Noul Cod civil al Romaniei - proiect - 2009 - Cartea II

Prima pagina
Stiri
Drept Comunitar
Spatiul Schengen
Fonduri Europene
Moneda Euro
Impactul Aderarii
Procesul de Aderare
Burse in Europa
Joburi in Europa
Legaturi
Newsletter
Publicitate
Ajutor
Contact

DOSARE

ARHIVA STIRI


Legaturi pe site

Istoric UE

Institutii

Organe

Bibliografie

Fondurile structurale

Tratatele Europene

Reclamatii, petitii si plangeri catre Uniunea Europeana

Tratatul de Aderare

Constitutia Europeana

Tratatele Europene



Legaturi pe net

Uniunea Europeana

PARIURI SPORTIVE ONLINE

REZULTATE LIVE SCORURI

Guvernul Roman


Ministerul Afacerilor Externe

Institutul European

TITLUL IV
Autoritatea parinteasca

CAPITOLUL I
Dispozitii generale

Autoritatea parinteasca
Art.500 – (1) Autoritatea parinteasca este ansamblul de drepturi si îndatoriri, care privesc atât persoana, cât si bunurile copilului si apartin în mod egal ambilor parinti.
(2) Parintii exercita autoritatea parinteasca numai în interesul superior al copilului, cu respectul datorat persoanei acestuia, si îl asociaza pe copil la toate deciziile care îl privesc, tinând cont de vârsta si de gradul sau de maturitate.
(3) Ambii parinti raspund pentru cresterea copiilor lor minori.

Durata autoritatii parintesti
Art.501 – Autoritatea parinteasca se exercita pâna la data când copilul dobândeste capacitatea deplina de exercitiu.

Îndatorirea de respect Art.502 – Copilul datoreaza respect parintilor sai indiferent de vârsta sa.

Neîntelegerile între parinti
Art.503 – Ori de câte ori exista neîntelegeri între parinti cu privire la exercitiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor parintesti, instanta tutelara, dupa ce asculta pe parinti si luând în considerare concluziile raportului referitor la ancheta psihosociala, hotaraste potrivit interesului superior al copilului. Ascultarea copilului este obligatorie, dispozitiile art.281 fiind aplicabile.

CAPITOLUL II
Drepturile si îndatoririle parintesti

Continutul autoritatii parintesti
Art.504 – Parintii au dreptul si îndatorirea de a creste copilul, îngrijind de sanatatea si dezvoltarea lui fizica, psihica si intelectuala, de educatia, învatatura si pregatirea profesionala a acestuia, potrivit propriilor lor convingeri si însusirilor copilului; ei sunt datori sa dea copilului orientarea si sfaturile necesare exercitarii corespunzatoare a drepturilor pe care legea le recunoaste acestuia.

Îndatoriri specifice
Art. 505– (1) Parintii au îndatorirea de a creste copilul în conditii care sa asigure dezvoltarea sa fizica, mentala, spirituala, morala si sociala în mod armonios.
(2) În acest scop, parintii sunt obligati:
a) sa coopereze cu copilul si sa îi respecte viata intima, privata si demnitatea;
b) sa informeze copilul despre toate actele si faptele care l-ar putea afecta si sa ia în considerare opinia acestuia;
c) sa ia toate masurile necesare pentru protejarea si realizarea drepturilor copilului;
d) sa coopereze cu persoanele fizice si persoanele juridice cu atributii în domeniul îngrijirii, educarii si formarii profesionale a copilului.

Masuri disciplinare
Art.506 – Masurile disciplinare nu pot fi luate de parinti decât cu respectarea demnitatii copilului. Sunt interzise pedepsele fizice, precum si orice alte masuri care pot afecta dezvoltarea fizica, psihica sau starea emotionala a copilului.

Drepturile parintelui minor
Art.507 – (1) Parintele minor care a împlinit vârsta de 14 ani are numai drepturile si îndatoririle parintesti cu privire la persoana copilului.
(2) Drepturile si îndatoririle cu privire la bunurile copilului revin tutorelui sau, dupa caz, altei persoane, în conditiile legii.

Religia copilului
Art.508 – (1) Parintii hotarasc credinta religioasa a copilului.
(2) Credinta religioasa a copilului care a împlinit 14 ani nu poate fi schimbata fara consimtamântul acestuia.
(3) Copilul care a împlinit vârsta de 16 ani are dreptul sa-si aleaga singur credinta religioasa.

Ce se intampla in UE in februarie 2003 ? Click aici

Numele copilului

Art.509 - Parintii aleg prenumele si, când e cazul, numele de familie al copilului, în conditiile legii.

Supravegherea copilului
Art.510 – Parintii au dreptul si îndatorirea de supraveghere a copilului minor.

Relatiile sociale ale copilului Art.511 – Parintii nu pot, în afara unor motive temeinice, sa împiedice corespondenta si legaturile personale ale copilului cu bunicii sai ori cu fratii si surorile sale sau cu orice alte persoane, chiar daca nu sunt rude cu el. Orice neîntelegeri se solutioneaza de catre instanta tutelara, cu ascultarea copilului, dispozitiile art.281 fiind aplicabile.

Înapoierea copilului de la alte persoane
Art.512 - (1) Parintii pot cere oricând instantei tutelare înapoierea copilului de la orice persoana care îl tine fara drept.
(2) Instanta tutelara poate respinge cererea numai daca înapoierea este vadit contrara interesului copilului.
(3) Ascultarea copilului este obligatorie, dispozitiile art.281 fiind aplicabile.

Locuinta copilului
Art.513 – (1) Copilul minor locuieste la parintii sai.
(2) Daca parintii nu locuiesc împreuna, acestia vor stabili, de comun acord, locuinta copilului.
(3) În caz de neîntelegere între parinti, instanta tutelara hotaraste, luând în considerare concluziile raportului de ancheta psihosociala si ascultându-i pe parinti si pe copil, daca a împlinit 10 ani. Dispozitiile art. 281 ramân aplicabile.
(4) Copilul minor nu poate parasi locuinta stabilita potrivit acestui articol, fara acordul parintilor, decât în cazurile prevazute expres de lege.

Schimbarea locuintei copilului Art.514 – (1) Daca afecteaza exercitiul autoritatii sau al unor drepturi parintesti, schimbarea locuintei copilului, împreuna cu parintele la care locuieste, nu poate avea loc decât cu acordul prealabil al celuilalt parinte.
(2) În caz de neîntelegere între parinti, hotaraste instanta tutelara potrivit interesului superior al copilului, luând în considerare concluziile raportului de ancheta psihosociala si ascultându-i pe parinti. Ascultarea copilului este obligatorie, dispozitiile art.281 fiind aplicabile.

Schimbarea felului învataturii ori al pregatirii profesionale
Art.515 - (1) Copilul care a împlinit vârsta de 14 ani poate cere parintilor sa îsi schimbe felul învataturii sau al pregatirii profesionale ori locuinta necesara desavârsirii învataturii ori pregatirii sale profesionale.
(2) Daca parintii se opun, copilul poate sesiza instanta tutelara, iar aceasta hotaraste pe baza raportului de ancheta psihosociala. Ascultarea copilului este obligatorie, dispozitiile art.281 fiind aplicabile.

Obligatia de întretinere
Art.516 - (1) Tatal si mama sunt obligati, în solidar, sa dea întretinere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum si educatia, învatatura si pregatirea sa profesionala.
(2) Daca minorul are un venit propriu care nu este îndestulator, parintii au obligatia de a-i asigura conditiile necesare pentru cresterea, educarea si pregatirea sa profesionala.
(3) Parintii sunt obligati sa-l întretina pe copilul devenit major, daca se afla în continuarea studiilor, pâna la terminarea acestora, dar fara a depasi vârsta de 26 de ani.
(4) În caz de neîntelegere, întinderea obligatiei de întretinere, felul si modalitatile executarii, precum si contributia fiecaruia dintre parinti se stabilesc de instanta tutelara pe baza raportului de ancheta psihosociala.

Independenta patrimoniala
Art.517 - Parintele nu are nici un drept asupra bunurilor copilului si nici copilul asupra bunurilor parintelui, în afara de dreptul la mostenire si la întretinere.

Administrarea bunurilor copilului
Art.518 - (1) Parintii au dreptul si îndatorirea de a administra bunurile copilului lor minor, precum si de a-l reprezenta în actele juridice civile ori de a-i încuviinta aceste acte, dupa caz.
(2) Dupa împlinirea vârstei de 14 ani minorul îsi exercita drepturile si îsi executa obligatiile singur, în conditiile legii, însa numai cu încuviintarea parintilor si, dupa caz, a instantei tutelare.

Alte dispozitii aplicabile
Art.519 – (1) Drepturile si îndatoririle parintilor cu privire la bunurile copilului, sunt aceleasi cu cele ale tutorelui, dispozitiile care reglementeaza tutela fiind aplicabile în mod corespunzator.
(2) Cu toate acestea, nu se întocmeste inventarul prevazut de art.149, în cazul în care copilul nu are alte bunuri decât cele de uz personal.

CAPITOLUL III
Exercitarea autoritatii parintesti

Modul de exercitare a autoritatii parintesti

Art.520 – (1) Parintii exercita împreuna si în mod egal autoritatea parinteasca.
(2) Fata de tertii de buna-credinta, oricare dintre parinti, care îndeplineste singur un act curent pentru exercitarea drepturilor si îndeplinirea îndatoririlor parintesti, este prezumat ca are si consimtamântul celuilalt parinte.
Exercitarea autoritatii parintesti în caz de divort Art.521 – Daca parintii sunt divortati, autoritatea parinteasca se exercita potrivit dispozitiilor referitoare la efectele divortului în raporturile dintre parinti si copii.

Copilul din afara casatoriei
Art.522 – (1) În cazul copilului din afara casatoriei a carui filiatie a fost stabilita concomitent sau, dupa caz, succesiv, fata de ambii parinti, autoritatea parinteasca se exercita în comun si în mod egal, de catre parinti, daca acestia convietuiesc.
(2) Daca parintii copilului din afara casatoriei nu convietuiesc, modul de exercitare a autoritatii parintesti se stabileste de catre instanta tutelara, fiind aplicabile prin asemanare dispozitiile privitoare la divort.
(3) Instanta sesizata cu o cerere privind stabilirea filiatiei, este obligata sa dispuna asupra modului de exercitare a responsabilitatii parintesti, fiind aplicabile prin asemanare dispozitiile privitoare la divort.

Învoiala parintilor
Art.523 – Cu încuviintarea instantei tutelare parintii se pot întelege cu privire la exercitarea autoritatii parintesti sau cu privire la luarea unei masuri de protectie a copilului, daca este respectat interesul superior al acestuia. Ascultarea copilului este obligatorie, dispozitiile art. 281 fiind aplicabile.

Exercitarea autoritatii parintesti de catre un singur parinte Art.524 – Daca unul dintre parinti este decedat, declarat mort prin hotarâre judecatoreasca, pus sub interdictie, decazut din exercitiul drepturilor parintesti sau daca, din orice motiv, se afla în neputinta de a-si exprima vointa, celalalt parinte exercita singur autoritatea parinteasca.

CAPITOLUL IV
Decaderea din exercitiul drepturilor parintesti

Conditii

Art.525 – (1) Instanta tutelara, la cererea autoritatilor administratiei publice cu atributii în domeniul protectiei copilului, poate pronunta decaderea din exercitiul drepturilor parintesti daca parintele pune în pericol viata, sanatatea sau dezvoltarea copilului prin relele tratamente aplicate acestuia, prin consumul de alcool sau stupefiante, prin purtare abuziva ori prin neglijenta grava în îndeplinirea obligatiilor parintesti.
(2) Cererea se judeca de urgenta, cu citarea parintilor si pe baza raportului de ancheta psihosociala. Participarea procurorului este obligatorie.

Întinderea decaderii
Art.526 – (1) Decaderea din exercitiul drepturilor parintesti este totala si se întinde asupra tuturor copiilor nascuti la data pronuntarii hotarârii.
(2) Cu toate acestea, instanta poate dispune decaderea numai cu privire la anumite drepturi parintesti ori la anumiti copii, dar numai daca, în acest fel, nu sunt primejduite cresterea, educarea, învatatura si pregatirea profesionala a copiilor.

Obligatia de întretinere
Art.527 - Decaderea din exercitiul drepturilor parintesti nu scuteste parintele de obligatia sa de a da întretinere copilului.

Instituirea tutelei
Art.528 - În cazul în care, dupa decaderea din exercitiul drepturilor parintesti, copilul se afla în situatia de a fi lipsit de îngrijirea ambilor parinti, se instituie tutela.

Redarea exercitiului drepturilor parintesti
Art.529 - (1) Instanta reda parintelui exercitiul drepturilor parintesti, daca au încetat împrejurarile care au dus la decaderea din exercitiul acestora si daca parintele nu mai pune în pericol viata, sanatatea si dezvoltarea copilului.
(2) Pâna la solutionarea cererii, instanta poate îngadui parintelui sa aiba legaturi personale cu copilul, daca aceasta este în interesul superior al copilului.