Fondul Social European (FSE) este destinat sa îmbunatateasca calitatea locurilor de munca si posibilitatile de ocupare a fortei de munca în Uniunea Europeana.
Fondul Social European (FSE) este unul dintre fondurile structurale ale UE, creat pentru a reduce diferentele cu privire la standardele de viata si prosperitate în regiunile si statele membre ale UE si, prin urmare, pentru a promova coeziunea economica si sociala.
Înfiintat prin Tratatul fondator de la Roma din 1957, Fondul Social European este cel mai vechi dintre fondurile structurale ale UE. Desi cresterea gradului de ocupare a fortei de munca a fost întotdeauna principalul sau obiectiv, FSE a continuat sa-si modifice focalizarea de-a lungul anilor, astfel încât sa poata face fata cerintelor prezentului.
În anii 1960, gradul de ocupare a fortei de munca era ridicat prin raportare la standardele actuale – cel putin în rândul barbatilor – si FSE se concentra asupra gestionarii migratiei lucratorilor în Europa si a modernizarii industriei, în acest scop oferind oportunitati de recalificare profesionala. La momentul respectiv, nu exista nici o strategie europeana generala de ocupare a fortei de munca, iar fondurile erau cheltuite strict în functie de necesitati.
Mai târziu, în anii 1970, FSE a început sa se concentreze pentru prima oara asupra problemelor specifice ale unor grupuri specifice de oameni. De exemplu, orientarea sa a fost centrata asupra combaterii cresterii somajului în rândul tinerilor si al lucratorilor necalificati, precum si asupra sprijinirii ocuparii fortei de munca pe durata restructurarii industriilor grele, cum ar fi industria mineritului si a otelului, sau a industriilor agricola si textila.
Aceasta abordare cu grad sporit de specificitate a fost mentinuta în anii 1980, când recesiunea economica a provocat cresterea ratei somajului în cadrul multor industrii. Însa noua era informatica necesita lucratori noi, care sa dispuna de abilitati noi, iar FSE a raspuns acestei cerinte prin instruirea lucratorilor pentru dobândirea unor tehnologii noi, precum electronica si tehnologia informatiei. În plus, o mare parte a fondurilor FSE a fost întrebuintata pentru sprijinirea ocuparii fortei de munca si pentru restructurare în zonele defavorizate din Grecia, Spania si Portugalia.
La începutul anilor 1990, întrucât FSE cunoscuse o dezvoltare semnificativa, strategia si metoda sa de management au fost consolidate prin încorporarea activitatilor sale în programele operationale nationale si regionale. Programele au o durata de functionare de câtiva ani si pot acorda o atentie sporita circumstantelor nationale vizavi de globalizarea crescânda, în acelasi timp fiind mai receptive la problemele reale cu care lucratorii si solicitantii de locuri de munca se confrunta zi de zi. De asemenea, aceste reforme au transformat FSE în instrumentul de implementare a noii strategii europene de ocupare a fortei de munca. Pe parcursul acestui deceniu, rata de ocupare a fortei de munca în rândul femeilor, adaptabilitatea lucratorilor, spiritul antreprenorial, îndrumarea în domeniul formarii profesionale si al ocuparii fortei de munca au devenit elemente de baza ale Fondului.

FSE se dedica promovarii ocuparii fortei de munca în UE. El ajuta statele membre sa echipeze mai bine companiile si forta de munca din Europa pentru a face fata noilor provocari mondiale. Pe scurt:
- Finantarea se acorda în toate regiunile si statele membre, în special în cele mai putin dezvoltate economic.
- Este un element cheie al strategiei europene pentru dezvoltarea si ocuparea fortei de munca, având scopul de a îmbunatati viata cetatenilor UE oferindu-le sustinere pentru dezvoltarea abilitatilor si perspective mai bune pentru obtinerea unui loc de munca.
- În perioada 2007-2013, aproximativ 75 de miliarde de euro vor fi alocate regiunilor si statelor membre ale UE pentru a-si realiza obiectivele.
Bugetul si strategia FSE sunt negociate si decise de catre statele membre ale UE, Parlamentul European si Comisie. Pe aceasta baza, statele membre împreuna cu Comisia Europeana planifica programe operationale pe o perioada de sapte ani.
Programele operationale sunt apoi implementate printr-un numar mare de organizatii, atât în sectorul privat, cât si în cel public. Aceste organizatii cuprind autoritati nationale, regionale si locale, institutii educationale si de pregatire, organizatii neguvernamentale (ONG-uri) si sectorul de voluntariat, precum si parteneri sociali, de exemplu sindicate si comitete de întreprinderi, asociatii industriale si profesionale si companii particulare.
Finantarea de catre FSE este disponibila prin regiunile si statele membre. FSE nu finanteaza proiecte direct de la Bruxelles.
Fiecare stat membru convine împreuna cu Comisia Europeana asupra unuia sau mai multor programe operationale pentru finantarea FSE pentru perioada 2007-2013, asa cum procedeaza regiunile care au propriile programe operationale (nu toate). Programele operationale stabilesc prioritatile pentru interventia FSE si obiectivele lor.
Programele operationale sunt aplicate prin proiecte individuale desfasurate de organizatiile participante (cunoscute sub numele de „beneficiari ). Un beneficiar elaboreaza un proiect, depune candidatura pentru finantare si, daca aceasta este acordata, aplica proiectul.
Beneficiarii proiectelor FSE pot fi de multe tipuri diferite: administratii publice, ONG-uri si parteneri sociali activi în domeniul ocuparii fortei de munca si al integrarii sociale.
Posibilii beneficiari ai actiunilor FSE trebuie sa contacteze Autoritatea de Gestionare a FSE din propriul stat membru sau regiune. Pentru a afla adresele de contact relevante ale FSE din tara dvs., vizitati FSE în sectiunea dedicata statelor membre.
Participantii la proiectele FSE sunt persoanele care participa la proiecte si beneficiaza de ele, de exemplu prin instruire pentru dobândirea unor abilitati noi sau îndrumare privind modul de obtinere a unui loc de munca. Organizatiile si firmele pot de asemenea sa participe la proiecte FSE, de exemplu prin cursuri de instruire privind abilitati noi pentru forta lor de munca sau ajutor pentru gestionarea unor practici noi de lucru.
Nivelul de finantare de catre FSE difera de la o regiune la alta în functie de bogatia lor relativa. De fapt, regiunile UE sunt divizate în patru categorii, în functie de produsul intern brut regional pe cap de locuitor în comparatie cu media UE (UE cu 27 sau cu 15 state membre).

Bibliografie:

• Helen Walace, William Wallace, Mark A. Pollack, „Elaborarea politicilor în Uniunea Europeana, Institutul European din România, 2005;
• http://ec.europa.eu.