania va trebui, de asemenea, sa se asigure ca se realizeaza o notificare la timp a planurilor de acordare a ajutoarelor de stat companiilor din domeniul siderurgic si ca exista o transparenta fata de UE a masurilor de ajutor de stat in favoarea acestor companii.

Sectorul IMM – „coloana vertebrala“ lipsa a economiei

Concluziile ultimului raport de tara al CE arata ca sectorul IMM din Romania sufera in continuare numeroase constrangeri, si este departe de a deveni “coloana vertebrala a economiei”, in ciuda eforturilor depuse de autoritati. Prezentam in continuare opiniile formulate de CE: “Desi strategia revizuita in domeniul IMM-urilor se adreseaza problemelor cheie din domeniu, aceasta ramane mai mult la stadiul de declaratie de intentie decat un document operational. Strategia nu face o legatura directa intre activitati si obiective, nu prevede un mecanism de evaluare a implementarii si ii lipseste dimensiunea regionala. Resursele limitate au impiedicat implementarea efectiva a Strategiei pentru IMM-uri, in special in provincie. Continuarea implementarii Cartei Europene pentru IMM-uri este importanta ca baza pentru dezvoltarea IMM-urilor, a culturii antreprenoriale si imbunatatirea mediului de afaceri. Autoritatile romane au continuat sa demonstreze dorinta de promovare a IMM-urilor, inregistrand o serie de progrese in ceea ce priveste imbunatatirea mediului de afaceri si a accesului la finantare. Fara indoiala, conditiile raman dificile pentru IMM-uri, fiind necesare eforturi considerabile in continuare. Instabilitatea implementarii legislatiei si slaba capacitate administrativa, in special in provincie, ramane o problema serioasa. Asa cum se preciza si in raportul precedent, continua instabilitate legislativa a creat dificultati IMM-urilor pentru a-si crea un plan de afaceri. In ciuda eforturilor considerabile facute de autoritatile romane, accesul la finantare ramane principala constrangere in dezvoltarea IMM-urilor si una dintre cele mai importante bariere in calea antreprenoriatului. Viitoare imbunatatiri in acest domeniu sunt cruciale pentru „start-up-uri” si crearea de micro-intreprinderi. Trebuie acordata prioritate imbunatatirii accesului IMM-urilor la institutiile de credit. Este prematur de apreciat daca noile sructuri institutionale care elaboreaza politica in domeniul IMM-urilor vor putea promova efectiv interesele IMM-urilor si sa imbunatateasca mediul de afaceri. Romania trebuie sa adopte legislatia pentru alinierea la definitia IMM-urilor conform Recomandarilor Comisiei. De la publicarea ultimului Raport, s-au facut eforturi considerabile pentru imbunatatirea mediului de afaceri si pentru rezolvarea unora dintre problemele majore cu care se confrunta IMM-urile, cum ar fi accesul la finantare. In pofida acestor eforturi, situatia IMM-urilor din Romania este in continuare dificila. In forma actuala, strategia pentru IMM-uri nu este un document operational, iar capacitatea limitata a Agentiei pentru IMM-uri ramane ingrijoratoare. Sunt necesare eforturi sustinute pentru inlaturarea obstacolelor in calea antreprenoriatului si pentru facilitarea accesului la sursele de finantare.”

Nici o reducere de taxe fara „binecuvantarea“ UE

Departe de a fi vreun manual de reducere a taxelor, capitolul 10 de negociere cu UE include o serie de reguli ce urmaresc monitorizarea stricta a acestui “domeniu” in randul tarilor candidate, care, o data cu intrarea in randul Uniunii, vor trebui sa se conformeze unor norme “draconice”. Printre cele mai cunoscute efecte ale negocierilor de la acest capitol se numara angajamentele Romaniei de a creste gradual nivelul accizelor pentru tutun si bauturi alcoolice, insa aria de acoperire a prevederilor este mult mai extinsa, mergand de la limitarea numarului de facilitati fiscale si ratele TVA pentru diverse produse, pana la cantitatea de tuica neimpozitata ce poate fi produsa in ograda. CE impune reguli extrem de stricte de cheltuire a banilor de la buget, iar orice facilitate de natura fiscala, chiar daca este valabila intr-o comuna din varf de munte sau in capitala Romaniei, ar fi putea fi retrasa daca nu este conforma cu regulile Bruxelles-ului. De altfel, exista in acest sens, cateva exemple relevante de facilitati pe care Romania se angaja sa le reatraga la inceputul negocierilor din acest capitol, si din care am extras doar cateva: scutirea de TVA pentru transportul fluvial al localnicilor in Delta Dunarii si pe relatiile Orsova - Moldova Noua, Braila - Harsova, Galati - Grindu – prevedere ce urma sa fie eliminata pana la 31 decembrie 2006; eliminarea scutirii de TVA pentru importul de bunuri efectuat de institutiile publice sau chiar “iertarea” (scutirea) cu drept de deducere a constructiei de lacasuri de cult religios, ce urma, de asemenea sa dispara pana la 31 decembrie 2006.
Toate tarile candidate au solicitat masuri de tranzitie si un numar limitat de derogari, majoritatea privind TVA si accizele. Nivelul ratelor este cea mai sensibila problema a negocierilor. Ratele de TVA pe care tarile candidate le aplica pot diferi considerabil de nivelul solicitat prin acquis si, in multe cazuri, ratele de accizare sunt considerabil mai mici decat cele din UE. Guvernele tarilor candidate si-au exprimat ingrijorarea pentru implicatiile economice si sociale ale unor rate semnificativ marite – si deci, si ale preturilor – pentru bunurile care ridica probleme delicate din punct de vedere social pana la data aderarii. Prin urmare, toate tarile candidate au solicitat perioade de tranzitie pentru anumite bunuri sau servicii, in scopul extinderii perioadei de timp necesare modificarii ratei si al reducerii impactului economic si social.
In analizarea acceptabilitatii masurilor de tranzitie, UE a luat in considerare nevoia de protejare a functionarii corespunzatoare a pietei interne din punctul de vedere al impozitarii, precum si implicatiile politice, economice si sociale pentru tarile candidate. In consecinta, unele perioade limitate de tranzitie ar putea fi acceptate, astfel incat sa se mentina o rata redusa de TVA pentru unele categorii de bunuri sau servicii, atata timp cat impactul asupra liberei concurente sau asupra pietei interne s-a considerat a fi limitat, iar nevoia sociala din partea tarilor candidate a fost clar demonstrata. UE si-a definit pozitia asupra solicitarilor referitoare la perioade de tranzitie pentru accizele pentru tigari, cea mai sensibila categorie de solicitari, si a decis sa propuna tarilor candidate perioade de tranzitie de maximum trei ani.
Ce perioade de tranzitie a obtinut Romania: pentru aplicarea nivelului minim al accizei la tigari (pana in decembrie 2009). Romania a obtinut o derogare pentru aplicarea unei scheme specifice de accizare pentru distilarea efectuata de fermieri. Au fost, de asemenea, acordate derogari pentru scutirea de TVA a transportului international de pasageri si pentru pragul de inregistrare/impozitare cu TVA pentru intreprinderile mici si mijlocii, o derogare privind regimul special aplicabil micilor intreprinzatori pentru pragul de impozitare (aplicarea unui prag de impozitare de 35.000 euro pentru platitorii de TVA, astfel incat IMM-urile care realizeaza o cifra de afaceri anuala mai mica decat aceasta valoare nu vor fi obligate sa se inregistreze ca platitori de TVA dupa data aderarii).

Managementul frontierelor si crima organizata, problemele capitolului Justitie si Afaceri Interne

Armonizarea legislativa la capitolul Justitie si afaceri interne ramane variabila, in opinia Comisiei Europene. Bruxeless-ul sustine ca transpunerea a fost destul de buna in mai multe domenii, dar raman o serie de arii importante, in special in ce priveste acquis-ul Schengen, unde sunt necesare eforturi suplimentare. Capacitatea de implementare ramane scazuta in aproape toate domeniile, in special in ceea ce priveste managementul frontierei, politica de vize, lupta anti-coruptie, lupta impotriva spalarii banilor, protectia impotriva contrafacerii monedei euro, lupta impotriva diferitelor tipuri de criminalitate organizata si cooperare judiciara. Alaturi de alinierea legislativa, Romania trebuie sa mareasca eforturile pentru dezvoltarea capacitatii administrative si a cooperarii interinstitutionale. Increderea in masurile legale si reorganizarea institutionala a fost deseori obtinuta in detrimentul implementarii legilor, si in multe cazuri a avut un impact minor asupra problemelor actuale care au necesitat raspunsul Guvernului. In particular, rezultatele obtinute in domeniile politice unde cooperarea efectiva dintre anumite servicii este necesara (de exemplu managementul frontierei, politie, combaterea coruptiei) au fost limitate. Intensificarea contactelor cu institutiile partenere din statele vecine vor permite de asemenea abordarea mai eficienta a problemelor cu caracter trans-national. Romania a anuntat ca in anul 2004 vor fi alocate 100 de milioane de euro pentru remedierea problemelor legate de managementul frontierelor.

Beneficiile si costurile aderarii, vazute de la Bruxelles

Va fi intrarea in Uniunea Europeana benefica pentru Romania?

Da, iar marimea beneficiilor depinde in mare masura de capacitatea Romaniei de a folosi eficient fondurile nerambursabile oferite de Uniunea Europeana, atat inainte cat si dupa aderare. Ca membru al Uniunii, Romania va avea acces liber la o piata de aproape 500 milioane de locuitori, iar cetatenii si firmele romanesti vor beneficia de cele patru libertati economice: libera circulatie a fortei de munca, a serviciilor, a bunurilor si capitalului.

Cum se va modifica standardul nostru de viata dupa aderare?

Experienta extinderilor anterioare ale Uniunii arata ca unul dintre efectele aderarii unui stat mai putin dezvoltat este cresterea nivelului de trai al populatiei acestui stat. De altfel, unul dintre principiile de baza ale Uniunii este solidaritatea in vederea reducerii decalajelor economice.

Cand va intra Romania in Uniunea Europeana?

In 2007, daca pana atunci Romania va demonstra ca poate indeplini toate conditiile aderarii: politice, economice, legislative si administrative.
Uniunea Europeana sprijina Romania in eforturile de pregatire pentru aderare, atat cu experienta statelor sale membre, cat si cu fonduri nerambursabile, ce urmeaza sa creasca, in perioada urmatoare, de la o medie anuala de 640 milioane euro, in 2003, la 1 miliard euro in 2006.

Ce oportunitati de locuri de munca ne asteapta?

Cetatenii Uniunii Europene au acces egal la oportunitatile de munca in toate tarile membre. Mai precis, orice locuitor al Uniunii poate lucra fara permis de munca in orice stat, in aceleasi conditii ca si cetatenii statului respectiv. Pentru tarile care vor adera la Uniune inaintea Romaniei, a fost stabilita o perioada de tranzitie care poate sa dureze sapte ani, timp in care cetatenii lor vor ajunge sa se bucure de conditii identice cu cetatenii din cele 15 state membre actuale. Este de asteptat ca o politica similara sa fie aplicabila si Romaniei. Pe de alta parte, intreprinzatorii, mestesugarii si practicantii de profesiuni liberale (de exemplu: juristii, medicii, artistii) vor putea sa lucreze fara restrictii in Uniune, imediat dupa aderare.

Vor fi romanii considerati cetateni de categoria a doua in Uniune?

Nu. Statutul de cetatean al Uniunii Europene este acelasi pentru toti locuitorii statelor membre. Toate statele sunt egale din punct de vedere politic, indiferent daca sunt mari sau mici, daca sunt de mai mult sau mai putin timp membre, daca sunt mai mult sau mai putin dezvoltate din punct de vedere economic. Acest lucru inseamna egalitatea in drepturi a cetatenilor, acestia fiind reprezentati in toate institutiile europene.
La fel ca si celelalte state din Uniune, Romania va fi reprezentata in Comisia Europeana, in Consiliul European (Consiliul de Ministri) si in Parlamentul European.

Ce se va schimba pentru satul romanesc?

Dupa aderarea la Uniunea Europeana, satul romanesc va primi sprijin in directia unei dezvoltari rurale durabile, care sa asigure venituri decente locuitorilor din zonele rurale, protejand totodata mediul inconjurator. Asa-numita Politica Agricola Comuna (PAC), care se aplica in toate statele membre ale Uniunii Europene, este pregatita in Romania de programul SAPARD pentru agricultura si dezvoltare rurala.
Prin acest program, mediul rural romanesc beneficiaza deja de aproximativ 150 de milioane de euro anual.

Va putea Romania sa influenteze deciziile Uniunii si sa-si pastreze suveranitatea?

Romania va fi absolut egala in drepturi cu toate celelalte tari membre: va avea reprezentanti in institutiile europene, iar documentele importante vor fi traduse si in limba romana, care va deveni una din limbile oficiale ale Uniunii Europene. Romania va ramane un stat democratic suveran, pentru ca Uniunea este compusa din astfel de state. Ca urmare, va avea in continuare un presedinte, parlament, guvern si constitutie proprie. In anumite domenii, cum ar fi comertul exterior, Romania isi va uni eforturile cu celelalte state membre, ceea ce ii va da posibilitatea sa dobandeasca o mai mare influenta in lume. In aceste domenii, toate statele membre ii permit Comisiei Europene sa actioneze in numele lor.

Cand va fi introdusa moneda euro in Romania?

Euro nu va fi adoptat automat in momentul aderarii la Uniunea Europeana. Data introducerii monedei unice va fi stabilita prin hotararea comuna a Uniunii si a Romaniei. Conditiile pentru ca o tara sa poata adopta moneda euro au fost stabilite in anul 1993 si sunt cunoscute ca fiind criteriile de convergenta de la Maastricht.
Acestea se refera la controlul inflatiei, limitarea deficitului bugetului de stat si stabilitatea cursurilor de schimb. Adoptarea monedei unice de catre Romania poate avea loc la cativa ani dupa aderare, probabil nu mai devreme de 2010.

Ce sprijin ne ofera Uniunea Europeana pana la momentul aderarii?

Consiliul European de la Copenhaga din decembrie 2002 a decis sa mareasca progresiv sprijinul financiar acordat Romaniei incepand cu 2004. Fondurile de pre-aderare vor creste anual, pana in 2006, cand vor atinge nivelul de 1 miliard de euro, iar Romania va deveni beneficiarul celui mai mare volum de finantare oferit de Uniunea Europeana unui stat din afara sa.
Pentru a face fata acestei cresteri substantiale a finantarii primite, Romania va trebui sa-si adapteze capacitatea de administrare a fondurilor, astfel incat ele sa poata fi folosite in totalitate si cu maximum de eficienta si impact.

 

Sursa: Curierul National