Art.275 – (1) Familia se întemeiaza
pe casatoria liber consimtita între soti, pe egalitatea acestora,
precum si pe dreptul si îndatorirea parintilor de a asigura cresterea
si educarea copiilor lor.
(2) Familia are dreptul la ocrotire din partea societatii si a statului.
(3) Statul este obligat sa sprijine, prin masuri economice si sociale,
încheierea casatoriei, precum si dezvoltarea si consolidarea familiei.
Art.276 - (1) Barbatul si femeia au dreptul
de a se casatori în scopul de a întemeia o familie.
(2) Casatoria religioasa poate fi celebrata numai dupa încheierea
casatoriei civile.
(3) Conditiile de încheiere si cauzele de nulitate ale casatoriei
se stabilesc prin prezentul cod.
(4) Casatoria înceteaza prin decesul sau prin declararea judecatoreasca
a mortii unuia dintre soti.
(5) Casatoria poate fi desfacuta prin divort, în conditiile legii.
Art.277 – Copiii din afara casatoriei
sunt egali în fata legii cu cei din casatorie, precum si cu cei
adoptati.
Art. 278 – Parintii sunt cei care
au, în primul rând, îndatorirea de crestere si educare
a copiilor lor minori.
Art.279 - (1) Copilul nu poate fi separat
de parinti împotriva vointei lor, cu exceptia cazurilor prevazute
de lege.
(2) Copilul care nu locuieste la parintii sai sau, dupa caz, la unul dintre
ei are dreptul de a avea legaturi personale cu acestia.
Art.280
– (1) Orice masura privitoare la copil, indiferent de autorul ei,
trebuie sa fie luata cu respectarea interesului superior al copilului.
(2) Pentru rezolvarea cererilor care se refera la copii, autoritatile
competente sunt datoare sa dea toate îndrumarile necesare pentru
ca partile sa recurga la metodele de solutionare a conflictelor pe cale
amiabila.
(3) Procedurile referitoare la relatiile între parinti si copii
trebuie sa garanteze ca dorintele si interesele parintilor firesti referitoare
la copii pot fi aduse la cunostinta autoritatilor si ca acestea tin cont
de ele în hotarârile pe care le iau.
(4) Procedurile privitoare la copii trebuie sa se desfasoare într-un
timp rezonabil, astfel încât interesul superior al copilului
si relatiile de familie sa nu fie afectate.
(5) În sensul prevederilor legale privind protectia copilului, prin
copil se întelege persoana care nu a împlinit 18 ani si nici
nu a dobândit capacitatea deplina de exercitiu, potrivit legii.
Art.281 – (1) În procedurile
administrative sau judiciare care îl privesc, ascultarea copilului
care a împlinit vârsta de 10 ani este obligatorie. Cu toate
acestea, poate fi ascultat si copilul care nu a împlinit vârsta
de 10 ani, daca autoritatea competenta considera ca acest lucru este necesar
pentru solutionarea cauzei.
(2) Dreptul de a fi ascultat presupune posibilitatea copilului de a cere
si a primi orice informatie, potrivit cu vârsta sa, de a-si exprima
opinia si de a fi informat asupra consecintelor pe care le poate avea
aceasta, daca este respectata, precum si asupra consecintelor oricarei
decizii care îl priveste.
(3) Orice copil poate cere sa fie ascultat, potrivit prevederilor alin.(1)
si alin.(2). Respingerea cererii de catre autoritatea competenta trebuie
motivata.
(4) Opiniile copilului ascultat vor fi luate în considerare în
raport cu vârsta si cu gradul sau de maturitate.
(5) Dispozitiile legale speciale privind consimtamântul sau prezenta
copilului, în procedurile care îl privesc, precum si prevederile
referitoare la desemnarea de catre instanta a unui reprezentant în
caz de conflict de interese, ramân aplicabile.
Art.282
– Toate masurile date prin prezenta carte în competenta instantei
judecatoresti, precum si toate litigiile privind aplicarea dispozitiilor
prezentei carti sunt de competenta instantei tutelare prevazute la art.117.
Ce se intampla in UE in
februarie 2003 ? Click
aici