Noul Cod civil al Romaniei - proiect - 2009 - Cartea V

Prima pagina
Stiri
Drept Comunitar
Spatiul Schengen
Fonduri Europene
Moneda Euro
Impactul Aderarii
Procesul de Aderare
Burse in Europa
Joburi in Europa
Legaturi
Newsletter
Publicitate
Ajutor
Contact

DOSARE

ARHIVA STIRI


Legaturi pe site

Istoric UE

Institutii

Organe

Bibliografie

Fondurile structurale

Tratatele Europene

Reclamatii, petitii si plangeri catre Uniunea Europeana

Tratatul de Aderare

Constitutia Europeana

Tratatele Europene



Legaturi pe net

Uniunea Europeana

PARIURI SPORTIVE ONLINE

REZULTATE LIVE SCORURI

Guvernul Roman


Ministerul Afacerilor Externe

Institutul European

Titlul X
Garantiile personale

Capitolul I
Dispozitii generale

Tipuri de garantii personale Art.2288 - Garantiile personale sunt fideiusiunea, garantiile autonome, precum si alte garantii anume prevazute de lege.

Capitolul II
Fideiusiunea

Sectiunea 1
Dispozitii generale

Notiune
Art.2289 – Fideiusiunea este contractul prin care o parte, fideiusorul, se obliga fata de creditor, cu titlu gratuit sau în schimbul unei remuneratii, sa execute obligatia debitorului daca acesta din urma nu o îndeplineste.

Îndatorirea de a da un fideiusor
Art.2290 - Fideiusiunea poate fi impusa de lege sau dispusa de instanta judecatoreasca.

Forma fideiusiunii
Art.2291 - Fideiusiunea nu se prezuma, ea trebuie asumata în mod expres printr-un înscris, sub sanctiunea nulitatii absolute.

Consimtamântul debitorului principal
Art.2292 – Fideiusiunea poate fi contractata fara stiinta si chiar împotriva vointei debitorului principal.

Beneficiarul fideiusiunii
Art.2293 - Fideiusiunea se poate constitui pentru a garanta obligatia unui alt fideiusor.

Conditii pentru a deveni fideiusor
Art.2294 – (1) Debitorul care este obligat sa constituie o fideiusiune trebuie sa prezinte o persoana capabila de a se obliga, ce are si mentine în România bunuri suficiente pentru a satisface creanta si care domiciliaza în România. Daca vreuna din aceste conditii nu este îndeplinita, debitorul trebuie sa prezinte un alt fideiusor.
(2) Aceste reguli nu se aplica atunci când creditorul a cerut ca fideiusor o anumita persoana.

Substituirea fideiusiunii legale sau judiciare
Art.2295 – Debitorul care este tinut sa constituie o fideiusiune legala sau judiciara poate oferi în locul acesteia o alta garantie, considerata suficienta.

Litigii cu privire la caracterul suficient al fideiusiunii
Art.2296 – Litigiile cu privire la caracterul suficient al bunurilor fideiusorului sau al garantiei oferite în locul fideiusiunii sunt solutionate de instanta, pe cale de ordonanta presedintiala.

Obligatia principala
Art.2297 – (1) Fideiusiunea nu poate exista decât pentru o obligatie valabila.
(2) Se pot, însa, garanta prin fideiusiune obligatii naturale, precum si cele de care debitorul principal se poate libera invocând incapacitatea sa, daca fideiusorul cunostea aceste împrejurari.
(3) De asemenea, fideiusiunea poate fi data chiar pentru o datorie viitoare sau conditionala.

Ce se intampla in UE in octombrie 2002 ? Click aici

Limitele fideiusiunii
Art.2298 – (1) Fideiusiunea nu poate fi extinsa peste limitele în care a fost contractata.
(2) Fideiusiunea care depaseste ceea ce este datorat de debitorul principal sau care este contractata în conditii mai oneroase nu este valabila decât în masura obligatiei principale.

Întinderea fideiusiunii
Art.2299 – (1) În lipsa unei stipulatii contrare, fideiusiunea unei obligatii principale se întinde la toate accesoriile acesteia, chiar si la cheltuielile ulterioare notificarii facute fideiusorului si la cheltuielile aferente cererii de chemare în judecata a acestuia.
(2) Fideiusorul datoreaza cheltuielile avansate de creditor pentru introducerea actiunilor împotriva debitorului principal numai în cazul în care creditorul l-a înstiintat din timp pe fideiusor.

Fideiusiunea partiala
Art.2300 - Fideiusiunea poate fi contractata pentru o parte din obligatia principala sau în conditii mai putin oneroase.

Fideiusiunea asimilata
Art.2301 - Mandatul dat unei persoane de a acorda un împrumut unui tert, în numele si pe socoteala mandatarului, valoreaza fideiusiune a unei datorii viitoare.

Sectiunea a 2-a
Efectele fideiusiunii
§1. Efectele fideiusiunii între creditor si fideiusor

Obligatia fideiusorului
Art.2302 – Fideiusorul nu este tinut sa îndeplineasca obligatia debitorului decât daca acesta nu o executa.

Beneficiul de discutiune
Art.2303 – (1) Fideiusorul conventional sau legal are facultatea de a cere creditorului sa urmareasca mai întâi bunurile debitorului principal, daca nu a renuntat la acest beneficiu în mod expres.
(2) Fideiusorul judiciar nu poate cere urmarirea bunurilor debitorului principal sau ale vreunui alt fideiusor.

Invocarea beneficiului de discutiune
Art.2304 – (1) Fideiusorul care se prevaleaza de beneficiul de discutiune trebuie sa îl invoce înainte de judecarea fondului procesului, sa indice creditorului bunurile urmaribile ale debitorului principal si sa avanseze acestuia sumele necesare urmaririi bunurilor.
(2) Creditorul care întârzie urmarirea raspunde fata de fideiusor, pâna la concurenta valorii bunurilor indicate, pentru insolvabilitatea debitorului principal survenita dupa indicarea, de catre fideiusor, a bunurilor urmaribile ale debitorului principal.

Exceptii invocate de fideiusor

Art.2305 - Fideiusorul, chiar solidar, poate opune creditorilor toate mijloacele de aparare pe care le putea opune debitorul principal, afara de cele care îi sunt strict personale acestuia din urma sau care sunt excluse prin angajamentul asumat de fideiusor.

Pluralitatea de fideiusori
Art.2306 – Atunci când mai multe persoane s-au constituit fideiusori ai aceluiasi debitor pentru aceeasi datorie, fiecare dintre ele este obligata la întreaga datorie si va putea fi urmarita ca atare, însa cel urmarit poate invoca beneficiul de diviziune, daca nu a renuntat în mod expres la acesta.

Beneficiul de diviziune
Art.2307 – (1) Prin efectul beneficiului de diviziune, fiecare fideiusor poate cere creditorului sa îsi divida mai întâi actiunea si sa o reduca la partea fiecaruia.
(2) Daca vreunul dintre fideiusori era insolvabil atunci când unul dintre ei a obtinut diviziunea, acesta din urma ramâne obligat proportional pentru aceasta insolvabilitate. El nu raspunde însa pentru insolvabilitatea survenita dupa diviziune.

Divizarea actiunii de creditor
Art.2308 - Daca însa creditorul însusi a divizat actiunea sa, el nu mai poate reveni asupra diviziunii, chiar daca înainte de data la care a facut aceasta diviziune ar fi existat fideiusori insolvabili.

Fideiusiunea solidara
Art.2309 – Atunci când se obliga împreuna cu debitorul principal cu titlu de fideiusor solidar sau de codebitor solidar, fideiusorul nu mai poate invoca beneficiile de discutiune si de diviziune.

Prorogarea termenului si decaderea din termen
Art.2310 – Fideiusorul nu este liberat prin simpla prelungire a termenului acordat de creditor debitorului principal. Tot astfel, decaderea din termen a debitorului principal produce efecte cu privire la fideiusor.

Informarea fideiusorului
Art.2311 – Creditorul este tinut sa ofere fideiusorului, la cererea acestuia, orice informatie utila asupra continutului si modalitatilor obligatiei principale si asupra stadiului executarii acesteia.

Renuntarea anticipata
Art.2312 – Fideiusorul nu poate renunta anticipat la dreptul de informare si la beneficiul exceptiei subrogatiei.

Fideiusiunea data unui fideiusor
Art.2313 – Cel care a dat fideiusiune fideiusorului debitorului principal nu este obligat fata de creditor decât în cazul când debitorul principal si toti fideiusorii sai sunt insolvabili ori sunt liberati prin efectul unor exceptii personale debitorului principal sau fideiusorilor sai.

§2. Efectele fideiusiunii între debitor si fideiusor

Subrogarea fideiusorului
Art.2314 - Fideiusorul care a platit datoria este de drept subrogat în toate drepturile pe care creditorul le avea împotriva debitorului.

Întinderea dreptului de regres
Art.2315 – (1) Fideiusorul care s-a obligat cu acordul debitorului poate cere acestuia ceea ce a platit, si anume capitalul, dobânzile si cheltuielile, precum si daunele-interese pentru repararea oricarui prejudiciu pe care acesta l-a suferit din cauza fideiusiunii. El poate, de asemenea, sa ceara dobânzi pentru orice suma pe care a trebuit sa o plateasca creditorului, chiar daca datoria principala nu producea dobânzi.
(2) Fideiusorul care s-a obligat fara consimtamântul debitorului nu poate recupera de la acesta decât ceea ce debitorul ar fi fost tinut sa plateasca, inclusiv daune-interese daca fideiusiunea nu ar fi avut loc, afara de cheltuielile subsecvente notificarii platii, care sunt în sarcina debitorului.

Regresul contra debitorului incapabil
Art.2316 – Atunci când debitorul principal se libereaza de obligatie invocând incapacitatea sa, fideiusorul are regres împotriva debitorului principal numai în limita îmbogatirii acestuia.

Regresul contra mai multor debitori principali
Art.2317 - Când pentru aceeasi datorie sunt mai multi debitori principali care s-au obligat solidar, fideiusorul care a garantat pentru toti are împotriva oricaruia dintre ei actiune în restituire pentru tot ceea ce a platit.

Limitele regresului
Art.2318 - Daca s-a obligat împotriva vointei debitorului principal, fideiusorul care a platit nu are decât drepturile prevazute de art.2314.

Pierderea dreptului de regres
Art.2319 – (1) Fideiusorul care a platit o datorie nu are actiune împotriva debitorului principal care a platit ulterior aceeasi datorie fara ca fideiusorul sa-l fi înstiintat cu privire la plata facuta.
(2) Fideiusorul care a platit fara a-l înstiinta pe debitorul principal nu are actiune împotriva acestuia daca, la momentul platii, debitorul avea mijloacele pentru a declara stinsa datoria. În aceleasi împrejurari, fideiusorul nu are actiune împotriva debitorului decât pentru sumele pe care acesta ar fi fost chemat sa le plateasca, în masura în care putea opune creditorului mijloace de aparare pentru a obtine reducerea datoriei.
(3) În toate cazurile, fideiusorul pastreaza dreptul de a cere creditorului restituirea, în tot sau în parte, a platii facute.

Înstiintarea fideiusorului
Art.2320 – (1) Debitorul care cunoaste existenta fideiusiunii este obligat sa-l înstiinteze de îndata pe fideiusor când plateste creditorului.
(2) Daca o asemenea înstiintare nu a fost facuta, fideiusorul care plateste creditorului fara sa stie ca acesta a fost platit are actiune în restituire si împotriva debitorului.

Regresul anticipat
Art.2321 – (1) Fideiusorul care s-a obligat cu acordul debitorului se poate îndrepta împotriva acestuia, chiar înainte de a plati, atunci când este urmarit în justitie pentru plata, când debitorul este insolvabil ori când s-a obligat a-l libera de garantie într-un anumit termen care a expirat.
(2) Aceasta regula se aplica si atunci când datoria a ajuns la termen, chiar daca creditorul, fara consimtamântul fideiusorului, i-a acordat debitorului un nou termen de plata sau când, din cauza pierderilor suferite de debitor ori a unei culpe a acestuia, fideiusorul suporta riscuri semnificativ mai mari decât în momentul în care s-a obligat.

§3. Efectele fideiusiunii între mai multi fideiusori

Regresul contra celorlalti fideiusori
Art.2322 – (1) Când mai multe persoane au dat fideiusiune aceluiasi debitor si pentru aceeasi datorie, fideiusorul care a platit datoria are regres împotriva celorlalti fideiusori pentru partea fiecaruia.
(2) Aceasta actiune nu poate fi introdusa decât în cazurile în care fideiusorul putea, înainte de a plati, sa se îndrepte împotriva debitorului.
(3) Daca unul dintre fideiusori este insolvabil, partea acestuia se divide proportional între ceilalti fideiusori si cel care a platit.

Sectiunea a 3-a
Încetarea fideiusiunii

Confuziunea
Art.2323 - Confuziunea calitatilor de debitor principal si fideiusor, când devin mostenitori unul fata de celalalt, nu stinge actiunea creditorului nici împotriva debitorului principal, nici împotriva aceluia care a dat fideiusiune pentru fideiusor.

Liberarea fideiusorului prin fapta creditorului
Art.2324 – Daca, din cauza faptei creditorului, subrogatia nu ar profita fideiusorului, acesta din urma este liberat în limita sumei pe care nu ar putea sa o recupereze de la debitor.

Liberarea fideiusorului pentru obligatiile viitoare sau nedeterminate
Art.2325 - (1) Atunci când este data în vederea acoperirii datoriilor viitoare ori nedeterminate sau pentru o perioada nedeterminata, fideiusiunea poate înceta dupa trei ani, prin notificarea facuta debitorului, creditorului si celorlalti fideiusori daca, între timp, creanta nu a devenit exigibila.
(2) Aceasta regula nu se aplica în cazul fideiusiunii judiciare.

Stingerea obligatiei principale prin darea în plata

Art.2326 – Atunci când creditorul a primit de bunavoie un imobil sau un bun drept plata a datoriei principale, fideiusorul ramâne liberat chiar si atunci când creditorul este ulterior evins de acel bun.

Urmarirea debitorului principal
Art.2327 – (1) Fideiusorul ramâne tinut si dupa împlinirea termenului obligatiei principale, în cazul în care creditorul a introdus actiune împotriva debitorului principal în termen de sase luni de la scadenta si a continuat-o cu diligenta.
(2) Prevederile alin.(1) se aplica si în cazul în care fideiusorul a limitat în mod expres fideiusiunea la termenul obligatiei principale. În acest caz, fideiusorul este tinut doar daca actiunea împotriva debitorului principal este introdusa în termen de doua luni de la scadenta

Decesul fideiusorului
Art.2328 – Fideiusiunea înceteaza prin decesul fideiusorului, chiar daca exista stipulatie contrara.

Caz special
Art.2329 – (1) Fideiusiunea constituita în considerarea unei anumite functii detinute de debitorul principal se stinge la încetarea acestei functii.
(2) Cu toate acestea, fideiusorul ramâne tinut pentru toate datoriile existente la încetarea fideiusiunii, chiar daca acestea sunt supuse unei conditii sau unui termen.

Capitolul III
Garantiile autonome

Scrisoarea de garantie
Art.2330 - (1) Scrisoarea de garantie este angajamentul irevocabil si neconditionat prin care garantul se obliga, la solicitarea unei persoane numite ordonator, în considerarea unui raport obligational preexistent, dar independent de acesta, sa plateasca o suma de bani unei terte persoane, numita beneficiar, în conformitate cu termenii angajamentului asumat.
(2) Angajamentul astfel asumat se executa la prima si simpla cerere a beneficiarului, daca prin textul scrisorii de garantie nu se prevede altfel.
(3) Garantul nu poate opune beneficiarului exceptiile întemeiate pe raportul obligational preexistent angajamentului asumat prin scrisoarea de garantie si nu poate fi tinut sa plateasca în caz de abuz sau de frauda vadita.
(4) Garantul care a efectuat plata are drept de regres împotriva ordonatorului scrisorii de garantie.
(5) În lipsa unei conventii contrare, scrisoarea de garantie nu este transmisibila odata cu transmiterea drepturilor si/sau obligatiilor din raportul obligational preexistent.
(6) Beneficiarul poate transmite dreptul de a solicita plata în cadrul scrisorii de garantie, daca în textul acesteia s-a prevazut în mod expres.
(7) Daca în textul scrisorii de garantie nu se prevede altfel, aceasta produce efecte de la data emiterii ei si îsi înceteaza de drept valabilitatea la expirarea termenului stipulat, independent de remiterea originalului scrisorii de garantie.

Scrisoarea de confort
Art.2331 - (1) Scrisoarea de confort este acel angajament prin care emitentul îsi asuma o obligatie de a face sau de a nu face, în scopul sustinerii unei alte persoane, numita debitor, în vederea executarii obligatiilor acesteia fata de un creditor al sau.
(2) În cazul în care debitorul nu-si executa obligatia, emitentul scrisorii de confort poate fi obligat numai la plata de daune-interese fata de creditor, si numai daca acesta din urma face dovada ca emitentul scrisorii de confort nu si-a îndeplinit obligatia asumata prin scrisoarea de confort.
(3) Emitentul scrisorii de confort care a cazut în pretentii fata de creditor are drept de regres împotriva debitorului.