Noul Cod civil al Romaniei - proiect - 2009 - Cartea I

Prima pagina
Stiri
Drept Comunitar
Spatiul Schengen
Fonduri Europene
Moneda Euro
Impactul Aderarii
Procesul de Aderare
Burse in Europa
Joburi in Europa
Legaturi
Newsletter
Publicitate
Ajutor
Contact

DOSARE

ARHIVA STIRI


Legaturi pe site

Istoric UE

Institutii

Organe

Bibliografie

Fondurile structurale

Tratatele Europene

Reclamatii, petitii si plangeri catre Uniunea Europeana

Tratatul de Aderare

Constitutia Europeana

Tratatele Europene



Legaturi pe net

Uniunea Europeana

Guvernul Roman


Ministerul Afacerilor Externe

Institutul European

TITLUL II
Persoana fizica

Capitolul I
Capacitatea civila a persoanei fizice

Sectiunea 1
Capacitatea de folosinta

Notiune
Art.34 – Capacitatea de folosinta este aptitudinea persoanei de a avea drepturi si obligatii civile.

Durata capacitatii de folosinta Art.35 – Capacitatea de folosinta începe la nasterea persoanei si înceteaza odata cu moartea acesteia.

Drepturile copilului conceput
Art.36 – Drepturile copilului sunt recunoscute de la conceptiune, însa numai daca el se naste viabil. Dispozitiile art.427 referitoare la timpul legal al conceptiunii sunt aplicabile.

Sectiunea a 2-a
Capacitatea de exercitiu

Notiune
Art.37 – Capacitatea de exercitiu este aptitudinea persoanei de a încheia singura acte juridice civile.

Începutul capacitatii de exercitiu
Art.38 – (1) Capacitatea de exercitiu deplina începe la data când persoana devine majora.
(2) Persoana devine majora la împlinirea vârstei de 18 ani.

Situatia minorului casatorit
Art.39 – (1) Minorul dobândeste, prin casatorie, capacitatea deplina de exercitiu.
(2) În cazul în care casatoria este anulata, minorul care a fost de buna-credinta la încheierea casatoriei pastreaza capacitatea deplina de exercitiu.

Ce se intampla in UE in martie 2003 ? Click aici

Capacitatea de exercitiu anticipata
Art.40 – Pentru motive temeinice, instanta tutelara poate recunoaste minorului care a împlinit vârsta de 16 ani capacitatea deplina de exercitiu. În acest scop, vor fi ascultati si parintii sau tutorele minorului, luându-se, când este cazul, si avizul consiliului de familie.

Capacitatea de exercitiu restrânsa
Art.41 – (1) Minorul care a împlinit vârsta de 14 ani are capacitatea de exercitiu restrânsa.
(2) Actele juridice ale minorului cu capacitate de exercitiu restrânsa se încheie de catre acesta, cu încuviintarea parintilor sau, dupa caz, a tutorelui, iar în cazurile prevazute de lege, si cu autorizarea instantei tutelare. Încuviintarea sau autorizarea poate fi data, cel mai târziu, în momentul încheierii actului.
(3) Cu toate acestea, minorul cu capacitate de exercitiu restrânsa poate face singur acte de conservare, acte de administrare care nu îl prejudiciaza, precum si acte de dispozitie de mica valoare, cu caracter curent si care se executa la data încheierii lor.

Actele minorului care a împlinit 15 ani
Art.42 – (1) Minorul care a împlinit 15 ani poate sa încheie acte juridice referitoare la munca, la îndeletnicirile artistice sau sportive ori la profesia sa, cu încuviintarea parintilor sau a tutorelui, precum si cu respectarea dispozitiilor legii speciale, daca este cazul.
(2) În acest caz, minorul exercita singur drepturile si executa tot astfel obligatiile izvorâte din aceste acte si poate dispune singur de veniturile dobândite.

Lipsa capacitatii de exercitiu
Art.43 – (1) În afara altor cazuri prevazute de lege, nu au capacitate de exercitiu:
a) minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani;
b) interzisul judecatoresc.
(2) Pentru cei care nu au capacitate de exercitiu, actele juridice se încheie, în numele acestora, de reprezentantii lor legali, în conditiile prevazute de lege.
(3) Cu toate acestea, persoana lipsita de capacitatea de exercitiu poate încheia singura actele anume prevazute de lege, actele de conservare, precum si actele de dispozitie de mica valoare, cu caracter curent si care se executa la momentul încheierii lor.
(4) Actele care pot fi încheiate singur de catre minor pot fi facute si de reprezentantul sau legal, afara de cazul în care legea ar dispune altfel sau natura actului nu i-ar permite acest lucru.

Sanctiunea Art.44 – Actele facute de persoana lipsita de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restrânsa, altele decât cele prevazute la art.41 alin.(3) si la art.43 alin.(3), precum si actele facute de tutore fara autorizarea instantei tutelare, atunci când aceasta autorizare este ceruta de lege, sunt lovite de nulitate relativa, chiar fara dovedirea unui prejudiciu.

Frauda comisa de incapabil
Art.45 – Nulitatea relativa nu este înlaturata de simpla declaratie a celui lipsit de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restrânsa ca este capabil sa contracteze. Daca însa a folosit manopere dolosive, instanta, la cererea partii induse în eroare, poate considera valabil contractul atunci când apreciaza ca aceasta ar constitui o sanctiune adecvata.

Regimul nulitatii
Art.46 – (1) Cel lipsit de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restrânsa poate invoca si singur, în aparare, nulitatea actului pentru incapacitatea sa rezultata din minoritate ori din punerea sub interdictie judecatoreasca.
(2) Persoanele capabile de a contracta nu pot opune minorului sau celui pus sub interdictie judecatoreasca incapacitatea acestuia.
(3) Actiunea în anulare poate fi exercitata de reprezentantul legal, de minorul care a împlinit 14 ani, precum si de ocrotitorul legal.
(4) Atunci când actul s-a încheiat fara autorizarea instantei tutelare, necesara potrivit legii, aceasta va sesiza procurorul în vederea exercitarii actiunii în anulare.

Limitele obligatiei de restituire Art.47 – Persoana lipsita de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restrânsa nu este obligata la restituire, decât în limita folosului realizat. Dispozitiile art.1638-1652 se aplica în mod corespunzator.

Confirmarea actului anulabil
Art.48 – Minorul devenit major poate confirma actul facut singur în timpul minoritatii, atunci când el trebuia sa fie reprezentat sau asistat. Dupa descarcarea tutorelui, el poate, de asemenea, sa confirme actul facut de tutorele sau fara respectarea tuturor formalitatilor cerute pentru încheierea lui valabila. În timpul minoritatii, confirmarea actului anulabil se poate face numai în conditiile art.1268-1269.

Sectiunea a 3-a
Declararea judecatoreasca a mortii

Cazul general
Art.49 – (1) În cazul în care o persoana este disparuta si exista indicii ca a încetat din viata, aceasta poate fi declarata moarta prin hotarâre judecatoreasca, la cererea oricarei persoane interesate, daca au trecut cel putin patru ani de la data primirii ultimelor stiri din care rezulta ca era în viata.
(2) Daca data primirii ultimelor stiri despre cel disparut nu se poate stabili cu exactitate, termenul prevazut în alin.(1) se socoteste de la sfârsitul lunii în care s-au primit ultimele stiri, iar în cazul în care nu se poate stabili nici luna, de la sfârsitul anului calendaristic.

Cazuri speciale Art.50 – (1) Cel disparut în împrejurari deosebite, cum sunt inundatiile, cutremurul, catastrofa de cale ferata ori aeriana, naufragiul, în cursul unor fapte de razboi sau într-o alta împrejurare asemanatoare, ce îndreptateste a se presupune decesul, poate fi declarat mort, daca au trecut cel putin sase luni de la data împrejurarii în care a avut loc disparitia.
(2) Daca ziua în care a intervenit împrejurarea când a avut loc disparitia nu poate fi stabilita, sunt aplicabile, în mod corespunzator, dispozitiile art.49 alin.(2).
(3) Atunci când este sigur ca decesul s-a produs, desi cadavrul nu poate fi gasit sau identificat, moartea poate fi declarata prin hotarâre judecatoreasca fara a se astepta împlinirea vreunui termen de la disparitie.

Procedura de declarare a mortii
Art.51 – Solutionarea cererii de declarare a mortii se face potrivit dispozitiilor Codului de procedura civila.

Data prezumata a mortii celui disparut
Art.52 – (1) Cel declarat mort este socotit ca a încetat din viata la data pe care hotarârea ramasa definitiva a stabilit-o ca fiind aceea a mortii. Daca hotarârea nu arata si ora mortii, se socoteste ca cel declarat mort a încetat din viata în ultima ora a zilei stabilite ca fiind aceea a mortii.
(2) În lipsa unor indicii îndestulatoare, se va stabili ca cel declarat mort a încetat din viata în ultima ora a celei din urma zile a termenului prevazut de art.49 sau art.50, dupa caz.
(3) Instanta judecatoreasca poate rectifica data mortii stabilita potrivit dispozitiilor alin.(1) si (2), daca se dovedeste ca nu era posibil ca persoana declarata moarta sa fi decedat la acea data. În acest caz, data mortii este cea stabilita prin hotarârea de rectificare.

Prezumtie
Art.53 – Cel disparut este socotit a fi în viata, daca nu a intervenit o hotarâre declarativa de moarte ramasa definitiva.

Anularea hotarârii de declarare a mortii Art.54 – (1) Daca cel declarat mort este în viata se poate cere, oricând, anularea hotarârii prin care s-a declarat moartea.
(2) Cel care a fost declarat mort poate cere, dupa anularea hotarârii declarative de moarte, înapoierea bunurilor sale în natura, iar daca aceasta nu este cu putinta, restituirea lor prin echivalent. Cu toate acestea, dobânditorul cu titlu oneros nu este obligat sa le înapoieze decât daca, sub rezerva dispozitiilor în materie de carte funciara, se va face dovada ca la data dobândirii stia ori trebuia sa stie ca persoana declarata moarta este în viata.

Descoperirea certificatului de deces
Art.55 - Orice persoana interesata poate cere oricând anularea hotarârii declarative de moarte, în cazul în care se descopera certificatul de deces al celui declarat mort.

Plata facuta mostenitorilor aparenti
Art.56 – Plata facuta mostenitorilor legali sau legatarilor unei persoane, care reapare ulterior hotarârii declarative de moarte, este valabila si liberatorie, daca a fost facuta înainte de radierea din registrul de stare civila a mentiunii privitoare la deces, cu exceptia cazului în care cel care a facut plata a cunoscut faptul ca persoana declarata moarta este în viata.

Drepturile mostenitorului aparent
Art.57 – Mostenitorul aparent care afla ca persoana care a fost declarata decedata prin hotarâre judecatoreasca este în viata pastreaza posesia bunurilor si dobândeste fructele acestora, cât timp cel reaparut nu solicita restituirea lor.

CAPITOLUL II
Respectul fiintei umane si al drepturilor ei inerente

Sectiunea 1
Dispozitii comune

Drepturile personalitatii
Art.58 – (1) Orice persoana are dreptul la viata, la sanatate, la integritate fizica si psihica, la onoare si reputatie, precum si la respectarea vietii sale private.
(2) Aceste drepturi sunt incesibile.

Atributele de identificare
Art.59 – De asemenea, orice persoana are dreptul la nume, la domiciliu, la resedinta, precum si la o anumita stare civila, dobândite în conditiile legii.

Dreptul de a dispune de sine însusi
Art.60 – Persoana fizica are dreptul sa dispuna de sine însasi, daca nu încalca drepturile si libertatile altora, ordinea publica sau bunele moravuri.

Sectiunea a 2-a
Drepturile la viata, la sanatate si la integritate ale persoanei fizice

Garantarea drepturilor inerente fiintei umane
Art.61 – (1) Viata, sanatatea si integritatea fizica si psihica a oricarei persoane sunt garantate si ocrotite în mod egal de lege.
(2) Interesul si binele fiintei umane trebuie sa primeze asupra interesului unic al societatii sau al stiintei.

Interzicerea practicii eugenice
Art.62 – (1) Nimeni nu poate aduce atingere speciei umane.
(2) Este interzisa orice practica eugenica prin care se tinde la organizarea selectiei persoanelor.

Interventiile asupra caracterelor genetice
Art.63 – (1) Sunt interzise orice interventii medicale asupra caracterelor genetice având drept scop modificarea descendentei persoanei, cu exceptia celor care privesc prevenirea si tratamentul maladiilor genetice.
(2) Este interzisa orice interventie având drept scop crearea unei fiinte umane genetic identice unei alte fiinte umane vii sau moarte, precum si crearea de embrioni umani în scopuri de cercetare.
(3) Utilizarea tehnicilor de procreatie asistata medical nu este admisa pentru alegerea sexului viitorului copil decât în scopul evitarii unei boli ereditare grave legate de sexul acestuia.

Inviolabilitatea corpului uman
Art.64 – (1) Corpul uman este inviolabil.
(2) Orice persoana are dreptul la integritatea sa fizica si psihica. Nu se poate aduce atingere integritatii fiintei umane, decât în caz de necesitate terapeutica si numai în acest scop.

Examenul caracteristicilor genetice
Art.65 – (1) Examenul caracteristicilor genetice ale unei persoane nu poate fi întreprins decât în scopuri medicale sau de cercetare stiintifica, efectuate în conditiile legii.
(2) Identificarea unei persoane pe baza amprentelor sale genetice nu poate fi efectuata decât în cadrul unei proceduri judiciare civile sau penale, dupa caz, sau în scopuri medicale ori de cercetare stiintifica, efectuate în conditiile legii.

Interzicerea unor acte patrimoniale
Art.66 – Orice acte care au ca obiect conferirea unei valori patrimoniale corpului uman, elementelor sau produselor sale sunt lovite de nulitate absoluta, cu exceptia cazurilor expres prevazute de lege.

Interventiile asupra unei persoane majore. Conditii Art.67 – (1) Nicio persoana nu poate fi supusa experientelor, testelor, prelevarilor, tratamentelor sau altor interventii în scop terapeutic sau în scop de cercetare stiintifica, decât dupa ce aceasta si-a dat consimtamântul în scris, în mod liber si în cunostinta de cauza, si numai daca nu i se aduce atingere vietii sau integritatii sale fizice si psihice.
(2) Persoana în cauza trebuie sa fie în prealabil si în mod corespunzator informata cu privire la scopul, natura, consecintele si riscurile interventiei medicale.
(3) Pâna în momentul interventiei medicale consimtamântul poate fi revocat oricând, chiar si verbal, daca, dupa împrejurari, revocarea scrisa nu era cu putinta.
(4) Cel care a suferit daune nejustificate în urma unei interventii are dreptul la o reparatie echitabila care sa compenseze pierderile sau constrângerile fizice si psihice suferite. Indemnizatia se stabileste de comun acord, iar în lipsa, de catre instanta judecatoreasca.

Consimtamântul exprimat anterior interventiei medicale
Art.68 – În cazurile exceptionale, când persoana în cauza nu-si poate da consimtamântul la efectuarea unei interventii terapeutice, poate fi luata în considerare, dupa împrejurari, vointa anterior exprimata de catre aceasta.

Interventia medicala facuta în stare de necesitate
Art.69 – (1) În cazul în care este amenintata grav viata, sanatatea sau integritatea unei persoane aflate în imposibilitate de a-si exprima consimtamântul în timp util, aceasta poate fi supusa unor tratamente sau interventii în scop terapeutic, cu conditia ca ele sa fie efectuate în beneficiul sau direct.
(2) Cu toate acestea, este interzisa folosirea de tratamente, interventii sau tehnici neomologate ori ale caror consecinte ar fi intolerabile pentru persoana în cauza, dupa caz.

Interventiile în scop terapeutic asupra unui minor
Art.70 – (1) Interventiile în scop terapeutic asupra minorului care nu a împlinit vârsta de 14 ani sau asupra unei persoane lipsite de discernamânt din cauza unui handicap, unei tulburari mintale grave sau dintr-un alt motiv similar se pot efectua numai cu consimtamântul reprezentantului, al ocrotitorului legal sau, dupa caz, al mandatarului ori curatorului, precum si cu autorizarea instantei tutelare daca interventiile respective prezinta un risc serios pentru sanatatea persoanei ori daca ar putea avea efecte grave si ireversibile. Dispozitiile art.67 alin.(2) si (3) se aplica în mod corespunzator.
(2) Minorul care a împlinit vârsta de 14 ani poate consimti singur la efectuarea interventiilor în scop terapeutic. Cu toate acestea, este necesar si consimtamântul parintilor sau, dupa caz, al ocrotitorului legal, precum si autorizarea instantei tutelare daca interventia în scop terapeutic prezinta un risc serios pentru sanatatea minorului ori daca aceasta ar putea avea efecte grave si ireversibile.
(3) Daca minorul care a împlinit vârsta de 14 ani refuza sa-si dea consimtamântul, interventiile nu se pot face decât cu autorizarea prealabila a instantei tutelare, în conditiile art.74, cu exceptia cazurilor urgente în care viata sau integritatea fizica a minorului este grav amenintata, situatie în care consimtamântul parintilor sau, dupa caz, al ocrotitorului legal este suficient.

Interventiile în scop de cercetare stiintifica asupra unui minor Art.71 – (1) Interventiile în scop de cercetare stiintifica asupra unui minor sau asupra unei persoane lipsite de discernamânt din cauza unui handicap, unei tulburari mintale grave sau dintr-un alt motiv se pot efectua, în conditiile legii, numai cu consimtamântul reprezentantului, al ocrotitorului sau legal sau, dupa caz, al mandatarului ori curatorului. Dispozitiile art.67 alin.(2) si (3) se aplica în mod corespunzator.
(2) Refuzul minorului sau al persoanei lipsite de discernamânt împiedica efectuarea acestor operatii.

Conditiile generale ale interventiilor în scop de cercetare stiintifica
Art.72 – Interventiile în scop de cercetare stiintifica pot fi efectuate numai daca nu exista o alta metoda cu efecte comparabile, daca riscurile pentru persoana în cauza nu sunt disproportionate în raport cu avantajele posibile ale cercetarii si daca interventia este acceptabila din punct de vedere stiintific si al eticii medicale.

Conditiile interventiilor în scop de cercetare stiintifica asupra unui minor
Art.73 – Interventiile în scop de cercetare stiintifica asupra unui minor sau asupra unei persoane lipsite de discernamânt din cauza unui handicap mintal, unei tulburari mintale grave sau dintr-un alt motiv similar, se pot efectua numai daca, pe lânga conditiile prevazute la art.72 rezultatele previzibile sunt de natura fie sa aduca un beneficiu real si direct sanatatii sale, fie sa contribuie în mod semnificativ si cu un risc minim pentru persoana în cauza, la dezvoltarea stiintei medicale.

Autorizarea instantei judecatoresti
Art.74 – (1) Instanta tutelara va putea autoriza, la cererea persoanei interesate, efectuarea operatiilor în scop terapeutic sau de cercetare stiintifica, daca persoanele al caror consimtamânt este cerut de lege sunt în imposibilitate de a-si exprima vointa sau refuza în mod nejustificat sa-si dea acordul.
(2) Instanta va administra orice proba admisa de lege si va putea asculta membri ai familiei, rude, afini sau alte persoane, tinând seama de relatiile personale si interesul pe care îl manifesta fata de cel în cauza.

Prelevarea si transplantul de la persoanele în viata
Art.75 – (1) Prelevarea si transplantul de organe, tesuturi si celule de origine umana de la donatori în viata se face numai în cazurile si conditiile prevazute de lege.
(2) Se interzice prelevarea de organe, tesuturi si celule de origine umana de la minori, precum si de la persoanele aflate în viata, lipsite de discernamânt din cauza unui handicap mintal, unei tulburari mintale grave sau dintr-un alt motiv similar, în afara cazurilor expres prevazute de lege.

Sesizarea instantei judecatoresti Art.76 – La cererea persoanei interesate, instanta poate lua toate masurile necesare pentru a împiedica sau a face sa înceteze orice atingere ilicita adusa integritatii corpului uman, precum si pentru a dispune repararea, în conditiile prevazute art.262-273, a daunelor materiale si morale suferite.

Sectiunea a 3-a
Respectul vietii private si al demnitatii persoanei umane

Dreptul la viata privata
Art.77 – (1) Orice persoana are dreptul la respectarea vietii sale private.
(2) Nimeni nu poate fi supus vreunor imixtiuni în viata intima, personala sau de familie, nici în domiciliul sau corespondenta sa, fara sa existe consimtamântul sau ori fara ca legea sa permita acest lucru.

Dreptul la demnitate
Art.78 – (1) Orice persoana are dreptul la respectarea demnitatii sale.
(2) Este interzisa orice atingere adusa imaginii, onoarei si reputatiei unei persoane, fara consimtamântul acesteia sau fara ca legea sa permita acest lucru.

Publicitatea vietii private
Art.79 – (1) Este interzisa utilizarea, în mod public, a înregistrarilor imaginii sau vocii unei persoane, fara acordul acesteia.
(2) Este, de asemenea, interzisa utilizarea, în mod public, a corespondentei, manuscriselor sau altor documente personale, precum si a informatiilor din viata privata a unei persoane, fara acordul acesteia, daca sunt de natura sa aduca atingere imaginii sau reputatiei sale.
(3) Fac exceptie de la prevederile alin. (1) si (2) cazurile în care utilizarea este permisa prin lege sau când prezinta un interes public justificat.

Atingeri aduse vietii private sau reputatiei Art.80 – Pot fi îndeosebi considerate ca atingeri aduse vietii private:
a) intrarea fara drept în locuinta sau luarea din aceasta a oricarui obiect fara acordul celui care o ocupa în mod legal;
b) interceptarea fara drept a unei convorbiri private savârsite prin orice mijloace tehnice;
c) captarea ori utilizarea imaginii sau a vocii unei persoane, daca aceasta nu se afla într-un loc public;
d) difuzarea de imagini ale persoanei, filmata în propria locuinta sau în orice alte locuri private, fara acordul acesteia;
e) difuzarea de imagini care prezinta interioare sau aspecte exterioare ale locuintei private, fara acordul celui care o ocupa în mod legal;
f) tinerea vietii private sub observatie, prin orice mijloace, în afara de cazurile prevazute expres de lege;
g) difuzarea de stiri, dezbateri, anchete sau de reportaje scrise sau audiovizuale privind viata intima, personala sau de familie, fara acordul persoanei în cauza;
h) difuzarea de materiale continând imagini privind o persoana aflata la tratament în unitatile de asistenta medicala, precum si a datelor cu caracter personal privind starea de sanatate, problemele de diagnostic, prognostic, tratament, circumstante în legatura cu boala si cu alte diverse fapte, inclusiv rezultatul autopsiei, fara acordul persoanei în cauza, iar în cazul în care aceasta este decedata, fara acordul familiei sau al persoanelor îndreptatite;
i) utilizarea numelui, imaginii, vocii sau asemanarii cu o alta persoana în alt scop decât informarea legitima a publicului;
j) difuzarea sau utilizarea corespondentei, manuscriselor sau a altor documente personale, inclusiv a datelor privind domiciliul, resedinta, precum si numerele de telefon ale unei persoane sau ale membrilor familiei sale, fara acordul persoanei careia acestea îi apartin sau care, dupa caz, are dreptul de a dispune de ele.

Prezumtia de consimtamânt
Art.81 – Când însusi cel la care se refera o informatie sau un material le pune la dispozitia unei persoane fizice ori persoane juridice despre care are cunostinta ca îsi desfasoara activitatea în domeniul informarii publicului, consimtamântul pentru utilizarea acestora este prezumat, nefiind necesar un acord scris.

Prelucrarea datelor personale Art.82 – (1) Orice prelucrare a datelor cu caracter personal, prin mijloace automate sau neautomate, se poate face numai în cazurile si conditiile prevazute de lege.
(2) În sensul prezentului articol, prin date cu caracter personal se întelege orice informatie referitoare la o persoana fizica identificata sau, dupa caz, care poate fi identificata, în mod direct ori indirect, prin referire la un numar de identificare sau la unul ori mai multe elemente specifice identitatii sale fizice, fiziologice, psihice, economice, culturale, sociale sau politice.

Dosarele personale
Art.83 – (1) Nicio persoana, autoritate sau institutie publica având atributii de prelucrare a datelor cu caracter personal nu poate întocmi, detine sau distruge un dosar privitor la o anumita persoana decât în cazurile si în conditiile prevazute prin lege.
(2) În toate cazurile, ea nu poate aduna si conserva decât acele informatii ce corespund scopului pentru care s-a constituit dosarul.

Accesul la dosarul altuia
Art.84 – Nimeni nu are dreptul ca, fara acordul persoanei cu privire la care s-a constituit dosarul sau fara autorizarea prevazuta de lege, sa comunice date din acel dosar tertilor si nici sa foloseasca informatiile pe care le detine în alte scopuri decât cele prevazute în art.83 alin.(2).

Accesul la propriul dosar
Art.85 – (1) Cel care detine un dosar privind o alta persoana nu îi poate interzice acesteia din urma accesul la acel dosar decât daca justifica un interes serios si legitim.
(2) Accesul la informatiile cu caracter personal prelucrate sau detinute de o alta persoana, autoritate sau institutie publica, dupa caz, este gratuit.

Dreptul de interventie asupra datelor personale
Art.86 – Orice persoana are dreptul, în mod gratuit, sa verifice si sa ceara, în conditiile legii, rectificarea sau actualizarea datelor inexacte, incomplete sau echivoce din dosarul sau, radierea datelor perimate sau nejustificate prin obiectul acelui dosar, precum si sa formuleze, când este cazul, comentarii sau observatii cu privire la informatiile pe care acesta le contine.

Dreptul de a se adresa justitiei
Art.87 – (1) Daca legea nu prevede conditiile si modalitatile de exercitare a dreptului la consultarea sau rectificarea unui dosar, acestea vor fi determinate de instanta judecatoreasca, la cererea persoanei interesate.
(2) În toate cazurile, dreptul la daune-interese al persoanei care a suferit un prejudiciu în urma unei prelucrari de date cu caracter personal sau a tinerii unui dosar, efectuate fara acordul persoanei interesate ori cu nerespectarea dispozitiilor legale, ramâne neatins si poate fi valorificat în conditiile dreptului comun. Orice clauza contrara este considerata nescrisa.

Sectiunea a 4-a
Respectul datorat persoanei si dupa decesul sau

Respectul datorat persoanei decedate

Art.88 – Persoanei decedate i se datoreaza respect cu privire la memoria sa, precum si cu privire la corpul sau.

Interzicerea atingerii memoriei persoanei decedate
Art.89 – (1) Este interzis a se aduce atingere memoriei persoanei decedate prin cuvinte, gesturi, prin expunere la batjocura ori prin atribuirea unui defect, a unei boli sau infirmitati care, chiar daca ar fi fost reale, nu ar fi trebuit sa fie relevate.
(2) Constituie atingere adusa memoriei unei persoane decedate si afirmarea sau imputarea în public, prin orice mijloace, a unei fapte determinate privitoare la acea persoana, care, daca ar fi fost adevarata, ar fi expus acea persoana, în timpul vietii, la o sanctiune penala, administrativa sau disciplinara, ori dispretului public.
(3) Proba veritatii celor afirmate sau imputate este admisibila daca afirmarea sau imputarea au fost savârsite pentru apararea unui interes legitim.

Respectarea vointei persoanei decedate
Art.90 – (1) Orice persoana poate determina felul propriilor funeralii si poate dispune cu privire la corpul sau dupa moarte. În cazul celor lipsiti de capacitate de exercitiu sau al celor cu capacitate de exercitiu restrânsa este necesar si consimtamântul scris al parintilor sau, dupa caz, al tutorelui.
(2) În lipsa dorintei exprese a persoanei decedate, va fi respectata, în ordine, vointa sotului, parintilor, descendentilor, rudelor în linie colaterala pâna la al patrulea grad inclusiv, legatarilor universali sau cu titlu universal ori dispozitia primarului comunei, orasului, municipiului sau a sectorului municipiului Bucuresti în a carui raza teritoriala a avut loc decesul.

Prelevarea de la persoanele decedate
Art.91 – Prelevarea de organe, tesuturi si celule umane, în scop terapeutic sau stiintific, de la persoanele decedate se efectueaza numai în conditiile prevazute de lege.

Capitolul III
Identificarea persoanei fizice
Sectiunea 1
Numele

Dreptul la nume
Art.92 – Orice persoana are dreptul la numele stabilit sau dobândit, potrivit legii.

Structura numelui
Art.93 – Numele cuprinde numele de familie si prenumele.
Dobândirea numelui
Art.94 – (1) Numele de familie se dobândeste prin efectul filiatiei si se modifica prin efectul schimbarii starii civile, în conditiile prevazute de lege.
(2) Prenumele se stabileste la data înregistrarii nasterii, pe baza declaratiei de nastere si poate fi alcatuit din cel mult trei cuvinte. Este interzisa înregistrarea de catre ofiterul de stare civila a prenumelor fanteziste, indecente, ridicole si a altor asemenea, de natura a afecta ordinea publica si bunele moravuri ori interesele copilului, dupa caz.
(3) Numele de familie si prenumele copilului gasit, nascut din parinti necunoscuti, precum si cele ale copilului care este parasit de catre mama în spital, iar identitatea acesteia nu a fost stabilita în termenul prevazut de lege, se stabilesc prin dispozitia primarului comunei, orasului, municipiului sau a sectorului municipiului Bucuresti în a carui raza teritoriala a fost gasit copilul ori, dupa caz, s-a constatat parasirea lui, în conditiile legii speciale.

Schimbarea numelui pe cale administrativa
Art.95 – Cetatenii români pot obtine, în conditiile legii, schimbarea pe cale administrativa a numelui de familie si a prenumelui sau numai a unuia dintre acestea.

Sectiunea a 2-a
Domiciliul si resedinta

Dreptul la domiciliu si resedinta
Art.96 – (1) Cetatenii români au dreptul sa-si stabileasca ori sa-si schimbe, în mod liber, domiciliul sau resedinta, în tara sau în strainatate, cu exceptia cazurilor anume prevazute de lege.
(2) Daca prin lege nu se prevede altfel, o persoana fizica nu poate sa aiba în acelasi timp decât un singur domiciliu si o singura resedinta, chiar si atunci când detine mai multe locuinte.

Domiciliul
Art.97 – Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitarii drepturilor sale civile, este în locul unde îsi are principala asezare.

Resedinta
Art.98 – Resedinta persoanei fizice este în locul unde îsi are locuinta obisnuita.

Stabilirea si schimbarea domiciliului
Art.99 – (1) Stabilirea sau schimbarea domiciliului se face cu respectarea dispozitiilor legii speciale.
(2) Stabilirea sau schimbarea domiciliului nu opereaza decât atunci când cel care ocupa sau se muta într-un anumit loc a facut-o cu intentia de a avea o asezare principala.
(3) Dovada intentiei rezulta din declaratiile persoanei facute la organele administrative competente sa opereze stabilirea sau schimbarea domiciliului, iar în lipsa acestor declaratii, din orice alte împrejurari de fapt.

Prezumtia de domiciliu
Art.100 – (1) Resedinta va fi considerata domiciliu când acesta nu este cunoscut.
(2) În lipsa de resedinta, persoana fizica este considerata ca domiciliaza la locul unde ea se gaseste, iar daca acesta nu se cunoaste, la locul ultimului domiciliu.

Dovada
Art.101 – (1) Dovada domiciliului si a resedintei se face cu mentiunile cuprinse în cartea de identitate.
(2) În lipsa acestor mentiuni ori atunci când acestea nu corespund realitatii, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori a resedintei nu va putea fi opusa altor persoane.

Domiciliul minorului si al celui pus sub interdictie judecatoreasca Art.102 - (1) Domiciliul minorului care nu a dobândit capacitate deplina de exercitiu în conditiile prevazute de lege este la parintii sai sau la acela dintre parinti la care el locuieste în mod statornic.
(2) În cazul în care parintii au domicilii separate si nu se înteleg la care dintre ei va avea domiciliul copilul, instanta tutelara, ascultând pe parinti, precum si pe copil, daca acesta a împlinit vârsta de 10 ani, va decide tinând seama de interesele copilului. Pâna la ramânerea definitiva a hotarârii judecatoresti, minorul este prezumat ca are domiciliul la parintele la care locuieste în mod statornic.
(3) În situatiile prevazute de lege, domiciliul minorului poate fi la bunici, la alte rude ori persoane de încredere, cu consimtamântul acestora, ori, dupa caz, la o institutie de ocrotire.
(4) Domiciliul minorului, în cazul în care numai unul dintre parintii sai îl reprezinta ori în cazul în care se afla sub tutela, precum si domiciliul persoanei puse sub interdictie judecatoreasca, este la reprezentantul legal.

Cazuri speciale
Art.103 – Domiciliul copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea parintilor sai si supus unor masuri de protectie speciala, în cazurile prevazute de lege, se afla la familia sau la persoanele carora le-a fost dat în plasament ori încredintat, dupa caz.

Domiciliul persoanei puse sub curatela
Art.104 - În cazul în care s-a instituit o curatela asupra bunurilor celui care a disparut, acesta are domiciliul la curator, în masura în care acesta este îndreptatit sa-l reprezinte.

Domiciliul la custode sau curator
Art.105 - Daca a fost numit un custode sau un curator pentru administrarea bunurilor succesorale, cei chemati la mostenire au domiciliul la custode sau, dupa caz, la curator, în masura în care acesta este îndreptatit sa îi reprezinte.

Domiciliul profesional
Art.106 – Cel care exploateaza o întreprindere are domiciliul si la locul acelei întreprinderi, în tot ceea ce priveste obligatiile patrimoniale ce s-au nascut sau urmeaza a se executa în acel loc.

Alegerea de domiciliu
Art.107 – (1) Partile unui act juridic pot sa aleaga un domiciliu în vederea exercitarii drepturilor sau a executarii obligatiilor nascute din acel act.
(2) Alegerea domiciliului nu se prezuma, ci trebuie facuta în scris.

Sectiunea a 3-a
Actele de stare civila

Starea civila
Art.108 – Starea civila este dreptul persoanei de a se individualiza, în familie si societate, prin calitatile strict personale care decurg din actele si faptele de stare civila.

Dovada starii civile
Art.109 – (1) Starea civila se dovedeste prin actele de nastere, casatorie si deces întocmite, potrivit legii, în registrele de stare civila, precum si prin certificatele de stare civila eliberate pe baza acestora.
(2) Actele de stare civila sunt înscrisuri autentice si fac dovada pâna la înscrierea în fals, pentru ceea ce reprezinta constatarile personale ale ofiterului de stare civila si, pâna la proba contrara, pentru celelalte mentiuni.
(3) Hotarârea judecatoreasca data cu privire la starea civila a unei persoane este opozabila oricarei alte persoane cât timp printr-o noua hotarâre nu s-a stabilit contrariul.
(4) Daca printr-o hotarâre judecatoreasca s-a stabilit o anumita stare civila a unei persoane, iar printr-o hotarâre judecatoreasca ulterioara este admisa o actiune prin care s-a contestat starea civila astfel stabilita, prima hotarâre îsi pierde efectele la data ramânerii definitive a celei de a doua hotarâri.

Anularea, completarea, modificarea sau rectificarea actelor de stare civila

Art.110 – (1) Anularea, completarea sau modificarea actelor de stare civila si a mentiunilor înscrise pe acestea se poate face numai în temeiul unei hotarâri judecatoresti definitive.
(2) Rectificarea actelor de stare civila si a mentiunilor înscrise pe marginea acestora se poate face, din oficiu sau la cerere, numai în temeiul dispozitiei primarului de la primaria care are în pastrare actul de stare civila.
(3) Starea civila poate fi modificata în baza unei hotarâri de anulare, completare sau modificare a unui act de stare civila ori, dupa caz, a unei dispozitii de rectificare a unui act de stare civila numai daca a fost formulata si o actiune de modificare a starii civile, care a fost admisa printr-o hotarâre judecatoreasca ramasa definitiva.
(4) Hotarârea judecatoreasca prin care se dispune anularea, completarea, modificarea sau, dupa caz, rectificarea unui act de stare civila, precum si înregistrarea facuta în temeiul unei asemenea hotarâri sunt opozabile oricarei alte persoane cât timp printr-o noua hotarâre nu s-a stabilit contrariul.
Înscrierea mentiunilor pe actul de stare civila Art.111 - Anularea, completarea, modificarea si rectificarea unui act de stare civila sau a unei mentiuni înscrise pe acesta, dispuse prin hotarâre judecatoreasca ramasa definitiva ori, dupa caz, prin dispozitie a primarului, se înscrie numai prin mentiune pe actul de stare civila corespunzator. În acest scop, hotarârea judecatoreasca ramasa definitiva se comunica de îndata, din oficiu, de catre instanta care s-a pronuntat ultima asupra fondului.

Actele întocmite de un ofiter de stare civila necompetent Art.112 – Actele de stare civila întocmite de o persoana care a exercitat în mod public atributiile de ofiter de stare civila, cu respectarea tuturor prevederilor legale, sunt valabile, chiar daca acea persoana nu avea aceasta calitate, afara de cazul în care beneficiarii acestor acte au cunoscut, în momentul întocmirii lor, lipsa acestei calitati.

Alte mijloace de dovada a starii civile
Art.113 – Starea civila se poate dovedi, înaintea instantei judecatoresti, prin orice mijloace de proba, daca:
a) nu au existat registre de stare civila;
b) registrele de stare civila s-au pierdut ori au fost distruse, în tot sau în parte;
c) nu este posibila procurarea din strainatate a certificatului de stare civila sau a extrasului de pe actul de stare civila;
d) întocmirea actului de stare civila a fost omisa sau, dupa caz, refuzata.