Titlul IX
Diferite contracte speciale

Capitolul I
Contractul de vânzare

Sectiunea 1
Dispozitii generale

§1. Domeniu de aplicare

Notiune Art.1661 – (1) Vânzarea este contractul prin care vânzatorul transmite sau, dupa caz, se obliga sa transmita cumparatorului proprietatea unui bun în schimbul unui pret pe care cumparatorul se obliga sa-l plateasca.
(2) Poate fi, de asemenea, transmis prin vânzare un dezmembramânt al dreptului de proprietate sau orice alt drept.

Aplicarea unor reguli de la vânzare Art.1662 – Prevederile din prezentul capitol privind obligatiile vânzatorului se aplica, în mod corespunzator, obligatiilor înstrainatorului în cazul oricarui alt contract având ca efect transmiterea unui drept, daca din reglementarile aplicabile acelui contract sau din cele referitoare la obligatii în general nu rezulta altfel.

§. 2 Cine poate cumpara sau vinde

Principiul capacitatii Art.1663 - Pot cumpara sau vinde toti cei carora nu le este interzis prin lege.

Incapacitatea de a cumpara drepturi litigioase Art.1664 – (1) Sub sanctiunea nulitatii absolute, magistratii, grefierii, executorii, avocatii, notarii publici, administratorii judiciari si lichidatorii nu pot cumpara, direct sau prin persoane interpuse, drepturi litigioase care sunt de competenta instantei judecatoresti în a carei circumscriptie îsi desfasoara activitatea.
(2) Sunt exceptate de la prevederile alin.(1):
a) cumpararea drepturilor succesorale ori a cotelor-parti din dreptul de proprietate de la, dupa caz, comostenitori sau coproprietari;
b) cumpararea unui drept litigios în vederea îndestularii unei creante care s-a nascut înainte ca dreptul sa fi devenit litigios;
c) cumpararea care s-a facut pentru apararea drepturilor celui ce stapâneste bunul în legatura cu care exista dreptul litigios.
(3) Dreptul este litigios daca exista un proces început si neterminat cu privire la existenta sau întinderea sa.

Alte incapacitati de a cumpara
Art.1665 – (1) Sunt incapabili de a cumpara, direct sau prin persoane interpuse, nici chiar prin licitatie publica:
a) mandatarii, pentru bunurile pe care sunt însarcinati sa le vânda, chiar daca vânzarea s-a facut în limitele impuse prin mandat;
b) parintii, tutorele, curatorul, administratorul provizoriu, pentru bunurile persoanelor pe care le reprezinta;
c)functionarii publici, judecatorii sindici, lichidatorii, administratorii judiciari, executorii, precum si alte asemenea persoane care ar putea influenta conditiile vânzarii facute prin intermediul lor sau care are ca obiect bunurile pe care le administreaza ori a caror administrare o supravegheaza.
(2) Încalcarea interdictiilor prevazute la alin.(1) la lit.a) si b) se sanctioneaza cu nulitatea relativa, iar a celei prevazute la lit.c) cu nulitatea absoluta.

Incapacitati de a vinde Art.1666 – (1) Persoanele prevazute la art.1665 nu pot, de asemenea, sa vânda bunurile proprii pentru un pret care consta într-o suma de bani provenita din vânzarea ori exploatarea bunului sau patrimoniului pe care îl administreaza sau a carui administrare o supravegheaza, dupa caz.
(2) Dispozitiile alin.(1) se aplica în mod corespunzator si contractelor în care, în schimbul unei prestatii promise de persoanele prevazute la art.1665, cealalta parte se obliga sa plateasca o suma de bani.

Inadmisibilitatea actiunii în anulare Art.1667 - Cei carora le este interzis sa cumpere ori sa vânda nu pot sa ceara anularea vânzarii nici în nume propriu, nici în numele persoanei ocrotite.

§ 3. Obiectul vânzarii

Bunurile ce pot fi vândute
Art.1668 – Orice bun poate fi vândut în mod liber, daca vânzarea nu este interzisa ori limitata prin lege sau prin conventie ori testament.

Vânzarea unui bun viitor
Art.1669 – (1) Daca obiectul vânzarii îl constituie un bun viitor, cumparatorul dobândeste proprietatea în momentul în care bunul s-a realizat. În privinta constructiilor, sunt aplicabile dispozitiile relevante ale Titlului VII din Cartea a III-a.
(2) În cazul vânzarii unor bunuri dintr-un gen limitat care nu exista la data încheierii contractului, cumparatorul dobândeste proprietatea la momentul individualizarii de catre vânzator a bunurilor vândute.
(3) Atunci când bunul sau, dupa caz, genul limitat nu se realizeaza, contractul nu produce niciun efect. Cu toate acestea, daca nerealizarea este determinata de culpa vânzatorului, el este tinut sa plateasca daune-interese.
(4) Când bunul se realizeaza numai partial, cumparatorul are alegerea fie de a cere desfiintarea vânzarii, fie de a pretinde reducerea corespunzatoare a pretului. Aceeasi solutie se aplica si în cazul prevazut la alin.(2) atunci când genul limitat s-a realizat numai partial si, din acest motiv, vânzatorul nu poate individualiza întreaga cantitate de bunuri prevazuta în contract. Daca nerealizarea partiala a bunului sau, dupa caz, a genului limitat a fost determinata de culpa vânzatorului, acesta este tinut sa plateasca daune-interese.
(5) Atunci când cumparatorul si-a asumat riscul nerealizarii bunului sau genului limitat, dupa caz, el ramâne obligat la plata pretului.
(6) În sensul prezentului articol, bunul este considerat realizat la data la care devine apt de a fi folosit potrivit destinatiei în vederea careia a fost încheiat contractul.

Vânzarea bunului pierit în întregime sau în parte
Art.1670 – Daca în momentul vânzarii unui bun individual determinat acesta pierise în întregime, vânzarea este anulabila. Daca bunul pierise numai în parte, cumparatorul care nu cunostea acest fapt în momentul vânzarii poate cere fie anularea vânzarii, fie reducerea corespunzatoare a pretului.

Conditii ale pretului
Art.1671 – (1) Pretul consta într-o suma de bani.
(2) Acesta trebuie sa fie serios si determinat sau cel putin determinabil.

Pretul determinabil Art.1672 – Vânzarea facuta pe un pret care nu a fost determinat în contract este valabila daca partile au convenit asupra unei modalitati prin care pretul poate fi determinat ulterior, dar nu mai târziu de data platii si care nu necesita un nou acord de vointe al partilor.

Determinarea pretului de catre un tert
Art.1673 – (1) Pretul poate fi determinat si de catre una sau mai multe persoane desemnate potrivit acordului partilor.
(2) Atunci când persoanele astfel desemnate nu determina pretul în termenul stabilit de parti sau, în lipsa, în termen de 6 luni de la încheierea contractului, la cererea partii interesate, presedintele judecatoriei de la locul încheierii contractului va desemna, de urgenta, în camera de consiliu, prin încheiere definitiva un expert pentru determinarea pretului. Remuneratia expertului se plateste în cote egale de catre parti.
(3) Daca pretul nu a fost determinat în termen de un an de la încheierea contractului, vânzarea este nula, afara de cazul în care partile au convenit un alt mod de determinare a pretului.

Determinarea pretului în functie de greutatea lucrului vândut
Art.1674 – Când pretul se stabileste în functie de greutatea lucrului vândut, nu se tine seama de greutatea ambalajului, daca nu rezulta altfel din uzante.
Lipsa determinarii exprese a pretului
Art.1675 – (1) Pretul vânzarii este suficient determinat daca poate fi stabilit potrivit împrejurarilor.
(2) Când contractul are ca obiect bunuri pe care vânzatorul le vinde în mod obisnuit, se prezuma ca partile au avut în vedere pretul practicat în mod obisnuit de vânzator.
(3) În lipsa de stipulatie contrara, vânzarea unor bunuri al caror pret este stabilit pe piete organizate este presupusa a se fi încheiat pentru pretul mediu aplicat în ziua încheierii contractului pe piata cea mai apropiata de locul încheierii contractului. Daca aceasta zi a fost nelucratoare, se tine seama de ultima zi lucratoare.

Pretul fictiv si pretul derizoriu
Art.1676 – (1) Vânzarea este anulabila atunci când pretul este stabilit fara intentia de a fi platit.
(2) De asemenea, daca prin lege nu se prevede altfel, vânzarea este anulabila când pretul este într-atât de disproportionat fata de valoarea bunului, încât este evident ca partile nu au dorit sa consimta la o vânzare.

Cheltuielile vânzarii
Art. 1677 – (1) În lipsa de stipulatie contrara, cheltuielile pentru încheierea contractului de vânzare sunt în sarcina cumparatorului.
(2) Masurarea, cântarirea si cheltuielile de predare a bunului sunt în sarcina vânzatorului, iar cele de preluare si transport de la locul executarii sunt în sarcina cumparatorului, daca nu s-a convenit altfel.
(3) În absenta unei clauze contrare, cheltuielile aferente operatiunilor de plata a pretului sunt în sarcina cumparatorului.

§4. Pactul de optiune privind contractul de vânzare si promisiunea de vânzare

Pactul de optiune privind contractul de vânzare
Art. 1678 – (1) În cazul pactului de optiune privind un contract de vânzare asupra unui bun individual determinat, între data încheierii pactului si data exercitarii optiunii sau, dupa caz, aceea a expirarii termenului de optiune nu se poate dispune de bunul care constituie obiectul pactului.
(2) Atunci când pactul are ca obiect drepturi tabulare, dreptul de optiune se noteaza în cartea funciara.
(3) Dreptul de optiune se radiaza din oficiu daca pâna la expirarea termenului de optiune nu s-a înscris o declaratie de exercitare a optiunii, însotita de dovada comunicarii sale catre cealalta parte.

Promisiunea de vânzare si promisiunea de cumparare
Art.1679 – (1) Când una dintre partile unei promisiuni bilaterale de vânzare refuza sa încheie contractul promis, cealalta parte poate cere pronuntarea unei hotarâri care sa tina loc de contract, daca toate celelalte conditii de validitate sunt îndeplinite.
(2) Dreptul la actiune se prescrie în termen 6 luni de la data la care contractul trebuia încheiat.
(3) Dispozitiile alin.(1) si (2) se aplica în mod corespunzator în cazul promisiunii unilaterale de vânzare sau, dupa caz, de cumparare.
(4) În cazul promisiunii unilaterale de cumparare a unui bun individual determinat, daca, mai înainte ca promisiunea sa fi fost executata, creditorul sau înstraineaza bunul ori constituie un drept real asupra acestuia, promitentul se considera iertat de datorie.

Pretul promisiunii
Art. 1680 – În lipsa de stipulatie contrara, sumele platite în temeiul unei promisiuni de vânzare reprezinta un avans din pretul convenit.

§5. Obligatiile vânzatorului

I. Dispozitii generale

Interpretarea clauzelor vânzarii
Art.1681 – Clauzele îndoielnice în contractul de vânzare se interpreteaza în favoarea cumparatorului. Regulile privitoare la contractele încheiate cu consumatorii si la contractele de adeziune ramân aplicabile.

Obligatiile principale ale vânzatorului Art. 1682 – Vânzatorul are urmatoarele obligatii principale:
1. sa transmita proprietatea bunului sau un alt drept vândut;
2. sa predea bunul;
3. sa îl garanteze pe cumparator contra evictiunii si viciilor bunului.

II. Transmiterea dreptului vândut

Obligatia de a transmite dreptul vândut Art.1683 – (1) Vânzatorul este obligat sa transmita cumparatorului proprietatea bunului vândut.
(2) Odata cu proprietatea, cumparatorul dobândeste toate drepturile si actiunile accesorii ce au apartinut vânzatorului.
(3) Daca legea nu dispune altfel, dispozitiile referitoare la transmiterea proprietatii se aplica în mod corespunzator si atunci când prin vânzare se transmite un alt drept decât dreptul de proprietate.

Transmiterea proprietatii
Art.1684 – Cu exceptia cazurilor prevazute de lege ori daca din vointa partilor nu rezulta contrariul, proprietatea se stramuta de drept cumparatorului din momentul încheierii contractului, chiar daca bunul nu a fost predat ori pretul nu a fost platit înca.

Opozabilitatea vânzarii
Art.1685 – În cazurile anume prevazute de lege, vânzarea nu poate fi opusa tertilor decât dupa îndeplinirea formalitatilor de publicitate respective.

Stramutarea proprietatii imobilelor Art.1686 – În materie de vânzare de imobile, stramutarea proprietatii de la vânzator la cumparator este supusa dispozitiilor de carte funciara.

Radierea drepturilor stinse
Art.1687 – Vânzatorul este obligat sa stearga din cartea funciara, pe cheltuiala sa, drepturile înscrise asupra imobilului vândut, daca acestea sunt stinse.

Vânzarea bunurilor de gen
Art. 1688 - Atunci când vânzarea are ca obiect bunuri de gen, proprietatea nu se transfera cumparatorului decât dupa individualizarea acestora prin predare, numarare, cântarire, masurare ori prin orice alt mod convenit sau impus de natura bunului.

Vânzarea în bloc a bunurilor Art.1689 - Daca însa mai multe bunuri sunt vândute în bloc si pentru un pret unic si global, proprietatea se stramuta cumparatorului îndata ce contractul s-a încheiat, chiar daca bunurile nu au fost individualizate.

Vânzarea dupa mostra sau model
Art.1690 – La vânzarea dupa mostra sau model, proprietatea se stramuta la momentul predarii bunului.

Vânzarea pe încercate
Art.1691 – (1) Vânzarea este pe încercate atunci când se încheie sub conditia suspensiva ca, în urma încercarii, bunul sa corespunda criteriilor stabilite la încheierea contractului ori, în lipsa acestora, destinatiei bunului, potrivit naturii sale.
(2) Daca durata încercarii nu a fost convenita si din uzante nu rezulta altfel, conditia se considera îndeplinita în cazul în care cumparatorul nu a declarat ca bunul este nesatisfacator în termen de 30 de zile de la predarea bunului.
(3) În cazul în care prin contractul de vânzare partile au prevazut ca bunul vândut urmeaza sa fie încercat, se prezuma ca s-a încheiat o vânzare pe încercate.

Vânzarea pe gustate
Art.1692 – (1) Vânzarea sub rezerva ca bunul sa corespunda gusturilor cumparatorului se încheie numai daca acesta a facut cunoscut acordul sau în termenul convenit ori statornicit prin uzante.
(2) Daca bunul vândut se afla la cumparator, iar acesta nu se pronunta în termenul mentionat la alin.(1), vânzarea se considera încheiata la expirarea termenului.

Vânzarea bunului altuia
Art.1693 – (1) Daca, la data încheierii contractului asupra unui bun individual determinat, acesta se afla în proprietatea unui tert, contractul este valabil, iar vânzatorul este obligat sa asigure transmiterea dreptului de proprietate de la titularul sau catre cumparator.
(2) Obligatia vânzatorului se considera ca fiind executata fie prin dobândirea de catre acesta a bunului, fie prin ratificarea vânzarii de catre proprietar, fie prin orice alt mijloc, direct ori indirect, care procura cumparatorului proprietatea asupra bunului.
(3) Daca din lege sau din vointa partilor nu rezulta contrariul, proprietatea se stramuta de drept cumparatorului din momentul dobândirii bunului de catre vânzator sau al ratificarii contractului de vânzare de catre proprietar.
(4) În cazul în care vânzatorul nu asigura transmiterea dreptului de proprietate catre cumparator, acesta din urma poate cere rezolutiunea contractului, restituirea pretului, precum si, daca este cazul, daune-interese.
(5) Atunci când un coproprietar a vândut bunul proprietate comuna si ulterior nu asigura transmiterea proprietatii întregului bun catre cumparator, acesta din urma poate cere, pe lânga daune-interese, la alegerea sa, fie reducerea pretului proportional cu cota-parte pe care nu a dobândit-o, fie rezolutiunea contractului în cazul în care nu ar fi cumparat daca ar fi stiut ca nu va dobândi proprietatea întregului bun.
(6) În cazurile prevazute la alin.(4) si (5), întinderea daunelor-interese se stabileste, în mod corespunzator, potrivit art.1712-1713. Cu toate acestea, cumparatorul care la data încheierii contractului cunostea ca bunul nu apartinea în întregime vânzatorului nu poate sa solicite rambursarea cheltuielilor referitoare la lucrarile autonome sau voluptuare.

Rezerva proprietatii
Art.1694 – Stipulatia prin care vânzatorul îsi rezerva proprietatea bunului pâna la plata integrala a pretului este valabila chiar daca bunul a fost predat. Aceasta stipulatie nu poate fi însa opusa tertilor decât dupa îndeplinirea formalitatilor de publicitate cerute de lege, dupa natura bunului.

III. Predarea bunului

Notiune
Art.1695 – Predarea se face prin punerea bunului vândut la dispozitia cumparatorului, împreuna cu tot ceea ce este necesar, dupa împrejurari, pentru exercitarea libera si neîngradita a posesiei.

Întinderea obligatiei de predare
Art.1696 – (1) Obligatia de a preda bunul se întinde si la accesoriile sale, precum si la tot ce este destinat folosintei sale perpetue.
(2) Vânzatorul este, de asemenea, obligat sa predea titlurile si documentele privitoare la proprietatea sau folosinta bunului.
(3) În cazul bunurilor de gen, vânzatorul nu este liberat de obligatia de predare chiar daca lotul din care faceau parte bunurile respective a pierit în totalitate, afara numai daca lotul era anume aratat în conventie.

Predarea bunului imobil
Art.1697 – Predarea imobilului se face prin punerea acestuia la dispozitia cumparatorului, liber de orice bunuri ale vânzatorului.

Predarea bunului mobil
Art.1698 – Predarea bunului mobil se poate face fie prin remiterea materiala fie prin remiterea titlului reprezentativ ori a unui alt document sau lucru care permite cumparatorului preluarea în orice moment.

Locul predarii Art. 1699 – Predarea trebuie sa se faca la locul unde bunul se afla în momentul încheierii contractului, daca nu rezulta altfel din conventia partilor ori, în lipsa acesteia, din uzante.

Starea bunului vândut
Art.1700 – (1) Bunul trebuie sa fie predat în starea în care se afla în momentul încheierii contractului.
(2) Cumparatorul are obligatia ca imediat dupa preluare sa verifice starea bunului potrivit uzantelor.
(3) Daca în urma verificarii sunt descoperite vicii, cumparatorul trebuie sa-l informeze pe vânzator despre acestea fara întârziere. În lipsa informarii, se considera ca vânzatorul si-a executat obligatia prevazuta de alin.(1).
(4) Cu toate acestea, în privinta viciilor ascunse, dispozitiile art.1717-1724 ramân aplicabile.

Dezacordul asupra calitatii
Art.1701 - (1) În cazul în care cumparatorul contesta calitatea sau starea bunului pe care vânzatorul i l-a pus la dispozitie, presedintele judecatoriei de la locul prevazut pentru executarea obligatiei de predare, la cererea oricareia dintre parti, va desemna de îndata un expert în vederea constatarii.
(2) Prin aceeasi hotarâre se poate dispune sechestrarea sau depozitarea bunului.
(3) Daca pastrarea bunului ar putea aduce mari pagube sau ar ocaziona cheltuieli însemnate, se va putea dispune chiar vânzarea pe cheltuiala proprietarului, în conditiile stabilite de instanta.
(4) Hotarârea de vânzare va trebui comunicata înainte de punerea ei în executare celeilalte parti sau reprezentantului sau, daca unul dintre acestia se afla într-o localitate situata în circumscriptia judecatoriei care a pronuntat hotarârea. În caz contrar, hotarârea va fi comunicata în termen de trei zile de la executarea ei.

Fructele bunului vândut
Art.1702 – Daca nu s-a convenit altfel, fructele bunului vândut se cuvin cumparatorului din ziua dobândirii proprietatii.

Momentul predarii
Art.1703 – În lipsa unui termen, cumparatorul poate cere predarea bunului de îndata ce pretul este platit. Daca însa, ca urmare a unor împrejurari cunoscute cumparatorului la momentul vânzarii, predarea bunului nu se poate face decât dupa trecerea unui termen, partile sunt prezumate ca au convenit ca predarea sa aiba loc la expirarea acelui termen.

Refuzul de a preda bunul
Art.1704 – (1) Daca obligatia de plata a pretului este afectata de un termen si, dupa vânzare, cumparatorul a devenit insolvabil ori garantiile acordate vânzatorului s-au diminuat, vânzatorul poate suspenda executarea obligatiei de predare cât timp cumparatorul nu acorda garantii îndestulatoare ca va plati pretul la termenul stabilit.
(2) Daca însa, la data încheierii contractului, vânzatorul cunostea insolvabilitatea cumparatorului, atunci acesta din urma pastreaza beneficiul termenului, daca starea sa de insolvabilitate nu s-a agravat în mod substantial.

IV. Garantia contra evictiunii

Conditiile garantiei contra evictiunii
Art.1705 – (1) Vânzatorul este de drept obligat sa-l garanteze pe cumparator împotriva evictiunii care l-ar împiedica total sau partial în stapânirea netulburata a bunul vândut.
(2) Garantia este datorata împotriva evictiunii ce rezulta din pretentiile unui tert numai daca acestea sunt întemeiate pe un drept nascut anterior datei vânzarii si care nu a fost adus la cunostinta cumparatorului pâna la acea data.
(3) De asemenea, garantia este datorata împotriva evictiunii ce provine din fapte imputabile vânzatorului, chiar daca acestea s-au ivit ulterior vânzarii.

Exceptia de garantie
Art.1706 – Acela care este obligat sa garanteze contra evictiunii nu poate sa evinga.

Indivizibilitatea obligatiei de garantie Art.1707 - Obligatia de garantie contra evictiunii este indivizibila între debitori.

Modificarea sau înlaturarea conventionala a garantiei
Art.1708 – (1) Partile pot conveni sa extinda sau sa restrânga obligatia de garantie. Acestea pot chiar conveni sa-l exonereze pe vânzator de orice garantie contra evictiunii.
(2) Stipulatia prin care obligatia de garantie a vânzatorului este restrânsa sau înlaturata nu-l exonereaza pe acesta de obligatia de a restitui pretul, cu exceptia cazului în care cumparatorul si-a asumat riscul producerii sale.

Limitele clauzei de neraspundere pentru evictiune
Art.1709 - Chiar daca s-a convenit ca vânzatorul nu va datora nici o garantie, el raspunde totusi de evictiunea cauzata ulterior vânzarii prin faptul sau personal ori de cea provenita din cauze pe care, cunoscându-le în momentul vânzarii, le-a ascuns cumparatorului. Orice stipulatie contrara este considerata nescrisa.

Rezolutiunea contractului
Art.1710 - (1) Cumparatorul poate cere rezolutiunea vânzarii daca a fost evins de întregul bun sau de o parte a acestuia îndeajuns de însemnata încât, daca ar fi cunoscut evictiunea, el nu ar mai fi încheiat contractul.
(2) Odata cu rezolutiunea, cumparatorul poate cere restituirea pretului si repararea prejudiciului suferit.

Restituirea pretului
Art.1711 – (1) Vânzatorul este tinut sa înapoieze pretul în întregime chiar daca, la data evictiunii, valoarea bunului vândut a scazut sau daca bunul a suferit deteriorari însemnate, fie din neglijenta cumparatorului, fie prin forta majora.
(2) Daca, însa, cumparatorul a obtinut un beneficiu în urma deteriorarilor cauzate bunului, vânzatorul are dreptul sa scada din pret o suma corespunzatoare acestui beneficiu.
(3) Daca lucrul vândut are, la data evictiunii, o valoare mai mare, din orice cauza, vânzatorul este dator sa plateasca cumparatorului, pe lânga pretul vânzarii, sporul de valoare acumulat pâna la data evictiunii.

Întinderea daunelor-interese
Art.1712 - (1) Daunele-interese datorate de vânzator cuprind:
a) valoarea fructelor pe care cumparatorul a fost obligat sa le restituie celui care l-a evins;
b) cheltuielile de judecata efectuate de cumparator în procesul cu cel ce l-a evins, precum si în procesul de chemare în garantie a vânzatorului;
c) cheltuielile încheierii si executarii contractului de catre cumparator;
d) toate celelalte pierderi suferite ori beneficii nerealizate de catre cumparator din cauza evictiunii.
(2) De asemenea, vânzatorul este tinut sa ramburseze cumparatorului sau sa faca sa i se ramburseze de catre acela care evinge toate cheltuielile pentru lucrarile efectuate în legatura cu bunul vândut, fie ca lucrarile sunt autonome, fie ca sunt adaugate, dar, în acest din urma caz, numai daca sunt necesare sau utile.
(3) Daca vânzatorul a cunoscut cauza evictiunii la data încheierii contractului, el este dator sa ramburseze cumparatorului si cheltuielile facute pentru efectuarea si, dupa caz, ridicarea lucrarilor voluptuare.

Efecte ale evictiunii partiale
Art.1713 – În cazul în care evictiunea partiala nu atrage rezolutiunea contractului, vânzatorul trebuie sa restituie cumparatorului o parte din pret proportionala cu valoarea partii de care a fost evins si, daca este cazul, sa plateasca daune-interese. Pentru stabilirea întinderii daunelor-interese, se aplica în mod corespunzator prevederile art.1712.

Înlaturarea evictiunii de catre cumparator
Art.1714 – Atunci când cumparatorul a pastrat bunul cumparat platind tertului evingator o suma de bani sau dându-i un alt bun, vânzatorul este liberat de urmarile garantiei, în primul caz prin rambursarea catre cumparator a sumei platite cu dobânzi calculate de la data platii, iar în al doilea caz prin plata valorii bunului dat, precum si, în ambele cazuri, a tuturor cheltuielilor aferente.

Chemarea în judecata a vânzatorului
Art.1715 – (1) Cumparatorul chemat în judecata de un tert care pretinde ca are drepturi asupra lucrului vândut trebuie sa-l cheme în cauza pe vânzator. În cazul în care nu a facut-o, fiind condamnat printr-o hotarâre intrata în puterea lucrului judecat, pierde dreptul de garantie daca vânzatorul dovedeste ca existau motive suficiente pentru a se respinge cererea.
(2) Cumparatorul care, fara a exista o hotarâre judecatoreasca, a recunoscut dreptul tertului pierde dreptul de garantie, afara de cazul în care dovedeste ca nu existau motive suficiente pentru a împiedica evictiunea.

Creditorii garantiei
Art.1716 – Vânzatorul este obligat sa garanteze contra evictiunii fata de orice dobânditor subsecvent al bunului, fara a deosebi dupa cum dobândirea este cu titlu oneros ori cu titlu gratuit.

V. Garantia contra viciilor bunului vândut

Conditii Art.1717 – (1) Vânzatorul garanteaza cumparatorul contra oricaror vicii ascunse care fac bunul vândut impropriu întrebuintarii la care este destinat sau care îi micsoreaza în asemenea masura întrebuintarea sau valoarea încât, daca le-ar fi cunoscut, cumparatorul nu ar fi cumparat sau ar fi dat un pret mai mic.
(2) Este ascuns acel viciu pe care cumparatorul nu îl putea descoperi fara cunostinte speciale, printr-o verificare normala.
(3) Garantia este datorata daca viciul sau cauza lui exista la data transmiterii proprietatii.
(4) Vânzatorul nu datoreaza garantie pentru viciile pe care cumparatorul le cunostea la încheierea contractului.
(5) În vânzarile silite nu se datoreaza garantie pentru vicii ascunse.

Modificarea sau înlaturarea conventionala a garantiei
Art.1718 – (1) Daca partile nu au convenit altfel, vânzatorul este obligat sa garanteze contra viciilor ascunse, chiar si atunci când nu le-a cunoscut.
(2) Clauza care înlatura sau limiteaza raspunderea pentru vicii este nula în privinta viciilor pe care vânzatorul le-a cunoscut ori trebuia sa le cunoasca la data încheierii contractului.

Denuntarea viciilor
Art.1719 – (1) Cumparatorul care a descoperit viciile ascunse ale lucrului este obligat sa le aduca la cunostinta vânzatorului în termenul stabilit prin contract sau, în lipsa, în termen de trei luni, pentru constructii, sau în termen de doua luni de la data la care le-a descoperit, pentru celelalte bunuri. În caz contrar, la stabilirea despagubirii ce vânzatorul datoreaza cumparatorului pentru viciile ascunse, se va tine seama si de paguba pe care vânzatorul a suferit-o din cauza nedenuntarii sau denuntarii cu întârziere a viciilor.
(2) Atunci când viciul apare în mod gradual, termenele prevazute la alin. (1) încep sa curga din ziua în care cumparatorul îsi da seama de gravitatea si întinderea viciului.
(3) Vânzatorul care a tainuit viciul nu poate invoca prevederile articolului de fata.

Efectele garantiei
Art.1720 – (1) În temeiul obligatiei vânzatorului de garantie contra viciilor, cumparatorul poate obtine, dupa caz:
a) înlaturarea viciilor de catre vânzator sau pe cheltuiala acestuia;
b) înlocuirea bunului vândut cu un bun de acelasi fel, însa lipsit de vicii;
c) reducerea corespunzatoare a pretului;
d) rezolutiunea vânzarii.
(2) La cererea vânzatorului, instanta, tinând seama de gravitatea viciilor si de scopul pentru care contractul a fost încheiat, precum si de alte împrejurari, poate dispune o alta masura prevazuta la alin.(1), decât cea solicitata de cumparator.

Viciile care nu afecteaza toate bunurile vândute
Art.1721 – (1) Daca numai unele dintre bunurile vândute sunt afectate de vicii si acestea pot fi separate de celelalte fara paguba pentru cumparator, iar instanta dispune rezolutiunea în conditiile art.1720, contractul se desfiinteaza numai în parte.
(2) Rezolutiunea contractului, în ceea ce priveste bunul principal, atrage rezolutiunea lui si în privinta bunului accesoriu.

Întinderea garantiei
Art.1722 – (1) În situatia în care la data încheierii contractului vânzatorul cunostea viciile bunului vândut, pe lânga una dintre masurile prevazute de art.1720, vânzatorul este obligat, daca este cazul, la plata de daune-interese, pentru repararea întregului prejudiciu cauzat.
(2) Atunci când vânzatorul nu cunostea viciile bunului vândut si s-a dispus una dintre masurile prevazute la art.1720 lit.c) si d), el este obligat sa restituie cumparatorului doar pretul si cheltuielile facute cu prilejul vânzarii, în tot sau în parte, dupa caz.

Pierderea sau deteriorarea bunului
Art.1723 – Pierderea sau deteriorarea bunului, chiar prin forta majora, nu îl împiedica pe cumparator sa obtina aplicarea masurilor prevazute de art.1720 alin.(1).

Garantia pentru lipsa calitatilor convenite
Art. 1724 – Dispozitiile privitoare la garantia contra viciilor ascunse se aplica si atunci când bunul vândut nu corespunde calitatilor convenite de catre parti.
Garantia în cazul vânzarii dupa mostra sau model
Art.1725 - În cazul vânzarii dupa mostra sau model, vânzatorul garanteaza ca bunul are calitatile mostrei sau modelului.

VI. Despre garantia pentru buna functionare

Conditiile garantiei pentru buna functionare
Art.1726 – (1) În afara de garantia contra viciilor ascunse, vânzatorul care a garantat pentru un timp determinat buna functionare a bunului vândut este obligat, în cazul oricarei defectiuni ivite înauntrul termenului de garantie, sa repare bunul pe cheltuiala sa.
(2) Daca reparatia este imposibila sau daca durata acesteia depaseste timpul stabilit prin contract sau prin legea speciala, vânzatorul este obligat sa înlocuiasca bunul vândut. În lipsa unui termen prevazut în contract sau în legea speciala, durata maxima a reparatiei este de 15 zile de la data când cumparatorul a solicitat repararea bunului.
(3) Daca vânzatorul nu înlocuieste bunul într-un termen scurt, potrivit cu împrejurarile, el este obligat, la cererea cumparatorului, sa-i restituie pretul primit în schimbul înapoierii bunului.

Defectiunea imputabila cumparatorului
Art.1727 - Garantia nu va fi datorata daca vânzatorul dovedeste ca defectiunea s-a produs din pricina modului nepotrivit în care cumparatorul a folosit sau pastrat bunul. Comportamentul cumparatorului se apreciaza si luându-se în considerare instructiunile scrise care i-au fost comunicate de catre vânzator.

Comunicarea defectiunii
Art.1728 – (1) Sub sanctiunea decaderii din dreptul de garantie, cumparatorul trebuie sa comunice defectiunea de îndata ce a descoperit-o si, în orice caz, înainte de împlinirea termenului de garantie.
(2) Dispozitiile alin. (1) sunt aplicabile în mod corespunzator si în cazul în care vânzatorul a garantat ca bunul vândut va pastra un timp determinat anumite calitati.

§6. Obligatiile cumparatorului

Plata pretului si primirea bunului
Art.1729 – Cumparatorul are urmatoarele obligatii principale:
a) sa preia bunul vândut;
b) sa plateasca pretul vânzarii.
Locul si data platii pretului
Art.1730 – (1) În lipsa unei stipulatii contrare, cumparatorul trebuie sa plateasca pretul la locul în care bunul se afla în momentul încheierii contractului si de îndata ce proprietatea este transmisa.
(2) Daca la data încheierii contractului bunurile se afla în tranzit, în lipsa unei stipulatii contrare plata pretului se face la locul care rezulta din uzante sau, în lipsa acestora, la locul destinatiei.

Dobânzi asupra pretului
Art.1731 – În cazul în care nu s-a convenit altfel, cumparatorul este tinut sa plateasca dobânzi asupra pretului din ziua dobândirii proprietatii, daca bunul produce fructe civile sau naturale sau din ziua predarii, daca bunul nu produce fructe însa îi procura alte foloase.

Garantarea creantei pretului
Art.1732 – Pentru garantarea obligatiei de plata a pretului, în cazurile prevazute de lege vânzatorul beneficiaza de un privilegiu sau, dupa caz, de o ipoteca legala asupra bunului vândut.

Sanctiunea neplatii pretului
Art.1733 - Când cumparatorul nu a platit, vânzatorul este îndreptatit sa obtina fie executarea silita a obligatiei de plata, fie rezolutiunea vânzarii, precum si, în ambele situatii, daune-interese, daca este cazul.

Desfiintarea de drept a vânzarii bunurilor mobile
Art.1734 – (1) În cazul vânzarii bunurilor mobile, cumparatorul este de drept în întârziere cu privire la îndeplinirea obligatiilor sale daca, la scadenta, nici nu a platit pretul si nici nu a preluat bunul.
(2) În cazul bunurilor mobile supuse deteriorarii rapide sau deselor schimbari de valoare, cumparatorul este de drept în întârziere în privinta preluarii lor, atunci când nu le-a preluat în termenul convenit, chiar daca pretul a fost platit, sau atunci când a solicitat predarea fara sa fi platit pretul.

Executarea coactiva
Art.1735 – (1) Când cumparatorul unui bun mobil nu-si îndeplineste obligatia de preluare sau de plata, vânzatorul are facultatea de a depune lucrul vândut într-un depozit, la dispozitia si pe cheltuiala cumparatorului, sau de a-l vinde.
(2) Vânzarea se va face prin licitatie publica sau chiar pe pretul curent daca lucrul are un pret la bursa sau în târg ori stabilit de lege, de catre o persoana autorizata de lege pentru asemenea acte si cu dreptul pentru vânzator la plata diferentei dintre pretul convenit la prima vânzare si cel efectiv obtinut, precum si la daune-interese.
(3) Daca vânzarea are ca obiect bunuri fungibile supuse unui pret curent în sensul alin.(2), iar neexecutarea contractului provine din partea vânzatorului, cumparatorul are dreptul de a cumpara bunuri de acelasi gen pe cheltuiala vânzatorului, prin intermediul unei persoane autorizate.
(4) Cumparatorul are dreptul a pretinde diferenta dintre suma ce reprezinta cheltuielile achizitionarii bunurilor si pretul convenit cu vânzatorul, precum si la daune-interese, daca este cazul.
(5) Partea care va exercita dreptul prevazut de prezentul articol are obligatia de a încunostinta de îndata cealalta parte despre aceasta.

Restituirea bunului mobil
Art.1736 – (1) Atunci când vânzarea s-a facut fara termen de plata, iar cumparatorul nu a platit pretul, vânzatorul poate ca, în cel mult 15 zile de la data predarii, sa declare rezolutiunea fara punere în întârziere si sa ceara restituirea bunului mobil vândut, cât timp bunul este înca în posesia cumparatorului si nu a suferit transformari.
(2) În cazul prevazut la alin.(1), daca actiunea în restituire nu a fost introdusa în conditiile acolo prevazute, vânzatorul nu mai poate opune celorlalti creditori ai cumparatorului efectele rezolutiunii ulterioare a contractului pentru neplata pretului. Dispozitiile art.127014-127015 ramân aplicabile.

Caz special de rezolutiune
Art.1737 – Atunci când vânzarea are ca obiect un bun imobil si s-a stipulat ca în cazul în care nu se plateste pretul la termenul convenit cumparatorul este de drept în întârziere, acesta din urma poate sa plateasca si dupa expirarea termenului cât timp nu a primit declaratia de rezolutiune din partea vânzatorului.

Efectele rezolutiunii fata de terti
Art.1738 – Rezolutiunea vânzarii unui imobil are efecte fata de terti în conditiile stabilite de art.669-670.

§7. Dreptul de preemptiune

Notiune si domeniu Art.1739 – (1) În conditiile stabilite prin lege sau contract, titularul dreptului de preemptiune, numit preemptor, poate sa cumpere cu prioritate un bun.
(2) Dispozitiile prezentului cod privitoare la dreptul de preemptiune sunt aplicabile numai daca prin lege sau contract nu se stabileste altfel.
(3) Titularul dreptului de preemptiune care a respins o oferta de vânzare nu-si mai poate exercita acest drept cu privire la contractul ce i-a fost propus. Oferta se considera respinsa daca nu a fost acceptata în termen de cel mult zece zile, în cazul vânzarii de bunuri mobile, sau de cel mult 30 de zile, în cazul vânzarii de bunuri imobile. În ambele cazuri, termenul curge de la comunicarea de catre preemptor a ofertei.

Vânzarea catre un tert a bunurilor supuse preemptiunii
Art.1740 - Vânzarea bunului cu privire la care exista un drept de preemptiune legal sau conventional se poate face catre un tert numai sub conditia suspensiva a neexercitarii dreptului de preemptiune de catre preemptor.

Conditiile exercitarii dreptului de preemptiune
Art.1741 – (1) Vânzatorul este obligat sa notifice de îndata preemptorului cuprinsul contractului încheiat cu un tert. Notificarea poate fi facuta si de acesta din urma.
(2) Aceasta notificare va cuprinde numele si prenumele vânzatorului, descrierea bunului, sarcinile care îl greveaza, termenii si conditiile vânzarii, precum si locul unde este situat bunul
(3) Preemptorul îsi poate exercita dreptul prin comunicarea catre vânzator a acordului sau de a încheia contractul de vânzare, însotita de consemnarea pretului la dispozitia vânzatorului.
(4) Dreptul de preemptiune se exercita, în cazul vânzarii de bunuri mobile, în termen de cel mult 10 zile, iar în cazul vânzarii de bunuri imobile, în termen de cel mult 30 de zile. În ambele cazuri, termenul curge de la comunicarea catre preemptor a notificarii prevazute la alin.(1).

Efectele exercitarii preemptiunii
Art.1742 – (1) Prin exercitarea preemptiunii, contractul de vânzare se considera încheiat între preemptor si vânzator în conditiile cuprinse în contractul încheiat cu tertul, iar acest din urma contract se desfiinteaza retroactiv. Cu toate acestea, vânzatorul raspunde fata de tertul de buna-credinta pentru evictiunea ce rezulta din exercitarea preemptiunii.
(2) Clauzele contractului încheiat cu tertul având drept scop sa împiedice exercitarea dreptului de preemptiune nu produc efecte fata de preemptor.

Concursul dintre preemptori Art.1743 – (1) În cazul în care mai multi titulari si-au exercitat preemptiunea asupra aceluiasi bun, contractul de vânzare se considera încheiat:
a) cu titularul dreptului legal de preemptiune, atunci când se afla în concurs cu titulari ai unor drepturi conventionale de preemptiune;
b) cu titularul dreptului legal de preemptiune ales de vânzator, când se afla în concurs cu alti titulari ai unor drepturi legale de preemptiune;
c) daca bunul este imobil, cu titularul dreptului conventional de preemptiune care a fost mai întâi înscris în cartea funciara, atunci când acesta se afla în concurs cu alti titulari ai unor drepturi conventionale de preemptiune;
d) daca bunul este mobil, cu titularul dreptului conventional de preemptiune având data certa cea mai veche, atunci când acesta se afla în concurs cu alti titulari ai unor drepturi conventionale de preemptiune.
(2) Orice clauza care contravine prevederilor alin.(1) este considerata nescrisa.

Pluralitate de bunuri vândute
Art.1744 – (1) Atunci când preemptiunea se exercita în privinta unui bun cumparat de tert împreuna cu alte bunuri pentru un singur pret, vânzatorul poate pretinde de la preemptor numai o parte proportionala din acest pret.
(2) În cazul în care s-au vândut si alte bunuri decât acela supus preemptiunii, dar care nu puteau fi despartite de acesta fara sa-l fi pagubit pe vânzator, exercitarea dreptului de preemptiune nu se poate face decât daca preemptorul consemneaza pretul stabilit pentru toate bunurile vândute.

Scadenta obligatiei de plata a pretului Art.1745 – Atunci când în contractul încheiat cu tertul s-au acordat termene de plata a pretului, preemptorul nu se poate prevala de aceste termene.

Notarea dreptului de preemptiune asupra unui imobil
Art.1746 – (1) Dreptul conventional de preemptiune în legatura cu un imobil se noteaza în cartea funciara.
(2) Daca o asemenea notare a fost facuta, acordul preemptorului nu este necesar pentru ca acela care a cumparat sub conditie suspensiva sa-si poata înscrie dreptul în cartea funciara, în temeiul contractului de vânzare încheiat cu proprietarul. Înscrierea se face sub conditia suspensiva ca, în termen de 30 de zile de la comunicarea încheierii prin care s-a dispus înscrierea, preemptorul sa nu notifice biroului de carte funciara dovada consemnarii pretului la dispozitia vânzatorului.
(3) Notificarea facuta în termen biroului de carte funciara înlocuieste comunicarea prevazuta la art.1741 alin.(3) si are aceleasi efecte. În temeiul acestei notificari, preemptorul poate cere radierea din cartea funciara a dreptului tertului si înscrierea dreptului sau.
(4) Daca preemptorul nu a facut notificarea în termen, dreptul de preemptiune se stinge si se radiaza din oficiu din cartea funciara.

Exercitarea dreptului de preemptiune în cadrul executarii silite
Art.1747 – În cazul în care bunul face obiectul urmaririi silite sau este scos la vânzare silita cu autorizarea judecatorul sindic, dreptul de preemptiune se exercita în conditiile prevazute de Codul de procedura civila.
Caractere ale dreptului de preemptiune
Art.1748 – Dreptul de preemptiune este indivizibil si nu se poate ceda.

Stingerea dreptului conventional de preemptiune
Art.1749 – Dreptul conventional de preemptiune se stinge prin moartea preemptorului, cu exceptia situatiei în care a fost constituit pe un anume termen. În acest din urma caz, termenul se reduce la cinci ani de la data constituirii, daca a fost stipulat un termen mai lung.

Sectiunea a 2-a
Vânzarea bunurilor imobile

§1 Reguli speciale aplicabile vânzarii imobilelor

Vânzarea imobilelor fara indicarea suprafetei
Art.1750 – Atunci când se vinde un imobil determinat, fara indicarea suprafetei, pentru un pret total, nici cumparatorul si nici vânzatorul nu pot cere rezolutiunea ori modificarea pretului pe motiv ca suprafata este mai mica ori mai mare decât au crezut.

Vânzarea unei suprafete dintr-un teren mai mare
Art.1751 – Atunci când se vinde, cu un anumit pret pe unitatea de masura, o anumita suprafata dintr-un teren mai mare, a carei întindere sau amplasare nu este determinata, cumparatorul poate cere stramutarea proprietatii numai dupa masurarea si delimitarea suprafetei vândute.

Vânzarea unui imobil determinat cu indicarea suprafetei
Art.1752 – (1) Daca, în vânzarea unui imobil cu indicarea suprafetei si a pretului pe unitatea de masura, suprafata reala este mai mica decât cea indicata în contract, cumparatorul poate cere vânzatorului sa-i dea suprafata convenita. Atunci când cumparatorul nu cere sau vânzatorul nu poate sa transmita aceasta suprafata, cumparatorul poate obtine fie reducerea corespunzatoare a pretului, fie rezolutiunea contractului daca, din cauza diferentei de suprafata, bunul nu mai poate fi folosit în scopul pentru care a fost cumparat.
(2) Daca însa suprafata reala se dovedeste a fi mai mare decât cea stipulata, iar excedentul depaseste a douazecea parte din suprafata convenita, cumparatorul va plati suplimentul de pret corespunzator sau va putea obtine rezolutiunea contractului. Atunci când însa excedentul nu depaseste a douazecea parte din suprafata convenita, cumparatorul nu poate obtine rezolutiunea, dar nici nu este dator sa plateasca pretul excedentului.

Termenul de exercitare a actiunii estimatorii sau în rezolutiune
Art.1753 – Actiunea vânzatorului pentru suplimentul de pret si aceea a cumparatorului pentru reducerea pretului sau pentru rezolutiunea contractului trebuie sa fie intentate, sub sanctiunea decaderii din drept, în termen de un an de la încheierea contractului, afara de cazul în care partile au fixat o data pentru masurarea imobilului, caz în care termenul de un an curge de la acea data.

Vânzarea a doua fonduri cu aratarea întinderii fiecaruia
Art.1754 – Când prin acelasi contract s-au vândut doua fonduri cu aratarea întinderii fiecaruia si pentru un singur pret, daca întinderea unuia este mai mare, iar a celuilalt mai mica, se va face compensatia între valoarea surplusului si valoarea lipsei, iar actiunea, fie pentru suplimentul de pret, fie pentru scaderea sa nu are loc decât potrivit regulilor prevazute la art.1752-1753. Rezolutiunea contractului este supusa în acest caz dreptului comun.

§2. Vânzarea terenurilor forestiere

Vânzarea terenurilor forestiere Art.1755 – Terenurile din fondul forestier aflate în proprietate privata se pot vinde cu respectarea, în ordine, a dreptului de preemptiune al coproprietarilor, vecinilor sau statului.

Sectiunea a 3-a
Vânzarea mostenirii

Notiune si forma
Art.1756 – (1) În sensul prezentei sectiuni, prin mostenire se întelege dreptul de a culege o mostenire deschisa sau o cota din aceasta.
(2) Sub sanctiunea nulitatii absolute a contractului, vânzarea unei mosteniri se încheie în forma scrisa.

Garantia Art.1757 – Daca nu specifica bunurile asupra carora se întind drepturile sale, vânzatorul unei mosteniri garanteaza numai calitatea sa de mostenitor, afara de cazul când partile au înlaturat expres si aceasta garantie.

Obligatiile vânzatorului
Art.1758 – Daca nu s-a convenit altfel, vânzatorul este obligat sa remita cumparatorului fructele pe care le-a cules, platile primite pentru creantele mostenirii, pretul bunurilor vândute din mostenire si orice bun care subroga un bun al mostenirii.

Obligatiile cumparatorului
Art.1759 – Daca nu s-a convenit altfel, cumparatorul este tinut sa ramburseze vânzatorului sumele platite de acesta din urma pentru datoriile si sarcinile mostenirii, precum si sumele pe care mostenirea i le datoreaza acestuia din urma.

Raspunderea pentru datoriile mostenirii
Art.1760 - Cumparatorul raspunde solidar cu vânzatorul pentru datoriile mostenirii vândute
Bunurile de familie
Art.1761 – (1) Înscrisurile sau portretele de familie, decoratiile sau alte asemenea bunuri, care au pentru vânzator o valoare afectiva, se prezuma a nu fi cuprinse în mostenirea vânduta.
(2) Daca aceste bunuri au valoare patrimoniala însemnata, vânzatorul care nu si le-a rezervat expres datoreaza cumparatorului pretul lor la data vânzarii.

Formalitati de publicitate
Art.1762 – (1) Cumparatorul unei mosteniri nu dobândeste drepturile reale asupra imobilelor cuprinse în mostenire, decât potrivit regulilor privitoare la cartea funciara.
(2) El nu poate opune tertelor persoane dobândirea altor drepturi cuprinse în mostenire decât daca a îndeplinit formalitatile cerute de lege pentru a face opozabila dobândirea fiecaruia dintre aceste drepturi.

Alte forme de înstrainare a mostenirii
Art. 1763 – (1) Dispozitiile prezentei sectiuni se aplica si altor forme de înstrainare, fie cu titlu oneros, fie cu titlu gratuit a unei mosteniri.
(2) În privinta înstrainarilor cu titlu gratuit, se aplica în mod corespunzator art.761, 767 si 768 din prezentul cod.

§1. Vânzarea cu plata pretului în rate si rezerva proprietatii

Rezerva proprietatii si riscurile
Art.1764 – Atunci când, într-o vânzare cu plata pretului în rate, obligatia de plata este garantata cu rezerva dreptului de proprietate, cumparatorul dobândeste dreptul de proprietate la data achitarii ultimei rate din pret; riscul bunului este însa în sarcina cumparatorului de la momentul predarii acestuia.
Neplata unei singure rate din pret
Art.1765 – În lipsa unei întelegeri contrare, neplata unei singure rate, care nu depaseste o optime din pret, nu da dreptul la rezolutiunea contractului, iar cumparatorul pastreaza beneficiul termenului pentru ratele succesive.

Rezolutiunea contractului
Art.1766 – (1) Când a obtinut rezolutiunea contractului pentru neplata pretului, vânzatorul este tinut sa restituie toate sumele primite, dar este îndreptatit sa retina, pe lânga alte daune-interese, o compensatie echitabila pentru folosirea bunului de catre cumparator.
(2) Atunci când s-a convenit ca sumele încasate cu titlu de rate sa ramâna, în tot sau în parte, dobândite de vânzator, instanta va putea totusi reduce aceste sume, aplicându-se în mod corespunzator dispozitiile referitoare la reducerea de catre instanta a cuantumului clauzei penale.
(3) Prevederile alin.(2) se aplica si în cazul contractului de leasing sau de locatiune, daca, în acest ultim caz, se convine ca la încetarea contractului proprietatea bunului sa poata fi dobândita de locatar dupa plata sumelor convenite.

§2. Vânzarea cu optiune de rascumparare

Notiune si conditii
Art.1767 – (1) Vânzarea cu optiune de rascumparare este o vânzare afectata de conditie rezolutorie prin care vânzatorul îsi rezerva dreptul de a rascumpara bunul sau dreptul transmis cumparatorului.
(2) Optiunea de rascumparare nu poate fi stipulata pentru un termen mai mare de cinci ani. Daca s-a stabilit un termen mai mare, acesta se reduce de drept la cinci ani.

Exercitarea optiunii
Art. 1768 – (1) Exercitarea optiunii de rascumparare de catre vânzator se poate face numai daca acesta restituie cumparatorului pretul primit si cheltuielile pentru încheierea contractului de vânzare si realizarea formalitatilor de publicitate.
(2) Exercitarea optiunii obliga pe vânzator la restituirea catre cumparator a cheltuielilor pentru ridicarea si transportul bunului, a cheltuielilor necesare, precum si a celor utile, însa în acest din urma caz numai în limita sporului de valoare.
(3) În cazul în care vânzatorul nu exercita optiunea în termenul stabilit, conditia rezolutorie care afecta vânzarea este considerata a nu se fi îndeplinit, iar dreptul cumparatorului se consolideaza.

Efecte Art.1769 – (1) Efectele vânzarii cu optiune de rascumparare se stabilesc potrivit dispozitiilor privitoare la conditia rezolutorie, care se aplica în mod corespunzator. Cu toate acestea, vânzatorul este tinut de locatiunile încheiate de cumparator înaintea exercitarii optiunii, daca au fost supuse formalitatilor de publicitate, dar nu mai mult de trei ani din momentul exercitarii.
(2) Vânzatorul care intentioneaza sa exercite optiunea de rascumparare trebuie sa notifice pe cumparator, precum si pe orice subdobânditor caruia dreptul de optiune îi este opozabil si fata de care doreste sa îsi exercite acest drept.
(3) În termen de o luna de la data notificarii, vânzatorul trebuie sa consemneze sumele aratate la art.1769 alin.(1) la dispozitia cumparatorului sau, dupa caz, a tertului subdobânditor, sub sanctiunea decaderii din dreptul de a exercita optiunea de rascumparare.

Bunul nepartajat
Art.1770 – (1) În cazul vânzarii cu optiune de rascumparare ce are ca obiect o cota dintr-un bun, partajul trebuie cerut si în raport cu vânzatorul daca acesta nu si-a exercitat înca optiunea.
(2) Vânzatorul care nu si-a exercitat optiunea de rascumparare în cadrul partajului decade din dreptul de optiune, chiar si atunci când bunul este atribuit, în tot sau în parte, cumparatorului.

Sanctiune
Art.1771 – (1) Vânzarea cu optiune de rascumparare este nula în masura în care diferenta dintre pretul rascumpararii si pretul platit pentru vânzare depaseste nivelul maxim stabilit de lege pentru dobânzi.
(2) Prevederile alin.(1) se aplica si vânzarilor în care vânzatorul se obliga sa rascumpere bunul vândut.

Capitolul II
Contractul de schimb

Notiune
Art. 1772 – Schimbul este contractul prin care fiecare dintre parti, denumite copermutanti, transmite sau, dupa caz, se obliga sa transmita un bun pentru a dobândi un altul.

Aplicabilitatea dispozitiilor de la vânzare
Art. 1773 – (1)Dispozitiile privitoare la vânzare se aplica, în mod corespunzator, si schimbului.
(2) Fiecare dintre parti este considerata vânzator, în ceea ce priveste bunul pe care-l înstraineaza, si cumparator, în ceea ce priveste bunul pe care îl dobândeste.

Cheltuielile schimbului Art. 1774 – În lipsa de stipulatie contrara, partile suporta în mod egal cheltuielile pentru încheierea contractului de schimb.

Capitolul III
Contractul de furnizare

Notiune
Art. 1775 – (1) Contractul de furnizare este acela prin care o parte, denumita furnizor, se obliga sa transmita proprietatea asupra unei cantitati determinate de bunuri si sa le predea, la unul sau mai multe termene ulterioare încheierii contractului ori în mod continuu, sau sa presteze anumite servicii la unul sau mai multe termene ulterioare ori în mod continuu, iar cealalta parte, denumita beneficiar, se obliga sa preia bunurile sau sa primeasca prestarea serviciilor si sa plateasca pretul lor.
(2) În cazul furnizarii de bunuri, accesoriu obligatiei principale, furnizorul se poate obliga sa presteze beneficiarului acele servicii necesare pentru furnizarea bunurilor.
(3) Daca prin acelasi contract se convin atât vânzarea unor bunuri, cât si furnizarea unor bunuri sau servicii, atunci contractul va fi calificat în functie de obligatia caracteristica si cea accesorie.

Transmiterea dreptului de proprietate. Preluarea si predarea bunurilor
Art. 1776 – (1) Proprietatea asupra bunurilor se transfera de la furnizor la beneficiar în momentul predarii acestora. Beneficiarul are obligatia sa preia bunurile la termenele si în conditiile prevazute în contract.
(2) Preluarea bunurilor se face prin receptia de catre beneficiar, ocazie cu care se identifica si se constata cantitatea si calitatea acestora.
(3) Când expedierea produselor este în seama furnizorului, produsele receptionate sunt socotite predate beneficiarului pe data predarii lor catre caraus.

Pretul produselor sau serviciilor
Art. 1777 – (1) Pretul datorat de beneficiar este cel prevazut în contract sau în lege.
(2) Daca în cursul executarii contractului se modifica reglementarea legala a pretului sau mecanismului de determinare a acestuia, între parti va continua sa se aplice pretul sau mecanismul de determinare a acestuia stabilit initial în contract, daca legea nu prevede expres contrariul.
(3) Daca legea prevede expres ca pretul sau modalitatea de determinare pe care le stabileste se va aplica si contractelor în curs, fiecare dintre parti poate denunta contractul în 30 de zile de la data intrarii în vigoare a legii. Pe durata celor 30 de zile partile vor aplica pretul stabilit prin contract.

Subcontractarea Art.1778 - (1) Furnizorul poate subcontracta furnizarea bunurilor sau serviciilor catre o terta persoana, cu exceptia cazurilor în care contractul are un caracter strict personal sau natura contractului nu permite.
(2) Exista subcontractare ori de câte ori produsul sau serviciul care face obiectul contractului de furnizare, este în fapt furnizat în tot sau în parte de catre un tert cu care furnizorul a subcontractat în acest scop.

Raspunderea furnizorului principal. Dreptul de regres al acestuia.
Art.1779 – În cazul subcontractarii, executarea contractului de furnizare ramâne sub supravegherea furnizorului si acesta raspunde fata de beneficiar pentru calitatea produselor si a serviciilor furnizate de tertul subcontractant, având însa drept de regres împotriva acestuia.

Aplicabilitatea dispozitiilor de la vânzare
Art.1780 – Dispozitiile prezentului capitol se întregesc, în mod corespunzator, cu dispozitiile privitoare la contractul de vânzare, în masura în care nu este prevazuta o reglementare speciala pentru contractul de furnizare.

Capitolul IV
Contractul de report

Notiune
Art.1781 – (1) Contractul de report este acela prin care reportatorul cumpara cu plata la vedere titluri de credit si valori mobiliare circulând în comert si se obliga, în acelasi timp, sa revânda reportatului titluri sau valori mobiliare de aceeasi specie, la o anumita scadenta, în schimbul unei sume determinate.
(2) Contractul de report se perfecteaza prin predarea titlurilor sau valorilor mobiliare, iar daca acestea sunt nominative, prin îndeplinirea formalitatilor necesare pentru transmiterea lor.
(3) În toate cazurile, contractul este supus prevederilor legii speciale, daca acestea deroga de la prezentul capitol.

Drepturi accesorii
Art.1782 –În lipsa de stipulatie contrara, drepturile accesorii conferite de titlurile si valorile mobiliare reportate, precum dobânzile si dividendele ajunse la scadenta în timpul duratei reportului, se cuvin reportatorului.

Obligatia reportatorului de a exercita optiunea
Art.1783 – (1) Reportatorul este obligat sa exercite optiunea pe seama reportatului în timpul reportului, daca titlurile acorda un asemenea drept, în conditiile legii speciale.
(2) Reportatul trebuie sa puna la dispozitia reportatorului fondurile necesare, cu cel putin trei zile înainte de scadenta termenului de optiune. Daca reportatul nu îndeplineste aceasta obligatie, reportatorul trebuie sa vânda dreptul de optiune în numele si pe seama reportatului.

Efectuarea de varsaminte asupra titlurilor
Art. 1784 – Daca în timpul reportului urmeaza a se efectua varsaminte asupra titlurilor si valorilor mobiliare care fac obiectul reportului, reportatul trebuie sa puna la dispozitia reportatorului sumele necesare, cu cel putin trei zile înainte de scadenta varsamintelor. În caz contrar, reportatorul poate proceda la lichidarea silita a contractului.

Lichidarea reportului. Lichidarea diferentelor si reînnoirea reportului
Art. 1785 - (1) Lichidarea reportului se va face înauntrul celei de a doua zi de lucru ce urmeaza scadentei.
(2) Daca la scadenta termenului reportului, partile lichideaza diferentele, facând plata, si reînnoiesc reportul asupra unor titluri sau valori mobiliare ce difera prin calitatea sau specia lor, sau pe un alt pret, atunci se considera ca partile au încheiat un nou contract.

Capitolul V
Contractul de locatiune

Sectiunea 1
Dispozitii generale

§1. Cuprinsul contractului

Notiune
Art.1786 – Locatiunea este contractul prin care o parte, numita locator, se obliga sa asigure celeilalte parti, numite locatar, folosinta unui bun pentru o anumita perioada, în schimbul unui pret denumit chirie

Felurile locatiunii
Art.1787 – (1) Locatiunea bunurilor imobile si aceea a bunurilor mobile se numeste închiriere, iar locatiunea bunurilor agricole poarta denumirea de arendare.
(2) Dispozitiile prezentei sectiuni sunt aplicabile, în mod corespunzator, închirierii locuintelor si arendarii, daca sunt compatibile cu regulile particulare prevazute pentru aceste contracte.
(3) Locatiunea spatiilor destinate exercitarii unei profesii sau întreprinderi este supusa prevederilor prezentei sectiuni, precum si dispozitiilor art.1833 si 1837-1840.

Bunurile ce pot face obiectul locatiunii
Art.1788 - Toate bunurile, atât mobile cât si imobile, pot face obiectul locatiunii, daca dintr-o prevedere legala sau din natura lor nu rezulta contrariul.

Pretul locatiunii
Art.1789 – (1) Chiria poate consta într-o suma de bani sau în orice alte bunuri sau prestatii.
(2) Dispozitiile privitoare la stabilirea pretului vânzarii sunt aplicabile, prin analogie, si chiriei.

Încheierea contractului de locatiune
Art.1790 – Contractul de locatiune se considera încheiat îndata ce partile au convenit asupra bunului si pretului.
Locatiuni succesive
Art.1791 - În situatia unor locatiuni succesive ale caror perioade se suprapun fie si partial, conflictul dintre locatari se rezolva:
a) în cazul imobilelor înscrise în cartea funciara, în favoarea locatarului care si-a notat dreptul în cartea funciara, dispozitiile art. 916 alin.(1) aplicându-se în mod corespunzator;
b) în cazul mobilelor supuse unor formalitati de publicitate, în favoarea locatarului care a îndeplinit cel dintâi aceste formalitati;
c) în cazul celorlalte bunuri, în favoarea locatarului care a intrat cel dintâi în folosinta bunului, dispozitiile art.987 aplicându-se prin analogie.

Durata maxima a locatiunii
Art.1792 – Locatiunile nu se pot încheia pentru o perioada mai mare de 30 de ani. Daca partile stipuleaza un termen mai lung, acesta se reduce de drept la 30 de ani.

Incapacitati
Art.1793 – (1) Dispozitiile privitoare la incapacitatile prevazute de art. 1665 si 1666 sunt aplicabile, prin analogie, si locatiunii.
(2) De asemenea, sunt aplicabile, prin analogie, si dispozitiile art. 1664, inclusiv atunci exista litigiu cu privire la dreptul de proprietate asupra bunului ce urmeaza a face obiectul locatiunii.
(3) Daca legea nu dispune altfel, locatiunile încheiate de persoanele care, potrivit legii, nu pot face decât acte de administrare nu vor depasi cinci ani.

Locatiunea fara durata determinata
Art.1794 – Daca în contract partile nu au aratat durata locatiunii, fara a-si fi dorit sa contracteze pe o durata nedeterminata, în lipsa uzantelor, locatiunea se considera încheiata:
a) pentru un an, în cazul locuintelor nemobilate sau spatiilor pentru exercitarea unei profesii sau întreprinderi ;
b) pe durata corespunzatoare unitatii de timp pentru care s-a calculat chiria, în cazul bunurilor mobile ori în acela al camerelor sau apartamentelor mobilate;
c) pe durata locatiunii imobilului, în cazul bunurilor mobile puse la dispozitia locatarului pentru folosinta unui imobil.

§2. Obligatiile locatorului

Obligatiile principale ale locatorului
Art.1795 – Locatorul este tinut, chiar fara vreo stipulatie expresa:
a) sa predea locatarului bunul dat în locatiune;
b) sa mentina bunul în stare corespunzatoare de folosinta pe toata durata locatiunii;
c) sa asigure locatarului linistita si utila folosinta a bunului pe tot timpul locatiunii.

Predarea bunului
Art.1796 - Locatorul este obligat sa predea bunul în stare corespunzatoare, împreuna cu toate accesoriile acestuia.

Sarcina reparatiilor
Art.1797 – (1) Locatorul este obligat sa efectueze toate reparatiile care sunt necesare pentru a mentine bunul în stare corespunzatoare de întrebuintare pe toata durata locatiunii conform destinatiei stabilite potrivit art.1807.
(2) Sunt în sarcina locatarului reparatiile locative, a caror necesitate rezulta din folosinta obisnuita a bunului.
(3) Daca, dupa încheierea contractului, se iveste nevoia unor reparatii care sunt în sarcina locatorului, iar acesta din urma, desi încunostintat, nu începe sa ia de îndata masurile necesare, reparatiile pot fi facute de locatar. În acest caz, locatorul este dator sa restituie, în afara sumelor avansate de locatar, dobânzi socotite de la data efectuarii cheltuielilor.
(4) În caz de urgenta, locatarul poate înstiinta pe locator si dupa începerea reparatiilor, dobânzile la sumele avansate neputând curge decât de la data înstiintarii.

Asigurarea folosintei
Art.1798 – Locatorul este obligat sa întreprinda tot ceea ce este necesar pentru a asigura în mod constant locatarului folosinta linistita si utila a bunului, fiind dator sa se abtina de la orice fapt care ar împiedica, diminua sau stânjeni o asemenea folosinta.

Garantia contra viciilor
Art.1799 - (1) Locatorul garanteaza contra tuturor viciilor lucrului care împiedica sau micsoreaza folosirea lui, chiar daca nu le-a cunoscut la încheierea contractului si fara a tine seama daca ele existau dinainte ori au survenit în cursul locatiunii.
(2) Locatorul nu raspunde pentru viciile care erau aparente la data încheierii contractului. Cu toate acestea, locatorul poate fi obligat la despagubiri pentru prejudiciile pe care viciile aparente le cauzeaza vietii, sanatatii sau integritatii corporale a locatarului.

Efectele garantiei contra viciilor
Art.1800 - (1) Daca locatorul nu înlatura viciile in cel mai scurt termen, locatarul are dreptul la o scadere proportionala a chiriei. În cazul în care viciile sunt atât de grave încât, daca le-ar fi cunoscut, locatarul nu ar fi luat bunul în locatiune, el poate rezilia contractul, în conditiile legii.
(2) Atunci când aceste vicii aduc vreun prejudiciu locatarului, locatorul poate fi obligat si la daune-interese, în afara de cazul când dovedeste ca nu le-a cunoscut si ca, potrivit împrejurarilor, nu era dator sa le cunoasca.

Garantia pentru lipsa calitatilor convenite
Art.1801 - Dispozitiile privitoare la garantia contra viciilor ascunse se aplica si atunci când bunul dat în locatiune nu corespunde calitatilor convenite de catre parti.
Tulburarile de fapt
Art.1802 – Locatorul nu este tinut sa-l garanteze pe locatar de tulburarea cauzata prin fapta unui tert care nu pretinde vreun drept asupra bunului, afara numai daca tulburarile începute înaintea predarii bunului împiedica pe locatar sa-l preia, caz în care dispozitiile art.1803 alin. (2) sunt aplicabile.

Tulburarile de drept
Art.1803 – (1) Daca un tert pretinde vreun drept asupra bunului dat în locatiune, locatorul este dator sa-l apere pe locatar chiar si în lipsa unei tulburari de fapt. Daca locatarul este lipsit în tot sau în parte de folosinta bunului, locatorul trebuie sa-l despagubeasca pentru toate prejudiciile suferite din aceasta cauza.
(2) Indiferent de gravitatea tulburarii, daca i-a comunicat-o locatorului, fara ca acesta sa o înlature de îndata, locatarul poate cere o scadere proportionala a chiriei. Daca tulburarea este atât de grava încât, daca ar fi cunoscut-o, locatarul nu ar fi contractat, el poate rezilia contractul în conditiile legii.
(3) Locatarul care, la încheierea contractului, cunostea cauza de evictiune nu are dreptul la daune-interese.

Chemarea în garantie a locatorului
Art.1804 – (1) Daca locatarul este chemat în judecata de un tert care pretinde un drept asupra bunului închiriat, inclusiv un drept de servitute, si exista riscul pierderii, în tot sau în parte, a folosintei bunului, el are dreptul sa ceara introducerea în proces a locatorului, în conditiile Codului de procedura civila.
(2) Locatarul va fi tinut sa îl despagubeasca pe locator de toate prejudiciile suferite ca urmare a necomunicarii tulburarii de catre locatar. El nu va fi însa tinut la despagubiri daca dovedeste ca locatorul nu ar fi avut câstig de cauza sau ca, având cunostinta de tulburare, nu a actionat.

§3. Obligatiile locatarului

Obligatii principale
Art.1805 – Locatarul are urmatoarele obligatii principale:
a) sa ia în primire bunul dat în locatiune;
b) sa plateasca chiria în cuantumul si la termenul stabilite prin contract;
c) sa foloseasca bunul cu prudenta si diligenta;
d) sa restituie bunul la încetarea, din orice cauza, a contractului de locatiune.

Data platii chiriei
Art.1806 – (1) În lipsa de stipulatie contrara, locatarul este obligat sa plateasca chiria la termenele stabilite potrivit uzantelor.
(2) Daca nu exista uzante si în lipsa unei stipulatii contrare, chiria se plateste dupa cum urmeaza:
a) în avans pentru toata durata contractului, daca aceasta nu depaseste o luna;
b) în prima zi lucratoare a fiecarei luni, daca durata locatiunii este mai mare de o luna, dar mai mica de un an;
c) în prima zi lucratoare a fiecarui trimestru, daca durata locatiunii este de cel putin un an.

Caracter executoriu
Art.1807 – Contractele de locatiune încheiate în forma autentica, precum si cele încheiate prin înscris sub semnatura privata si înregistrate la organele fiscale constituie titluri executorii pentru plata chiriei la termenele si în modalitatile stabilite în contract.

Obligatii privind folosirea bunului
Art.1808 – Locatarul este obligat sa foloseasca bunul luat în locatiune cu prudenta si diligenta, potrivit destinatiei stabilite prin contract sau, în lipsa, potrivit celei prezumate dupa anumite împrejurari, cum ar fi natura bunului, destinatia sa anterioara ori cea potrivit careia locatarul îl foloseste.

Schimbarea formei ori destinatiei bunului. Folosirea abuziva
Art.1809 - Daca locatarul modifica bunul ori îi schimba destinatia sau daca îl întrebuinteaza astfel încât îl prejudiciaza pe locator, acesta din urma poate cere daune-interese si, dupa caz, rezilierea contractului.
Înstiintarea locatorului despre nevoia de reparatii
Art.1810 – Locatarul este obligat, sub sanctiunea platii de daune-interese si a suportarii oricaror alte cheltuieli, sa notifice de îndata locatorului necesitatea efectuarii reparatiilor care sunt în sarcina acestuia din urma.

Reparatiile locative
Art.1811 – În lipsa de stipulatie contrara, reparatiile de întretinere curenta sunt în sarcina locatarului.

Lipsa de folosinta în caz de reparatii urgente
Art.1812 –(1) Daca în timpul locatiunii bunul are nevoie de reparatii care nu pot fi amânate pâna la sfârsitul locatiunii sau a caror amânare ar expune bunul pericolului de a fi distrus, locatarul va suporta restrângerea necesara a locatiunii cauzata de aceste reparatii.
(2) Daca, totusi, reparatiile dureaza mai mult de zece zile, pretul locatiunii va fi scazut proportional cu timpul si cu partea bunului de care locatarul a fost lipsit.
(3) Daca reparatiile sunt de asa natura încât, în timpul executarii lor, bunul devine impropriu pentru întrebuintarea convenita, locatarul poate rezilia contractului.

Obligatia de a permite examinarea bunului
Art.1813 – Locatarul este obligat sa permita examinarea bunului de catre locator la intervale de timp rezonabile în raport cu natura si destinatia bunului, precum si de catre cei care doresc sa-l cumpere sau, care, la încetarea contractului, doresc sa-l ia în locatiune, fara însa ca prin aceasta sa i se cauzeze o stânjenire nejustificata a folosintei bunului.

§4. Sublocatiunea si cesiunea contractului de locatiune

Dreptul de a subcontracta si de a ceda contractul
Art.1814 – Locatarul poate sa încheie o sublocatiune, totala sau partiala, ori chiar sa cedeze locatiunea, în tot sau în parte, unei alte persoane daca aceasta facultate nu i-a fost interzisa în mod expres. Cu toate acestea, daca bunul este mobil, sublocatiunea ori cesiunea nu este permisa decât cu acordul scris al locatorului.

Interdictia sublocatiunii si a cesiunii
Art.1815 – (1) Interdictia de a încheia o sublocatiune include si pe aceea de a ceda locatiunea. Interdictia de a ceda locatiunea nu include pe aceea de a încheia o sublocatiune.
(2) Interdictia de a încheia o sublocatiune priveste atât sublocatiunea totala, cât si pe cea partiala. Interdictia de a ceda locatiunea priveste atât cesiunea totala, cât si pe cea partiala.

Efectele sublocatiunii. Actiuni împotriva sublocatarului
Art.1816 – (1) În caz de neplata a chiriei cuvenite în temeiul locatiunii, locatorul îl poate urmari pe sublocatar pâna la concurenta chiriei pe care acesta din urma o datoreaza locatarului principal. Plata anticipata a chiriei catre locatarul principal nu poate fi opusa locatorului.
(2) Locatorul îsi pastreaza dreptul prevazut la alin.(1) atunci când creanta având ca obiect chiria datorata în temeiul sublocatiunii a fost cedata.
(3) Locatorul poate, de asemenea, sa se îndrepte direct împotriva sublocatarului pentru a-l constrânge la executarea celorlalte obligatii asumate prin contractul de sublocatiune.

Efectele cesiunii locatiunii
Art.1817 – (1) Prin cesiunea contractului de locatiune de catre locatar, cesionarul dobândeste drepturile si este tinut de obligatiile locatarului izvorâte din contractul de locatiune.
(2) Dispozitiile privind cesiunea contractului se aplica în mod corespunzator.

§5. Expirarea termenului si tacita relocatiune

Expirarea termenului
Art.1818 – (1) Contractul de locatiune înceteaza de drept la expirarea termenului convenit de parti sau, dupa caz, prevazut de lege, fara a fi necesara o înstiintare prealabila.
(2) În privinta obligatiei de restituire a bunului dat în locatiune, contractul încheiat pe durata determinata reprezinta titlu executoriu la expirarea termenului.

Tacita relocatiune
Art.1819 – (1) Daca, dupa împlinirea termenului, locatarul continua sa detina bunul si sa-si îndeplineasca obligatiile fara vreo împotrivire din partea locatorului se considera încheiata o noua locatiune, în conditiile celei vechi, inclusiv în privinta garantiilor.
(2) Noua locatiune va fi însa pe durata nedeterminata, daca prin lege sau conventia partilor nu se prevede altfel.

§6. Înstrainarea bunului dat în locatiune

Opozabilitatea contractului de locatiune fata de dobânditor
Art.1820 – Daca bunul dat în locatiune este înstrainat, dreptul locatarului este opozabil dobânditorului, dupa cum urmeaza:
a) în cazul imobilelor înscrise în cartea funciara, daca locatiunea a fost notata în cartea funciara;
b) în cazul imobilelor neînscrise în cartea funciara, daca data certa a locatiunii este anterioara datei certe a înstrainarii;
c) în cazul mobilelor supuse unor formalitati de publicitate, daca locatarul a îndeplinit aceste formalitati;
d) în cazul celorlalte bunuri mobile, daca la data înstrainarii bunul se afla în folosinta locatarului.

Încetarea locatiunii în caz de înstrainare
Art.1821 – (1) Locatiunea înceteaza în cazul în care prin contractul de locatiune s-a prevazut încetarea pe motiv de înstrainare.
(2) Cu toate acestea, locatiunea ramâne opozabila dobânditorului chiar si dupa ce locatarului i s-a notificat înstrainarea, pentru un termen de doua ori mai mare decât cel care s-ar fi aplicat notificarii denuntarii contractului, conform art.1825 alin.(2).
(3) Locatarul caruia i s-a comunicat încetarea contractului cu respectarea alin.(2) nu are drept la despagubire nici împotriva locatorului, nici împotriva dobânditorului.

Raporturile dintre locatar si dobânditor
Art.1822 – (1) În cazurile prevazute la art.1820, dobânditorul se subroga în toate drepturile si obligatiile locatorului care izvorasc din locatiune.
(2) Daca dobânditorul nu îsi executa obligatiile, locatorul raspunde solidar cu acesta pentru despagubirile datorate locatarului.

Efectele garantiilor constituite de locatar
Art.1823 – Când locatarul bunului înstrainat a dat garantii locatorului pentru îndeplinirea obligatiilor sale, dobânditorul se subroga în drepturile izvorând din aceste garantii, în conditiile legii.
Cesiunea si plata anticipata a chiriei Art.1824 – Plata anticipata a chiriei sau cesiunea creantei privind chiria nu poate fi opusa dobânditorului decât daca, în privinta acesteia, au fost îndeplinite, înainte ca înstrainarea sa devina opozabila locatarului, formalitatile de publicitate prevazute de lege sau daca plata anticipata ori cesiunea a fost cunoscuta de dobânditor pe alta cale.

§7. Încetarea contractului

Denuntarea contractului
Art.1825 – (1) Daca locatiunea a fost facuta fara determinarea duratei, oricare dintre parti poate denunta contractul prin notificare.
(2) Notificarea facuta cu nerespectarea termenului de preaviz stabilit de lege sau, în lipsa, de uzante, nu produce efecte decât de la împlinirea acelui termen.
(3) La împlinirea termenului de preaviz, obligatia de restituire a bunului devine exigibila, iar contractul de locatiune este titlu executoriu în privinta executarii acestei obligatii.

Rezilierea locatiunii
Art.1826 – Neexecutarea obligatiilor nascute din contract confera partii prejudiciate dreptul de a rezilia locatiunea, cu daune-interese daca este cazul, potrivit legii.

Imposibilitatea folosirii bunului Art.1827 - (1) Daca bunul este distrus în întregime sau nu mai poate fi folosit potrivit destinatiei stabilite, locatiunea înceteaza de drept.
(2) Daca imposibilitatea folosirii bunului este numai partiala, locatarul poate, dupa împrejurari, sa ceara fie rezilierea locatiunii, fie reducerea proportionala a chiriei.
(3) Atunci când bunul este doar deteriorat, locatiunea continua, dispozitiile art.1797 fiind aplicabile.
(4) În toate cazurile în care imposibilitatea totala sau partiala de folosire a lucrului este fortuita, locatarul nu are drept la daune-interese.

Desfiintarea titlului locatorului
Art.1828 – (1) Desfiintarea dreptului care permitea locatorului sa asigure folosinta bunului închiriat determina încetarea de drept a contractului de locatiune.
(2) Cu toate acestea, locatiunea va continua sa produca efecte si dupa desfiintarea titlului locatorului pe durata stipulata de parti, fara a se depasi un an de la data desfiintarii titlului locatorului, însa numai daca locatarul a fost de buna-credinta la încheierea locatiunii.

Moartea locatorului sau a locatarului
Art.1829 – (1) Locatiunea nu înceteaza prin moartea locatorului sau a locatarului.
(2) Cu toate acestea, în cazul locatiunii cu durata determinata, mostenitorii locatarului pot denunta contractul în termen de 60 de zile de la data la care au luat cunostinta de moartea locatarului si existenta locatiunii.

Restituirea bunului
Art.1830 – (1) La încetarea locatiunii, locatarul este obligat sa restituie bunul luat în locatiune în starea în care l-a primit, în afara de ceea ce a pierit sau s-a deteriorat din cauza vechimii.
(2) Pâna la proba contrara, locatarul este prezumat ca a primit bunul în stare corespunzatoare de întrebuintare potrivit destinatiei stabilite.
(3) Restituirea bunurilor mobile luate în locatiune se face în locul în care au fost predate.

Raspunderea locatarului pentru bunul închiriat
Art.1831 – (1) Locatarul raspunde pentru degradarea bunului închiriat în timpul folosintei sale, inclusiv cea cauzata de incendiu, daca nu dovedeste ca a survenit fortuit.
(2) El raspunde inclusiv pentru degradarea cauzata de membrii familiei sale, de sublocatarul sau, ca si de fapta altor persoane carora le-a îngaduit în orice mod folosirea, detinerea sau accesul la bun.

Îmbunatatirile facute de locatar
Art.1832 – (1) Locatorul are dreptul de a pastra lucrarile adaugate si autonome efectuate asupra bunului pe durata locatiunii si nu poate fi obligat la despagubiri decât daca locatarul a efectuat lucrarile cu acordul prealabil al locatorului.
(2) Daca lucrarile au fost efectuate fara acordul prealabil al locatorului, acesta poate alege sa ceara locatarului aducerea bunului în starea initiala, precum si plata de despagubiri pentru orice paguba ar fi cauzata bunului de catre locatar.
(3) În cazul în care nu a avut acordul prealabil al locatorului, locatarul nu poate invoca, în niciun caz, dreptul de retentie.
(4) Dispozitiile art.1797 alin.(3) si (4) ramân aplicabile.

Sectiunea a 2-a
Reguli particulare în materia închirierii locuintelor

Închirierea facuta fara determinarea duratei Art.1833 – (1) Atunci când contractul de închiriere s-a încheiat fara determinarea duratei si nu s-a convenit altfel, chiriasul poate denunta contractul prin notificare, cu respectarea unui termen de preaviz care nu poate fi mai mic decât sfertul intervalului de timp pentru care s-a stabilit plata chiriei.
(2) În cazul prevazut la alin.(1), locatorul poate denunta contractul prin notificare cu respectarea unui termen de preaviz care nu poate fi mai mic de:
a) 60 de zile, daca intervalul de timp pentru care s-a stabilit plata chiriei este de o luna sau mai mare;
b) 15 zile, daca intervalul de timp pentru care s-a stabilit plata chiriei este mai mic de o luna.

Denuntarea închirierii încheiate pe durata determinata Art.1834 – (1) Daca închirierea este pe durata determinata, locatarul poate denunta unilateral contractul prin notificare, cu respectarea unui termen de preaviz de cel putin 60 de zile. Orice clauza contrara este considerata nescrisa.
(2) În cazul în care închirierea este pe durata determinata iar în contract s-a prevazut ca locatorul poate denunta unilateral contractul în vederea satisfacerii nevoilor locative proprii sau ale familiei sale, acestei denuntari i se aplica termenul de preaviz prevazut la art.1833 alin.(2).

Clauze nescrise
Art.1835 – Este considerata nescrisa orice clauza în temeiul careia:
a) chiriasul este obligat sa încheie o asigurare cu un asigurator impus de locator;
b) se prevede raspunderea solidara sau indivizibila a chiriasilor din apartamente diferite situate în acelasi imobil în cazul degradarii elementelor de constructii si a instalatiilor, obiectelor si dotarilor aferente partilor comune ale imobilului;
c) chiriasul se obliga sa recunoasca sau sa plateasca în avans, cu titlu de reparatii locative, sume stabilite pe baza estimarilor facute exclusiv de locator;
d) locatorul este îndreptatit sa diminueze sau sa suprime, fara contraprestatie echivalenta, prestatiile la care s-a obligat prin contract.

Vicii care ameninta sanatatea ori integritatea corporala Art.1836 – (1) Daca imobilul închiriat, prin structura sau prin starea sa, constituie o primejdie grava pentru sanatatea celor care lucreaza sau locuiesc în el, chiriasul, chiar daca a renuntat la acest drept, va putea rezilia contractul de închiriere, în conditiile legii.
(2) Chiriasul are dreptul si la daune-interese daca, la data încheierii contractului, nu a cunoscut viciile bunului.

Dreptul de preferinta al chiriasului la închiriere
Art.1837 – (1) La încheierea unui nou contract de închiriere a locuintei, chiriasul are, la conditii egale, drept de preferinta. El nu are, însa, acest drept atunci când nu si-a executat obligatiile nascute în baza închirierii anterioare.
(2) Dispozitiile referitoare la exercitarea dreptului de preemptiune în materia vânzarii sunt aplicabile în mod corespunzator.

Folosirea partilor si instalatiilor comune ale cladirii. Drepturi si obligatii
Art.1838 - (1) În cladirile cu mai multe apartamente, chiriasii au dreptul de a întrebuinta partile si instalatiile de folosinta comuna ale cladirii potrivit cu destinatia fiecareia.
(2) Chiriasii sunt obligati sa contribuie la cheltuielile pentru iluminarea, încalzirea, curatirea partilor si instalatiilor de folosinta comuna, precum si la orice alte cheltuieli pe care legea le stabileste în sarcina lor.

Rezilierea contractului Art.1839 – (1) Rezilierea contractului de închiriere poate fi obtinuta de partea care este prejudiciata prin neexecutarea obligatiilor ce revin celeilalte parti.
(2) De asemenea, locatorul poate cere instantei rezilierea contractului de închiriere si în cazul în care chiriasul, membrii familiei sale sau alte persoane carora el le-a îngaduit, în orice mod, folosirea, detinerea sau accesul în locuinta, fie au un comportament care face imposibila convietuirea cu celelalte persoane care locuiesc în acelasi imobil sau în imobile aflate în vecinatate, fie împiedica folosirea normala a locuintei sau a partilor comune.

Evacuarea chiriasilor Art.1840 – (1) Daca prin lege nu se prevede altfel, evacuarea chiriasului se face în baza unei hotarâri judecatoresti.
(2) Chiriasul este obligat la plata chiriei prevazute în contract pâna la data eliberarii efective a locuintei, precum si la repararea prejudiciilor de orice natura cauzate locatorului pâna la acea data.
(3) Asociatia de proprietari a imobilului în care se afla locuinta, precum si orice persoana interesata poate cere în justitie rezilierea contractului si evacuarea chiriasului în cazul prevazut la art.1839 alin.(2) sau atunci când chiriasul nu a platit partea din cheltuielile comune care îi revenea pentru cel putin trei luni, chiar daca acestea nu sunt consecutive.

Alte persoane care locuiesc împreuna cu chiriasul
Art.1841 – (1) În lipsa unei interdictii stipulate în acest sens, si alte persoane pot locui împreuna cu chiriasul, caz în care vor fi tinute solidar cu acesta, pe durata folosintei exercitate, pentru oricare dintre obligatiile izvorâte din contract.
(2) Încetarea, din orice cauza, a contractului de închiriere, precum si hotarârea judecatoreasca de evacuare a chiriasului sunt de drept opozabile si se executa împotriva tuturor persoanelor care locuiesc, cu titlu sau fara titlu, împreuna cu chiriasul.

Subînchirierea si cesiunea contractului de închiriere
Art. 1842 - Chiriasul poate ceda contractul de închiriere a locuintei sau subînchiria locuinta numai cu acordul scris al locatorului, caz în care, în lipsa unei stipulatii contrare, cesionarul, respectiv sublocatarul, raspunde solidar cu chiriasul pentru obligatiile asumate fata de locator prin contractul de închiriere.

Decesul chiriasului
Art.1843 - (1) Contractul de închiriere a locuintei înceteaza în termen de 30 de zile de la decesul chiriasului.
(2) Subînchirierea consimtita de chirias înceteaza la expirarea termenului prevazut la alin.(1).

Locuinte cu destinatie speciala
Art.1844 – Regimul închirierii prevazut de legea speciala pentru locuintele sociale, locuintele de necesitate, locuintele de serviciu, locuintele de interventie si locuintele de protocol se întregeste cu prevederile prezentului cod.

Sectiunea a 3-a
Reguli particulare în materia arendarii

Bunuri ce pot fi arendate
Art.1845 – Pot fi arendate orice bunuri agricole, cum ar fi:
a) terenurile cu destinatie agricola, si anume terenuri agricole productive – arabile, viile, livezile, pepinierele viticole, pomicole, arbustii fructiferi, plantatiile de hamei si duzi –, pasunile împadurite, terenurile ocupate cu constructii si instalatii agrozootehnice, amenajarile piscicole si de îmbunatatiri funciare, drumurile tehnologice, platformele si spatiile de depozitare care servesc nevoilor productiei agricole si terenurile neproductive care pot fi amenajate si folosite pentru productia agricola;
b) animalele, constructiile de orice fel, masinile, utilajele si alte asemenea bunuri destinate exploatarii agricole.

Arendarea facuta pe durata nedeterminata
Art.1846 – Daca durata nu este determinata, arendarea se considera a fi facuta pentru toata perioada necesara recoltarii fructelor pe care bunul agricol urmeaza sa le produca în anul agricol în care se încheie contractul.

Conditii de forma Art.1847 – (1) Contractul de arendare trebuie încheiat în forma scrisa, sub sanctiunea nulitatii absolute.
(2) Sub sanctiunea unei amenzi civile de 100 de lei pentru fiecare zi de întârziere, arendasul trebuie sa depuna un exemplar al contractului la consiliul local în a carui raza teritoriala se afla bunurile agricole arendate, într-un registru special tinut de secretarul consiliului local.
(3) Când bunurile arendate sunt situate în raza teritoriala a mai multor consilii locale, câte un exemplar al contractului se depune la fiecare consiliu local în a carui raza teritoriala sunt situate bunurile arendate.
(4) Dispozitiile în materie de carte funciara ramân aplicabile.
(5) Toate cheltuielile legate de încheierea, înregistrarea si publicitatea contractului de arendare revin arendasului.

Schimbarea categoriei de folosinta
Art.1848 – Arendasul poate schimba categoria de folosinta a terenului arendat numai cu acordul prealabil, dat în scris, de catre proprietar si cu respectarea dispozitiilor legale în vigoare
Asigurarea bunurilor arendate Art.1849 – Arendasul este obligat, chiar în lipsa de stipulatie expresa, sa asigure bunurile agricole pentru riscul pierderii recoltei ori al pieirii animalelor din cauza unor calamitati naturale.

Reducerea arendei stabilite în bani în cazul pieirii recoltei Art.1850 – (1) Atunci când, pe durata arendarii, întreaga recolta a unui an sau cel putin o jumatate din ea a pierit fortuit, arendasul poate cere reducerea proportionala a arendei daca aceasta a fost stabilita într-o cantitate determinata de produse agricole, într-o suma de bani determinata sau într-o suma de bani determinabila în functie de valoarea unei cantitati determinate de produse agricole.
(2) Daca arendarea este facuta pe mai multi ani, reducerea nu se va stabili decât la sfârsitul arendarii, când se va face o compensare a recoltelor tuturor anilor de folosinta.

Exceptii
Art.1851 – (1) Arendasul nu poate obtine reducerea arendei în cazul în care pieirea recoltei a avut loc dupa ce a fost culeasa.
(2) Reducerea arendei nu va putea fi ceruta nici atunci când cauza pagubei era cunoscuta la data încheierii contractului.

Riscul pieirii fructelor în cazul în care arenda se plateste în fructe
Art.1852 – (1) Atunci când arenda este stabilita într-o cota din fructe sau într-o suma de bani determinabila în functie de valoarea unei astfel de cote, pieirea fortuita, în tot sau în parte, a fructelor de împartit este suportata proportional si nu da nici uneia dintre parti actiune în despagubire împotriva celeilalte.
(2) Daca însa pieirea s-a produs dupa culegerea fructelor si una dintre parti întârzie în mod culpabil predarea sau receptia lor, cota cuvenita acesteia se reduce cu fructele pierdute, iar cota celeilalte parti se considera ca si cum nu ar fi survenit nici o pierdere, afara numai daca fructele ar fi pierit chiar daca predarea si receptia fructelor se facea la timp.

Plata arendei în fructe
Art.1853 – Atunci când arenda se plateste în fructe, în lipsa altui termen prevazut în contract, arendasul este de drept în întârziere pentru predarea lor de la data culegerii, iar arendatorul este de drept în întârziere pentru receptie de la data la care a fost notificat în scris de catre arendas.

Caracter executoriu
Art.1854 – Contractele de arendare încheiate în forma autentica, precum si cele înregistrate la consiliul local constituie titluri executorii pentru plata arendei la termenele si în modalitatile stabilite în contract.

Cesiunea arendarii
Art.1855 – Cu acordul scris al arendatorului, arendasul poate sa cesioneze contractul de arendare sotului care participa la exploatarea bunurilor arendate sau descendentilor sai majori.

Interdictia subarendarii
Art.1856 – (1) Nu sunt permise oficiile de arendasi.
(2) Subarendarea totala sau partiala este interzisa, sub sanctiunea nulitatii absolute.

Reînnoirea arendarii
Art.1857 – (1) Contractul de arendare se reînnoieste de drept, pentru aceeasi durata, daca nici una dintre parti nu a comunicat cocontractantului, în scris, refuzul sau cu cel putin 6 luni înainte de expirarea termenului, iar, în cazul terenurilor cu destinatie agricola, cu cel putin un an.
(2) Daca durata contractului de arendare este de un an sau mai scurta, termenele de refuz al reînnoirii prevazute la alin.(1) se reduc la jumatate.

Dreptul de preemptiune
Art.1858 – Arendasul are drept de preemptiune cu privire la bunurile agricole arendate, care se exercita potrivit art.1739-1748 din prezentul cod.

Cazuri speciale de încetare a contractului
Art1859 – Contractul de arendare înceteaza prin decesul, incapacitatea sau falimentul arendasului.

Capitolul VI
Contractul de antrepriza

Sectiunea 1
Reguli comune privind contractul de antrepriza

§1. Dispozitii generale

Notiune
Art.1860 - (1) Prin contractul de antrepriza, antreprenorul se obliga ca, pe riscul sau, sa execute o anumita lucrare, materiala ori intelectuala, sau sa presteze un anumit serviciu pentru beneficiar, în schimbul unui pret.
(2) Dispozitiile prezentei sectiuni sunt aplicabile, în mod corespunzator, si antreprizei pentru lucrari de constructii, daca sunt compatibile cu regulile particulare prevazute pentru acest contract.

Contractul de subantrepriza
Art.1861 -(1) Prin contractul de subantrepriza antreprenorul poate încredinta unuia sau mai multor subantreprenori executarea unor parti ori elemente ale lucrarii sau serviciilor, afara de cazul în care contractul de antrepriza a fost încheiat în considerarea persoanei sale.
(2) În raporturile cu beneficiarul, antreprenorul raspunde pentru fapta subantreprenorului la fel ca pentru propria sa fapta.
(3) Subantrepriza este supusa dispozitiilor prevazute pentru contractul de antrepriza.

Incapacitati
Art.1862 - Dispozitiile art.1666 alin.(1) se aplica în mod corespunzator si contractului de antrepriza.

Pretul Art.1863 - (1) Pretul antreprizei poate consta într-o suma de bani sau în orice alte bunuri sau prestatii.
(2) Pretul trebuie sa fie serios si determinat sau cel putin determinabil.
(3) Atunci când contractul nu cuprinde clauze referitoare la pret, beneficiarul datoreaza pretul prevazut de lege ori calculat potrivit legii, sau, în lipsa unor asemenea prevederi legale, pretul stabilit în raport cu munca depusa si cheltuielile necesare pentru executarea lucrarii ori prestarea serviciului, avându-se în vedere si uzantele existente.

Delimitare
Art.1864 – Contractul este de vânzare iar nu de antrepriza atunci când, potrivit intentiei partilor, executarea lucrarii nu constituie scopul principal al contractului, avându-se în vedere si valoarea bunurilor furnizate.

Actiunea directa a lucratorilor
Art.1865 – În masura în care nu au fost platite de antreprenor, persoanele care, în baza unui contract încheiat cu acesta, au desfasurat o activitate pentru prestarea serviciilor sau executarea lucrarii contractate, au actiune directa împotriva beneficiarului, pâna la concurenta sumei pe care acesta din urma o datoreaza antreprenorului la momentul introducerii actiunii.

§2. Obligatiile partilor

Procurarea, pastrarea si întrebuintarea materialelor Art.1866 – (1) Daca din lege sau din contract nu rezulta altfel, antreprenorul este obligat sa execute lucrarea cu materialele sale.
(2) Antreprenorul care lucreaza cu materialele sale raspunde pentru calitatea acestora potrivit dispozitiilor de la contractul de vânzare.
(3) Antreprenorul caruia beneficiarul i-a încredintat materialele este obligat sa le pastreze si sa le întrebuinteze potrivit destinatiei lor, conform regulilor tehnice aplicabile, sa justifice modul în care acestea au fost întrebuintate si sa restituie ceea ce nu a fost folosit la executarea lucrarii.

Informarea beneficiarului Art.1867 – Antreprenorul este obligat sa îl informeze fara întârziere pe beneficiar daca normala executare a lucrarii, trainicia ei sau folosirea potrivit cu destinatia acesteia ar fi primejduita din cauza:
a) materialelor procurate sau a celorlalte mijloace pe care, potrivit contractului, beneficiarul le-a pus la dispozitie;
b) instructiunilor necorespunzatoare date de beneficiar;
existentei sau ivirii unor împrejurari pentru care antreprenorul nu este tinut sa raspunda.

Neluarea masurilor necesare de catre beneficiar
Art.1868 – (1) În cazul în care beneficiarul, desi a fost înstiintat de catre antreprenor în conditiile art.1867, nu ia masurile necesare într-un termen potrivit cu împrejurarile, antreprenorul poate rezilia contractul sau poate continua executarea acestuia pe riscul beneficiarului, notificându-l în acest sens.
(2) Cu toate acestea, daca lucrarea ar fi de natura sa ameninte sanatatea sau integritatea corporala a persoanelor, antreprenorul este obligat sa ceara rezilierea contractului, sub sanctiunea de a prelua riscul si de a raspunde pentru prejudiciile cauzate inclusiv tertilor.

Pieirea lucrarii înainte de receptie
Art.1869 - (1) Daca anterior receptiei lucrarea piere ori se deterioreaza din cauze neimputabile beneficiarului, antreprenorul care a procurat materialul este dator sa o refaca pe cheltuiala sa si cu respectarea conditiilor si termenelor initiale, tinând seama, daca este cazul, de regulile privind suspendarea fortuita a executarii obligatiei.
(2) Atunci când materialul a fost procurat de beneficiar, acesta este tinut sa suporte cheltuielile refacerii lucrarii numai daca pieirea s-a datorat unui viciu al materialelor. În celelalte cazuri, beneficiarul este obligat sa furnizeze din nou materialele, daca pieirea sau deteriorarea nu este imputabila antreprenorului.
(3) Dispozitiile prezentului articol nu sunt aplicabile atunci când pieirea sau deteriorarea are loc dupa receptia lucrarii, situatie în care antreprenorul ramâne raspunzator, daca este cazul, în temeiul garantiei contra viciilor si pentru calitatile convenite.

Controlul executarii lucrarii
Art.1870 – Beneficiarul are dreptul ca, pe propria sa cheltuiala, sa controleze lucrarea în cursul executarii ei, fara a-l stânjeni în mod nejustificat pe antreprenor, precum si sa-i comunice acestuia observatiile sale.

Receptia lucrarii
Art.1871 – (1) De îndata ce a primit comunicarea prin care antreprenorul îl înstiinteaza ca lucrarea este finalizata, beneficiarul are obligatia ca, într-un termen rezonabil, sa o verifice si, daca aceasta corespunde conditiilor stabilite prin contract, sa o receptioneze, precum si, atunci când este cazul, sa o ridice.
(2) Daca, fara motive temeinice, beneficiarul nu se prezinta sau nu comunica neîntârziat antreprenorului rezultatul verificarii, lucrarea se socoteste receptionata fara rezerve.
(3) Beneficiarul care a receptionat lucrarea fara rezerve nu mai are dreptul de a invoca viciile aparente ale lucrarii sau lipsa aparenta a calitatilor convenite.

Garantia contra viciilor si pentru calitatile convenite
Art.1872 – Antreprenorul datoreaza garantie contra viciilor lucrarii si pentru calitatile convenite potrivit dispozitiilor privind garantia contra viciilor lucrului vândut, care se aplica în mod corespunzator.

Exigibilitatea pretului Art.1873 – (1) Atunci când obiectul contractului este o lucrare, beneficiarul este obligat sa plateasca antreprenorului pretul la data si locul receptiei întregii lucrari, daca prin lege sau contract nu se prevede altfel.
(2) În cazul în care lucrarea a pierit ori s-a deteriorat înainte de receptie, fara vina beneficiarului, antreprenorul nu are dreptul la pret atunci când el a dat materialul sau când pieirea ori deteriorarea a avut o alta cauza decât viciile materialului dat de beneficiar. În acest caz, contractul ramâne în fiinta, fiind aplicabile dispozitiile art.1869.

Pretul estimat
Art.1874 – (1) Atunci când, cu ocazia încheierii contractului, pretul lucrarilor sau al serviciilor a facut obiectul unei estimari, antreprenorul trebuie sa justifice orice crestere a pretului.
(2) Beneficiarul nu este tinut sa plateasca aceasta crestere decât în masura în care ea rezulta din lucrari sau servicii care nu puteau fi prevazute de catre antreprenor la momentul încheierii contractului.

Pretul stabilit în functie de valoarea lucrarilor sau serviciilor
Art.1875 - Daca pretul este stabilit în functie de valoarea lucrarilor executate, a serviciilor prestate sau a bunurilor furnizate, antreprenorul este tinut, la cererea beneficiarului, sa-i dea socoteala despre stadiul lucrarilor, despre serviciile deja prestate si despre cheltuielile deja efectuate.

Pretul forfetar
Art.1876 - (1) Atunci când contractul este încheiat pentru un pret global, beneficiarul trebuie sa plateasca pretul convenit si nu poate cere o diminuare a acestuia motivând ca lucrarea sau serviciul a necesitat mai putina munca ori a costat mai putin decât s-a prevazut.
(2) Tot astfel, antreprenorul nu poate pretinde o crestere a pretului pentru motive opuse celor mentionate la alin.(1).
(3) Pretul forfetar ramâne neschimbat, cu toate ca s-au adus modificari cu privire la conditiile de executare initial prevazute, daca partile nu au convenit altfel.

Vânzarea bunurilor neridicate în termen
Art.1877 - (1) Daca antreprenorul s-a obligat sa execute o lucrare cu materialul beneficiarului sau sa presteze un serviciu cu privire la un bun pe care beneficiarul i l-a predat în acest scop, iar acesta din urma nu ridica bunul în termen de sase luni socotit din ziua convenita pentru receptie sau, când lucrarea ori serviciul s-a finalizat mai târziu, de la data finalizarii, antreprenorul, dupa ce a înstiintat în scris pe beneficiar, are dreptul sa vânda bunul cu diligenta unui mandatar cu titlu gratuit al beneficiarului.
(2) Dupa retinerea pretului lucrarii si a cheltuielilor de vânzare, antreprenorul va consemna diferenta la dispozitia beneficiarului.
(3) Dispozitiile prezentului articol nu sunt aplicabile în cazul în care beneficiarul introduce împotriva antreprenorului o actiune întemeiata pe neexecutarea sau executarea necorespunzatoare a lucrarii.

Ipoteca legala
Art.1878 - Pentru garantarea platii pretului datorat pentru lucrare, antreprenorul beneficiaza de o ipoteca legala asupra lucrarii, constituita si conservata în conditiile legii.

§3. Încetarea contractului

Decesul beneficiarului
Art.1879 - Decesul beneficiarului nu determina încetarea contractului, decât daca aceasta face imposibila sau inutila executarea sa.

Decesul antreprenorului sau incapacitatea sa de a executa contractul Art.1880 – (1) În cazul în care antreprenorul decedeaza sau devine, fara culpa sa, incapabil de a finaliza lucrarea sau de a presta serviciul, contractul înceteaza daca a fost încheiat în considerarea aptitudinilor personale ale antreprenorului.
(2) Beneficiarul este tinut sa receptioneze partea deja executata, daca o poate folosi.
(3) De asemenea, în cazul prevazut la alin.(1), beneficiarul este obligat sa plateasca, în proportie cu pretul convenit, valoarea lucrarilor efectuate si a cheltuielilor facute în vederea finalizarii lucrarii, însa numai în masura în care aceste lucrari si cheltuieli îi sunt de folos.
(4) Beneficiarul are dreptul, cu conditia de a plati o indemnizatie adecvata, sa ceara predarea materialelor pregatite si a planurilor pe cale de a fi puse în executare, dispozitiile legale privitoare la drepturile de proprietate intelectuala ramânând aplicabile.

Rezilierea contractului din culpa antreprenorului
Art.1881 – Beneficiarul poate rezilia contractul în urmatoarele cazuri:
a) respectarea termenului convenit pentru receptia lucrarii a devenit vadit imposibila;
b) lucrarea sau serviciul nu se executa în modul convenit si, într-un termen stabilit de beneficiar potrivit cu împrejurarile, antreprenorul nu remediaza lipsurile constatate si nu schimba pentru viitor modul de executare a lucrarii sau serviciului;
c) neexecutarea oricaror alte obligatii ce revin antreprenorului potrivit legii sau în temeiul contractului.

Rezilierea contractului din culpa beneficiarului Art.1882 –Daca antreprenorul nu poate începe sau continua executarea contractului din cauza neîndeplinirii de catre beneficiar a propriilor obligatii, antreprenorul este îndreptatit sa obtina rezilierea contractului, cu daune-interese, daca este cazul.

Sectiunea a 2-a
Contractul de antrepriza pentru lucrari de constructii

Notiune Art.1883 – Prin contractul de antrepriza pentru lucrari de constructii, antreprenorul se obliga sa execute lucrari care, potrivit legii, necesita eliberarea autorizatiei de construire.

Obligatii accesorii ale beneficiarului Art.1884 – Beneficiarul este obligat sa permita antreprenorului, în masura în care este necesara pentru executarea lucrarii, folosirea cailor de acces, a instalatiilor proprii de alimentare cu apa si a altor utilitati ce deservesc imobilul.

Controlul executarii lucrarilor
Art.1885 – (1) În cursul executarii contractului, beneficiarul are dreptul ca, fara a stânjeni activitatea normala a antreprenorului, sa controleze stadiul de executie, calitatea si aspectul lucrarilor efectuate si ale materialelor întrebuintate, precum si orice alte aspecte referitoare la îndeplinirea de catre antreprenor a obligatiilor sale contractuale.
(2) Beneficiarul comunica antreprenorului constatarile si instructiunile sale în scris, daca nu s-a convenit altfel.
(3) La finalizarea acelei parti din lucrare ce urmeaza a fi acoperita prin executarea ulterioara a altor lucrari sau prin montarea unor elemente de constructii, antreprenorul si beneficiarul sunt obligati sa constate împreuna existenta partii finalizate si conformitatea acesteia cu dispozitiile legale si clauzele contractului. În acest scop, daca nu s-a convenit altfel, antreprenorul îl convoaca pe beneficiar la locul executarii lucrarii înauntrul unui termen rezonabil, a carui întindere se stabileste, potrivit uzantelor existente, în raport cu natura lucrarii si locul situarii acesteia. În cazul în care beneficiarul nu se prezinta la termenul comunicat în scris sau pe alta cale convenita de catre parti, antreprenorul poate întocmi singur actul de constatare a lucrarii ce urmeaza a fi acoperita.

Împrejurari care împiedica executarea lucrarilor
Art.1886 – (1) În cazul în care, în cursul executarii contractului, constata greseli sau lipsuri în lucrarile de proiectare în temeiul carora s-a încheiat contractul, antreprenorul este obligat sa comunice de îndata beneficiarului si proiectantului constatarile sale, împreuna cu propunerile de remediere, în masura în care acestea intra în domeniul pregatirii sale profesionale, precum si sa ceara beneficiarului sa ia masurile corespunzatoare.
(2) Daca beneficiarul, luând si avizul proiectantului, nu comunica de îndata masurile luate pentru înlaturarea greselilor sau lipsurilor semnalate, ori daca masurile luate nu sunt corespunzatoare, antreprenorul poate sa suspende executarea lucrarilor, înstiintându-i de îndata despre aceasta pe beneficiar si proiectant.

Receptia lucrarilor. Riscul contractului Art.1887 - (1) Dupa finalizarea constructiei, se va proceda, în conditiile legii, la receptia preliminara urmata de receptia finala.
(2) Riscurile trec asupra beneficiarului de la data receptiei preliminare.

Raspunderea pentru vicii
Art.1888 – (1) Termenele de garantie contra viciilor lucrarii sunt stabilite de legea speciala.
(2) Arhitectul sau inginerul este exonerat de raspunderea pentru viciile lucrarii numai daca dovedeste ca acestea nu rezulta din culpa sa cu privire la expertizele sau planurile pe care le-a furnizat si, daca este cazul, cu privire la coordonarea sau supravegherea lucrarilor.
(3) Antreprenorul este exonerat de raspundere numai daca dovedeste ca viciile rezulta dintr-o culpa în expertizele sau în planurile arhitectului ori ale inginerului ales de catre beneficiar. Subantreprenorul nu este exonerat decât daca dovedeste ca viciile rezulta din deciziile antreprenorului sau din expertizele ori planurile arhitectului sau ale inginerului.
(4) Fiecare dintre partile prevazute la alin.(2) si (3) poate fi exonerata de raspundere daca dovedeste ca aceste vicii rezulta din deciziile impuse de beneficiar în alegerea solului sau a materialelor ori în alegerea subantreprenorilor, a expertilor sau a metodelor de construire. Exonerarea de raspundere nu opereaza atunci când aceste vicii, desi puteau sa fie prevazute în cursul executarii lucrarii, nu au fost notificate beneficiarului. Prevederile art.1868 ramân aplicabile.

Începutul prescriptiei privind raspunderea pentru vicii Art.1889 – (1) Prescriptia dreptului la actiune pentru vicii aparente începe sa curga de la data receptiei finale sau, dupa caz, a împlinirii termenului acordat antreprenorului prin procesul-verbal de receptie finala, pentru înlaturarea viciilor constatate.
(2) Prescriptia dreptului la actiune pentru viciile lucrarii de proiectare începe sa curga odata cu prescriptia dreptului la actiune pentru viciile lucrarilor executate de antreprenor, afara numai daca viciile lucrarilor de proiectare au fost descoperite mai înainte, caz în care prescriptia va începe sa curga de la data descoperirii acestora.

Capitolul VII
Contractul de societate
Sectiunea 1
Dispozitii generale

Notiune. Natura juridica
Art.1890 – (1) Prin contractul de societate doua sau mai multe persoane se obliga reciproc sa coopereze pentru desfasurarea unei activitati si sa contribuie la aceasta prin aporturi în bunuri, în cunostinte sau în munca, cu scopul de a împarti beneficiile ce ar putea rezulta.
(2) Fiecare asociat participa la pierderi proportional cu participarea la beneficii, daca prin contract nu s-a stabilit altfel.
(3) Societatea se poate constitui cu sau fara personalitate juridica.

Conditii de validitate
Art.1891 – (1) Poate fi asociat orice persoana fizica sau persoana juridica, afara de cazul în care prin lege se dispune altfel. Un sot nu poate deveni asociat prin aportarea de bunuri comune decât cu consimtamântul celuilalt sot, dispozitiile art.364 aplicându-se în mod corespunzator.
(2) Orice societate trebuie sa aiba un obiect determinat si licit, în acord cu ordinea publica si bunele moravuri.
(3) Fiecare asociat trebuie sa contribuie cu aporturi proprii la formarea capitalului social.

Regimul aporturilor
Art.1892 – (1) În cazul unei societati cu personalitate juridica, aporturile intra în patrimoniul societatii, iar în cazul unei societati fara personalitate juridica, aporturile devin coproprietatea asociatilor afara de cazul în care au convenit, în mod expres, ca vor trece în folosinta lor comuna.
(2) Transferul drepturilor asupra bunurilor aportate este supus formelor de publicitate prevazute de lege. Daca înscrierea dreptului în registrele de publicitate a fost facuta înainte de data înmatricularii societatii, transferul drepturilor este, în toate cazurile, afectat de conditia dobândirii personalitatii juridice.

Forma contractului
Art.1893 – (1) Contractul de societate se încheie în forma scrisa. Daca prin lege nu se prevede altfel, forma scrisa este necesara numai pentru dovada contractului.
(2) Sub sanctiunea nulitatii absolute, contractul prin care se înfiinteaza o societate cu personalitate juridica trebuie sa se încheie în forma scrisa si sa prevada asociatii, aporturile, forma juridica, obiectul, denumirea si sediul societatii.

Durata societatii
Art.1894 – (1) Durata societatii este nedeterminata, daca prin contract nu se prevede altfel.
(2) Asociatii pot prelungi durata societatii, înainte de expirarea acesteia.

Raspunderea asociatilor fondatori si a primilor administratori
Art.1895 – (1) Asociatii fondatori si primii administratori numiti prin contract raspund solidar pentru prejudiciul cauzat prin nerespectarea unei conditii de forma a contractului de societate sau a unei formalitati necesare pentru constituirea societatii ori, daca este cazul, pentru dobândirea personalitatii juridice de catre aceasta.
(2) În cazul modificarii contractului, dispozitiile alin.(1) se aplica administratorilor cu drept de reprezentare a societatii aflati în functie la data modificarii, respectiv la data la care ar fi trebuit sa se îndeplineasca formalitatile referitoare la aceasta modificare.

Domeniu de aplicare
Art.1896 – (1) Prezentul capitol constituie dreptul comun în materia societatilor.
(2) Legea poate reglementa diferite tipuri de societati în considerarea formei, naturii sau obiectului de activitate.

Formele societare
Art.1897 – Dupa forma lor, societatile pot fi:
a) simple;
b) în participatie;
c) în nume colectiv;
d) în comandita simpla;
e) cu raspundere limitata;
f) pe actiuni;
g) în comandita pe actiuni;
h) cooperative;
i) alt tip de societate anume reglementat de lege.

Dobândirea personalitatii juridice
Art.1898 – (1) Prin contractul de societate sau printr-un act separat, asociatii pot conveni constituirea unei societati cu personalitate juridica, cu respectarea conditiilor prevazute de lege. În acest caz, raspunderea lor pentru datoriile sociale este subsidiara, nelimitata si solidara, daca prin lege nu se dispune altfel.
(2) Societatea dobândeste personalitate juridica prin si de la data înmatricularii în registrul comertului, daca prin lege nu se dispune altfel.
(3) Pâna la data dobândirii personalitatii juridice, raporturile dintre asociati sunt guvernate de regulile aplicabile societatii simple.

Respectarea formei societare Art.1899 – Daca, potrivit vointei asociatilor, societatea urmeaza sa aiba personalitate juridica, indiferent de obiectul de activitate, ea poate fi constituita numai în forma si conditiile prevazute de legea speciala care îi confera personalitate juridica.

Sectiunea a 2-a
Societatea simpla

§1. Încheierea contractului de societate

Conditii de forma
Art.1900 – Contractul de societate nu este supus unor formalitati speciale, cu exceptia celor prevazute de art.1893 alin.(1) si celor care rezulta din natura bunurilor ce constituie aport.

Modificarea contractului de societate Art.1901 – În lipsa de stipulatie contrara sau daca prin lege nu se dispune altfel, modificarea contractului de societate se face cu respectarea dispozitiilor prescrise de lege pentru încheierea sa valabila.

Personalitatea juridica
Art.1902 – (1) Societatea simpla nu are personalitate juridica.
(2) Daca asociatii doresc dobândirea personalitatii juridice, prin actul de modificare a contractului de societate vor indica, în mod expres, forma juridica a acesteia si vor pune de acord toate clauzele sale cu dispozitiile legale aplicabile societatii nou înfiintate.
(3) În cazul prevazut la alin.(2) dobândirea personalitatii juridice se face fara a se dispune dizolvarea societatii simple. Asociatii si societatea nou înfiintata raspund solidar si indivizibil pentru toate datoriile societatii nascute înainte de dobândirea personalitatii juridice.

Societatile de fapt
Art.1903 – Societatile supuse conditiei înmatricularii conform legii si ramase neînmatriculate, precum si societatile de fapt sunt asimilate societatilor simple.

§2. Efectele contractului de societate

I. Drepturile si obligatiile asociatilor între ei

Formarea capitalului social
Art.1904 – (1) Fiecare dintre asociati trebuie sa contribuie la formarea capitalului social al societatii, prin aporturi în bunuri, respectiv în natura sau numerar, sau în munca ori cunostinte specifice, dupa caz.
(2) Capitalul social subscris se divide în parti egale, numite parti sociale, care se distribuie asociatilor proportional cu aporturile fiecaruia, daca prin lege sau contractul de societate nu se prevede altfel.

Realizarea aporturilor
Art.1905 – (1) Fiecare dintre asociati raspunde fata de societate si fata de ceilalti asociati pentru varsarea aporturilor la care s-a obligat.
(2) Drepturile conferite de partile sociale sau de industrie sunt suspendate pâna la varsarea aporturilor.

Aportul în bunuri
Art.1906 – (1) Aportul în bunuri, altele decât cele fungibile, se efectueaza prin transferul drepturilor asupra acestora si predarea efectiva a bunurilor în stare de functionare potrivit destinatiei sociale.
(2) Asociatul care aporteaza proprietatea sau un alt drept real asupra unui bun raspunde pentru efectuarea aportului întocmai unui vânzator fata de cumparator, iar asociatul care aporteaza folosinta raspunde pentru efectuarea aportului întocmai unui locator fata de locatar.
(3) Aporturile constând în bunuri fungibile sau consumptibile nu pot fi aduse cu titlu de aport în folosinta, ci devin, în toate cazurile, proprietatea asociatilor, chiar daca în contractul de societate nu s-a stipulat aceasta în mod expres.

Aportul în bunuri incorporale
Art.1907 - (1) Asociatul care aporteaza o creanta raspunde pentru existenta creantei la momentul aportului si încasarea acesteia la scadenta, fiind obligat sa acopere cuantumul acesteia, dobânda legala de la scadenta si orice alte daune ar rezulta, daca creanta nu se încaseaza în tot sau în parte.
(2) Asociatul care aporteaza actiuni sau parti sociale emise de o alta societate raspunde pentru efectuarea aportului întocmai unui vânzator fata de cumparator.
(3) Asociatul care aporteaza cambii sau alte titluri de credit care circula în comert, raspunde potrivit alin.(1).

Aportul în numerar
Art.1908 – Asociatul care s-a obligat sa aporteze o suma de bani, datoreaza în caz de neexecutare suma la care s-a obligat, dobânda legala de la scadenta si orice alte daune care ar rezulta, fiind de drept pus în întârziere.

Aporturile în munca si cunostinte specifice
Art.1909 – (1) Aportul în munca sau cunostinte specifice este datorat atât timp cât asociatul care s-a obligat la acesta este membru al societatii, iar asociatul este tinut fata de societate pentru toate câstigurile realizate din activitatile care fac obiectul aportului.
(2) Aporturile în munca sau cunostinte specifice se efectueaza prin desfasurarea de catre asociatul care s-a obligat a unor activitati concrete si prin punerea la dispozitia societatii a unor informatii, pentru realizarea obiectului acesteia, în modalitatile si conditiile stabilite prin contractul de societate.
(3) Neexecutarea aportului în munca sau cunostinte specifice da loc numai la o actiune în excludere cu daune-interese, daca e cazul.

Regimul partilor sociale
Art.1910 – (1) Partile sociale sunt indivizibile.
(2) Orice parte sociala platita sau varsata în întregime da dreptul la un vot în adunarea asociatilor, daca prin contract nu s-a prevazut altfel.
(3) Prin contract se poate limita numarul voturilor apartinând asociatilor care poseda mai mult de o parte sociala.
(4) Când o parte sociala devine proprietatea comuna a mai multor persoane, acestea sunt obligate sa desemneze un reprezentant unic pentru exercitarea drepturilor sociale aferente.
(5) Cât timp o parte sociala este proprietatea comuna a mai multor persoane, acestea raspund în mod solidar pentru efectuarea varsamintelor datorate.

Transmiterea partilor sociale
Art.1911 – (1) Transmiterea partilor sociale se face în limitele si conditiile prevazute de lege si de contractul de societate. Transmiterea partilor sociale catre persoane din afara societatii este permisa cu consimtamântului tuturor asociatilor. Partile sociale se pot transmite si prin mostenire, daca prin contract nu se dispune altfel.
(2) Orice asociat poate rascumpara, substituindu-se în drepturile dobânditorului, partile sociale dobândite cu titlu oneros de un tert fara consimtamântul tuturor asociatilor, în termen de 60 de zile de la data la care a cunoscut sau ar fi trebuit sa cunoasca cesiunea. Daca mai multi asociati exercita concomitent acest drept, partile sociale se aloca în cote egale.
(3) În cazul prevazut la alin.(2) si ori de câte ori legea impune obligatoriu cesiunea partilor sociale, valoarea acestora este stabilita de un expert agreat de partile cesiunii sau, în lipsa unui acord, de catre instanta.
(4) Cesiunea gratuita a partilor sociale este asimilata unei cesiuni cu titlu oneros si da loc la aplicarea dispozitiilor alin.(2) si (3).
(5) Partile sociale acordate în schimbul aportului în munca sau cunostinte specifice nu se pot transmite si se sting odata cu pierderea calitatii de asociat de catre titularul acestora, încetarea varsarii aportului sau întreruperea nejustificata a acestuia, daca în contract nu se prevede altfel.

Participarea la profit si pierderi
Art.1912 – (1) Participarea la profitul societatii implica participarea la pierderile societatii, în conditiile prevazute de contractul de societate, ale prezentului capitol sau ale legii speciale aplicabile, dupa caz.
(2) Partea fiecarui asociat la profituri si pierderi este proportionala cu aportul sau la capitalul social, daca nu s-a convenit altfel. Partea la profituri si pierderi a asociatului al carui raport consta în munca este egala cu cea a asociatului care a contribuit cu aportul cel mai mic.
(3) Asociatii pot participa la câstig în proportie diferita de participarea la pierderi, cu conditia ca astfel de diferente sa fie rezonabile potrivit cu împrejurarile si sa fie expres prevazute în contract.
(4) Când contractul stabileste numai partea de câstig, aceeasi proportie are loc si cât priveste pierderile.
(5) Orice clauza prin care un asociat este exclus de la împartirea beneficiilor sau de la participarea la pierderi este considerata nescrisa.
(6) Prin exceptie de la art.1890 alin.(2), asociatul al carui aport consta în munca sau cunostinte specifice este scutit, în masura corespunzatoare acestui aport, de a participa la pierderi, daca aceasta scutire a fost prevazuta în mod expres în contractul de societate.

Obligatia de neconcurenta
Art.1913 – (1) Asociatul nu poate face concurenta societatii pe cont propriu sau pe contul unei terte persoane si nici nu poate face pe socoteala sa ori pe socoteala altuia vreo operatiune care ar putea fi pagubitoare pentru societate.
(2) Asociatul nu poate lua parte pe cont propriu sau pe contul unei terte persoane la o activitate care ar conduce la privarea societatii de bunurile, munca sau cunostintele specifice la care asociatul s-a obligat.
(3) Beneficiile rezultând din oricare dintre activitatile interzise potrivit alin.(1) si (2) se cuvin societatii, iar asociatul este tinut pentru orice daune ce ar putea rezulta.

Folosirea bunurilor sociale Art.1914 – (1) În lipsa de stipulatie contrara, fiecare asociat poate folosi bunurile sociale în interesul societatii, potrivit cu destinatia acestora si fara sa stânjeneasca drepturile celorlalti asociati.
(2) Asociatul care, fara consimtamântul scris al celorlalti asociati, întrebuinteaza bunurile sociale în folosul sau sau al unei alte persoane, este obligat sa restituie societatii beneficiile ce au rezultat si sa acopere daunele ce ar putea rezulta.

Folosirea fondurilor sociale
Art.1915 - (1) Nici un asociat nu poate lua din fondurile sociale mai mult decât i s-a fixat pentru cheltuielile facute sau pentru cele ce urmeaza sa se faca în interesul societatii.
(2) Asociatul care încalca dispozitiile alin.(1) este raspunzator de sumele luate si de toate daunele-interese ce ar putea rezulta.
(3) Se va putea stipula, prin contractul de societate, ca asociatii pot lua din casa societatii anumite sume de bani pentru cheltuielile lor particulare.

Imputatia platii creantelor contra debitorului comun
Art.1916 – În cazul în care un debitor comun plateste o parte din datoriile sale având aceeasi scadenta, asociatul în mâinile caruia s-a facut plata va aloca suma primita stingerii creantei sale si creantei sociale, proportional cu raportul dintre acestea.

Cheltuielile facute pentru societate
Art.1917 – (1) Asociatul are dreptul la rambursarea cheltuielilor pe care le-a facut pentru societate si indemnizat pentru obligatiile sau pierderile pe care le-a asumat sau suferit actionând de buna-credinta în interesul societatii.
(2) Asociatul nu poate compensa cheltuielile si pierderile prevazute la alin.(1) cu datoriile sale fata de societate si nici paguba cauzata societatii din culpa sa cu foloasele ce i-a adus prin diferite operatiuni.
(3) Este interzisa compensarea între datoria unui tert fata de societate si creanta acestuia contra unui asociat.

Asocierea asupra drepturilor sociale si cedarea acestora
Art.1918 – (1) Un asociat îsi poate asocia o terta persoana la drepturile sale sociale fara consimtamântul celorlalti asociati, dar persoana respectiva nu va putea deveni asociat al societatii fara consimtamântul celorlalti asociati care trebuie dat în conditiile dispozitiilor art.1911.
(2) Asociatul nu poate ceda, fara consimtamântul tuturor celorlalti asociati, drepturile sale sociale, sub sanctiunea aplicarii prevederilor art.1911 alin.(2) si (3).
(3) Asociatul nu poate garanta în nici un fel obligatiile personale sau ale vreunui tert cu drepturile sociale, fara consimtamântul tuturor asociatilor, sub sanctiunea nulitatii absolute a garantiei.
(4) Asociatul unei societati cu durata nedeterminata nu poate cere, înainte de încetarea societatii, restituirea sau contravaloarea partii care i se cuvine din bunurile comune ale societatii, afara de cazul retragerii sau excluderii sale.

Promisiunea asupra drepturilor sociale
Art.1919 – Orice promisiune facuta de un asociat de a ceda, vinde, garanta în orice fel sau renunta la drepturile sale sociale, în caz de neexecutare, confera beneficiarului acesteia numai dreptul la daunele ce ar rezulta din neexecutare.

Hotarârile privind societatea
Art.1920 – (1) Asociatii, chiar lipsiti de dreptul de administrare, au dreptul sa participe la luarea hotarârilor colective ale adunarii asociatilor.
(2) Daca nu se stabileste prin contract o majoritate calificata superioara sau unanimitatea, hotarârile cu privire la societate se iau cu majoritatea voturilor asociatilor, indiferent de partea lor în societate.
(3) Prin exceptie de la prevederile alin.(2), hotarârile privind modificarea contractului de societate sau numirea unui administrator unic se iau cu consimtamântul tuturor asociatilor.
(4) Obligatiile unui asociat nu pot fi marite fara consimtamântul acestuia.
(5) Orice clauza contrara dispozitiilor prezentului articol este considerata nescrisa.

Adoptarea hotarârilor
Art.1921 - (1) Hotarârile sunt adoptate de asociatii reuniti în adunarea asociatilor. Contractul poate prevedea modul de convocare si desfasurare a acesteia, iar în lipsa, hotarârea poate fi adoptata si prin consultarea scrisa a acestora.
(2) Hotarârile pot de asemenea rezulta din consimtamântul tuturor asociatilor exprimat în actul încheiat de societate.

Contestarea hotarârilor
Art.1922 – (1) Asociatul nemultumit de o hotarâre luata cu majoritate o poate contesta la instanta judecatoreasca, în termen de 15 zile de la data la care a fost luata, daca a fost prezent, si de la data comunicarii, daca a fost lipsa. Daca hotarârea nu i-a fost comunicata, termenul curge de la data la care a luat la cunostinta de aceasta, dar nu mai târziu de un an de la data la care a fost luata hotarârea.
(2) Termenul de 15 zile prevazut la alin.(1) este termen de decadere.

II. Administrarea societatii

Numirea administratorilor
Art.1923 – (1) Numirea administratorilor, modul de organizare a acestora, limitele mandatului, precum si orice alt aspect legat de administrarea societatii se stabilesc prin contract sau prin acte separate .
(2) Administratorii pot fi asociati sau neasociati, persoane fizice sau persoane juridice, române sau straine.
(3) Daca prin contract nu se dispune altfel, societatea este administrata de asociati, care au mandat reciproc de a administra unul pentru altul în interesul societatii. Operatiunea facuta de oricare dintre ei este valabila si pentru partea celorlalti, chiar fara a le fi luat consimtamântul în prealabil.
(4) Oricare dintre ei se pot opune, în scris, operatiunii mai înainte ca ea sa fie încheiata.
(5) Opozitia nu produce, însa, efecte fata de tertii de buna-credinta.

Limitele si revocarea mandatului de administrator
Art.1924 – (1) Administratorul, în absenta opozitiei asociatilor, poate face orice act de administrare în interesul societatii.
(2) Administratorul poate fi revocat potrivit regulilor de la contractul de mandat, daca nu se prevede altfel în contractul de societate.
(3) Clauzele care limiteaza puterile de administrare conferite de lege sunt considerate nescrise fata de tertii de buna-credinta.

Raspunderea administratorilor
Art.1925 – (1) Administratorii raspund personal fata de societate si terti, pentru prejudiciile aduse prin încalcarea legii, a mandatului primit sau prin culpa în administrarea societatii.
(2) Daca mai multi administratori au lucrat împreuna, raspunderea este solidara. Cu toate acestea, în privinta raporturilor dintre ei, instanta poate stabili o raspundere proportionala cu culpa individuala în producerea prejudiciului.

Pluralitatea de administratori Art.1926 – Când sunt mai multi administratori, fara ca prin împuternicire sa se determine puterile fiecaruia sau sa fie obligati sa lucreze împreuna, fiecare poate administra singur în interesul societatii, cu buna-credinta. Daca împuternicirea stipuleaza sa lucreze împreuna, nici unul dintre ei nu poate face actele de administrare fara ceilalti, chiar daca acestia ar fi în imposibilitate.

Adoptarea deciziilor
Art.1927 – Daca s-a stipulat ca administratorii decid cu unanimitate sau cu majoritate, dupa caz, acestia nu pot efectua acte de administrare decât împreuna, cu exceptia cazurilor de forta majora când absenta unei decizii ar putea cauza o paguba grava societatii.

Drepturile asociatilor care nu sunt administratori
Art.1928 – (1) Actele de administrare a societatii si cele de dispozitie asupra bunurilor acesteia sunt interzise asociatilor care nu au calitatea de administrator, sub sanctiunea acoperirii daunelor ce ar putea rezulta. Drepturile tertilor de buna-credinta ramân neatinse.
(2) Daca legea nu prevede altfel, oricare dintre asociati are dreptul de a consulta registrele si situatiile financiare ale societatii, de a lua la cunostinta de operatiunile acesteia si de a consulta orice document al societatii, fara a stânjeni operatiunile societatii si afecta drepturile celorlalti asociati.
(3) Administratorii vor întocmi un raport anual cu privire la mersul societatii, care va fi comunicat asociatilor. Oricare dintre acestia poate solicita dezbaterea raportului de catre toti asociatii, caz în care administratorii sunt obligati sa convoace reunirea asociatilor la sediul social pentru acest scop.
(4) Orice clauza contractuala contrara dispozitiilor prezentului articol este considerata nescrisa.

Reprezentarea în justitie Art.1929 – (1) Societatea este reprezentata prin administratorii cu drept de reprezentare sau, în lipsa numirii, prin oricare dintre asociati, daca nu s-a stipulat prin contract dreptul de reprezentare numai pentru unii dintre acestia.
(2) Societatea sta în justitie sub denumirea prevazuta în contract sau cea înregistrata, în mod legal, dupa caz, daca prin lege nu se prevede altfel. Tertii de buna-credinta se pot prevala de oricare dintre acestea.

III. Obligatiile asociatilor fata de terti

Obligatiile fata de creditorii societatii
Art.1930 – (1) În executarea obligatiilor fata de creditorii societatii, fiecare asociat raspunde cu propriile sale bunuri proportional cu aportul sau la patrimoniul social, numai în cazul în care creditorul comun nu a putut fi îndestulat din bunurile comune ale asociatilor.
(2) Creditorul personal al unui asociat, în masura în care nu s-a putut îndestula din bunurile proprii ale acestuia, va putea cere, dupa caz, sa se înapoieze sau sa se desparta si sa se atribuie debitorului sau partea ce se cuvine acestuia din bunurile comune ale asociatilor, dispozitiile art.1939 ramânând aplicabile.

Raspunderea asociatilor aparenti
Art.1931 – (1) Orice persoana care pretinde ca este asociat sau creeaza tertilor deliberat o aparenta convingatoare în acest sens raspunde fata de tertii de buna-credinta întocmai ca un asociat.
(2) Societatea nu va raspunde fata de tertul astfel indus în eroare decât daca i-a dat motive suficiente pentru a fi considerat ca atare sau, cunoscând manoperele pretinsului asociat, nu ia masurile rezonabile pentru a împiedica inducerea tertului în eroare.

Raspunderea asociatilor oculti
Art.1932 – Asociatii oculti raspund fata de tertii de buna-credinta ca si asociatii aparenti.

Interdictia emiterii de obligatiuni si alte titluri negociabile Art.1933 – (1) Societatea nu poate emite obligatiuni sau alte titluri negociabile, sub sanctiunea nulitatii absolute a actelor încheiate în acest scop, a obligatiunilor si titlurilor emise, în afara de cazul în care prin lege se dispune altfel.
(2) Asociatii, chiar neadministratori, raspund solidar pentru orice daune s-ar cauza tertilor de buna-credinta prejudiciati prin încalcarea interdictiei prevazute la alin.(1).

Obligatiile administratorilor fata de terti
Art.1934 – Administratorii societatii vor informa tertii asupra puterilor lor înainte de încheierea actului cu acestia.

§3. Pierderea calitatii de asociat

Cazuri generale
Art.1935 – Pierderea calitatii de asociat are loc prin cesiunea partilor în societate, executarea silita a acestora, moartea, falimentul, interdictia, retragerea si excluderea din societate.

Retragerea din societatea cu durata nedeterminata
Art.1936 – Asociatul unei societati cu durata nedeterminata sau al carei contract prevede dreptul de retragere, se poate retrage din societate notificând societatea cu un preaviz rezonabil, daca este de buna-credinta si retragerea sa în acel moment nu produce o paguba iminenta societatii.

Retragerea din societatea cu durata determinata
Art.1937 – (1) Asociatul unei societati cu durata determinata sau având un obiect care nu se poate înfaptui decât într-un anumit timp se poate retrage pentru motive temeinice, cu acordul majoritatii celorlalti asociati, daca prin contract nu se prevede altfel.
(2) Daca acordul nu este întrunit, asociatul se poate adresa justitiei, care, stabilind asupra retragerii, va aprecia legitimitatea si temeinicia motivelor, oportunitatea retragerii în raport cu împrejurarile si buna-credinta a partilor. În toate cazurile, asociatul este tinut sa acopere daunele ce ar putea rezulta din retragerea sa.

Excluderea din societate
Art.1938 – La cererea unui asociat, instanta judecatoreasca, pentru motive temeinice, poate hotarî excluderea din societate a oricaruia dintre asociati.

Drepturile asociatului exclus
Art.1939 – (1) Un asociat care îsi pierde calitatea, altfel decât prin cesiune sau executarea silita a partilor sale în societate, poate obtine valoarea partilor sale de la data încetarii calitatii de asociat, iar ceilalti asociati sunt tinuti sa-i plateasca imediat ce aceasta a fost stabilita, cu dobânda legala de la data încetarii calitatii de asociat.
(2) Valoarea partilor se stabileste în conditiile art.1911 alin.(3).
(3) În cazul în care în urma unei expertize partile nu convin asupra valorii, aceasta se va stabili de catre instanta.

§4. Încetarea contractului de societate si dizolvarea societatii

Cazurile generale de încetare
Art.1940 – (1) Sub rezerva unor dispozitii legale speciale, contractul înceteaza si societatea se dizolva prin:
a) realizarea obiectului societatii sau imposibilitatea realizarii acestuia, daca aceasta este neîndoielnica;
b) consimtamântul tuturor asociatilor;
c) hotarârea instantei, pentru motive legitime si temeinice;
d) împlinirea duratei societatii, daca nu sunt îndeplinite conditiile prevazute de art.1941;
e) nulitatea societatii;
f) alte cauze stipulate în contractul de societate.
(2) Societatea care intra în dizolvare se lichideaza.

Prelungirea tacita a contractului de societate
Art.1941 – Societatea este tacit prorogata atunci când, cu toate ca durata sa a expirat, societatea continua sa execute operatiunile sale, iar asociatii continua sa execute contractul si sa se comporte ca asociati. Prorogarea este facuta pe durata de un an si opereaza din an în an, de la data expirarii duratei.

Nulitatea societatii
Art.1942 - (1) Nulitatea societatii poate rezulta exclusiv din încalcarea dispozitiilor imperative ale prezentului capitol, stipulate sub sanctiunea nulitatii, sau din nesocotirea conditiilor generale de validitate a contractelor, daca legea speciala nu prevede altfel.
(2) Este considerata nescrisa orice clauza contractuala contrara unei dispozitii imperative din prezentul capitol a carei încalcare nu este sanctionata cu nulitatea societatii.

Regimul nulitatii
Art.1943 - (1) Nulitatea se acopera si nu va fi declarata, în cazul în care cauza nulitatii a fost înlaturata înainte de a se pune concluzii în fond în fata instantei de judecata.
(2) Instanta, sesizata cu o cerere în nulitate, este obligata sa puna în discutia partilor posibilitatea de remediere a cauzelor de nulitate care afecteaza contractul de societate si sa fixeze un termen util pentru acoperirea nulitatii, chiar daca partile se împotrivesc.
(3) Dreptul la actiunea în nulitate, cu exceptia nulitatii pentru obiectul ilicit al societatii, se prescrie în termen de trei ani de la data încheierii contractului.

Regularizarea societatii
Art.1944 - (1) În cazul nulitatii societatii pentru vicierea consimtamântului sau incapacitatea unui asociat, si atunci când regularizarea este posibila, orice persoana interesata poate sa puna în întârziere pe acela care este îndreptatit sa invoce nulitatea, fie pentru a se face regularizarea, fie pentru a exercita actiunea în nulitate în termen de sase luni de zile de când a fost pus în întârziere, sub sanctiunea decaderii. Despre punerea în întârziere va fi înstiintata si societatea.
(2) Societatea sau orice asociat poate, în termenul aratat la alin.(1), sa propuna instantei învestite cu actiunea în anulare orice masuri de acoperire a nulitatii, în special prin rascumpararea drepturilor sociale care apartin reclamantului. În acest caz, instanta poate, fie sa pronunte nulitatea, fie sa declare obligatorii masurile propuse, daca acestea din urma au fost în prealabil adoptate de societate în conditiile cerute pentru modificarile aduse contractului de societate. La adoptarea acestor din urma masuri nu se tine seama de votul reclamantului.
(3) În caz de contestare a valorii drepturilor sociale care revin asociatului, valoarea acestora se determina cu respectarea dispozitiilor art.1911 alin.(3).

Efectele nulitatii
Art.1945 – (1) Societatea înceteaza de la data ramânerii definitive a hotarârii prin care a fost constatata sau, dupa caz, declarata nulitatea si intra în lichidarea patrimoniului social.
(2) Prin hotarârea judecatoreasca de anulare a societatii se vor numi si lichidatorii.
(3) Nici societatea, nici asociatii nu se pot prevala de nulitate fata de tertii de buna-credinta.

Raspunderea pentru nulitatea societatii
Art.1946 - (1) Dreptul la actiunea în repararea prejudiciului cauzat prin anularea societatii se prescrie în termen de trei ani care începe sa curga de la data ramânerii definitive a hotarârii judecatoresti de anulare.
(2) Disparitia cauzei de nulitate sau regularizarea societatii împiedica exercitarea dreptului la actiune în despagubiri pentru repararea prejudiciului suferit de existenta cauzei de nulitate. În aceste caz, dreptul la actiune se prescrie în termen de trei ani din ziua în care nulitatea a fost acoperita.

Pieirea bunurilor aduse ca aport
Art.1947 - (1) Când unul dintre asociati a promis sa puna în comun proprietatea sau folosinta unui bun care a pierit ori s-a pierdut înainte ca aportul sa fi fost facut, societatea înceteaza fata de toti asociatii, afara de cazul în care societatea poate continua si fara asociatul care a subscris bunul ce a pierit ori s-a pierdut.
(2) Societatea înceteaza, de asemenea, în toate cazurile, prin pieirea bunului, daca a fost pusa în comun numai folosinta acestuia, iar proprietatea a ramas asociatului, afara de cazul în care societatea poate continua si fara asociatul care a subscris bunul ce a pierit.

Alte cazuri de încetare
Art.1948 - În cazul în care contractul nu prevede altfel, societatea înceteaza si prin:
a) moartea ori punerea sub interdictie a uneia dintre persoanele fizice asociate;
b) încetarea calitatii de subiect de drept a uneia dintre persoanele juridice asociate;
c) falimentul unui asociat.
Continuarea contractului în cazul mortii unui asociat Art.1949 – În contractul de societate se poate stipula ca la moartea unui asociat, societatea sa continue de drept cu mostenitorii acestuia.

Drepturile mostenitorilor în cadrul societatii
Art.1950 - Daca s-a stipulat ca, în cazurile prevazute de art.1948, societatea va continua între ceilalti asociati, asociatul ori, dupa caz, mostenitorul sau nu are drept decât la partea sa ori a autorului sau, dupa starea societatii, la data când evenimentul s-a produs. El nu participa la drepturile ulterioare decât în masura în care acestea sunt urmarea necesara a operatiilor facute înaintea acestui eveniment.

§5. Lichidarea societatii

Numirea si revocarea lichidatorului
Art.1951 – (1) Lichidarea se face, daca nu s-a prevazut altfel în contractul de societate sau prin conventie ulterioara, de toti asociatii sau de un lichidator numit de ei cu unanimitate. În caz de neîntelegere, lichidatorul este numit de instanta judecatoreasca, la cererea oricaruia dintre asociati.
(2) Lichidatorul numit de asociati poate fi revocat de unanimitatea asociatilor. El poate fi, de asemenea, revocat pentru motive temeinice, la cererea oricarei persoane interesate, de instanta judecatoreasca.
(3) Lichidatorul numit de instanta judecatoreasca poate fi revocat numai de catre aceasta, la cererea oricarei persoane interesate.
(4) Pot fi numiti lichidatori atât persoane fizice cât si persoane juridice, daca acestea din urma au ca obiect de activitate operatiuni de lichidare.
(5) Când sunt mai multi lichidatori, hotarârile lor se iau cu majoritate absoluta.

Obligatiile si raspunderea lichidatorilor
Art.1952 – Obligatiile si raspunderea lichidatorilor sunt reglementate de dispozitiile aplicabile administratorilor, în afara de cazul în care prin lege sau prin contractul de societate se dispune altfel.

Inventarul
Art.1953 – (1) Administratorii trebuie sa predea lichidatorilor bunurile si documentele sociale si sa prezinte acestora bilantul ultimului an financiar.
(2) Lichidatorii trebuie sa întocmeasca inventarul bunurilor si fondurilor sociale si sa stabileasca activul si pasivul patrimoniului social. Inventarul trebuie sa fie semnat de administratori si lichidatori.

Puterile lichidatorilor
Art.1954 – (1) Lichidatorii pot sa încheie toate actele necesare lichidarii si, daca asociatii nu au stipulat altfel, pot sa vânda, chiar în bloc, bunurile sociale, sa încheie compromisuri în vederea arbitrajului si sa faca tranzactii.
(2) Ei reprezinta societatea în justitie, în conditiile prevazute de lege.
(3) Lichidatorii nu pot însa sa faca noi operatiuni, sub sanctiunea de a raspunde personal si solidar pentru toate daunele ce ar putea rezulta.

Plata datoriilor sociale Art.1955 – (1) Asociatii sau, dupa caz, lichidatorul sunt tinuti a plati creditorii societatii, a consemna sumele necesare pentru plata creantelor exigibile la o data ulterioara, contestate sau care nu au fost înfatisate de creditori si a înapoia cheltuielile ori avansurile facute în interesul social de unii asociati.
(2) Dupa efectuarea acestor operatiuni, se restituie asociatilor, în natura sau prin echivalent, toate aporturile ce au ramas, potrivit art.1956.

Restituirea aporturilor si împartirea excedentului ramas în urma lichidarii Art.1956 - (1) Bunurile aduse în uzufruct sau în folosinta se restituie în natura.
(2) În schimbul bunurilor aduse în proprietate, fiecare asociat are drept la o suma egala cu valoarea lor la data când s-a facut aportul sau, daca astfel s-a convenit astfel, la data lichidarii.
(3) Pentru aportul bunurilor prevazute la alin.(1) sau pentru aportul în munca nu se datoreaza beneficiu, în afara de cazul în care s-a stipulat altfel.
(4) Daca ramâne un excedent, el se împarte între asociati, potrivit cu partea lor de câstig.
(5) Daca în urma lichidarii excedentul ramas consta într-un bun a carui atribuire catre asociati este interzisa de lege, lichidatorul va vinde bunul la licitatie publica, cu încuviintarea prealabila a instantei competente, iar suma se împarte asociatilor.

Suportarea pasivului Art.1957 – Daca activul net este neîndestulator pentru înapoierea în întregime a aporturilor si pentru plata obligatiilor sociale, pierderea se suporta de asociati potrivit cu partea lor la paguba.

Împarteala bunurilor sociale
Art.1958 - Împarteala în natura a bunurilor societatii se face potrivit regulilor privitoare la împarteala bunurilor proprietate comuna.

Sectiunea a 3-a
Asocierea în participatie

Natura juridica
Art.1959 – Contractul de asociere în participatie este contractul prin care o persoana acorda uneia sau mai multor persoane o participatie la beneficiile si pierderile uneia sau mai multor operatiuni pe care le întreprinde. Contractul se probeaza prin act scris.

Personalitatea juridica
Art.1960 – Asocierea în participatie nu poate dobândi personalitate juridica si nu constituie fata de terti o persoana distincta de persoana asociatilor. Tertul nu are nici un drept fata de asociere si nu se obliga decât fata de asociatul cu care a contractat.

Regimul aporturilor
Art.1961 – (1) Asociatii ramân proprietarii bunurilor puse la dispozitia asociatiei.
(2) Ei pot conveni ca bunurile aduse în asociere, precum si cele obtinute în urma folosirii acestora sa devina proprietate comuna.
(3) Bunurile puse la dispozitia asocierii pot trece în tot sau în parte în proprietatea unuia dintre asociati pentru realizarea obiectului de activitate al societatii, în conditiile convenite prin contract si cu respectarea formalitatilor de publicitate prevazute de lege.
(4) Asociatii pot stipula redobândirea în natura a bunurilor prevazute la alin.(3) la încetarea asocierii.

Raporturile dintre asociati si fata de terti Art.1962 – (1) Asociatii, chiar actionând pe contul asocierii, contracteaza si se angajeaza în nume personal fata de terti.
(2) Cu toate acestea, daca asociatii actioneaza în aceasta calitate, fata de terti sunt tinuti solidar de actele încheiate de oricare dintre ei.
(3) Asociatii exercita toate drepturile decurgând din contractele încheiate de oricare dintre ei, dar tertul este tinuti exclusiv fata de asociatul cu care a contractat, cu exceptia cazului în care acesta din urma a declarat calitatea sa la momentul încheierii actului.
(4) Orice clauza din contractul de asociere care limiteaza raspunderea asociatilor fata de terti este inopozabila acestora.
(5) Orice clauza care stabileste un nivel minim garantat de beneficii pentru unul sau unii dintre asociati este considerata nescrisa.

Forma si conditiile societatii
Art.1963 – Cu exceptia dispozitiilor art.1959-1962, conventia partilor determina forma contractului, întinderea si conditiile asocierii, precum si cauzele de dizolvare si lichidare a acesteia.

Capitolul VIII
Contractul de transport

Sectiunea 1
Dispozitii generale

Notiune
Art.1964 – Prin contractul de transport, o parte numita transportator se obliga, cu titlu principal, sa transporte o persoana sau un bun dintr-un loc în altul, în schimbul unui pret pe care pasagerul, expeditorul sau destinatarul se obliga sa-l plateasca, la timpul si locul convenite.

Dovada contractului
Art.1965 – Contractul de transport se dovedeste prin documente de transport, precum scrisoare de trasura, recipisa de bagaje, foaie de parcurs, conosament, tichet ori legitimatie de calatorie sau altele asemenea, de la caz la caz.

Modalitati de transport
Art.1966 – (1) Transportul poate fi realizat de unul sau mai multi transportatori, în acest din urma caz putând fi succesiv ori combinat.
(2) Transportul succesiv este cel efectuat de doi sau mai multi transportatori succesivi care utilizeaza acelasi mod de transport, iar transportul combinat este cel în care transportatorii succesivi utilizeaza moduri de transport diferite.
(3) Transportatorii care se succeda îsi predau unul altuia bunurile si bagajele transportate, pâna la destinatie, fara interventia expeditorului sau a calatorului.

Domeniu de aplicare
Art.1967 – (1) Dispozitiile prezentului capitol se aplica tuturor modurilor de transport, în masura în care nu se dispune altfel prin legi speciale sau nu sunt aplicabile uzante ori practici stabilite între parti.
(2) Cu exceptia situatiei în care este efectuat de un transportator care îsi ofera serviciile publicului în cadrul activitatii sale profesionale, transportul cu titlu gratuit nu este supus dispozitiilor cuprinse în acest capitol. În acest caz, transportatorul este tinut numai de o obligatie de prudenta si diligenta.
(3) Transportatorul care îsi ofera serviciile publicului trebuie sa transporte orice persoana care solicita serviciile sale si orice bun al carui transport este solicitat, daca nu are un motiv întemeiat de refuz. Pasagerul, expeditorul si destinatarul sunt obligati sa respecte instructiunile transportatorului.

Raspunderea transportatorului Art.1968 – (1) Transportatorul nu poate exclude sau limita raspunderea sa decât în cazurile prevazute de lege.
(2) Transportatorul raspunde pentru prejudiciile cauzate prin întârzierea ajungerii la destinatie sau prin întârzierea livrarii marfurilor, cu exceptia cazului fortuit si a fortei majore.

Substituirea
Art.1969 – (1) Daca transportatorul îsi substituie un alt transportator pentru executarea totala sau partiala a obligatiei sale, acesta din urma este considerat parte în contractul de transport.
(2) Plata efectuata unuia dintre transportatori este liberatorie în privinta tuturor transportatorilor, care au substituit pe altii sau au fost substituiti.

Sectiunea a 2-a
Contractul de transport de bunuri

Documentul de transport
Art.1970 – (1) La remiterea bunurilor pentru transport, expeditorul trebuie sa predea transportatorului, în afara de documentul de transport, toate documentele suplimentare vamale, sanitare, fiscale si altele asemenea, necesare efectuarii transportului, potrivit legii.
(2) Documentul de transport este semnat de expeditor si trebuie sa cuprinda, între altele, mentiuni privind identitatea expeditorului, a transportatorului si a destinatarului si, dupa caz, a persoanei care trebuie sa plateasca transportul. Documentul de transport mentioneaza, de asemenea, locul si data luarii în primire a bunului, punctul de plecare si cel de destinatie, pretul si termenul transportului, natura, cantitatea, volumul sau masa si starea aparenta a bunului la predarea spre transport, caracterul periculos al bunului, daca este cazul, precum si documentele suplimentare care au fost predate si însotesc transportul. Partile pot conveni sa introduca si alte mentiuni în documentul de transport. Dispozitiile legii speciale ramân aplicabile.
(3) Expeditorul raspunde fata de transportator pentru prejudiciile cauzate de un viciu propriu al bunului sau de orice omisiune, insuficienta ori inexactitate a mentiunilor din documentul de transport sau, daca este cazul, din documentele suplimentare. Transportatorul ramâne raspunzator fata de terti pentru prejudiciile rezultate dintr-o astfel de cauza, având drept de regres împotriva expeditorului.

Pluralitatea de exemplare. Recipisa de primire
Art.1971 – (1) Documentul de transport se întocmeste în cel putin trei exemplare, câte unul pentru transportator si expeditor si altul care însoteste bunul transportat pâna la destinatie.
(2) În lipsa documentului de transport, transportatorul trebuie sa elibereze expeditorului, la cererea acestuia, o recipisa de primire a bunului spre transport, dispozitiile art.1970 alin.(2) aplicându-se în mod corespunzator.
(3) Documentul de transport sau, în lipsa acestuia, recipisa de primire dovedeste pâna la proba contrara luarea în primire a bunului spre transport, natura, cantitatea si starea aparenta a acestuia.

Documente de transport individuale
Art.1972 – În cazul în care expeditorul preda pentru transport mai multe colete, transportatorul are dreptul sa îi solicite acestuia câte un document de transport pentru fiecare colet în parte.

Documente de transport negociabile
Art.1973 – (1) Documentul de transport nu este negociabil, cu exceptia cazului în care partile sau legea speciala dispun astfel.
(2) În cazul în care este negociabil, documentul de transport la ordin se transmite prin gir, iar cel la purtator prin remitere.

Transmiterea documentelor de transport la ordin sau la purtator
Art.1974 - (1) Atunci când documentul de transport este la ordin sau la purtator, proprietatea bunurilor transportate se transfera prin efectul transmiterii acestui document.
(2) Forma si efectele girurilor, anularea si înlocuirea documentului de transport sunt supuse dispozitiilor privitoare la cambie si biletul la ordin.
(3) Ultimul giratar al unui sir neîntrerupt de giruri care este posesor al titlului este considerat proprietar. Debitorul care îsi îndeplineste obligatia rezultând din titlu este eliberat, numai daca nu a exista frauda sau culpa grava din partea sa.

Ambalajul
Art.1975 – (1) Expeditorul are obligatia sa ambaleze bunurile corespunzator naturii acestora si a modului de transport.
(2) Expeditorul raspunde fata de transportator pentru prejudiciile cauzate acestuia de ambalajul necorespunzator sau de ambalarea defectuoasa a bunurilor predate spre transport. Transportatorul ramâne raspunzator fata de terti pentru pagubele cauzate astfel, cu drept de regres contra expeditorului.

Predarea bunurilor transportatorului
Art.1976 – Expeditorul trebuie sa predea bunurile la locul si în conditiile convenite prin clauzele contractului sau, în lipsa acestora, potrivit uzantelor ori practicilor stabilite între parti, sa completeze si sa predea documentul de transport, fiind raspunzator pentru prejudiciile cauzate prin întârziere.

Obligatia de a transporta bunurile
Art.1977 - Transportatorul are obligatia de a transporta bunurile predate pentru transport pâna la destinatie.
Termenul de transport
Art.1978 – Transportul trebuie efectuat în termenul stabilit de parti. Daca termenul în care trebuie facut transportul nu a fost determinat de parti, se tine seama de uzantele aplicate la locul de plecare, de practicile stabilite între parti, iar în lipsa acestora se stabileste potrivit împrejurarilor.

Suspendarea transportului si contraordinul
Art.1979 – (1) Expeditorul poate suspenda transportul si cere restituirea bunurilor sau predarea lor altei persoane decât aceleia aratate în documentul de transport, ori dispune cum va crede de cuviinta, fiind obligat sa plateasca transportatorului cheltuielile si contravaloarea daunelor care sunt consecinta imediata a acestui contraordin. Dispozitiile art.1980 sunt aplicabile.
(2) Pentru a exercita dreptul de contraordin trebuie prezentat documentul de transport semnat de transportator sau recipisa de primire, daca un asemenea document a fost eliberat; modificarile ce decurg din contraordin trebuie înscrise în documentul de transport sau pe recipisa sub o noua semnatura a transportatorului.
(3) Dreptul la contraordin înceteaza din momentul în care destinatarul a cerut predarea bunurilor, cu respectarea dispozitiilor art.1989.
(4) Transportatorul raspunde pentru prejudiciile produse prin executarea contraordinelor date cu încalcarea dispozitiilor prezentului articol.

Împiedicarea executarii transportului. Consecinte
Art.1980 – (1) În caz de împiedicare la transport, transportatorul are dreptul sa-i ceara instructiuni sau, în lipsa unui raspuns din partea acestuia, sa transporte bunul la destinatie, modificând itinerariul. În acest din urma caz, daca nu a fost o fapta ce-i este imputabila, transportatorul are drept la pretul transportului, la taxele accesorii si la cheltuieli, pe ruta efectiv parcursa, precum si la modificarea, în mod corespunzator, a termenului de executare a transportului.
(2) Daca nu exista o alta ruta de transport sau daca, din alte motive, continuarea transportului nu este posibila, transportatorul va proceda potrivit instructiunilor date de expeditor prin documentul de transport pentru cazul împiedicarii la transport, iar în lipsa acestora sau daca instructiunile nu pot fi executate, împiedicarea va fi adusa fara întârziere la cunostinta expeditorului, cerându-i-se instructiuni.
(3) Expeditorul înstiintat de ivirea împiedicarii poate denunta contractul platind transportatorului numai cheltuielile facute de acesta si pretul transportului în proportie cu parcursul efectuat.

Modificari aduse de transportator
Art.1981 – (1) Daca în termen de cinci zile de la trimiterea înstiintarii prevazute în art.1980 alin.(2) expeditorul nu da, în conditiile legii speciale, instructiuni ce pot fi executate si nici nu îi comunica denuntarea contractului, transportatorul poate sa pastreze bunul în depozit sau îl poate depozita la un tert. În cazul în care depozitarea nu este posibila ori bunul se poate altera sau deteriora ori valoarea acestuia nu poate acoperi pretul transportului, taxele accesorii si cheltuielile, transportatorul va valorifica bunul, potrivit dispozitiilor legii.
(2) Când bunul a fost vândut, pretul, dupa scaderea drepturilor banesti ale transportatorului, trebuie sa fie pus la dispozitia expeditorului iar daca pretul este mai mic decât drepturile banesti ale transportatorului, expeditorul trebuie sa plateasca diferenta.
(3) În cazul în care împiedicarea la transport a încetat înainte de sosirea instructiunilor expeditorului, bunul se transmite la destinatie, fara a se mai astepta aceste instructiuni, expeditorul fiind înstiintat despre aceasta fara întârziere.

Dreptul de dispozitie ulterioara
Art.1982 – (1) Expeditorul are dreptul, prin dispozitie ulterioara scrisa, sa retraga înainte de plecare bunul ce urma sa fie transportat, sa-l opreasca în cursul transportului, sa amâne predarea lui catre destinatar ori sa dispuna înapoierea lui la locul de plecare, sa schimbe persoana destinatarului ori locul de destinatie sau sa dispuna o alta modificare a conditiilor de executare a transportului.
(2) Expeditorul care a dat o dispozitie ulterioara este obligat sa plateasca transportatorului, dupa caz, pretul partii efectuate din transport, taxele datorate si cheltuielile pricinuite prin executarea dispozitiei ulterioare, precum si sa-l despagubeasca de orice paguba suferita.
(3) Expeditorul nu poate da dispozitie ulterioara care sa aiba ca efect divizarea transportului în afara de cazul când legea dispune altfel.

Trecerea dreptului la destinatar Art.1983– Dreptul expeditorului de a modifica contractul de transport se stinge de îndata ce destinatarul si-a manifestat vointa de a-si valorifica drepturile ce rezulta pentru el din contractul de transport potrivit art.1986 sau de îndata ce expeditorul a predat destinatarului duplicatul de pe documentul de transport. Din acel moment, dreptul de a modifica contractul de transport prin dispozitie ulterioara trece asupra destinatarului.

Dreptul de refuz al transportatorului Art.1984 - (1) Transportatorul, conformându-se dispozitiilor legii speciale, poate refuza executarea dispozitiei ulterioare, înstiintând fara întârziere pe cel de la care ea emana, daca executarea dispozitiei ar fi de natura sa tulbure în mod grav bunul mers al exploatarii ori daca, în cazul schimbarii locului de destinatie, sporul de taxe si cheltuieli nu ar fi garantat de valoarea bunului sau în alt fel. Dispozitiile art.1991 sunt aplicabile.
(2) Transportatorul are obligatia de înstiintare si în cazul în care, la primirea dispozitiei, executarea acesteia nu mai este posibila.

Obligatia de predare si de informare
Art.1985 – (1) Transportatorul este obligat sa puna bunurile transportate la dispozitia destinatarului sau posesorului documentului de transport la ordin sau la purtator, în locul si termenele indicate în contract sau în lipsa, potrivit uzantelor sau practicilor stabilite între parti. Posesorul documentului de transport la ordin sau la purtator este obligat sa îl remita transportatorului la preluarea bunurilor transportate.
(2) Predarea bunurilor transportate se face la domiciliul sau sediul destinatarului, daca din contract, din uzantele sau practicile stabilite între parti nu rezulta contrariul.
(3) Transportatorul înstiinteaza pe destinatar cu privire la sosirea bunurilor si la termenul pentru preluarea acestora, daca predarea nu se face la domiciliul sau sediul acestuia, potrivit alin.(2).

Data dobândirii drepturilor si obligatiilor de catre destinatar
Art.1986 – Fara a aduce atingere drepturilor expeditorului, destinatarul dobândeste drepturile si obligatiile decurgând din contractul de transport prin acceptarea acestuia sau a bunurilor transportate.
Pretul si alte cheltuieli
Art.1987 – (1) Pretul transportului si al serviciilor accesorii prestate de transportator sunt datorate de expeditor si se platesc la predarea bunurilor pentru transport, daca nu se prevede altfel prin contract sau legea speciala, dupa caz.
(2) Daca bunurile nu sunt de aceeasi natura cu cele descrise în documentul de transport sau valoarea lor este superioara, transportatorul are dreptul la pretul pe care l-ar fi cerut daca ar fi cunoscut aceste împrejurari, dispozitiile legii speciale fiind aplicabile.
(3) Daca pretul se plateste la destinatie, transportatorul va preda bunurile contra platii acestuia de catre destinatar.
(4) Pretul serviciilor accesorii si al cheltuielilor efectuate pe parcursul transportului este datorat de destinatar, daca prin contract sau legea speciala nu se prevede altfel.

Constatarea starii bunului
Art.1988 – (1) La primirea bunurilor transportate, destinatarul are dreptul sa ceara sa se constate, pe cheltuiala sa, identitatea, cantitatea si starea bunurilor transportate.
(2) Daca se va stabili existenta unor vicii, cheltuielile facute sunt în sarcina transportatorului.
(3) În lipsa conventiei contrare, viciile vor fi verificate potrivit dispozitiilor alin.(4) si (8) ale prezentului articol.
(4) În caz de neîntelegere asupra calitatii sau starii unei marfi, instanta, la cererea uneia dintre parti, poate dispune, pe cale de ordonanta presedintiala, constatarea starii acesteia de unul sau mai multi experti numiti din oficiu.
(5) Prin aceeasi hotarâre se poate dispune, sechestrarea marfii sau depunerea ei într-un depozit public sau, în lipsa, într-un alt loc ce se va determina.
(6) Daca pastrarea marfii ar putea aduce mari pagube sau ar ocaziona cheltuieli însemnate, se va putea dispune chiar vânzarea ei pe cheltuiala celui caruia îi apartine, în conditiile care se vor determina prin hotarâre.
(7) Hotarârea de vânzare va trebui comunicata, înainte de punerea ei în executare, celeilalte parti sau reprezentantului sau, daca unul dintre acestia se afla în localitate; în caz contrar, hotarârea va fi comunicata în termen de trei zile de la executarea ei.
(8) Partea care nu s-a prevalat de dispozitiile alin.(4)-(7) trebuie, în caz de contestatie, sa stabileasca atât identitatea marfii, cât si viciile ei.

Plata sumelor datorate transportatorului
Art.1989 – (1) Destinatarul nu poate intra în posesia bunurilor transportate decât daca plateste transportatorului sumele datorate potrivit contractului si eventualele rambursuri cu care transportul a fost grevat, în conditiile prevazute de art.1987 alin.(3).
(2) În caz de neîntelegere asupra sumei datorate, destinatarul poate prelua bunurile transportate daca plateste transportatorului suma pe care sustine ca o datoreaza acestuia din urma si consemneaza diferenta reclamata de transportator la o institutie de credit.

Imposibilitatea predarii bunurilor
Art.1990 – (1) Daca destinatarul nu este gasit, refuza sau neglijeaza preluarea bunurilor, ori daca exista neîntelegeri privind preluarea bunurilor între mai multi destinatari sau din orice motiv, fara culpa sa, transportatorul nu poate preda bunurile transportate, acesta va solicita imediat instructiuni expeditorului, care este obligat sa i le transmita în maximum 15 zile, sub sanctiunea returnarii bunurilor catre expeditor, pe cheltuiala acestuia, sau a vânzarii lor de catre transportator, dupa caz.
(2) În cazurile prevazute la alin.(1), daca exista urgenta sau bunurile sunt perisabile, transportatorul va retransmite bunurile expeditorului, pe cheltuiala acestuia, sau le va vinde, potrivit art.1735, fara sa mai solicite instructiuni destinatarului.
(3) La sfârsitul perioadei de depozitare sau la expirarea termenului pentru primirea instructiunilor destinatarului, obligatiile expeditorului sunt cele de la depozitul gratuit, cu obligatia pentru expeditor de a-i rambursa integral cheltuielile de conservare si depozitare a bunurilor.
(4) Transportatorul va fi despagubit de destinatar sau expeditor, dupa caz, pentru pagubele cauzate de întârzierea destinatarului în preluarea bunurilor transportate.

Garantarea creantelor transportatorului Art.1991 – (1) Pentru garantarea creantelor sale izvorâte din contractul de transport, transportatorul se bucura, cu privire la bunul transportat, de drepturile unui creditor gajist cât timp detine acel bun.
(2) Transportatorul poate exercita drepturile prevazute în alin. (1) si dupa predarea catre destinatar a bunului transportat, dar numai timp de 24 de ore de la predare si doar daca destinatarul mai detine bunul.

Predarea bunurilor fara încasarea sumelor datorate Art.1992 – (1) Transportatorul care preda bunurile transportate fara a încasa de la destinatar sumele ce i se datoreaza lui, transportatorilor anteriori sau expeditorului ori fara a pretinde destinatarului consemnarea sumei asupra careia exista neîntelegeri, pierde dreptul de regres si raspunde fata de expeditor si transportatorii anteriori pentru toate sumele ce li se cuveneau.
(2) În toate cazurile însa, transportatorul are actiune împotriva destinatarului, chiar daca acesta a ridicat bunurile transportate.

Raspunderea transportatorului pentru pierderea sau alterarea bunurilor
Art.1993 –Transportatorul raspunde pentru prejudiciul cauzat prin pierderea totala ori partiala a bunurilor sau prin alterarea ori deteriorarea acestora, survenita pe parcursul transportului.
Repararea prejudiciului
Art.1994 – (1) În caz de pierdere a bunurilor, transportatorul trebuie sa acopere valoarea reala a bunurilor pierdute sau a partilor pierdute din bunurile transportate.
(2) În caz de alterare sau deteriorare a bunurilor, transportatorul va acoperi scaderea lor de valoare.
(3) Pentru aplicarea alin.(1) si (2) se va avea în vedere valoarea bunurilor la locul si momentul predarii.

Restituirea pretului si a cheltuielilor
Art.1995 – Transportatorul trebuie sa restituie de asemenea, pretul transportului, al serviciilor accesorii si cheltuielile transportului, proportional, dupa caz, cu valoarea bunurilor pierdute sau cu diminuarea valorii cauzate de alterarea ori deteriorarea acestora.

Calcularea cuantumului despagubirii
Art.1996 - În cazul în care valoarea bunului a fost declarata la predare, despagubirea se calculeaza în raport cu acea valoare. Cu toate acestea, daca valoarea reala a bunului de la locul si momentul predarii este mai mica, despagubirea se calculeaza în raport cu aceasta din urma valoare.

Cazuri speciale
Art.1997– (1) Transportatorul nu este tinut sa transporte documente, sume de bani în numerar, titluri de valoare, bijuterii sau alte bunuri de mare valoare.
(2) Daca accepta transportul unor bunuri dintre cele prevazute la alin.(1), transportatorul trebuie sa acopere, în caz de pierdere, deteriorare sau alterare, numai valoarea declarata a acestora. În situatia în care s-a declarat o natura diferita a bunurilor ori o valoare mai mare, transportatorul este exonerat de orice raspundere.

Limitarea raspunderii
Art.1998 – În toate cazurile, despagubirea nu poate depasi cuantumul stabilit prin legea speciala.

Agravarea raspunderii
Art.1999 – Daca transportatorul a actionat cu intentie sau culpa grava, acesta datoreaza despagubiri, fara limitarile sau exonerarea de raspundere prevazute la art.1996-1998.

Înlaturarea raspunderii
Art.2000 – (1) Transportatorul nu raspunde daca pierderea totala ori partiala sau, dupa caz, alterarea ori deteriorarea s-a produs din cauza:
a) unor fapte în legatura cu încarcarea sau descarcarea bunului, daca aceasta operatiune s-a efectuat de catre expeditor sau destinatar;
b) lipsei ori defectuozitatii ambalajului daca dupa aspectul exterior nu putea fi observata la primirea bunului pentru transport;
c) expedierii sub o denumire necorespunzatoare, inexacta ori incompleta a unor bunuri excluse de la transport sau admise la transport numai sub anumite conditii, precum si a nerespectarii de catre expeditor a masurilor de siguranta prevazute pentru aceste din urma;
d) unor evenimente naturale inerente transportului în vehicule deschise, daca potrivit dispozitiilor legii speciale sau contractului bunul trebuie transportat astfel;
e) naturii bunului transportat, daca aceasta îl expune pierderii sau stricaciunii prin sfarâmare, spargere, ruginire, alterare interioara spontana si altele asemenea;
f) pierderii de greutate, oricare ar fi distanta parcursa, daca si în masura în care bunul transportat este dintre acelea care prin natura lor sufera, obisnuit, prin simplul fapt al transportului, o asemenea pierdere;
g) pericolului inerent al transportului de animale vii;
h) faptului ca prepusul expeditorului, care însoteste bunul în cursul transportului, nu a luat masurile necesare pentru a asigura conservarea bunului;
i) oricarei alte împrejurari prevazute prin lege speciala.
(2) Daca se constata ca pierderea sau deteriorarea ori alterarea a putut surveni din una dintre cauzele prevazute în alin.(1), se prezuma ca paguba a fost produsa din acea cauza.
(3) Transportatorul este, de asemenea, exonerat de raspundere, daca dovedeste ca pierderea totala sau partiala ori alterarea sau deteriorarea s-au produs din cauza :
a) unei alte fapte decât cele prevazute în alin.(1), savârsite cu intentie ori din culpa de catre expeditor sau destinatar, ori a instructiunilor date de catre unul dintre acestia;
b) fortei majore sau faptei unui tert pentru care transportatorul nu este tinut sa raspunda.

Raspunderea pentru neefectuarea transportului sau pentru întârziere
Art.2001 – Transportatorul raspunde si pentru paguba cauzata prin neefectuarea transportului sau prin depasirea termenului de transport.
Raspunderea pentru rambursuri si formalitati vamale
Art.2002 – Raspunderea transportatorului pentru încasarea rambursurilor cu care expeditorul a grevat transportul si pentru îndeplinirea operatiunilor vamale e reglementata de dispozitiile privitoare la mandat.

Cazuri de decadere
Art.2003 – (1) În cazul în care cel îndreptatit primeste bunurile fara a face rezerve, nu se mai pot formula împotriva transportatorului, pretentiile izvorâte din pierderea partiala sau alterarea ori deteriorarea bunurilor transportate ori din nerespectarea termenului de transport.
(2) În cazul în care pierderea partiala sau alterarea ori deteriorarea nu puteau fi descoperite la primirea bunului, cel îndreptatit poate pretinde transportatorului daune-interese, chiar daca bunul transportat a fost primit fara rezerve. Daunele-interese pot fi cerute numai daca cel îndreptatit a adus la cunostinta transportatorului, pieirea sau alterarea ori deteriorarea de îndata ce a descoperit-o, însa nu mai târziu de cinci zile de la primirea bunului, iar pentru bunurile perisabile sau animalele vii, nu mai târziu de sase ore de la primirea acestora.
(3) În caz de intentie sau culpa grava a transportatorului, dispozitiile de mai sus privitoare la stingerea pretentiilor celui îndreptatit, precum si cele privitoare la termenul de înstiintare nu sunt aplicabile.

Clauze de exonerarea sau înlaturare a raspunderii
Art.2004 – (1) Clauza prin care se înlatura sau restrânge raspunderea stabilita prin lege în sarcina transportatorului se considera nescrisa.
(2) Cu toate acestea, expeditorul îsi poate asuma riscul transportului în cazul pagubelor cauzate de ambalaj sau în cazul transporturilor speciale care maresc riscul pierderii sau stricaciunii bunurilor.

Bunuri periculoase
Art.2005 – (1) Expeditorul care preda pentru transport bunuri periculoase, fara sa informeze transportatorul în prealabil, va despagubi pe acesta pentru orice pagube cauzate de natura periculoasa a transportului.
(2) În cazul de la alin.(1), expeditorul va acoperi cheltuielile si riscurile decurgând din depozitul unor astfel de bunuri.

Raspunderea expeditorului
Art.2006 – (1) Expeditorul va despagubi transportatorul pentru orice pagube cauzate de natura sau viciul bunurilor predate pentru transport.
(2) Transportatorul ramâne însa raspunzator fata de terti pentru pagubele cauzate astfel, cu drept de regres împotriva expeditorului.

Transportatorul care se obliga sa transporte pe liniile altuia Art.2007 – Daca nu s-a convenit altfel, transportatorul care se angajeaza sa transporte bunurile atât pe liniile sale de exploatare, cât si pe cele ale altui transportator raspunde pentru transportul efectuat pe celelalte linii numai ca expeditor comisionar.

Raspunderea în transportul succesiv sau combinat
Art.2008 – Daca prin lege nu se prevede altfel, în cazul transportului succesiv sau combinat actiunea în raspundere se poate exercita împotriva transportatorului care a încheiat contractul de transport sau împotriva ultimului transportator.

Raporturile dintre transportatorii succesivi
Art.2009 – (1) În raporturile dintre ei, fiecare transportator contribuie la despagubiri proportional cu partea ce i se cuvine din pretul transportului. Daca însa paguba este produsa cu intentie sau din culpa grava a unuia dintre transportatori, întreaga despagubire incumba acestuia.
(2) Atunci când unul dintre transportatori dovedeste ca faptul pagubitor nu s-a produs pe durata transportului sau, acesta nu este tinut sa contribuie la despagubire.
(3) Se prezuma ca bunurile au fost predate în stare buna de la un transportator la altul daca acestia nu solicita mentionarea în documentul de transport a starii în care au fost preluate bunurile.

Reprezentarea în transportul succesiv sau combinat
Art.2010– (1) În transportul succesiv sau combinat, cel din urma transportator îi reprezinta pe ceilalti în ceea ce priveste încasarea sumelor ce li se cuvin în temeiul contractului de transport, precum si cu privire la exercitarea drepturilor prevazute de art.1991.
(2) Transportatorul care nu îsi îndeplineste obligatiile prevazute la alin.(1) raspunde fata de transportatorii precedenti pentru sumele ce li se cuvin acestora.

Sectiunea a 3-a
Contractul de transport de persoane si bagaje

Continutul obligatiei de a transporta Art.2011– (1) Obligatia de transport a persoanelor cuprinde, în afara operatiunilor de transport, si operatiunile de îmbarcare si debarcare.
(2) Transportatorul este tinut sa aduca la timp calatorul, nevatamat si în siguranta, la locul de destinatie.
(3) Transportatorul poate refuza sau accepta transportul în anumite conditii, în cazurile prevazute de legea speciala.

Obligatii ale partilor
Art.2012 – (1) În temeiul contractului de transport, transportatorul este obligat fata de calator:
a) sa puna la dispozitia acestuia un loc corespunzator legitimatiei sale de calatorie;
b) sa transporte copiii care calatoresc împreuna cu acesta, fara plata sau cu tarif redus, în conditiile legii speciale;
c) sa transporte fara o alta plata bagajele acestuia, în cantitatea si conditiile prevazute prin dispozitiile legii speciale.
(2) În timpul transportului, calatorul este obligat sa se supuna masurilor luate potrivit dispozitiilor legale de prepusii transportatorului.

Raspunderea pentru persoana calatorului
Art.2013 – (1) Transportatorul raspunde pentru moartea sau vatamarea integritatii corporale ori a sanatatii calatorului.
(2) El raspunde, de asemenea, pentru daunele directe si imediate rezultând din neexecutarea transportului, din executarea lui în alte conditii decât cele stabilite sau din întârzierea executarii acestuia.
(3) În cazul în care, dupa împrejurari, din cauza întârzierii executarii transportului, contractul nu mai prezinta interes pentru calator, acesta îl poate denunta , solicitând rambursarea pretului.
(4) Transportatorul nu raspunde daca dovedeste ca paguba a fost cauzata de calator, cu intentie sau din culpa grava. De asemenea, transportatorul nu raspunde nici atunci când dovedeste ca paguba a fost cauzata de starea de sanatate a calatorului, fapta unui tert pentru care nu este tinut sa raspunda sau forta majora. Cu toate acestea, transportatorul ramâne raspunzator pentru paguba cauzata de mijlocul de transport folosit sau de starea sa de sanatate ori a angajatilor lui.
(5) Este considerata nescrisa orice clauza prin care se înlatura sau se restrânge raspunderea transportatorului pentru prejudiciile prevazute în prezentul articol.

Raspunderea pentru bagaje si alte bunuri
Art.2014 – (1) Transportatorul raspunde pentru pierderea sau deteriorarea bagajelor sau a altor bunuri ale calatorului, daca nu se dovedeste ca prejudiciul a fost cauzat de viciul acestora, culpa calatorului sau forta majora.
(2) Pentru bagajele de mâna sau alte bunuri pe care calatorul le tine cu sine, transportatorul raspunde numai daca se dovedeste intentia sau culpa acestuia din urma cu privire la pierderea sau deteriorarea lor.
(3) Transportatorul raspunde pentru pierderea sau deteriorarea bagajelor sau a altor bunuri ale calatorului în limita valorii declarate sau, daca valoarea nu a fost declarata, în raport cu natura, continutul obisnuit al acestora si alte asemenea elemente, dupa împrejurari.
(4) În masura în care nu se prevede altfel prin prezentul articol, dispozitiile Sectiunii a 2-a din prezentul capitol se aplica în mod corespunzator transportului bagajelor si a altor bunuri pe care calatorul le tine cu sine, fara a deosebi dupa cum acestea au fost sau nu predate transportatorului.

Raspunderea în cadrul transportului succesiv sau combinat
Art.2015 – (1) În cadrul transportului succesiv sau combinat, transportatorul pe al carui parcurs al transportului a intervenit decesul, vatamarea integritatii corporale ori a sanatatii calatorului, pierderea sau deteriorarea bagajelor ori a altor bunuri ale calatorului raspunde pentru prejudiciul astfel cauzat. Cu toate acestea, transportatorul nu raspunde daca prin contractul de transport s-a stipulat în mod expres ca unul dintre transportatori raspunde integral.
(2) Pentru pierderea sau deteriorarea bagajelor sau a altor bunuri ale calatorului ce au fost predate, fiecare dintre transportatori este tinut sa contribuie la despagubire, potrivit art.2009, care se aplica în mod corespunzator.
(3) Raspunderea pentru întârzierea sau întreruperea transportului intervine numai daca, la terminarea întregului parcurs, întârzierea subzista.

Cedarea drepturilor din contractul de transport
Art.2016 – În lipsa de stipulatie contrara sau daca prin lege nu se prevede altfel, calatorul poate ceda drepturile sale ce izvorasc din contractul de transport înainte de începerea transportului, fara a fi obligat sa îl înstiinteze pe transportator.

Înlaturarea raspunderii Art.2017 – Dispozitiile art.2000 alin.(3) se aplica si transportului de persoane.

Capitolul IX
Contractul de mandat

Sectiunea 1
Dispozitii comune

Notiune
Art.2018 – Mandatul este contractul prin care o parte, numita mandatar, se obliga sa încheie unul sau mai multe acte juridice pe seama celeilalte parti, numita mandant.

Remuneratia mandatarului
Art.2019 – (1) Mandatul este cu titlu gratuit sau cu titlu oneros. Mandatul dintre doua persoane fizice se prezuma a fi cu titlu gratuit. Cu toate acestea, mandatul profesional se prezuma a fi cu titlu oneros.
(2) Daca mandatul este cu titlu oneros, iar remuneratia mandatarului nu este determinata prin contract, aceasta se va stabili potrivit legii, uzantelor ori, în lipsa, dupa valoarea serviciilor prestate.
(3) Dreptul la actiunea pentru stabilirea cuantumului remuneratiei se prescrie odata cu dreptul la actiunea pentru plata acesteia.

Felurile mandatului
Art.2020 – Mandatul este cu sau fara reprezentare
Puterea de reprezentare
Art.2021 – (1) Daca din împrejurari nu rezulta altfel, mandatarul îl reprezinta pe mandant la încheierea actelor pentru care a fost împuternicit.
(2) Împuternicirea pentru reprezentare sau, daca este cazul, înscrisul care o constata se numeste procura.
(3) Dispozitiile referitoare la reprezentarea în contracte se aplica în mod corespunzator.

Sectiunea a 2-a
Mandatul cu reprezentare

§1. Forma si întinderea mandatului

Forma mandatului
Art.2022 - (1) Contractul de mandat poate fi încheiat în forma scrisa ori verbala. Acceptarea mandatului poate rezulta si din executarea sa de catre mandatar.
(2) Mandatul dat pentru încheierea unui act juridic supus, potrivit legii, unei anumite forme trebuie sa respecte acea forma, sub sanctiunea aplicabila actului însusi. Prevederea nu se aplica atunci când forma este necesara doar pentru opozabilitatea actului fata de terti, daca prin lege nu se prevede altfel.

Caz special de acceptare tacita
Art.2023 – (1) În absenta unui refuz neîntârziat, mandatul se considera acceptat daca priveste actele a caror încheiere intra în exercitarea profesiei mandatarului ori pentru care acesta si-a oferit serviciile fie în mod public, fie direct mandantului.
(2) În aplicarea dispozitiilor alin.(1) se va tine seama, între altele, de prevederile legale, de practicile stabilite între parti si de uzante.

Durata mandatului
Art.2024 – Daca partile nu au prevazut un termen, contractul de mandat înceteaza în trei ani de la încheierea lui.

Întinderea mandatului
Art.2025 – (1) Mandatul general autorizeaza pe mandatar sa efectueze numai acte de conservare si de administrare.
(2) Pentru a încheia acte de înstrainare sau grevare, tranzactii ori compromisuri, pentru a se putea obliga prin cambii sau bilete la ordin ori pentru a intenta actiuni în justitie, precum si pentru a încheia orice alte acte de dispozitie, mandatarul trebuie sa fie împuternicit în mod expres.
(3) Mandatul se întinde si asupra tuturor actelor necesare executarii lui, chiar daca nu sunt precizate în mod expres.

§2. Obligatiile mandatarului

Executarea mandatului
Art.2026 – (1) Mandatarul nu poate sa depaseasca limitele stabilite prin mandat.
(2) Cu toate acestea, el se poate abate de la instructiunile primite daca îi este imposibil sa îl înstiinteze în prealabil pe mandant si se poate prezuma ca acesta ar fi aprobat abaterea daca ar fi cunoscut împrejurarile ce o justifica. În acest caz, mandatarul este obligat sa îl înstiinteze de îndata pe mandant cu privire la schimbarile aduse executarii mandatului.

Diligenta mandatarului
Art.2027 – (1) Daca mandatul este cu titlu oneros, mandatarul este tinut sa execute mandatul cu diligenta unui bun proprietar. Daca însa mandatul este cu titlu gratuit, mandatarul este obligat sa îl îndeplineasca cu diligenta pe care o manifesta în propriile afaceri.
(2) Mandatarul este obligat sa îl înstiinteze pe mandant despre împrejurarile care au aparut ulterior încheierii mandatului si care pot determina revocarea sau modificarea acestuia.

Obligatia de a da socoteala
Art.2028 – (1) Orice mandatar este tinut sa dea socoteala despre gestiunea sa si sa remita mandantului tot ceea ce a primit în temeiul împuternicirii sale, chiar daca ceea ce a primit nu ar fi fost datorat mandantului.
(2) Pe perioada în care bunurile primite cu ocazia executarii mandatului, de la mandant ori în numele lui, se afla în detinerea mandatarului, acesta este obligat sa le conserve.

Dobânzile la sumele datorate Art.2029 - Mandatarul datoreaza dobânzi pentru sumele întrebuintate în folosul sau începând din ziua întrebuintarii, iar pentru cele cu care a ramas dator, din ziua în care a fost pus în întârziere.

Raspunderea pentru obligatiile tertilor
Art.2030 – În lipsa unei conventii contrare, mandatarul care si-a îndeplinit mandatul nu raspunde fata de mandant cu privire la executarea obligatiilor asumate de persoanele cu care a contractat, cu exceptia cazului în care insolvabilitatea lor i-a fost sau ar fi trebuit sa îi fi fost cunoscuta la data încheierii contractului cu acele persoane.

Pluralitatea de mandatari
Art.2031 – (1) În absenta unei stipulatii contrare, mandatul conferit mai multor persoane pentru a lucra împreuna nu are efect daca nu a fost acceptat de catre toate aceste persoane.
(2) Când mai multe persoane au acceptat acelasi mandat, actele lor obliga pe mandant chiar daca au fost încheiate numai de una dintre ele, afara de cazul când s-a stipulat ca vor lucra împreuna.
(3) În lipsa de stipulatie contrara, mandatarii raspund solidar fata de mandant daca s-au obligat sa lucreze împreuna.

Substituirea facuta de mandatar
Art.2032 – (1) Mandatarul este tinut sa îndeplineasca personal mandatul, cu exceptia cazului în care mandantul l-a autorizat în mod expres sa-si substituie o alta persoana în executarea în tot sau în parte a mandatului.
(2) Chiar în absenta unei autorizari exprese, mandatarul îsi poate substitui un tert daca:
a) împrejurari neprevazute îl împiedica sa aduca la îndeplinire mandatul,
b) îi este imposibil sa îl înstiinteze în prealabil pe mandant asupra acestor împrejurari,
c) se poate prezuma ca mandantul ar fi aprobat substituirea daca ar fi cunoscut împrejurarile ce o justifica.
(3) În cazurile prevazute la alin.(2), mandatarul este obligat sa îl înstiinteze de îndata pe mandant cu privire la substituire.
(4) Daca substituirea nu a fost autorizata de mandant, mandatarul raspunde pentru actele persoanei pe care si-a substituit-o ca si cum le-ar fi îndeplinit el însusi.
(5) Daca substituirea a fost autorizata, mandatarul nu raspunde decât pentru diligenta cu care a ales persoana care l-a substituit si i-a dat instructiunile privind executarea mandatului.
(6) În toate cazurile, mandantul are actiune directa împotriva persoanei pe care mandatarul si-a substituit-o.

Masuri de conservare a bunurilor mandantului
Art.2033 – (1) Mandatarul va exercita drepturile mandantului fata de terti, daca bunurile primite pentru mandant prezinta semne de deteriorare sau au ajuns cu întârziere.
(2) În caz de urgenta, mandatarul poate proceda la vânzarea bunurilor cu diligenta unui bun proprietar.
(3) În cazurile prevazute la alin.(1) si (2) mandatarul trebuie sa îl anunte de îndata pe mandant.

§3. Obligatiile mandantului

Sumele necesare executarii mandatului
Art.2034 – (1) În lipsa unei conventii contrare, mandantul este obligat sa puna la dispozitia mandatarului mijloacele necesare executarii mandatului.
(2) Mandantul va restitui mandatarului cheltuielile rezonabile avansate de acesta din urma pentru executarea mandatului, împreuna cu dobânzile legale aferente, calculate de la data efectuarii cheltuielilor.

Despagubirea mandatarului
Art.2035 – Mandantul este obligat sa repare prejudiciul suferit de catre mandatar în executarea mandatului, daca acest prejudiciu nu provine din culpa mandatarului.

Remuneratia mandatarului
Art.2036 – Daca mandatul este cu titlu oneros, mandantul este obligat sa plateasca mandatarului remuneratia, chiar si în cazul în care, fara culpa mandatarului, mandatul nu a putut fi executat.

Pluralitatea de mandanti
Art.2037 – Când mandatul a fost dat aceluiasi mandatar de mai multe persoane pentru o afacere comuna, fiecare dintre ele raspunde solidar fata de mandatar de toate efectele mandatului.

Dreptul de retentie al mandatarului
Art.2038 – Pentru garantarea tuturor creantelor sale împotriva mandantului izvorâte din mandat, mandatarul are un drept de retentie asupra bunurilor primite cu ocazia executarii mandatului de la mandant ori pe seama acestuia.

§4. Încetarea mandatului

Moduri de încetare
Art.2039 – Pe lânga cauzele generale de încetare a contractelor, mandatul înceteaza prin oricare dintre urmatoarele moduri :
a) revocarea sa de catre mandant;
b) renuntarea mandatarului;
c) moartea, incapacitatea sau falimentul mandantului ori mandatarului. Cu toate acestea, atunci când are ca obiect încheierea unor acte succesive în cadrul unei activitati cu caracter de continuitate, mandatul nu înceteaza daca aceasta activitate este în curs de desfasurare, cu respectarea dreptului de revocare sau renuntare al partilor sau al mostenitorilor acestora.

Conditiile revocarii
Art.2040 – (1) Mandantul poate oricând revoca mandatul, expres sau tacit, indiferent de forma în care contractul de mandat a fost încheiat si chiar daca a fost declarat irevocabil.
(2) Împuternicirea data unui nou mandatar pentru aceeasi afacere revoca mandatul initial.
(3) Mandatul dat în conditiile prevazute de art.2037 nu poate fi revocat decât cu acordul tuturor mandantilor.

Efectele revocarii
Art.2041 – (1) Mandantul care revoca mandatul ramâne tinut sa-si execute obligatiile fata de mandatar. El este de asemenea obligat sa repare prejudiciile suferite de mandatar din cauza revocarii nejustificate ori intempestive.
(2) Atunci când partile au declarat mandatul irevocabil, revocarea se considera a fi nejustificata daca nu este determinata de culpa mandatarului sau de un caz fortuit ori de forta majora.

Publicitatea revocarii procurii autentice notariale
Art.2042 – (1) Daca procura s-a acordat în forma autentica notariala, în vederea informarii tertilor mandantul poate cere notarului care a autentificat procura sa aplice mentiunea de revocare asupra exemplarului care se pastreaza în arhiva sa, precum si asupra tuturor copiilor de pe acest exemplar pe care le va elibera în viitor. Totodata, notarul transmite revocarea catre registrul national special, potrivit legii.
(2) Notarul care autentifica actul pentru încheierea caruia s-a acordat procura are obligatia sa verifice daca pe procura s-a aplicat ori nu mentiunea de revocare conform alin.(1).

Renuntarea mandatarului
Art.2043 – (1) Mandatarul poate renunta oricând la mandat, notificând mandantului renuntarea sa.
(2) Daca mandatul este cu titlul oneros, mandatarul poate pretinde remuneratia pentru actele pe care le-a încheiat pe seama mandantului pâna la data renuntarii.
(3) Mandatarul este obligat sa îl despagubeasca pe mandant pentru prejudiciile suferite prin efectul renuntarii, cu exceptia cazului când continuarea executarii mandatului i-ar fi cauzat mandatarului însusi o paguba însemnata, care nu putea fi prevazuta la data acceptarii mandatului.

Moartea, incapacitatea sau falimentul uneia dintre parti
Art.2044 – (1) În caz de deces, incapacitate sau faliment a uneia dintre parti, mostenitorii ori reprezentantii acesteia au obligatia de a informa de îndata cealalta parte.
(2) În cazul prevazut la alin.(1), mandatarul sau mostenitorii ori reprezentantii sai sunt obligati sa continue executarea mandatului daca întârzierea acesteia risca sa puna în pericol interesele mandantului ori ale mostenitorilor sai.

Necunoasterea cauzei de încetare a mandatului
Art.2045 – Tot ceea ce mandatarul a facut, în numele mandantului, înainte de a cunoaste sau de a fi putut cunoaste cauza de încetare a mandatului este socotit ca valabil facut în executarea acestuia.

Mentinerea unor obligatii ale mandatarului
Art.2046 – La încetarea în orice mod a mandatului, mandatarul este tinut sa-si execute obligatiile prevazute de art.2028 si 2029.
Încetarea mandatului în caz de pluralitate de mandatari
Art.2047 – În lipsa unei conventii contrare, mandatul dat mai multor mandatari obligati sa lucreze împreuna înceteaza chiar si atunci când cauza încetarii priveste numai pe unul dintre ei.

Sectiunea a 3-a
Mandatul fara reprezentare

§1. Dispozitii generale

Notiune
Art.2048 – (1) Mandatul fara reprezentare este contractul în temeiul caruia o parte, numita mandatar, încheie acte juridice în nume propriu dar pe seama celeilalte parti, numite mandant, si îsi asuma fata de terti obligatiile care rezulta din aceste acte, chiar daca tertii aveau cunostinta despre mandat.
(2) Dispozitiile prezentei sectiuni se completeaza, în mod corespunzator, cu regulile aplicabile mandatului cu reprezentare.

Efecte fata de terti
Art.2049 – (1) Tertii nu au niciun raport juridic cu mandantul.
(2) Cu toate acestea, mandantul, substituindu-se mandatarului, poate exercita drepturile de creanta nascute din executarea mandatului, daca si-a executat propriile sale obligatii fata de mandatar.

Bunurile dobândite de mandatar
Art.2050 - (1) Mandantul poate revendica bunurile mobile dobândite pe seama sa de catre mandatarul care a actionat în nume propriu, cu exceptia bunurilor dobândite de terti prin efectul posesiei de buna-credinta.
(2) Daca bunurile dobândite de mandatar sunt imobile, acesta este obligat sa le transmita mandantului. În caz de refuz, mandantul poate solicita instantei de judecata sa pronunte o hotarâre care sa tina loc de act de transmitere a bunurilor dobândite.
(3) Dispozitiile alin.(2) se aplica prin asemanare si bunurilor mobile supuse unor formalitati de publicitate.

Creditorii mandatarului
Art.2051 - Creditorii mandatarului nu pot urmari bunurile dobândite de acesta în nume propriu dar pe seama mandantului daca mandatul fara reprezentare are data certa si aceasta este anterioara luarii oricarei masuri asiguratorii sau de executare.

§2. Contractul de comision

Notiune
Art.2052 – Contractul de comision este mandatul care are ca obiect achizitionarea sau vânzarea de bunuri ori prestarea de servicii pe seama comitentului si în numele comisionarului, care actioneaza cu titlu profesional, în schimbul unei remuneratii numita comision.

Forma contractului Art.2053 - (1) Contractul de comision se încheie în forma scrisa.
(2) Daca prin lege nu se prevede altfel, forma scrisa este necesara numai pentru dovada contractului.

Obligatiile tertului contractant
Art.2054 – Tertul contractant este tinut direct fata de comisionar pentru obligatiile sale.

Cedarea actiunilor
Art.2055 – (1) în caz de neexecutare a obligatiilor de catre tert, comitentul poate exercita actiunile decurgând din contractul cu tertul, subrogându-se, la cerere, în drepturile comisionarului.
(2) În acest scop, la cererea comitentului, comisionarul are obligatia sa îi cedeze acestuia deîndata actiunile contra tertului, printr-un act de cesiune sub semnatura privata, fara nici o contraprestatie din partea comitentului.
(3) Comisionarul raspunde pentru daunele cauzate comitentului, prin refuzul sau întârzierea cedarii actiunilor împotriva tertului.

Vânzarea pe credit
Art.2056 – (1) Comisionarul care vinde pe credit, fara autorizarea comitentului, raspunde personal, fiind tinut, la cererea comitentului, sa plateasca de îndata creditele acordate împreuna cu dobânzile si alte foloase ce ar rezulta.
(2) În acest caz, comisionarul este obligat sa-l înstiinteze de îndata pe comitent, aratându-i persoana cumparatorului si termenul acordat; în caz contrar, se presupune ca operatiunile s-au facut pe bani gata, proba contrara nefiind admisa.

Instructiunile comitentului Art.2057 – (1) Comisionarul are obligatia sa respecte întocmai instructiunile exprese primite de la comitent.
(2) Cu toate acestea, comisionarul se poate îndeparta de la instructiunile primite de la comitent, numai daca sunt întrunite cumulativ urmatoarele conditii:
(a) nu este suficient timp pentru a se obtine autorizarea sa prealabila în raport cu natura afacerii;
(b) se poate considera în mod rezonabil ca acesta, cunoscând împrejurarile schimbate, si-ar fi dat autorizarea; si
(c) îndepartarea de la instructiuni nu schimba fundamental natura si scopul sau conditiile economice ale împuternicirii primite.
(3) În cazul prevazut la alin.(2) comisionarul are obligatia sa îl înstiinteze pe comitent deîndata ce este posibil.
(4) În afara cazului prevazut la alin. (2), orice operatiune a comisionarului, cu încalcarea sau depasirea puterilor primite, ramâne în sarcina sa, daca nu este ratificata de comitent; de asemenea, comisionarul poate fi obligat si la plata de daune interese.

Comisionul
Art.2058 – (1) Comitentul nu poate refuza plata comisionului atunci când tertul executa întocmai contractul încheiat de comisionar cu respectarea împuternicirii primite.
(2) Daca nu s-a stipulat altfel, comisionul se datoreaza chiar daca tertul nu executa obligatia sa, ori invoca exceptia de neexecutare a contractului.
(3) Daca împuternicirea pentru vânzarea unui imobil s-a dat exclusiv unui comisionar, comisionul ramâne datorat de proprietar chiar daca vânzarea s-a facut direct de catre acesta sau prin intermediul unui tert.
(4) Daca partile nu au stabilit cuantumul comisionului, acesta se determina potrivit cu art.2019 alin.(2).

Vânzarea de titluri de credit si alte bunuri cotate
Art.2059 -(1) În lipsa de stipulatie contrara, când împuternicirea priveste vânzarea sau cumpararea unor titluri de credit circulând în comert, sau alte marfuri cotate pe piete organizate, comisionarul poate sa procure comitentului la pretul cerut, ca vânzator, bunurile pe care era împuternicit sa le cumpere, sau sa retina pentru sine la pretul curent, în calitate de cumparator, bunurile pe care trebuia sa le vânda în contul comitentului.
(2) Comisionarul care se comporta el însusi ca vânzator sau cumparator, are dreptul la comision.
(3) Daca în cazurile mai sus aratate, comisionarul, dupa îndeplinirea însarcinarii sale, nu face cunoscut comitentului persoana cu care a contractat, comitentul are dreptul sa considere ca vânzarea sau cumpararea s-a facut în contul sau si sa ceara de la comisionar executarea contractului.

Revocarea comisionului
Art.2060 - (1) Comitentul poate revoca împuternicirea data comisionarului pâna în momentul în care acesta a încheiat actul cu tertul.
(2) În acest caz, comisionarul are dreptul la o parte din comision, care se determina tinând cont de diligentele depuse si de cheltuielile efectuate cu privire la îndeplinirea împuternicirii pâna în momentul revocarii.

Raspunderea comisionarului
Art.2061 - (1) Comisionarul nu raspunde fata de comitent în cazul în care tertul nu-si executa obligatiile decurgând din act.
(2) Cu toate acestea, el îsi poate lua expres obligatia de a garanta pe comitent de executarea obligatiilor tertului. În acest caz, în lipsa de stipulatie contrara, comitentul va plati comisionarului un comision special „pentru garantie”, sau „pentru credit”, ori un alt asemenea comision stabilit prin conventia lor sau, în lipsa, de catre instanta, care va tine cont de împrejurari si de valoarea obligatiei garantate.

Dreptul de retentie apartinând comisionarului
Art.2062 – (1) Pentru creantele sale împotriva comitentului, comisionarul are un drept de retentie asupra bunurilor acestuia, aflate în detentia sa.
(2) Comisionarul va avea preferinta fata de vânzatorul neplatit.

§3. Contractul de consignatie

Notiune Art.2063 – (1) Contractul de consignatie este comisionul care are ca obiect vânzarea unor bunuri mobile pe care consignantul le-a predat consignatarului în acest scop.
(2) Contractul de consignatie este guvernat de regulile prezentei sectiuni, de legea speciala, precum si de dispozitiile privitoare la contractul de comision si mandat, în masura în care acestea din urma nu contravin prezentei sectiuni.

Proba
Art.2064 – Contractul de consignatie se încheie în forma scrisa. Daca prin lege nu se prevede altfel, forma scrisa este necesara numai pentru dovada contractului.

Pretul vânzarii
Art.2065 – (1) Pretul la care bunul urmeaza sa fie vândut este cel stabilit de partile contractului de consignatie sau, în lipsa, pretul curent al marfurilor de pe piata relevanta, de la momentul vânzarii.
(2) Consignantul poate modifica unilateral pretul de vânzare stabilit, iar consignatarul va fi tinut de aceasta modificare de la momentul la care i-a fost adusa la cunostinta în scris.
(3) În lipsa de dispozitii contrare ale contractului sau ale instructiunilor scrise ale consignantului, vânzarea se va face numai contra numerar, virament sau cec barat si numai la preturile curente ale marfurilor, potrivit alin.(1).

Remiterea bunurilor. Dreptul de inspectie, control si dispozitie asupra bunurilor. Reluarea bunurilor
Art.2066 – (1) Consignantul va remite bunurile consignatarului pentru executarea contractului, pastrând dreptul de a inspecta si controla starea acestora pe toata durata contractului.
(2) Consignantul dispune de bunurile încredintate consignatarului, pe toata durata contractului. El le poate relua oricând, chiar în cazul în care contractul a fost încheiat pe durata determinata.
(3) În cazul de la aliniatul precedent, consignantul va da consignatarului un preaviz necesar pentru pregatirea predarii bunurilor.
(4) În caz de faliment al consignantului, bunurile intra la masa credala, iar în caz de faliment al consignatarului, bunurile sunt excluse de la masa credala si vor fi reluate imediat de consignant.

Remuneratia consignatarului
Art.2067 – (1) Contractul de consignatie este prezumat oneros, iar remuneratia la care are dreptul consignatarul se stabileste prin contract sau în lipsa, ca diferenta dintre pretul de vânzare stabilit de consignant si pretul efectiv al vânzarii.
(2) Daca vânzarea s-a facut la pretul curent, remuneratia se va stabili de catre instanta, potrivit cu dificultatea vânzarii, diligentele consignatarului si remuneratiile practicate pe piata relevanta pentru operatiuni similare.

Cheltuielile de conservare, vânzare a bunurilor si executare a contractului
Art.2068 – (1) Consignantul va acoperi consignatarului cheltuielile de conservare si vânzare a bunurilor, daca prin contract nu se prevede altfel.
(2) În cazul în care consignantul reia bunurile sau dispune luarea acestora din posesia consignatarului, precum si în cazul în care contractul de consignatie nu se poate executa, fara vreo culpa din partea consignatarului, acesta are dreptul sa-i fie acoperite toate cheltuielile facute pentru executarea contractului.
(3) Consignantul va fi tinut de plata cheltuielilor de întretinere si de depozitare a bunurilor, ori de câte ori va ignora obligatia sa de a relua bunurile.
(4) Daca potrivit împrejurarilor, bunurile nu pot fi reluate imediat de consignant în caz de încetarea a contractului prin renuntarea consignatarului, acesta ramâne tinut de obligatiile sale de pastrare a bunurilor, asigurare si întretinere a acestora pâna când acestea sunt reluate de consignant. Acesta are obligatia sa întreprinda toate diligentele necesare reluarii bunurilor imediat dupa încetarea contractului, sub sanctiunea acoperirii cheltuielilor de conservare, depozitare si întretinere.

Primirea, pastrarea si asigurarea bunurilor
Art.2069 – (1) Consignatarul va primi si pastra bunurile ca un bun proprietar si le va remite cumparatorului sau consignantului, dupa caz, în starea în care le-a primit spre vânzare.
(2) Consignatarul va asigura bunurile la valoarea stabilita de partile contractului de consignatie sau, în lipsa, la valoarea de circulatie de la data primirii lor în consignatie. El va fi tinut fata de consignant pentru deteriorarea sau pieirea bunurilor din cauze de forta majora sau fapta unui tert, daca acestea nu au fost asigurate la primirea lor în consignatie sau asigurarea a expirat si nu a fost reînnoita sau societatea de asigurari nu a fost agreata de consignant. Consignatarul este obligat sa plateasca cu regularitate primele de asigurare.
(3) Consignantul va putea asigura bunurile pe cheltuiala consignatarului, daca acesta omite sa o faca.
(4) Asigurarile sunt contractate de drept în favoarea consignantului, cu conditia ca acesta sa notifice asiguratorului contractul de consignatie înainte de plata despagubirilor.

Vânzarea pe credit
Art.2070 – (1) Daca consignatarul primeste autorizarea sa vânda pe credit, atunci el poate acorda cumparatorului un termen pentru plata pretului de maximum 90 de zile si exclusiv pe baza de cambii acceptate sau bilete la ordin.
(2) Daca nu se prevede altfel prin contract, consignatarul este solidar raspunzator cu cumparatorul fata de consignant, pentru plata pretului marfurilor vândute pe credit.

Dreptul de retentie apartinând consignatarului
Art.2071 - (1) Daca prin contractul de consignatie se prevede astfel, consignatarul are un drept de retentie asupra bunurilor primite în consignatie si a sumelor cuvenite consignantului, pentru creantele sale împotriva acestuia.
(2) Obligatiile consignatarului privind întretinerea bunurilor ramân valabile în caz de exercitare a dreptului de retentie, dar cheltuielile de depozitare incumba consignantului, daca exercitarea dreptului de retentie a fost întemeiata.

Încetarea contractului
Art.2072 – Contractul de consignatie înceteaza prin revocarea sa de catre consignant, renuntarea consignatarului, din cauzele indicate în contract, moartea, dizolvarea, falimentul, interdictia sau radierea consignantului sau consignatarului.

§4. Contractul de expeditie

Notiune Art.2073 – Contractul de expeditie este comisionul prin care expeditorul se obliga sa încheie, în nume propriu si în contul comitentului, un contract de transport si sa îndeplineasca operatiunile accesorii.

Revocarea
Art.2074 – Pâna la încheierea contractului de transport, comitentul poate revoca ordinul de expeditie, platind expeditorului cheltuielile si o compensatie pentru diligentele desfasurate pâna la comunicarea revocarii ordinului de expeditie.

Contraordinul
Art.2075 – Din momentul încheierii contractului de transport, expeditorul este obligat sa exercite, la cererea comitentului, dreptul la contraordin aplicabil contractului de transport.

Obligatiile expeditorului
Art.2076 – (1) În alegerea traseului, mijloacelor si modalitatilor de transport al marfii, expeditorul va respecta instructiunile comitentului, iar daca nu exista asemenea instructiuni, va actiona în interesul comitentului.
(2) În cazul în care expeditorul îsi asuma si obligatia de predare a bunurilor la locul de destinatie, se prezuma ca aceasta obligatie nu este asumata fata de destinatar.
(3) Expeditorul nu are obligatia de a asigura bunurile decât daca aceasta a fost stipulata în contract sau rezulta din uzante.
(4) Premiile, bonificatiile si reducerile tarifelor, obtinute de expeditor, apartin de drept comitentului, daca nu se prevede altfel în contract.

Raspunderea expeditorului
Art.2077 – (1) Expeditorul raspunde de întârzierea transportului, de pieirea, pierderea, sustragerea sau stricaciunea bunurilor în caz de neglijenta în executarea expedierii, în special în ceea ce priveste preluarea si pastrarea bunurilor, alegerea transportatorului ori a expeditorilor intermediari.
(2) Atunci când, fara motive temeinice, se abate de la modul de transport indicat de comitent, expeditorul raspunde de întârzierea transportului, pieirea, pierderea, sustragerea sau stricaciunea bunurilor, cauzata de cazul fortuit, daca el nu dovedeste ca aceasta s-ar fi produs chiar daca s-ar fi conformat instructiunilor primite.

Drepturile expeditorului
Art.2078 – (1) Expeditorul are dreptul la comisionul prevazut în contract sau, în lipsa, stabilit potrivit tarifelor profesionale ori uzantelor sau, daca acestea nu exista, de catre instanta în functie de dificultatea operatiunii si de diligentele expeditorului.
(2) Compensatia pentru prestatiile accesorii si cheltuielile se ramburseaza de comitent pe baza facturilor sau altor înscrisuri care dovedesc efectuarea acestora, daca partile nu au convenit anticipat o suma globala pentru comision, prestatii accesorii si cheltuieli.

Expeditorul transportator
Art.2079 – Expeditorul care ia asupra sa obligatia executarii transportului, cu mijloace proprii sau ale altuia, în tot sau în parte, are drepturile si obligatiile transportatorului.

Termen de prescriptie
Art.2080 – Dreptul la actiune izvorând din contractul de expeditie se prescrie în termen de un an socotit din ziua predarii bunurilor la locul de destinatie sau din ziua în care ar fi trebuit sa se faca predarea lor, cu exceptia dreptului la actiunea referitoare la transporturile care încep sau se termina în afara Europei, care se prescrie în termen de 18 luni.

Capitolul X
Contractul de agentie

Notiune
Art.2081 – (1) Agentia este contractul prin care comitentul îl împuterniceste în mod statornic pe agent fie sa negocieze, fie atât sa negocieze, cât si sa încheie contracte, în numele si pe seama sa, în schimbul unei remuneratii, în una sau mai multe regiuni determinate.
(2) Agentul este un intermediar independent care actioneaza cu titlu profesional. El nu poate fi în acelasi timp prepusul comitentului.

Domeniu de aplicare
Art.2082 – (1) Dispozitiile prezentului capitol nu se aplica activitatii persoanelor care:
a) actioneaza ca intermediar în cadrul burselor de valori si al pietelor reglementate de marfuri si instrumente financiare derivate;
b) au calitatea de agent sau broker de asigurari si reasigurari;
c) presteaza un serviciu neremunerat în calitate de agent.
(2) Nu constituie agent, în întelesul prezentului capitol, persoana care:
a) are calitatea de organ legal sau statutar al unei persoane juridice, având drept de reprezentare a acesteia;
b) este asociat ori actionar si este împuternicita în mod legal sa îi reprezinte pe ceilalti asociati sau actionari;
c) are calitatea de administrator judiciar, lichidator, tutore, curator, custode sau sechestru în raport cu comitentul.

Exclusivitatea
Art.2083 – (1) Agentul nu poate negocia sau încheia pe seama sa, fara consimtamântul comitentului, în regiunea determinata prin contractul de agentie, contracte privind bunuri si servicii similare celor care fac obiectul contractului de agentie.
(2) În lipsa de stipulatie contrara, agentul poate reprezenta mai multi comitenti, iar comitentul poate sa contracteze cu mai muti agenti, în aceeasi regiune si pentru acelasi tip de contracte.
(2) Agentul poate reprezenta mai multi comitenti concurenti, pentru aceeasi regiune si pentru acelasi tip de contracte, numai daca se stipuleaza expres în acest sens.

Clauza de neconcurenta
Art.2084 – (1) În sensul prezentului capitol, prin clauza de neconcurenta se întelege acea stipulatie contractuala al carei efect consta în restrângerea activitatii profesionale a agentului pe perioada contractului de agentie sau ulterior încetarii sale.
(2) Clauza de neconcurenta trebuie redactata în scris, sub sanctiunea nulitatii absolute.
(3) Clauza de neconcurenta se aplica doar pentru regiunea geografica sau pentru grupul de persoane si regiunea geografica la care se refera contractul de agentie si doar pentru bunurile si serviciile în legatura cu care agentul este împuternicit sa negocieze si sa încheie contracte. Orice extindere a sferei clauzei de neconcurenta este considerata nescrisa.
(4) Restrângerea activitatii prin clauza de neconcurenta nu se poate întinde pe o perioada mai mare de doi ani de la data încetarii contractului de agentie. Daca s-a stabilit un termen mai lung de doi ani, acesta se va reduce de drept la termenul maxim din prezentul alineat.

Vânzarea pe credit
Art.2085 – În lipsa de stipulatie contrara, agentul nu poate vinde pe credit si nu poate acorda reduceri sau amânari de plata pentru creantele comitentului.

Reclamatii privind bunurile
Art.2086 – (1) Agentul poate primi reclamatii privind viciile bunurilor vândute sau serviciilor prestate de comitent, fiind obligat sa îl înstiinteze de îndata pe acesta.
(2) La rândul sau, agentul poate lua orice masuri asiguratorii în interesul comitentului, precum si orice alte masuri necesare pentru conservarea drepturilor acestuia din urma.

Forma contractului
Art.2087 – (1) Contractul de agentie se încheie în forma scrisa. Daca prin lege nu se prevede altfel, forma scrisa este necesara numai pentru dovada contractului.
(2) Oricare parte are dreptul sa obtina de la cealalta parte, la cerere, un document scris semnat, cuprinzând continutul contractului de agentie, inclusiv modificarile acestuia. Partile nu pot renunta la acest drept.

Obligatiile agentului
Art.2088 – (1) Agentul trebuie sa îndeplineasca, personal sau prin prepusii sai, obligatiile ce decurg din împuternicirea care îi este data, cu buna-credinta si loialitate.
(2) În mod special, agentul este obligat:
a) sa îi procure si sa îi comunice comitentului informatiile care l-ar putea interesa pe acesta privitoare la regiunile stabilite în contract, precum si sa comunice toate celelalte informatii necesare de care dispune;
b) sa depuna diligentele necesare pentru negocierea si, daca este cazul, încheierea contractelor pentru care este împuternicit, în conditii cât mai avantajoase pentru comitent;
c) sa respecte instructiunile rezonabile primite de la comitent;
d) sa tina în registrele sale evidente separate pentru contractele care îl privesc pe fiecare comitent;
e) sa depoziteze bunurile sau esantioanele într-o modalitate care sa asigure identificarea lor.
(3) Substituirea agentului în tot sau în parte este supusa regulilor aplicabile în materia contractului de mandat.
(4) Agentul care se afla în imposibilitate de a continua executarea obligatiilor ce îi revin trebuie sa îl înstiinteze de îndata pe comitent, sub sanctiunea platii de daune interese.

Obligatiile comitentului
Art.2089 – (1) În raporturile sale cu agentul, comitentul trebuie sa actioneze cu loialitate si cu buna-credinta.
(2) În mod special, comitentul este obligat:
a) sa puna la dispozitie agentului în timp util si într-o cantitate corespunzatoare mostre, cataloage, tarife si orice alta documentatie, necesare agentului pentru executarea împuternicirii sale;
b) sa furnizeze agentului informatiile necesare executarii contractului de agentie;
c) sa îl înstiinteze pe agent, într-un termen rezonabil, atunci când anticipeaza ca volumul contractelor va fi semnificativ mai mic decât acela la care agentul s-ar fi putut astepta în mod normal;
d) sa plateasca agentului remuneratia în conditiile si la termenele stabilite în contract sau prevazute de lege.
(3) De asemenea, comitentul trebuie sa îl informeze pe agent într-un termen rezonabil cu privire la acceptarea, refuzul ori neexecutarea unui contract negociat sau, dupa caz, încheiat de agent.

Renuntarea comitentului la încheierea contractelor sau actelor de comert negociate
Art.2090 – În cazul în care agentul a fost împuternicit doar sa negocieze, iar comitentul nu comunica în termen rezonabil acordul sau pentru încheierea contractului negociat de agent conform împuternicirii primite, se considera ca a renuntat la încheierea acestuia.
Remuneratia agentului
Art.2091 – (1) Agentul are dreptul la o remuneratie pentru toate contractele încheiate ca efect al interventiei sale.
(2) Remuneratia poate fi exprimata în cuantum fix sau variabil, prin raportare la numarul contractelor sau actelor de comert, ori la valoarea acestora, când se numeste comision.
(3) În lipsa unei stipulatii exprese sau a unei prevederi legale, agentul are dreptul la o remuneratie stabilita potrivit uzantelor aplicabile fie în locul în care agentul îsi desfasoara activitatea, fie în legatura cu bunurile care fac obiectul contractului de agentie.
(4) Daca nu exista astfel de uzante, agentul este îndreptatit sa primeasca o remuneratie rezonabila, în functie de toate aspectele referitoare la contractele încheiate.
(5) Dispozitiile art.2092-2096 sunt aplicabile numai în masura în care agentul este remunerat total sau partial cu un comision.

Conditiile comisionului
Art.2092 – Agentul este îndreptatit la comision pentru contractele încheiate pe durata contractului de agentie, daca acestea sunt încheiate:
a) ca urmare a interventiei sale;
b) fara interventia agentului, dar cu un client procurat anterior de acesta pentru contracte sau acte de comert similare;
c) cu un client dintr-o regiune sau grup de persoane determinate, pentru care agentul a primit împuternicire exclusiva.

Remunerarea dupa încetarea contractului
Art.2093 – (1) Agentul este îndreptatit la comision pentru un contract încheiat ulterior încetarii contractului de agentie, daca:
a) acesta a fost încheiat în principal datorita interventiei agentului pe durata contractului de agentie si încheierea a avut loc într-un termen rezonabil de la încetarea contractului de agentie;
b) comanda emisa de tert a fost primita de comitent sau de agent anterior încetarii contractului de agentie, în cazurile prevazute de dispozitiile art.2092.
(2) Agentul nu are dreptul la comisionul prevazut de art.2092, daca acesta este datorat agentului precedent potrivit alin.(1), cu exceptia cazului în care rezulta din circumstante ca este echitabil ca agentii sa împarta acel comision.

Dreptul la comision
Art.2094 – (1) Daca partile nu convin altfel, dreptul la comision se naste la data la care este îndeplinita una dintre conditiile urmatoare:
a) comitentul si-a executat obligatiile contractuale fata de terta persoana;
b) comitentul ar fi trebuit sa îsi execute obligatiile contractuale potrivit conventiei sale cu tertul;
c) tertul si-a executat obligatiile contractuale.
(2) Comisionul se plateste cel mai târziu în ultima zi a lunii care urmeaza trimestrului pentru care se datoreaza.

Dreptul la comision în cazul contractelor neexecutate
Art.2095 – (1) Comisionul se datoreaza si pentru contractele încheiate, dar la a caror executare partile acestora au renuntat, daca agentul si-a îndeplinit obligatiile.
(2) Atunci când contractul încheiat nu se executa de catre parti ca urmare a unor circumstante imputabile agentului, dreptul la comision se stinge sau comisionul se reduce proportional cu neexecutarea, dupa caz.
(3) În caz de executare partiala din partea tertului, agentul este îndreptatit doar la plata unei parti din comisionul stipulat, proportional cu executarea contractului încheiat între comitent si tert.
(4) În ipotezele prevazute la alin.(2) si (3) comisioanele primite vor fi rambursate, dupa caz, în tot sau în parte.

Calculul valorii comisionului
Art.2096 – (1) La sfârsitul fiecarui trimestru comitentul trebuie sa trimita agentului copiile de pe facturile care au fost expediate tertilor, precum si descrierea calcului valorii comisionului.
(2) La cererea agentului, comitentul îi va comunica de îndata informatiile necesare calcularii comisionului, inclusiv extrasele relevante din registrele sale contabile.
(3) Clauza prin care se deroga de la alin.(1) si (2) în defavoarea agentului se considera nescrisa.

Durata contractului
Art.2097 – Contractul de agentie încheiat pe durata determinata, care continua sa fie executat de parti dupa expirarea termenului, se considera prelungit pe durata nedeterminata.

Denuntarea unilaterala
Art.2098 – (1) Contractul de agentie pe durata nedeterminata poate fi denuntat unilateral de oricare dintre parti, cu un preaviz obligatoriu.
(2) Dispozitiile alin.(1) sunt aplicabile si contractului de agentie pe durata determinata care prevede o clauza expresa privind posibilitatea denuntarii unilaterale anticipate.
(3) În primul an de contract termenul de preaviz trebuie sa aiba o durata de cel putin o luna.
(4) În cazul în care durata contractului este mai mare de un an, termenul minim de preaviz se mareste cu câte o luna pentru fiecare an suplimentar început, fara ca durata termenului de preaviz sa depaseasca 6 luni.
(5) Partile nu pot stabili prin conventie termene de preaviz mai scurte decât cele prevazute la alin.(3) si (4).
(6) Daca partile convin termene de preaviz mai lungi decât cele prevazute la alin.(3) si (4), prin contractul de agentie nu se pot stabili în sarcina agentului termene de preaviz mai lungi decât cele stabilite în sarcina comitentului.
(7) Daca partile nu convin altfel, termenul de preaviz expira la sfârsitul unei luni calendaristice.
(8) Dispozitiile alin.(1)-(7) se aplica în mod corespunzator si contractului pe durata determinata prelungit pe durata nedeterminata potrivit dispozitiilor art.2099. În acest caz, la calculul termenului de preaviz se va tine seama de întreaga perioada a contractului, cuprinzând atât durata determinata, cât si perioada în care acesta se considera încheiat pe durata nedeterminata.

Denuntarea unilaterala în cazuri speciale
Art.2099 – (1) În toate cazurile, contractul de agentie poate fi denuntat fara preaviz de oricare dintre parti, cu repararea prejudiciilor astfel cauzate celeilalte parti, atunci când circumstante exceptionale, altele decât forta majora ori cazul fortuit, fac imposibila continuarea colaborarii dintre comitent si agent.
(2) În ipoteza prevazuta la alin.(1) contractul înceteaza la data primirii notificarii scrise prin care acesta a fost denuntat.

Indemnizatii în caz de încetare a contractului
Art.2100 – (1) La încetarea contractului de agentie agentul are dreptul sa primeasca de la comitent o indemnizatie, în masura în care:
a) i-a procurat noi clienti comitentului sau a sporit semnificativ volumul operatiunilor cu clientii existenti, iar comitentul obtine înca foloase substantiale din operatiunile cu acesti clienti; si
b) plata acestei indemnizatii este echitabila, având în vedere circumstantele concrete, în special comisioanele pe care agentul ar fi trebuit sa le primeasca în urma operatiunilor încheiate de comitent cu clientii prevazuti la lit. a), precum si posibila restrângere a activitatii profesionale a agentului din cauza existentei în contractul de agentie a unei clauze de neconcurenta.
(2) Valoarea indemnizatiei nu poate depasi o suma echivalenta cuantumului unei remuneratii anuale, calculata pe baza mediei anuale a remuneratiilor încasate de agent pe parcursul ultimilor 5 ani de contract. Daca durata contractului nu însumeaza 5 ani, remuneratia anuala este calculata pe baza mediei remuneratiilor încasate în cursul perioadei respective.
(3) Acordarea indemnizatiei prevazute la alin.(1) nu aduce atingere dreptului agentului de a cere despagubiri, în conditiile legii.
(4) În cazul în care contractul de agentie înceteaza ca urmare a decesului agentului, dispozitiile alin.(1)-(3) se aplica în mod corespunzator.
(5) Dreptul la indemnizatia, prevazuta la alin.(1) sau, dupa caz, la alin.(4), se stinge daca agentul ori, dupa caz, mostenitorul acestuia nu îl pune în întârziere pe comitent, cu privire la pretentiile sale, într-un termen de un an de la data încetarii contractului de agentie.

Exceptii
Art.2101 – Agentul nu are dreptul la indemnizatia prevazuta la art.2100 în urmatoarele situatii:
a) comitentul reziliaza contractul din cauza încalcarii de catre agent a obligatiilor sale;
b) agentul denunta unilateral contractul, cu exceptia cazului în care aceasta denuntare este motivata de circumstante precum vârsta, infirmitatea ori boala agentului, în considerarea carora, în mod rezonabil, nu i se poate cere acestuia continuarea activitatilor;
c) în cazul cesiunii contractului de agentie prin înlocuirea agentului cu un tert;
d) daca nu se convine altfel de catre partile contractului de agentie, în cazul novatiei acestui contract prin înlocuirea agentului cu un tert.

Ineficacitatea clauzei de neconcurenta
Art.2102 – (1) Comitentul nu se poate prevala de clauza de neconcurenta atunci când contractul de agentie înceteaza în urmatoarele situatii:
a) fara a fi aplicabile prevederile art.2099, comitentul denunta unilateral contractul de agentie cu nerespectarea termenului de preaviz, legal sau conventional, si fara a exista un motiv grav pentru care nu respecta preavizul, pe care comitentul sa îl fi comunicat de îndata agentului;
b) contractul de agentie este reziliat ca urmare a cuplei comitentului.
(2) La cererea agentului instanta poate, tinând seama si de interesele legitime ale comitentului, sa înlature sau sa limiteze efectele clauzei de neconcurenta, atunci când consecintele prejudiciabile ale acesteia pentru agent sunt grave si vadit inechitabile.

Dispozitii imperative
Art.2103 – Nu se poate deroga în defavoarea intereselor agentului de la prevederile art.2088, 2089, 2093, 2094, 2095 alin.(1), (2) si (4), 2100 si 2101. Orice clauza contrara este considerata nescrisa.

Alte dispozitii aplicabile
Art.2104 – (1) Dispozitiile prezentului capitol se completeaza cu prevederile referitoare la contractul de comision, în masura în care acestea din urma sunt compatibile.
(2) Daca agentul are si puterea de a-l reprezenta pe comitent la încheierea contractelor, dispozitiile prezentului capitol se completeaza cu cele privind contractul de mandat cu reprezentare, în masura în care acestea din urma sunt compatibile.

Capitolul XI
Contractul de intermediere

Notiunea
Art.2105 – (1) Intermedierea este contractul prin care intermediarul se obliga fata de client sa îl puna în legatura cu un tert, în vederea încheierii unui contract.
(2) Intermediarul nu este prepusul partilor intermediate si este independent fata de acestea în executarea obligatiilor sale.

Remunerarea intermediarului
Art.2106 – (1) Intermediarul are dreptul la o remuneratie din partea clientului, numai în cazul în care contractul intermediat se încheie ca urmare a intermedierii sale.
(2) În lipsa conventiei partilor sau a unor prevederi legale speciale, intermediarul are dreptul la o remuneratie în conformitate cu practicile anterioare stabilite între parti sau cu uzantele existente între profesionisti pentru astfel de contracte.

Restituirea cheltuielilor
Art.2107 – Intermediarul este îndreptatit la restituirea cheltuielilor efectuate pentru intermediere, daca se stipuleaza expres în contract.

Remuneratia în cazul pluralitatii de intermediari
Art.2108 – (1) În cazul în care intermedierea a fost realizata de mai multi intermediari, fiecare are dreptul la o cota egala din remuneratia stabilita global, daca prin contract nu s-a stipulat altfel.
(2) Dispozitiile alin.(2) se aplica atât în cazul în care pluralitatea de intermediari rezulta din contracte de intermediere separate, cât si în cazul în care rezulta din acelasi contract de intermediere.

Obligatia de informare
Art.2109 – Intermediarul este obligat sa comunice persoanelor intermediate toate informatiile cu privire la avantajele si oportunitatea încheierii contractului intermediat, cu conditia ca sa nu prejudicieze în mod culpabil interesele clientului.

Comunicarea încheierii contractului intermediat
Art.2110 – (1) Clientul are obligatia sa comunice intermediarului daca s-a încheiat contractul intermediat, în termen de cel mult 15 zile de la data încheierii acestuia, sub sanctiunea dublarii remuneratiei, daca prin contract nu se prevede altfel.
(2) De asemenea, în cazul în care remuneratia se stabileste în functie de valoarea contractului intermediat sau alte elemente esentiale ale acestuia, clientul este obligat sa le comunice în conditiile indicate în alin.(1) din prezentul articol.

Reprezentarea partilor intermediate
Art.2111 – Intermediarul poate reprezenta partile intermediate la încheierea contractului intermediat sau a altor acte de executare a acestuia numai daca a fost împuternicit expres în acest sens.

Capitolul XII
Contractul de depozit

Sectiunea 1
Reguli comune privind contractul de depozit

§1. Dispozitii generale

Notiune
Art.2112 – (1) Depozitul este contractul prin care depozitarul primeste de la deponent un bun mobil, cu obligatia de a-l pastra pentru o perioada de timp si de a-l restitui în natura.
(2) Remiterea bunului este o conditie pentru încheierea valabila a contractului de depozit, cu exceptia cazului când depozitarul detine deja bunul cu alt titlu.

Forma
Art.2113 – Pentru a putea fi dovedit, contractul de depozit trebuie încheiat în scris.

Delimitare Art.2114 – (1) Când sunt remise fonduri banesti sau alte asemenea bunuri fungibile si consumptibile prin natura lor, acestea devin proprietatea celui care le primeste si nu trebuie sa fie restituite în individualitatea lor.
(2) În aceasta situatie se aplica, în mod corespunzator, regulile de la împrumutul de consumatie, cu exceptia cazului în care intentia principala a partilor a fost aceea ca bunurile sa fie pastrate în interesul celui care le preda. Existenta acestei intentii se prezuma atunci când partile au convenit ca restituirea se poate cere anterior expirarii termenului pentru care bunurile au fost primite.

Remuneratia depozitarului
Art.2115 – (1) Depozitul este cu titlu gratuit, daca din conventia partilor sau din uzante ori din alte împrejurari, precum profesia depozitarului, nu rezulta ca trebuie sa fie platita o remuneratie.
(2) Când cuantumul remuneratiei nu este stabilit prin contract, instanta judecatoreasca îl va stabili în raport cu valoarea serviciilor prestate.

§2. Obligatiile depozitarului

Diligenta depozitarului Art.2116 – (1) Daca nu s-a convenit altfel, depozitarul raspunde numai în cazul în care nu a depus diligenta dovedita pentru pastrarea propriilor sale bunuri.
(2) În lipsa de stipulatie contrara, atunci când depozitarul este remunerat sau este un profesionist ori i s-a permis sa se foloseasca de bunul depozitat, el are obligatia de a pastra bunul cu prudenta si diligenta.

Folosirea bunului
Art.2117 – Depozitarul nu se poate servi de bunul încredintat lui fara învoirea expresa sau prezumata a deponentului.

Raspunderea depozitarului incapabil

Art.2118 - (1) Daca depozitarul este minor sau pus sub interdictie, deponentul poate cere restituirea bunului remis atât timp cât acesta se afla în mâinile depozitarului incapabil. În cazul în care restituirea în natura nu mai este posibila, deponentul are dreptul de a cere sa i se plateasca o suma de bani egala cu valoarea bunului, dar numai pâna la concurenta sumei cu care s-a îmbogatit depozitarul.

Dovada proprietatii
Art.2119 – Daca nu se prevede altfel prin lege, depozitarul nu poate solicita deponentului sa faca dovada ca este proprietar al bunului depozitat. Aceasta dovada nu poate fi ceruta nici persoanei desemnate de catre deponent în vederea restituirii bunului.

Modul de executare
Art.2120 – Depozitarul este obligat sa schimbe locul si felul pastrarii stabilite prin contract, daca aceasta schimbare este necesara pentru a feri bunul de pieire, pierdere, sustragere sau stricaciune si este atât de urgenta încât consimtamântul deponentului nu ar putea fi asteptat.

Încredintarea bunului Art.2121 – Depozitarul nu poate încredinta altuia pastrarea bunului, fara consimtamântul deponentului, cu exceptia cazului în care este silit de împrejurari sa procedeze astfel.

Încredintarea bunului catre subdepozitar Art.2122 – (1) Depozitarul îndreptatit sa încredinteze unei alte persoane pastrarea bunului raspunde numai pentru alegerea acesteia sau pentru instructiunile ce i-a dat, cu conditia sa fi adus de îndata la cunostinta deponentului locul depozitului si numele persoanei care a primit bunul.
(2) În caz contrar, depozitarul raspunde pentru fapta subdepozitarului ca pentru fapta sa proprie.
(3) În toate cazurile, subdepozitarul raspunde fata de deponent pentru fapta sa.

Raspundere Art.2123 – Depozitarul care, fara a avea acest drept, a schimbat locul sau felul pastrarii ori s-a folosit de bunul depozitat sau l-a încredintat unei terte persoane, raspunde si pentru caz fortuit, cu exceptia situatiei în care dovedeste ca bunul ar fi pierit chiar si daca nu si-ar fi depasit drepturile.

Denuntarea depozitului Art.2124 – (1) Deponentul poate sa solicite oricând restituirea bunului depozitat, chiar înauntrul termenului convenit. El este însa obligat sa ramburseze depozitarului cheltuielile pe care acesta le-a facut în considerarea acestui termen.
(2) Atunci când depozitarul a emis un înscris care face dovada depozitului ori care confera detinatorului sau dreptul de a retrage bunul depozitat, depozitarul poate cere sa îi fie înapoiat acel înscris.
(3) Depozitarul poate constrânge pe deponent sa reia bunul, daca exista motive grave pentru aceasta, chiar înaintea expirarii termenului convenit.
(4) În cazul în care nu s-a convenit un termen, depozitarul poate restitui oricând bunul, dar poate fi obligat la plata de despagubiri, daca a facut-o la un moment nepotrivit.

Restituirea bunului Art.2125 – (1) Daca nu s-a convenit altfel, restituirea bunului primit trebuie sa se faca la locul unde el trebuia pastrat, iar cheltuielile ocazionate de restituire sunt în sarcina deponentului. Totusi, atunci când depozitarul, fara sa se fi aflat în ipoteza avuta în vedere de art.2120, a schimbat unilateral locul pastrarii bunului, deponentul poate cere depozitarului sa suporte diferenta dintre cheltuielile prilejuite de restituire si acelea care s-ar fi facut în lipsa acestei schimbari.
(2) Bunul se restituie în starea în care acesta se afla la momentul restituirii. Deteriorarea ce nu a fost pricinuita de fapta depozitarului ramâne în sarcina deponentului.
(3) În caz de neexecutare culpabila a obligatiei de restituire, daca bunul nu poate fi recuperat în natura de catre deponent, depozitarul are obligatia de a plati despagubiri, al caror cuantum se determina prin raportare la valoarea de înlocuire a bunului, iar nu la valoarea pe care acesta a avut-o la data la care a fost încheiat contractul.

Restituirea catre mostenitorul deponentului Art.2126 – (1) În caz de deces al deponentului, bunul se restituie mostenitorului, la cererea acestuia, chiar daca prin contract fusese desemnata o alta persoana în acest scop. Atunci când exista mai multi mostenitori, restituirea facuta unuia sau unora dintre acestia nu le confera alte drepturi decât cele rezultate din aplicarea prevederilor legale referitoare la mostenire.
(2) Aceste reguli se aplica în mod corespunzator atunci când deponentul este persoana juridica.

Restituirea fructelor si plata dobânzilor
Art.2127 - (1) Depozitarul este obligat sa restituie fructele bunului daca le-a perceput.
(2) Depozitarul nu datoreaza dobânda pentru fondurile banesti depozitate, decât din ziua în care a fost pus în întârziere sa le restituie.

Pluralitate de deponenti sau de depozitari Art.2128 – (1) Când exista mai multi deponenti si nu s-a convenit altfel, depozitarul este liberat prin restituirea bunului unuia dintre ei numai daca obligatia este indivizibila sau solidara între acestia. În celelalte cazuri, restituirea se face conform celor stabilite prin hotarârea instantei.
(2) Daca sunt mai multi depozitari, obligatia de restituire revine aceluia sau acelora în detinerea carora se afla bunul, cu notificarea catre ceilalti depozitari a efectuarii restituirii.

Cazuri de nerestituire a bunului Art.2129 – (1) Depozitarul este aparat de obligatia de a restitui bunul, daca acesta i-a fost cerut de catre proprietar sau de o alta persoana îndreptatita ori daca a fost rechizitionat de autoritatea publica sau daca i-a fost în alt mod ridicat potrivit legii ori a pierit prin caz fortuit.
(2) Atunci când în locul bunului care i-a fost ridicat sau care a pierit depozitarul a primit o suma de bani sau un alt bun, el este obligat sa le predea deponentului.
(3) Daca depozitarul descopera ca bunul depozitat fusese furat ori pierdut, precum si pe adevaratul proprietar al bunului, el trebuie sa-l informeze pe acesta din urma despre depozitul ce i s-a facut si sa-l someze sa îsi exercite drepturile într-un termen determinat si îndestulator, fara încalcarea dispozitiilor penale aplicabile. Numai dupa expirarea acelui termen depozitarul se poate libera prin restituirea lucrului catre deponent.
(4) În toate cazurile, depozitarul este tinut, sub sanctiune de obligare la plata de despagubiri, sa denunte deponentului procesul care i-a fost intentat de revendicant, intervenirea rechizitiei sau a altei masuri de ridicare ori faptul care îl împiedica sa restituie bunul.

Obligatia mostenitorului depozitarului
Art.2130 – Daca mostenitorul depozitarului a vândut cu buna credinta bunul, fara sa fi stiut ca este depozitat, el este tinut sa înapoieze numai pretul primit sau sa cedeze deponentului actiunea sa împotriva cumparatorului, daca pretul nu i-a fost platit.

§3. Obligatiile deponentului

Cheltuieli si despagubiri
Art.2131 – (1) Deponentul este obligat sa ramburseze depozitarului cheltuielile pe care acesta le-a facut pentru pastrarea bunului.
(2) Deponentul trebuie, de asemenea, sa despagubeasca pe depozitar pentru toate pierderile suferite ca urmare a depozitarii bunului, cu exceptia cazului în care depozitarul a primit bunul cunoscând sau trebuind sa cunoasca natura sa periculoasa.

Plata remuneratiei
Art.2132 – (1) Daca nu s-a convenit altfel, plata remuneratiei catre depozitar se face la data restituirii bunului.
(2) În lipsa de stipulatie contrara, daca restituirea are loc înainte de termen, depozitarul nu are dreptul decât la partea din remuneratie convenita, corespunzatoare timpului cât a pastrat bunul.

Sectiunea a 2-a
Depozitul necesar

Notiune
Art.2133 – (1) Daca bunul a fost încredintat unei persoane sub constrângerea unei întâmplari neprevazute, care facea cu neputinta alegerea persoanei depozitarului si întocmirea unui înscris constatator al contractului, depozitul este necesar.
(2) Depozitul necesar poate fi dovedit prin orice mijloc de proba, oricare ar fi valoarea lui.

Obligatia de acceptare Art.2134 – Depozitarul nu poate refuza primirea bunului, decât în cazul în care are un motiv serios pentru aceasta.

Regim juridic Art.2135 – Cu exceptia dispozitiilor cuprinse în prezenta sectiune, depozitul necesar este guvernat de regulile comune privind contractul de depozit.

Sectiunea a 3-a
Depozitul hotelier

Raspunderea pentru bunurile aduse în hotel
Art.2136 – (1) Persoana care ofera publicului servicii de cazare, denumita hotelier, este raspunzatoare, potrivit regulilor privitoare la raspunderea depozitarului, pentru prejudiciul cauzat prin furtul, distrugerea sau deteriorarea bunurilor aduse de client în hotel.
(2) Sunt considerate ca fiind aduse în hotel:
a) bunurile aflate în hotel pe perioada cazarii clientului;
b) bunurile aflate în afara hotelului, pentru care hotelierul, un membru al familiei sale ori un prepus al hotelierului îsi asuma obligatia de supraveghere pe perioada cazarii clientului;
c) bunurile aflate în hotel sau în afara acestuia pentru care hotelierul, un membru al familiei sale ori un prepus al hotelierului îsi asuma obligatia de supraveghere pentru un interval de timp rezonabil, anterior sau ulterior cazarii clientului.
(3) Hotelierul raspunde si pentru vehiculele lasate în garajul hotelului, precum si pentru bunurile care, în mod obisnuit, se gasesc în acestea.
(4) Dispozitiile prezentei sectiuni nu se aplica în cazul animalelor vii.

Raspunderea limitata Art.2137 – Raspunderea hotelierului este limitata pâna la concurenta unei valori de zece ori mai mari decât pretul pentru o zi afisat pentru camera oferita spre închiriere clientului.

Raspunderea nelimitata Art.2138 – Raspunderea hotelierului este nelimitata:
a) daca prejudiciul este cauzat din culpa hotelierului sau a unei persoane pentru care acesta raspunde;
b) daca bunurile au fost încredintate spre pastrare hotelierului;
c) daca hotelierul a refuzat primirea în depozit a bunurilor clientului pe care, potrivit legii, era obligat sa le primeasca.

Lipsa raspunderii Art.2139 – Hotelierul nu raspunde atunci când deteriorarea, distrugerea ori furtul bunurilor clientului este cauzata:
a) de client, de persoana care îl însoteste sau care se afla sub supravegherea sa ori de vizitatorii sai;
b) de un caz de forta majora;
c) de natura bunului.

Obligatii ale hotelierului
Art.2140 – (1) Hotelierul este obligat sa primeasca în depozit documente, bani sau alte obiecte de valoare apartinând clientilor sai.
(2) Hotelierul nu poate refuza depozitul acestor bunuri decât în cazul în care, tinând seama de importanta si conditiile de exploatare ale hotelului, acestea sunt excesiv de valoroase ori sunt incomode sau periculoase.
(3) Hotelierul poate sa examineze bunurile care îi sunt predate spre depozitare si sa ceara depozitarea acestora într-un loc închis sau sigilat.

Caz special
Art.2141 – Hotelierul care pune la dispozitia clientilor sai, în camerele de hotel, o casa de valori nu este presupus a fi primit în depozit bunurile care vor fi depuse de clientii sai în casa de valori. În acest caz, sunt aplicabile dispozitiile art.2137.

Dovada Art.2142– Dovada introducerii bunurilor în hotel poate fi facuta prin martori, indiferent de valoarea acestor bunuri.

Decaderea din dreptul la repararea prejudiciului Art.2143– (1) Clientul este decazut din dreptul la repararea prejudiciului suferit prin furtul, distrugerea sau deteriorarea bunurilor pe care le-a adus el însusi ori care au fost aduse pentru el în hotel daca:
a) de îndata ce a cunoscut prejudiciului, nu a înstiintat administratia hotelului;
b) nu a exercitat dreptul la actiunea în repararea prejudiciului în termen de sase luni de la data producerii acestuia.
(2) Dispozitiile alin.(1) nu sunt aplicabile în privinta bunurilor prevazute la art.2138 lit.b) si c).

Dreptul de retentie
Art.2144– În cazul neplatii de catre client a pretului camerei si a serviciilor hoteliere prestate, hotelierul are un drept de retentie asupra bunurilor aduse de client, cu exceptia documentelor si a efectelor personale fara valoare comerciala.

Valorificarea bunurilor
Art.2145 – Hotelierul poate dispune de bunurile asupra carora si-a exercitat dreptul de retentie, potrivit regulilor prevazute de Codul de procedura civila în materia urmaririi silite mobiliare. În acest scop, contractul de depozit hotelier constituie titlu executoriu, în temeiul caruia hotelierul poate cere sechestrarea bunurilor cu privire la care si-a exercitat dreptul de retentie.

Localuri asimilate hotelurilor
Art.2146 – Dispozitiile prezentei sectiuni se aplica în mod corespunzator si bunurilor aduse în localuri destinate spectacolelor publice, sanatorii, spitale, restaurante, pensiuni, vagoane de dormit si altele asemanatoare.

Sectiunea a 4-a
Sechestrul conventional

Notiune Art.2147 - Sechestrul conventional este depozitul prin care doua sau mai multe persoane încredinteaza unui tert, denumit administrator-sechestru, unul sau mai multe bunuri mobile ori imobile în privinta carora exista o contestatie sau incertitudine juridica, cu obligatia pentru acesta de a le pastra si a le restitui celui recunoscut ca titular al dreptului.

Obligatiile, drepturile si puterile administratorului –sechestru
Art.2148 - Obligatiile, drepturile si puterile administratorului - sechestru sunt determinate prin conventia partilor, iar în lipsa se aplica regulile prezentei sectiuni.

Conservarea si înstrainarea obiectului sechestrului
Art.2149 - (1) Administratorul-sechestru este tinut sa pazeasca si sa conserve obiectul sechestrului cu diligenta unui depozitar.
(2) Daca natura bunului o cere, administratorul-sechestru este tinut sa îndeplineasca acte de administrare, regulile din materia mandatului fiind aplicabile în mod corespunzator.
(3) Cu autorizarea instantei judecatoresti, administratorul-sechestru poate sa înstraineze bunul, în cazul în care acesta nu poate fi conservat sau daca, pentru un alt motiv, masura înstrainarii este vadit necesara.

Liberarea administratorului - sechestru
Art.2150 - (1) Administratorul-sechestru trebuie sa predea bunul celui desemnat de instanta judecatoreasca sau, dupa caz, celui indicat prin acordul tuturor partilor care l-au numit.
(2) Pâna la finalizarea contestatiei sau pâna la încetarea starii de incertitudine juridica, administratorul-sechestru nu va putea fi liberat, decât prin acordul tuturor partilor care l-au numit sau, pentru motive temeinice, prin hotarâre judecatoreasca.

Remuneratie, cheltuieli si despagubiri Art.2151 - (1) Daca nu s-a convenit altfel, administratorul-sechestru are dreptul la o remuneratie.
(2) Chiar si în cazul sechestrului cu titlu gratuit, administratorul-sechestru are dreptul la restituirea tuturor cheltuielilor facute pentru conservarea si administrarea bunului sechestrat, precum si la plata despagubirilor pentru pierderile suferite în legatura cu acesta.

Sechestrul judiciar
Art.2152 - Sechestrul poate fi dispus de instanta de judecata. În acest caz, se aplica prevederile Codului de procedura civila si, în completare, dispozitiile prezentei sectiuni, în masura în care acestea sunt compatibile.

Capitolul XIII
Contractul de împrumut
Sectiunea 1
Dispozitii generale

Felurile împrumutului
Art.2153 - Împrumutul este de doua feluri: împrumutul de folosinta, numit si comodat, si împrumutul de consumatie.

Promisiunea de împrumut
Art.2154 - Atunci când bunul se afla în detinerea beneficiarului, iar promitentul refuza sa încheie contractul, instanta, la cererea celeilalte parti, poate sa pronunte o hotarâre care sa tina loc de contract, daca cerintele legii pentru validitatea acestuia sunt îndeplinite.

Sectiunea a 2-a
Împrumutul de folosinta

Notiune
Art.2155 - Împrumutul de folosinta este contractul cu titlu gratuit prin care o parte, numita comodant, remite un bun mobil sau imobil celeilalte parti, numite comodatar, pentru a se folosi de acest bun, cu obligatia de a-l restitui dupa un anumit timp.

Calitatea de comodant Art.2156 - Daca nu i s-a interzis prin lege sau contract, orice persoana care are dreptul de a folosi bunul poate fi comodant.

Obligatia comodatarului
Art.2157 - (1) Comodatarul este tinut sa pazeasca si sa conserve bunul împrumutat cu prudenta si diligenta.
(2) Comodatarul nu poate folosi bunul împrumutat decât în conformitate cu destinatia acestuia determinata prin contract ori, în lipsa, dupa natura bunului. El nu poate permite unui tert sa îl foloseasca, decât cu aprobarea prealabila a comodantului.

Pieirea bunului
Art.2158 - (1) Comodatarul nu raspunde pentru pierderea ori deteriorarea bunului rezultata numai din folosinta în scopul careia bunul i-a fost împrumutat.
(2) Daca însa comodatarul foloseste bunul cu alta destinatie decât aceea pentru care i-a fost împrumutat sau daca prelungeste folosinta dupa scadenta restituirii, comodatarul raspunde de pieirea bunului, chiar daca aceasta se datoreaza unei forte majore, afara de cazul când dovedeste ca bunul ar fi pierit oricum din cauza acelei forte majore.

Posibilitatea salvarii bunului Art.2159 - Comodatarul raspunde pentru pieirea bunului împrumutat când aceasta este cauzata de forta majora de care comodatarul l-ar fi putut feri întrebuintând un bun propriu sau când, neputând salva decât unul dintre cele doua bunuri, l-a preferat pe al sau.

Cheltuieli facute cu bunul
Art.2160 - (1) Comodatarul suporta cheltuielile pe care le-a facut pentru a folosi bunul.
(2) Cu toate acestea, comodatarul are dreptul sa-i fie rambursate cheltuielile pentru lucrarile necesare asupra bunului care nu puteau fi prevazute la încheierea contractului, atunci când comodantul, înstiintat în prealabil, nu s-a opus efectuarii lor ori când, din cauza urgentei lucrarilor, acesta nu a putut fi înstiintat în timp util.

Raspunderea comodantului pentru vicii ascunse Art.2161 - Comodantul care, la data încheierii contractului, cunostea viciile ascunse ale bunului împrumutat si care nu l-a prevenit pe comodatar despre acestea este tinut sa repare prejudiciul suferit din aceasta cauza de comodatar.

Dreptul de retentie
Art.2162 - În niciun caz, comodatarul nu poate invoca dreptul de retentie pentru obligatiile ce s-ar naste în sarcina comodantului.

Pluralitatea de comodatari Art.2163 - Daca mai multe persoane au împrumutat împreuna acelasi bun, ele raspund solidar fata de comodant.

Restituirea bunului
Art.2164 - (1) Comodatarul este obligat sa înapoieze bunul la împlinirea termenului convenit sau, în lipsa de termen, dupa ce s-a folosit de bun potrivit conventiei.
(2) Daca termenul nu este convenit, iar contractul nu prevede întrebuintarea pentru care s-a împrumutat bunul, comodatarul este obligat sa înapoieze bunul la cererea comodantului.

Restituirea intempestiva anticipata
Art.2165 - Comodantul poate cere restituirea bunului înainte de momentul prevazut la art.2164 alin.(1) atunci când are el însusi o nevoie urgenta si neprevazuta de bun, atunci când comodatarul decedeaza sau atunci când acesta îsi încalca obligatiile.

Titlu executoriu Art.2166 – (1) În ceea ce priveste obligatia de restituire, contractul de comodat constituie titlu executoriu în cazul încetarii prin decesul comodatarului sau prin expirarea termenului.
(2) Daca nu s-a stipulat un termen pentru restituire, contractul de comodat constituie titlu executoriu numai în cazul în care nu se prevede întrebuintarea pentru care s-a împrumutat bunul.

Sectiunea a 3-a
Împrumutul de consumatie

§1. Dispozitii comune

Notiune
Art.2167 - Împrumutul de consumatie este contractul prin care împrumutatorul remite împrumutatului o suma de bani sau alte asemenea bunuri fungibile si consumptibile prin natura lor, iar împrumutatul se obliga sa restituie dupa o anumita perioada de timp aceeasi suma de bani sau cantitate de bunuri de aceeasi natura si calitate.

Natura împrumutului Art.2168 - (1) În lipsa unei stipulatii contrare, împrumutul se prezuma a fi cu titlu gratuit.
(2) Pâna la proba contrara, împrumutul care are ca obiect o suma de bani se prezuma a fi cu titlu oneros.

Transferul proprietatii si al riscurilor Art.2169 - Prin încheierea valabila a contractului, împrumutatul devine proprietarul bunului si suporta riscul pieirii acestuia.

Termenul de restituire stabilit de parti Art.2170 - Termenul de restituire se prezuma a fi stipulat în favoarea ambelor parti, iar daca împrumutul este cu titlu gratuit, numai în favoarea împrumutatului.

Termenul de restituire stabilit de instanta
Art.2171 - (1) Daca nu a fost convenit un termen de restituire, acesta va fi stabilit de instanta, tinându-se seama de scopul împrumutului, de natura obligatiei si a bunurilor împrumutate, de situatia partilor si de orice alta împrejurare relevanta.
(2) Daca însa s-a stipulat ca împrumutatul va plati numai când va avea resursele necesare, instanta, constatând ca împrumutatul le detine sau le putea obtine intre timp, nu va putea acorda un termen de plata mai mare de trei luni.

Prescriptie
Art.2172 - (1) Cererea pentru stabilirea termenului de plata se solutioneaza potrivit regulilor aplicabile ordonantei presedintiale.
(2) În cazul prevazut la art.2171 alin.(l), cererea este supusa prescriptiei, care începe sa curga de la data încheierii contractului.

Restituirea împrumutului Art.2173 – (1) În lipsa unei stipulatii contrare, împrumutatul este tinut sa restituie aceeasi cantitate si calitate de bunuri pe care a primit-o, oricare ar fi cresterea sau scaderea pretului acestora.
(2) În cazul în care împrumutul poarta asupra unei sume de bani, împrumutatul nu este tinut sa înapoieze decât suma nominala primita, oricare ar fi variatia valorii acesteia, daca partile nu au convenit altfel.

Restituirea prin echivalent Art.2174 - Daca nu este posibil sa se restituie bunuri de aceeasi natura, calitate si în aceeasi cantitate, împrumutatul este obligat sa plateasca valoarea lor la data si locul unde restituirea trebuia sa fie facuta.

Raspunderea pentru vicii
Art.2175 – (1) Împrumutatorul este tinut, întocmai ca si comodantul, sa repare prejudiciul cauzat de viciile bunului împrumutat.
(2) În cazul împrumutului cu titlu oneros, împrumutatorul este raspunzator de prejudiciul suferit de împrumutat din cauza viciilor bunurilor împrumutate, aplicându-se în mod corespunzator regulile referitoare la garantia vânzatorului.

§2. Împrumutul cu dobânda

Domeniu de aplicare
Art.2176 - Dispozitiile referitoare la împrumutul cu dobânda sunt aplicabile, în mod corespunzator, ori de câte ori, în temeiul unui contract, se naste si o obligatie de plata, cu termen, a unei sume de bani ori a altor bunuri de gen, în masura în care nu exista reguli particulare privind validitatea si executarea acelei obligatii.

Modalitati ale dobânzii
Art.2177 - Dobânda se poate stabili în bani ori în alte prestatii sub orice titlu sau denumire la care împrumutatul se obliga ca echivalent al folosintei capitalului.

Curgerea dobânzii Art.2178 - Împrumutul unei sume de bani produce dobânda din ziua în care suma a fost remisa împrumutatului.

Plata anticipata a dobânzii Art.2179 - Plata anticipata a dobânzii nu se poate efectua decât pe cel mult sase luni. Daca rata dobânzii este determinabila, eventualele surplusuri sau deficite sunt supuse compensarii de la o rata la alta, pe toata durata împrumutului, cu exceptia ultimei rate care ramâne întotdeauna câstigata în întregime de împrumutator.

Capitolul XIV
Contractul de cont curent

Notiune
Art.2180 – (1) Contractul de cont curent este acela prin care partile, denumite corentisti, se obliga sa înscrie într-un cont creantele decurgând din remize reciproce, considerându-le neexigibile si indisponibile pâna la închiderea contului.
(2) Soldul creditor al contului la încheierea sa constituie o creanta exigibila. Daca plata acestuia nu este ceruta, soldul constituie prima remiza dintr-un nou cont si contractul este considerat reînnoit pe durata nedeterminata.

Credite excluse
Art.2181 - (1) Creantele care nu pot face obiectul compensatiei nu pot face obiectul unui cont curent si nu se vor înscrie în acesta sau, daca sunt înscrise, înscrierea se considera nescrisa.
(2) În cazul contractului încheiat între profesionisti, se vor înscrie în cont exclusiv creantele derivând din exercitiul activitatii profesionale, daca nu se prevede expres contrariul.

Efecte principale
Art.2182 - Prin contractul de cont curent, proprietatea remizelor se transfera primitorului, prin înregistrarea acestora în cont. Obligatiile nascute din remizele anterioare se noveaza si creantele reciproce se compenseaza pâna la concurenta debitului si creditului, sub rezerva platii soldului creditor. Dobânzile curg pentru fiecare suma de la data înscrierii în cont pâna la încheierea contului si se socotesc pe zile, daca partile nu convin altfel.

Drepturile la plata comisioanelor si restituirea cheltuielilor
Art.2183 - Drepturile la plata comisioanelor si la restituirea cheltuielilor pentru operatiunile înscrise în cont, sunt la rândul lor incluse în cont, daca nu se prevede expres contrariul.
Actiuni si exceptii referitoare la acte si operatiuni trecute în cont
Art.2184 - (1)Înscrierea unei creante în cont curent nu împiedica exercitiul actiunilor si exceptiilor referitoare la validitatea actelor sau operatiunilor care au dat loc remizelor.
(2) Daca un act sau o operatiune este nula, anulata, reziliata sau rezolvita, înscrierea remizelor efectuate în temeiul acestora este stornata.

Garantiile creantelor trecute în cont nu se sting
Art.2185 - (1) Garantiile reale sau personale aferente creantelor înscrise în cont ramân în fiinta si vor fi exercitate asupra soldului creditor la încheierea contului, în limita creditului garantat.
(2) Daca o creanta garantata de un fideiusor sau de un coobligat a fost înscrisa în cont, acestia ramân obligati conform contractului de fideiusiune pentru cuantumul datoriei garantate, fata de corentistul care, la închiderea contului, are un sold creditor.

Înscrierea unui titlu de credit
Art.2186 - Înscrierea în cont a unui titlu de credit este prezumata facuta sub rezerva încasarii, daca nu se prevede expres contrariul.

Înscrierea unei creante sub rezerva încasarii
Art.2187 - (1) În caz de cesiune de creanta înscrisa în cont, înscrierea este facuta pe riscul cesionarului, daca din vointa partilor nu rezulta altfel sau daca nu este facuta cu rezerva expresa privind încasarea acesteia.
(2) Daca creanta nu a fost platita, corentistul cesionar poate fie sa restituie creanta cedentului, stornând partida din cont, fie sa-si valorifice drepturile împotriva debitorului. Corentistul cedent poate storna creanta în tot sau în parte, chiar si dupa executarea infructuoasa a debitorului, în proportia creantei ramasa neacoperita prin executare.

Încheierea contului
Art.2188 - Încheierea contului curent si lichidarea soldului se face la scadenta prevazuta în contract sau la momentul încetarii contractului de cont curent. Partile pot decide termene intermediare de încheiere a contului, iar în acest caz soldul creditor se înscrie ca prima partida în noul cont.
(2) Soldul creditor constituie o creanta lichida si exigibila la care se va calcula dobânda conventionala de la data încheierii contului, daca nu este trecuta într-un cont nou. Daca soldul nu este trecut într-un cont nou, se va calcula, în lipsa de stipulatie contrara, dobânda legala, de la data încheierii contului.

Aprobarea contului
Art.2189 - (1) Extrasul sau raportul de cont trimis de un corentist celuilalt se prezuma aprobat, daca nu este contestat de acesta din urma în termenul prevazut în contract sau, în lipsa unui termen, într-un termen rezonabil dupa uzantele locului sau practicile dintre parti. În lipsa unor astfel de uzante sau practici, se va tine seama de natura operatiunilor si situatia partilor.
(2) Aprobarea contului nu exclude dreptul de a contesta în urma contul pentru erori de înregistrare sau de calcul, pentru omisiuni sau dubla înregistrare, în termen de 1 luna de la data aprobarii extrasului sau raportului de cont, ori de la încheierea contului, sub sanctiunea decaderii. Contestarea contului se face prin scrisoare recomandata trimisa celeilalte parti în termenul de o luna.

Executarea si poprirea
Art.2190 – Numai soldul creditor rezultat la încetarea contractului de cont-curent poate fi supus executarii sau popririi.
Termen de prescriptie
Art.2191 – Dreptul la actiune pentru rectificarea erorilor de calcul, facute cu ocazia stabilirii soldului, a omisiunilor, a înscrierilor duble si altora asemenea, se va prescrie în termen de un an de la data comunicarii extrasului de cont-curent.
Încetarea contractului de cont-curent
Art.2192 – (1) Contractul de cont curent înceteaza de drept la expirarea termenului convenit expres de parti în cuprinsul contractului sau în urma, prin conventie separata încheiata în forma scrisa.
(2) În cazul contractului încheiat pe durata nedeterminata, fiecare parte poate declara încetarea acestuia la încheierea contului, înstiintând pe cealalta parte cu 15 zile înainte.
(3) În caz de incapacitate, insolventa sau moarte, oricare dintre corentist, reprezentantul incapabilului sau mostenitor, poate denunta contractul înstiintând cealalta parte cu 15 zile înainte.

Conturi curente bancare
Art.2193 - Dispozitiile prezentului capitol se aplica depozitelor în cont-curent, deschiderii de credit în cont curent, precum si celorlalte contracte de conturi curente bancare în care se pot face remize reciproce, chiar daca se cunoaste în avans ca soldul final va fi creditor sau debitor numai pentru una din parti, daca legea speciala nu prevede altfel.

Capitolul XV
Contul bancar curent si alte contracte bancare

Sectiunea 1
Contul bancar curent

Dreptul de a dispune de soldul creditor
Art.2194 - În cazul în care depozitul bancar, creditul sau orice alta operatiune bancara se realizeaza prin contul curent, titularul contului poate sa dispuna în orice moment de soldul creditor al contului, cu respectarea termenului de preaviz, daca acesta a fost convenit de parti.

Compensarea reciproca a soldurilor
Art.2195 - În cazul în care între institutia de credit si client exista mai multe raporturi juridice sau mai multe conturi, chiar si în monede diferite, soldurile active si pasive se compenseaza reciproc, afara de cazul în care partile au convenit altfel.

Cotitularii unui cont curent
Art.2196 - În cazul în care un cont curent are mai multi titulari si s-a convenit ca fiecare dintre acestia are dreptul sa efectueze singur operatiuni în cont, cotitularii sunt considerati creditori sau debitori în solidar pentru soldul contului.

Contul curent indiviz
Art.2197 - (1)În cazul în care titularul contului decedeaza, pâna la efectuarea partajului, mostenitorii sunt considerati titulari coindivizari ai contului, pentru efectuarea operatiunilor în cont fiind necesar consimtamântul tuturor coindivizarilor.
(2) Creditorul personal al unuia dintre comostenitori nu poate urmari silit prin poprire soldul creditor al contului indiviz. El poate doar sa ceara partajul.
(3) Comostenitorii sunt tinuti divizibil fata de institutia de credit pentru soldul debitor al contului, daca prin lege sau prin conventie nu se stabileste altfel.
(4) Dispozitiile prezentului articol sunt aplicabile în mod corespunzator si în alte cazuri de indiviziune între titularii contului curent, daca prin lege nu se prevede altfel.

Denuntarea unilaterala
Art.2198 - În cazul în care operatiunea bancara realizata prin contul curent este încheiata pe durata nedeterminata, oricare dintre parti poate sa denunte contractul de cont curent, cu respectarea unui termen de preaviz de cincisprezece zile, daca din contract sau din uzante nu rezulta un alt termen.

Executarea împuternicirilor primite
Art.2199 - (1) Institutia de credit raspunde potrivit dispozitiilor prevazute în materia contractului de mandat pentru executarea împuternicirilor primite de la titularul contului sau de la un alt client.
(2) Daca împuternicirea primita trebuie executata pe o piata unde nu exista sucursale ale institutiei de credit, aceasta poate sa împuterniceasca la rândul ei o filiala a sa, o institutie de credit corespondenta sau o alta institutie de credit.

Termen de prescriptie
Art.2200 - (1) Daca prin lege nu se prevede altfel sau daca partile nu au stipulat expres un alt termen, dreptul la actiunea în restituirea soldului creditor rezultat la închiderea contului curent se prescrie în termen cinci ani de la data închiderii contului curent.
(2) În cazul în care contul curent a fost închis din initiativa institutiei de credit, termenul de prescriptie se calculeaza de la data la care titularul sau, dupa caz, fiecare cotitular al contului a fost notificat în acest sens prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire la ultimul domiciliu sau sediu adus la cunostinta institutiei de credit.

Sectiunea a 2-a
Depozitul bancar

Depozitul de fonduri
Art.2201 - (1) Prin constituirea unui depozit de fonduri la o banca, aceasta dobândeste proprietatea asupra sumelor de bani depuse si este obligata sa restituie aceeasi cantitate monetara, de aceeasi specie, la termenul convenit sau, dupa caz, oricând, la cererea deponentului, cu respectarea termenului de preaviz stabilit de parti ori, în lipsa, de uzante.
(2) În lipsa de stipulatie contrara, depunerile si retragerile se efectueaza la sediul bancii unde a fost constituit depozitul.

Depozitul de titluri
Art.2202 – (1) Prin constituirea unui depozit de titluri, banca este împuternicita cu administrarea acestora. În lipsa de dispozitii speciale, prevederile art.62220 – 62285 sunt aplicabile în mod corespunzator.
(2) Banca are dreptul la rambursarea cheltuielilor efectuate pentru operatiunile necesare, precum si, în masura stabilita prin conventie sau prin uzante, la o remuneratie.
(3) Este considerata nescrisa orice clauza prin care banca este exonerata de raspundere pentru neexecutarea obligatiilor care îi revin în administrarea titlurilor cu prudenta si diligenta.

Sectiunea a 3-a
Facilitatea de credit

Notiune
Art.2203 - Facilitatea de credit este contractul prin care institutia de credit se obliga sa tina la dispozitia clientului o suma de bani pentru o perioada de timp determinata sau nedeterminata.

Utilizarea creditului
Art.2204 - Daca partile nu au stipulat altfel, clientul poate sa utilizeze creditul în mai multe transe, potrivit uzantelor, si poate, prin rambursari succesive, sa reînnoiasca suma disponibila.

Denuntarea unilaterala
Art.2205 - (1) În lipsa unei clauze contrare, banca nu poate sa denunte contractul înainte de împlinirea termenului decât pentru justa cauza.
(2) Denuntarea unilaterala stinge de îndata dreptul clientului de a utiliza creditul, iar banca trebuie sa acorde un termen de cel putin cincisprezece zile pentru restituirea sumelor utilizate si a accesoriilor acestora.
(3) Daca facilitatea de credit s-a încheiat pe durata nedeterminata, fiecare dintre parti poate sa denunte contractul, cu respectarea unui termen de preaviz de cincisprezece zile, daca din contract sau din uzante nu rezulta astfel.

Sectiunea a 4-a
Închirierea casetelor de valori

Obligatia bancii
Art.2206 - În executarea contractului de închiriere a casetei de valori, banca raspunde fata de client pentru asigurarea unei încaperi adecvate si sigure, precum si pentru integritatea casetei.

Deschiderea casetei de valori
Art.2207 - (1) În cazul în care caseta este închiriata mai multor persoane, oricare dintre acestea poate cere deschiderea casetei, daca nu s-a stipulat altfel prin contract.
(2) În caz de deces al clientului sau al unuia dintre clientii care foloseau aceeasi caseta, banca, odata ce a fost înstiintata, nu poate sa consimta la deschiderea casetei decât cu acordul tuturor celor îndreptatiti sau, în lipsa, în conditiile stabilite de instanta de judecata.
(3) Dispozitiile alin.(2) se aplica în mod corespunzator si în cazul încetarii sau reorganizarii persoanei juridice.

Deschiderea fortata a casetei de valori
Art.2208 - (1) La împlinirea termenului prevazut în contract, dupa expirarea unei perioade de trei luni de la notificarea adresata clientului, banca poate cere instantei de judecata, pe cale de ordonanta presedintiala, autorizarea de a deschide caseta. Notificarea clientului se poate face prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire.
(2) Deschiderea casetei se face în prezenta unui notar public si, dupa caz, cu respectarea masurilor de prudenta stabilite de instanta.
(3) Instanta de judecata poate, de asemenea, sa dispuna masuri de conservare a obiectelor descoperite, precum si vânzarea acestora în masura necesara acoperirii chiriei si cheltuielilor efectuate de banca, precum si, daca este cazul, a prejudiciului cauzat bancii.

Capitolul XVI
Contractul de asigurare

Sectiunea 1
Dispozitii comune

Notiune Art.2209 - (1) Prin contractul de asigurare, contractantul asigurarii sau asiguratul se obliga sa plateasca o prima asiguratorului, iar acesta din urma se obliga ca, în cazul producerii riscului asigurat, sa plateasca o indemnizatie, dupa caz, asiguratului, beneficiarului asigurarii sau tertului pagubit.
(2) Contractantul asigurarii este persoana care încheie contractul pentru asigurarea unui risc privind o alta persoana si se obliga fata de asigurator sa plateasca prima de asigurare.

Forma si dovada
Art.2210 - (1) Pentru a putea fi dovedit, contractul de asigurare trebuie sa fie încheiat în scris. Contractul nu poate fi probat cu martori, chiar atunci când exista un început de dovada scrisa. Daca documentele de asigurare au disparut prin forta majora sau caz fortuit si nu exista posibilitatea obtinerii unui duplicat, existenta si continutul lor pot fi dovedite prin orice mijloc de proba.
(2) Încheierea contractului de asigurare se constata prin polita de asigurare sau certificatul de asigurare emis si semnat de asigurator ori prin nota de acoperire emisa si semnata de brokerul de asigurare.
(3) Documentele care atesta încheierea unei asigurari pot fi semnate si certificate prin mijloace electronice.

Polita de asigurare
Art.2211 - (1) Polita de asigurare trebuie sa indice cel putin:
a) numele sau denumirea, domiciliul ori sediul partilor contractante, precum si numele beneficiarului asigurarii, daca acesta nu este parte la contract;
b) obiectul asigurarii;
c) riscurile ce se asigura;
d) momentul începerii si cel al încetarii raspunderii asiguratorului;
e) primele de asigurare;
f) sumele asigurate.
(2) Alte elemente pe care trebuie sa le cuprinda polita de asigurare se stabilesc prin norme adoptate de organul de stat în a carui competenta, potrivit legii, intra supravegherea activitatii din domeniul asigurarilor.

Categorii de documente de asigurare
Art.2212 - Documentul de asigurare poate fi, dupa caz, nominal, la ordin sau la purtator

Informatii privind riscul
Art.2213 - (1) Persoana care încheie asigurarea este obligata sa raspunda în scris la întrebarile formulate de asigurator, precum si sa declare, la data încheierii contractului, orice informatii sau împrejurari pe care le cunoaste si care, de asemenea, sunt esentiale pentru evaluarea riscului.
(2) Daca împrejurarile esentiale privind riscul se modifica în cursul executarii contractului, asiguratul este obligat sa comunice în scris asiguratorului modificarea survenita. Aceeasi obligatie îi revine s contractantului asigurarii care a luat cunostinta de modificarea survenita.

Declaratii inexacte sau reticenta privind riscul
Art.2214 - (1) În afara de cauzele generale de nulitate, contractul de asigurare este nul în caz de declaratie inexacta sau de reticenta, facute cu rea-credinta, de catre asigurat ori contractantul asigurarii cu privire la împrejurari care, daca ar fi fost cunoscute de catre asigurator, l-ar fi determinat pe acesta sa nu îsi dea consimtamântul ori sa nu îl dea în aceleasi conditii, chiar daca declaratia sau reticenta nu a avut influenta asupra producerii riscului asigurat. Primele platite ramân dobândite asiguratorului, care, de asemenea, are poate cere si plata primelor cuvenite pâna la momentul în care a luat cunostinta de cauza de nulitate.
(2) Declaratia inexacta sau reticenta din partea asiguratului ori a contractantului asigurarii a carui rea-credinta nu a putut fi stabilita nu atrage nulitatea asigurarii. În cazul în care constatarea declaratiei inexacte sau a reticentei are loc anterior producerii riscului asigurat, asiguratorul are dreptul fie de a mentine contractul solicitând majorarea primei, fie de a rezilia contractul la împlinirea unui termen de zece zile calculate de la notificarea primita de asigurat, restituindu-i acestuia din urma partea din primele platite aferenta perioadei în cadrul careia asigurarea nu mai functioneaza. Atunci când constatarea declaratiei inexacte sau a reticentei are loc ulterior producerii riscului asigurat, indemnizatia se reduce în raport cu proportia dintre nivelul primelor platite si nivelul primelor ce ar fi trebuit sa fie platite.

Caz special
Art.2215 - (1) Contractul se desfiinteaza de drept în cazul în care, înainte ca obligatia asiguratorului sa înceapa a produce efecte, riscul asigurat s-a produs ori producerea acestuia a devenit imposibila, precum si daca, dupa ce obligatia mentionata a început sa produca efecte, intervenirea riscului asigurat a devenit imposibila, contractul se desfiinteaza de drept. Atunci când asiguratul sau contractantul asigurarii a platit, fie si partial, prima de asigurare, acesta este îndreptatit sa o recupereze proportional cu perioada neexpirata a contractului de asigurare.
(2) Diferenta dintre prima platita si cea calculata conform alin.(1) se restituie asiguratului sau contractantului asigurarii numai în cazurile în care nu s-au platit ori nu se datoreaza despagubiri pentru evenimente produse în perioada de valabilitate a asigurarii.

Plata primelor de asigurare
Art.2216 - (1) Asiguratul este obligat sa plateasca primele de asigurare la termenele stabilite în contract.
(2) Partile pot conveni ca plata primelor de asigurare sa se faca integral ori în rate. Daca nu s-a convenit altfel, plata se face la sediul asiguratorului sau al împuternicitilor acestuia.
(3) Dovada platii primelor de asigurare revine asiguratului.
(4) Daca nu s-a convenit altfel, asiguratorul poate rezilia contractul în cazul în care sumele datorate de asigurat, cu titlu de prima, nu sunt platite la scadenta.
(5) Asiguratorul este obligat sa îl informeze pe asigurat în privinta consecintelor neplatii primelor la termenul de plata pentru cazul prevazut la alin.(4) si sa prevada aceste consecinte în contractul de asigurare.
(6) Asiguratorul are dreptul de a compensa primele ce i se datoreaza pâna la sfârsitul anului de asigurare, în temeiul oricarui contract, cu orice indemnizatie cuvenita asiguratului sau beneficiarului.

Comunicarea producerii riscului asigurat
Art.2217 - (1) Asiguratul este obligat sa comunice asiguratorului producerea riscului asigurat, în termenul prevazut în contractul de asigurare.
(2) În caz de neîndeplinire a obligatiei prevazute la alineatul precedent asiguratorul are dreptul sa refuze plata indemnizatiei, daca din acest motiv nu a putut determina cauza producerii evenimentului asigurat si întinderea pagubei.
(3) Comunicarea producerii riscului asigurat se poate face si catre brokerul de asigurare care, în acest caz, are obligatia de a face la rândul sau comunicarea catre asigurator, în termenul prevazut în contractul de asigurare.

Plata indemnizatiei de asigurare
Art.2218 - (1) În cazul producerii riscului asigurat, asiguratorul trebuie sa plateasca indemnizatia de asigurare în conditiile prevazute în contract.. Atunci când exista neîntelegere asupra cuantumului indemnizatiei de asigurare, partea necontestata din aceasta se va plati de asigurator anterior solutionarii neîntelegerii prin buna-învoiala sau de catre instanta judecatoreasca.
(2) În cazurile stabilite prin contractul de asigurare, în asigurarile de bunuri si de raspundere civila, asiguratorul nu datoreaza indemnizatie daca riscul asigurat a fost produs cu intentie de catre asigurat, de beneficiarul asigurarii ori de un membru din conducerea persoanei juridice asigurate, care lucreaza în aceasta calitate.
(3) În cazul în care partile convin, dispozitiile alin.(2) se aplica si atunci când riscul asigurat a fost produs de catre:
a) persoanele fizice majore care, în mod statornic, locuiesc si gospodaresc împreuna cu asiguratul sau beneficiarul asigurarii;
b) prepusii asiguratului sau ai beneficiarului asigurarii.

Denuntarea unilaterala a contractului
Art.2219 - Denuntarea contractului de asigurare de catre una dintre parti se poate efectua numai cu respectarea unui termen de preaviz de cel putin 20 de zile calculate de la data primirii notificarii de catre cealalta parte.

Subrogarea asiguratorului
Art.2220 - (1) În limitele indemnizatiei platite, asiguratorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurarii împotriva celor raspunzatori de producerea pagubei, cu exceptia asigurarilor de persoane.
(2) Asiguratul raspunde pentru prejudiciile aduse asiguratorului prin acte care ar împiedica realizarea dreptului prevazut de alin.(1).
(3) Asiguratorul poate renunta, în tot sau în parte, la exercitarea dreptului conferit de alin.(1).

Opozabilitatea contractului Art.2221 - Asiguratorul poate opune titularului sau detinatorului documentului de asigurare ori tertului sau beneficiarului asigurarii care invoca drepturi ce decurg din acest document toate apararile întemeiate pe contractul încheiat initial.

Domeniu de aplicare
Art.2222 -Asigurarile obligatorii se reglementeaza prin legi speciale.

Sectiunea a 2-a
Asigurarea de bunuri

Notiune
Art.2223 - În cazul asigurarii de bunuri, asiguratorul se obliga ca, la producerea riscului asigurat, sa plateasca o despagubire asiguratului, beneficiarului asigurarii sau altor persoane îndreptatite.

Interesul asigurarii
Art.2224 - Asiguratul trebuie sa aiba un interes cu privire la bunul asigurat.

Prevenirea producerii riscului asigurat
Art.2225 - (1) Asiguratul este obligat sa întretina bunul asigurat în conditii corespunzatoare, în scopul prevenirii producerii riscului asigurat.
(2) Asiguratorul are dreptul sa verifice modul în care bunul asigurat este întretinut.
(3) În cazurile prevazute în contract, la producerea riscului, asiguratul este obligat sa ia pe seama asiguratorului si în cadrul sumei asigurate, potrivit cu împrejurarile, masuri pentru limitarea pagubelor.

Despagubirea
Art.2226 - (1) Despagubirea se stabileste în functie de starea bunului din momentul producerii riscului asigurat. Ea nu poate depasi valoarea bunului din acel moment, cuantumul pagubei si nici suma asigurata.
(2) Partile pot stipula o clauza conform careia asiguratul ramâne propriul sau asigurator pentru o fransiza, în privinta careia asiguratorul nu este obligat sa plateasca despagubire.

Asigurare partiala
Art.2227 - În cazul în care contractul de asigurare s-a încheiat pentru o suma asigurata care este inferioara valorii bunului si daca partile nu au stipulat altfel, despagubirea cuvenita se reduce corespunzator raportului dintre suma prevazuta în contract si valoarea bunului.

Asigurarea multipla
Art.2228 - (1) Asiguratul trebuie sa declare existenta tuturor asigurarilor referitoare la acelasi bun, aceasta obligatie revenindu-i atât la data încheierii contractelor de asigurare, cât si pe parcursul executarii acestora.
(2) Atunci când exista mai multe asigurari încheiate pentru acelasi bun, fiecare asigurator este obligat la plata proportional cu suma asigurata si pâna la concurenta acesteia, fara ca asiguratul sa poata încasa o despagubire mai mare decât prejudiciul efectiv, consecinta directa a riscului.

Înstrainarea bunului asigurat
Art.2229 - (1) Daca nu s-a convenit altfel, înstrainarea bunului asigurat nu determina încetarea contractului de asigurare, care va produce efecte între asigurator si dobânditor.
(2) Asiguratul, care nu comunica asiguratorului înstrainarea survenita si dobânditorului existenta contractului de asigurare, ramâne obligat sa plateasca primele care devin scadente ulterior datei înstrainarii.

Sectiunea a 3-a
Asigurarile de credite si garantii si asigurarile de pierderi financiare

Asigurarile de credite si garantii
Art.2230 - (1) Asigurarile de credite si garantii pot avea ca obiect acoperirea riscurilor de insolvabilitate generala, de credit de export, de vânzare cu plata pretului în rate, de credit ipotecar, de credit agricol, de garantii directe sau indirecte, precum si altele asemenea, conform normelor adoptate de organul de stat în a carui competenta, potrivit legii, intra supravegherea activitatii din domeniul asigurarilor.
(2) Daca s-a convenit ca printr-un contract de asigurare directa de credite si garantii sa se acopere riscul ca un debitor al asiguratului sa nu plateasca un credit care i s-a acordat, asiguratorul nu poate conditiona plata indemnizatiei de asigurare de declansarea de catre asigurat împotriva acelui debitor a procedurilor de reparare a prejudiciului, inclusiv prin executare silita.

Asigurarile de pierderi financiare
Art.2231 - Daca nu s-a convenit altfel prin contractul de asigurare, indemnizatia pentru asigurarea împotriva riscului de pierderi financiare trebuie sa acopere paguba efectiva si beneficiul nerealizat, incluzându-se si cheltuielile generale, precum si cele decurgând direct sau indirect din producerea riscului asigurat.

Sectiunea a 4-a
Asigurarea de raspundere civila

Notiune
Art.2232 - (1) În cazul asigurarii de raspundere civila, asiguratorul se obliga sa plateasca o despagubire pentru prejudiciul de care asiguratul raspunde potrivit legii fata de tertele persoane prejudiciate si pentru cheltuielile facute de asigurat în procesul civil.
(2) Prin contractul de asigurare partile pot conveni sa cuprinda în asigurare si raspunderea civila a altor persoane decât contractantul asigurarii.

Drepturile tertelor persoane pagubite
Art.2233 - (1) Drepturile tertelor persoane prejudiciate se exercita împotriva celor raspunzatori de producerea pagubei.
(2) Asiguratorul poate fi chemat în judecata de persoanele pagubite în limitele obligatiilor ce-i revin acestuia din contractul de asigurare.

Stabilirea despagubirii
Art.2234 - Daca nu se prevede altfel prin lege, despagubirea se stabileste prin conventie încheiata între asigurat, terta persoana prejudiciata si asigurator sau, în caz de neîntelegere, prin hotarâre judecatoreasca.

Plata despagubirii
Art.2235 (1) Asiguratorul plateste despagubirea direct tertei persoane prejudiciate în masura în care aceasta nu a fost despagubita de catre asigurat.
(2) Creditorii asiguratului nu pot urmari despagubirea prevazuta la alin.(1).
(3) Despagubirea se plateste asiguratului numai în cazul în care acesta dovedeste ca a despagubit pe terta persoana prejudiciata.

Sectiunea a 5-a
Asigurarea de persoane

Notiune
Art.2236 - Prin contractul de asigurare de persoane, asiguratorul se obliga sa plateasca indemnizatia de asigurare în caz de deces, de ajungere la o anumita vârsta, de invaliditate permanenta totala sau partiala ori în alte asemenea cazuri, conform normelor adoptate de organul de stat în a carui competenta, potrivit legii, intra supravegherea activitatii din domeniul asigurarilor.

Riscul privind o alta persoana
Art.2237 - Asigurarea în vederea unui risc privind o alta persoana decât aceea care a încheiat contractul de asigurare este valabila numai daca a fost consimtita în scris de acea persoana.

Renuntarea la contract
Art.2238 - (1) Asiguratul care a încheiat un contract de asigurare de viata individual poate sa renunte la contract fara preaviz în termen de cel mult 20 de zile de la data semnarii contractului de catre asigurator. Renuntarea produce efect retroactiv.
(2) Prevederile alin.(1) nu se aplica contractelor care au o durata de 6 luni sau mai mica.

Beneficiarul indemnizatiei
Art.2239 - Indemnizatia de asigurare se plateste asiguratului sau beneficiarului desemnat de acesta. În cazul decesului asiguratului, daca nu a fost desemnat un beneficiar, indemnizatia de asigurare intra în masa succesorala, revenind mostenitorilor asiguratului.

Desemnarea beneficiarului
Art.2240 - (1) Desemnarea beneficiarului se poate face fie la încheierea contractului de asigurare, fie în cursul executarii acestuia, prin declaratia scrisa comunicata asiguratorului de catre asigurat sau, cu acordul asiguratului, de catre contractantul asigurarii, ori prin testamentul întocmit de asigurat.
(2) Înlocuirea sau revocarea beneficiarului asigurarii se poate face oricând în cursul executarii contractului, în modurile prevazute la alin.(1).

Pluralitatea de beneficiari
Art.2241 - Atunci când sunt mai multi beneficiari desemnati, indemnizatia de asigurare se împarte în mod egal între acestia, daca nu s-a stipulat altfel.

Producerea cu intentie a riscului asigurat
Art.2242 - (1) Asiguratorul nu datoreaza indemnizatia de asigurare, daca riscul asigurat a fost produs prin sinuciderea asiguratului în termen de doi ani de la încheierea contractului de asigurare sau prin producerea cu intentie de catre asigurat a riscului asigurat.
(2) Atunci când un beneficiar al asigurarii a produs intentionat riscul asigurat, indemnizatia de asigurare se plateste celorlalti beneficiari desemnati sau, în lipsa acestora, asiguratului.
(3) În cazul în care riscul asigurat consta în decesul asiguratului, iar un beneficiar al asigurarii l-a produs intentionat, indemnizatia de asigurare se plateste celorlalti beneficiari desemnati sau, în lipsa acestora, mostenitorilor asiguratului.

Rezerva de prime
Art.2243 - În asigurarile la care se constituie rezerve de prime, asiguratul poate sa înceteze plata primelor cu dreptul de a mentine contractul la o suma asigurata redusa sau de a-l denunta, solicitând restituirea rezervei constituite, conform contractului de asigurare.
(2) Orice alta plata, indiferent de forma sub care este facuta de asigurator, diferita de indemnizatia de asigurare sau de suma reprezentând restituirea rezervei în conditiile alin.(1), nu poate fi efectuata mai devreme de sase luni de la data încheierii contractului de asigurare.

Repunerea în vigoare a asigurarii
Art.2244 - Asiguratul sau contractantul asigurarii, cu acordul asiguratului, poate sa ceara repunerea în vigoare a asigurarii la care se constituie rezerva tehnica, în cazurile prevazute în contractul de asigurare.

Dreptul la indemnizatie
Art.2245 - (1) Indemnizatia de asigurare este datorata, independent de sumele cuvenite asiguratului sau beneficiarului din asigurarile sociale, de repararea prejudiciului de cei raspunzatori de producerea sa, precum si de sumele primite de la alti asiguratori în temeiul altor contracte de asigurare.
(2) Creditorii asiguratului nu au dreptul sa urmareasca indemnizatia de asigurare cuvenita beneficiarilor asigurarii sau mostenitorilor asiguratului, dupa caz.

Prescriptia
Art.2246 - Drepturile asiguratilor asupra sumelor rezultând din rezervele tehnice ce se constituie la asigurarile de viata pentru obligatii de plata scadente în viitor nu sunt supuse prescriptiei.

Obligatia de informare
Art.2247 - (1) Asiguratorii si împuternicitii lor au obligatia de a pune la dispozitia asiguratilor sau contractantilor asigurarii informatii în legatura cu contractele de asigurare atât înaintea încheierii, cât si pe durata executarii acestora. Aceste informatii trebuie sa fie prezentate în scris, în limba româna, sa fie redactate într-o forma clara si sa cuprinda cel putin urmatoarele elemente:
a) clauzele optionale sau suplimentare si beneficiile rezultate din valorificarea rezervelor tehnice;
b) momentul începerii si cel al încetarii contractului, inclusiv modalitatile de încetare a acestuia;
c) modalitatile si termenele de plata a primelor de asigurare;
d) elementele de calcul ale indemnizatiilor de asigurare, cu indicarea sumelor de rascumparare, a sumelor asigurate reduse, precum si a nivelului pâna la care acestea sunt garantate;
e) modalitatea de plata a indemnizatiilor de asigurare;
f) legea aplicabila contractului de asigurare;
g) alte elemente stabilite prin norme adoptate de organul de stat în a carui competenta, potrivit legii, intra supravegherea activitatii din domeniul asigurarilor.

Sectiunea a 6-a
Coasigurarea, reasigurarea si retrocesiunea

Coasigurarea
Art.2248 - (1) Coasigurarea este operatiunea prin care doi sau mai multi asiguratori acopera acelasi risc, fiecare asumându-si o cota-parte din acesta.
(2) Fiecare coasigurator raspunde fata de asigurat numai în limita sumei pentru care s-a angajat prin contract.

Reasigurarea
Art.2249 - (1) Reasigurarea este operatiunea de asigurare a unui asigurator, în calitate de reasigurat, de catre un alt asigurator, în calitate de reasigurator.
(2) Prin reasigurare:
a) reasiguratorul primeste prime de reasigurare, în schimbul carora contribuie, potrivit obligatiilor preluate, la suportarea indemnizatiilor pe care reasiguratul le plateste la producerea riscului care a facut obiectul reasigurarii;
b) reasiguratul cedeaza prime de reasigurare, în schimbul carora reasiguratorul contribuie, potrivit obligatiilor preluate, la suportarea indemnizatiilor pe care reasiguratul le plateste la producerea riscului care a facut obiectul reasigurarii.
(3) Reasigurarea nu stinge obligatiile asiguratorului si nu stabileste niciun raport juridic între asigurat si reasigurator.

Retrocesiunea Art.2250 – Prin operatiunea de retrocesiune reasiguratorul poate ceda, la rândul sau, o parte din riscul acceptat.

Capitolul XVII
Contractul de renta viagera

Notiune
Art.2251 – (1) Prin contractul de renta viagera o parte, numita debirentier, se obliga sa efectueze în folosul unei anumite persoane, numita credirentier, prestatii periodice, având drept obiect sume de bani sau alte bunuri fungibile.
(2) Renta viagera se constituie pe durata vietii credirentierului daca partile nu au stipulat constituirea acesteia pe durata vietii debirentierului sau a unei terte persoane determinate.

Modurile de constituire Art.2252 - (1) Renta viagera poate fi constituita cu titlu oneros, în schimbul unui capital de orice natura, sau cu titlu gratuit si este supusa, sub rezerva dispozitiilor capitolului de fata, regulilor proprii ale actului juridic de constituire.
(2) Atunci când renta viagera este stipulata în favoarea unui tert, chiar daca acesta o primeste cu titlu gratuit, contractul nu este supus formei prevazute pentru donatie.

Constituirea pe durata vietii mai multor persoane Art.2253 - Renta viagera poate fi constituita pe durata vietii mai multor persoane, urmând ca, în acest caz, în lipsa de stipulatie contrara, obligatia de plata a rentei sa înceteze la data la care decedeaza ultima dintre aceste persoane.

Constituirea în favoarea mai multor persoane
Art.2254 - Daca nu s-a convenit altfel, obligatia de plata a rentei viagere este indivizibila în privinta credirentierilor.

Constituirea în favoarea unei persoane decedate Art.2255 - Este lovit de nulitate absoluta contractul care stipuleaza o renta constituita pe durata vietii unei persoane care era decedata în ziua încheierii contractului.

Constituirea în favoarea unei persoane afectate de o boala mortala Art.2256 - Nu produce, de asemenea, nici un efect contractul prin care s-a constituit cu titlu oneros o renta pe durata vietii unei persoane care, la data încheierii contractului, suferea de o boala din cauza careia a murit în interval de cel mult 30 de zile de la aceasta data.

Plata ratelor de renta Art.2257 - (1) În lipsa de stipulatie contrara, ratele de renta se platesc trimestrial si în avans si indexate în functie de rata inflatiei.
(2) Atunci când credirentierul decedeaza înainte de expirarea perioadei pentru care renta s-a platit în avans, debirentierul nu poate cere restituirea sumei platite aferente perioadei în care creditorul nu a mai fost în viata.

Garantie legala Art.2258 - (1) Pentru garantarea obligatiei de plata a rentei constituite cu titlu oneros, prevederile art.1732 se aplica în mod corespunzator.
(2) În cazul prevazut la alin.(1), în vederea înscrierii ipotecii legale nu este necesara declararea valorii creantei garantate.

Executarea silita a ratelor Art.2259 - (1) În caz de neîndeplinire a obligatiei de plata a ratelor scadente, credirentierul poate cere sechestrul si vânzarea bunurilor debirentierului, pâna la concurenta unei sume suficiente spre a asigura plata rentei pentru viitor.
(2) Aceasta suma se stabileste, în conditiile legii, pe baza unei expertize întocmite în conformitate cu metodologia de calcul aplicabila în cazul asigurarilor de viata, tinându-se seama, printre altele, de ratele deja încasate de credirentier, de vârsta si de starea acestuia. Cheltuielile expertizei sunt suportate de debirentier.
(3) Dupa ce a fost obtinuta în urma vânzarii bunurilor debirentierului, suma se consemneaza la o institutie de credit si va fi platita credirentierului cu respectarea cuantumului si scadentelor convenite prin contractul de renta viagera.
(4) Daca debirentierul intra în lichidare, credirentierul îsi poate realiza dreptul la renta înscriind în tabloul creditorilor o creanta al carei cuantum se determina potrivit alin.(3).

Rezolutiunea contractului la cererea credirentierului Art.2260 - (1) Creditorul unei rente viagere constituite cu titlu oneros poate cere rezolutiunea contractului daca debirentierul nu depune garantia promisa în vederea executarii obligatiei sale ori o diminueaza.
(2) Credirentierul are dreptul la rezolutiune pentru neexecutarea culpabila a obligatiei de plata a rentei de catre debirentier.
(3) În lipsa unei stipulatii contrare, rezolutiunea nu confera debirentierului dreptul de a obtine restituirea ratelor de renta deja platite.

Irevocabilitatea contractului Art.2261 - (1) Debirentierul nu se poate libera de plata rentei oferind restituirea capitalului si renuntând la restituirea ratelor platite.
(2) Debirentierul este tinut la plata rentei pâna la decesul persoanei pe durata vietii careia a fost constituita renta, oricât de împovaratoare ar putea deveni prestarea acesteia.

Insesizabilitatea rentei Art.2262 - Numai renta viagera cu titlu gratuit poate fi declarata insesizabila prin contract. Chiar si în acest caz, stipulatia nu îsi produce efectele decât în limita valorii rentei care este necesara credirentierului pentru asigurarea întretinerii. Dispozitiile art.2266 alin.(2) se aplica în mod corespunzator.

Capitolul XVIII
Contractul de întretinere

Notiune Art.2263 - (1) Prin contractul de întretinere o parte se obliga sa efectueze în folosul celeilalte parti sau al unui anumit tert prestatiile necesare întretinerii si îngrijirii pentru o anumita durata.
(2) Daca prin contract nu s-a prevazut durata întretinerii ori s-a prevazut numai caracterul viager al acesteia, atunci întretinerea se datoreaza pentru toata durata vietii creditorului întretinerii.

Forma contractului Art.2264 - Contractul de întretinere se încheie în forma autentica, sub sanctiunea nulitatii absolute.

Aplicarea regulilor de la renta viagera Art.2265 - (1) Dispozitiile art.2252-2256, 2260 alin.(1) si 2261 se aplica în mod corespunzator si contractului de întretinere.
(2) În lipsa unei stipulatii contrare, obligatia de întretinere este indivizibila atât în privinta creditorilor, cât si în privinta debitorilor.

Întinderea obligatiei de întretinere Art.2266 - (1) Debitorul întretinerii datoreaza creditorului prestatii stabilite în mod echitabil tinându-se seama de valoarea capitalului si de conditia sociala anterioara a creditorului.
(2) Debitorul este obligat în special sa asigure creditorului hrana, îmbracaminte, încaltaminte, menaj, precum si folosinta unei locuinte corespunzatoare. Întretinerea cuprinde, de asemenea, îngrijirile si cheltuielile necesare în caz de boala.
(3) În cazul în care întretinerea are caracter viager sau atunci când creditorul decedeaza în cursul duratei contractului, debitorul are obligatia sa-l înmormânteze.
(4) Întretinerea continua a fi datorata în aceeasi masura chiar daca, în cursul executarii contractului, bunul care a constituit capitalul a pierit total sau partial ori si-a diminuat valoarea, dintr-o cauza pentru care creditorul întretinerii nu este tinut sa raspunda.
(5) Clauza prin care creditorul întretinerii se obliga la prestarea unor servicii este considerata nescrisa.

Caracterul incesibil si insesizabil al întretinerii
Art.2267 – Drepturile creditorului întretinerii nu pot fi cedate sau supuse urmaririi.
Protectia creditorilor partilor Art.2268 – Caracterul personal al contractului de întretinere nu poate fi invocat de parti pentru a se opune actiunii în revocarea contractului sau actiunii oblice introduse pentru executarea sa.

Caz special de revocare
Art.2269 - (1) Contractul de întretinere este revocabil în folosul persoanelor carora creditorul întretinerii le datoreaza alimente în temeiul legii daca, prin efectul contractului, el s-a lipsit de mijloacele necesare îndeplinirii obligatiei de a asigura alimentele.
(2) Revocarea poate fi ceruta chiar daca nu exista frauda din partea debitorului întretinerii si indiferent de momentul încheierii contractului de întretinere.
(3) În loc sa dispuna revocarea contractului, instanta de judecata poate, chiar si din oficiu însa numai cu acordul debitorului întretinerii, sa îl oblige pe acesta sa asigure alimente persoanelor fata de care creditorul are o astfel de obligatie legala, fara ca în acest mod sa fie diminuate prestatiile datorate creditorului întretinerii.

Înlocuirea întretinerii prin renta Art.2270 - (1) Instanta judecatoreasca poate sa înlocuiasca, la cererea oricareia dintre parti, fie chiar temporar, întretinerea în natura cu o renta în bani de egala valoare daca prestarea sau primirea în natura nu mai poate continua din motive obiective sau daca debitorul întretinerii decedeaza.
(2) Atunci când prestarea sau primirea în natura a întretinerii nu mai poate continua din culpa uneia dintre parti, instanta va majora sau, dupa caz, diminua cuantumul rentei care înlocuieste prestatia de întretinere.

Reguli aplicabile în cazul înlocuirii întretinerii prin renta
Art.2271 - (1) În toate cazurile în care întretinerea a fost înlocuita potrivit art.2270, devin aplicabile dispozitiile care reglementeaza contractul de renta viagera.
(2) Cu toate acestea, daca prin contractul de întretinere nu s-a convenit altfel, obligatia de plata a rentei ramâne indivizibila între debitori.

Încetarea contractului de întretinere Art.2272 - (1) Contractul de întretinere încheiat pe durata determinata înceteaza la expirarea acestei durate, cu exceptia cazului în care creditorul întretinerii decedeaza mai devreme.
(2) Atunci când comportamentul celeilalte parti face imposibila executarea contractului în conditii conforme bunelor moravuri, cel interesat poate cere rezolutiunea.
(3) În cazul prevazut la alin.(2), precum si atunci când se întemeiaza pe neexecutarea culpabila a obligatiei de întretinere, rezolutiunea nu poate fi pronuntata decât de instanta, dispozitiile art.1034 nefiind aplicabile. Orice clauza contrara este considerata nescrisa.
(4) Daca rezolutiunea a fost ceruta pentru unul dintre motivele prevazute la alin.(2) sau (3), oferta de întretinere facuta de debitorul pârât dupa introducerea actiunii nu poate împiedica rezolutiunea contractului.
(5) În cazul în care rezolutiunea se pronunta pentru unul dintre motivele prevazute la alin.(2) sau (3), debitorul în culpa nu poate obtine restituirea prestatiilor de întretinere deja executate.
(6) Dreptul la actiunea în rezolutiune se transmite mostenitorilor.
(7) Rezolutiunea contractului de întretinere nu se poate cere pentru motivele prevazute la art.2270 alin.(1).

Capitolul XIX
Jocul si prinsoarea

Lipsa dreptului la actiune Art.2273 – (1) Pentru plata unei datorii nascute dintr-un contract de joc sau de prinsoare nu exista drept la actiune.
(2) Cel care pierde nu poate sa ceara restituirea platii facute de bunavoie. Cu toate acestea, se poate cere restituirea în caz de frauda sau daca acela care a platit era lipsit de capacitate de exercitiu ori avea capacitate de exercitiu restrânsa.
(3) Datoriile nascute din contractul de joc sau de prinsoare nu pot constitui obiect de tranzactie, recunoastere de datorie, compensatie, novatie, remitere de datorie cu sarcina ori alte asemenea acte juridice.

Competitiile sportive Art.2274 – (1) Dispozitiile art.2273 nu se aplica prinsorilor facute între persoanele care iau ele însele parte la curse, la jocuri de îndemânare sau la orice fel de jocuri sportive.
(2) Cu toate acestea, daca suma prinsorii este excesiva, instanta poate sa respinga actiunea sau, dupa caz, sa reduca suma.
(3) În cazurile prevazute de alin.(1), intermediarii legal autorizati sa adune mize de la persoane ce nu iau parte la joc nu pot invoca dispozitiile art.2273 alin. (1) si (3).

Jocurile si prinsorile autorizate
Art.2275 - Jocurile si prinsorile dau loc la actiune în justitie numai când au fost permise de autoritatea competenta.

Capitolul XX
Tranzactia

Notiune Art.2276 - (1) Tranzactia este contractul prin care partile previn sau sting un litigiu, inclusiv în faza executarii silite, prin concesii sau renuntari reciproce la drepturi ori prin transferul unor drepturi de la una la cealalta.
(2) Prin tranzactie se pot naste, modifica sau stinge raporturi juridice diferite de cele ce fac obiectul litigiului dintre parti.

Domeniu de aplicare Art.2277 – (1) Nu se poate tranzactiona asupra capacitatii sau starii civile a persoanelor si nici cu privire la drepturi de care partile nu pot sa dispuna potrivit legii.
(2) Se poate însa tranzactiona asupra actiunii civile derivând din savârsirea unei infractiuni.

Indivizibilitatea tranzactiei Art.2278 – Tranzactia este indivizibila în ceea ce priveste obiectul sau. În lipsa unei stipulatii contrare, ea nu poate fi desfiintata în parte.

Întinderea tranzactiei Art.2279 – (1) Tranzactia se margineste numai la obiectul ei; renuntarea facuta la toate drepturile actiunile si pretentiile, nu se întinde nu se întinde decât asupra cauzei cu privire la care s-a facut tranzactie.
(2) Tranzactia nu priveste decât cauza cu privire la care a fost încheiata, fie ca partile si-au manifestat intentia prin expresii generale sau speciale, fie ca intentia lor rezulta în mod necesar din ceea ce s-a prevazut în cuprinsul tranzactiei.

Capacitatea de exercitiu Art.2280 – Pentru a tranzactiona, partile trebuie sa aiba deplina capacitate de a dispune de drepturile care formeaza obiectul contractului. Cei care nu au aceasta capacitate pot tranzactiona numai în conditiile prevazute de lege.

Conditii de forma Art.2281 – Pentru a putea fi dovedita, tranzactia trebuie sa fie încheiata în scris.

Cauze de nulitate Art.2282 – (1) Tranzactia poate fi lovita de nulitate pentru aceleasi cauze ca si orice alt contract.
(2) Cu toate acestea, ea nu poate fi anulata pentru eroare de drept referitoare la chestiunile ce constituie obiectul neîntelegerii partilor si nici pentru leziune.

Tranzactia asupra unui contract nul Art.2283 - (1) Este nula tranzactia privitoare la un contract a carui cauza de nulitate absoluta era cunoscuta de ambele parti, afara de cazul în care partile au tranzactionat expres asupra nulitatii.
(2) În celelalte cazuri, anularea tranzactiei poate fi ceruta doar de partea care nu cunostea nulitatea titlului.

Înscrisuri false Art.2284 - Este, de asemenea, nula tranzactia încheiata pe baza unor înscrisuri dovedite ulterior ca fiind false.

Înscrisuri necunoscute Art.2285 - (1) Descoperirea ulterioara de înscrisuri necunoscute partilor si care ar fi putut influenta continutul tranzactiei nu reprezinta o cauza de nulitate a acesteia, cu exceptia cazului în care înscrisurile au fost ascunse de catre una dintre parti sau, cu stiinta ei, de catre un tert.
(2) Tranzactia e nula daca din înscrisurile descoperite rezulta ca partile sau numai una dintre ele nu aveau nici un drept asupra caruia sa poata tranzactiona.

Tranzactia asupra unui proces terminat Art.2286 - Tranzactia asupra unui proces este anulabila la cererea partii care nu a cunoscut ca litigiul fusese solutionat printr-o hotarâre judecatoreasca intrata în puterea lucrului judecat.

Tranzactia constatata prin hotarâre judecatoreasca Art.2287 - (1) Tranzactia care, punând capat unui proces început, este constatata printr-o hotarâre judecatoreasca poate fi desfiintata prin actiune în nulitate sau actiune în rezolutiune ori reziliere, precum orice alt contract. Ea poate fi, de asemenea, atacata cu actiune revocatorie sau cu actiunea în declararea simulatiei.
(2) Hotarârea prin care s-a desfiintat tranzactia în cazurile prevazute la alin.(1) face ca hotarârea judecatoreasca prin care tranzactia fusese constatata sa fie lipsita de orice efect.

Codul civil adnotat vol.II - Georgean Nicolae, Hamangiu Constantin - Editura C.H. Beck

Codul civil si legile conexe. Editia 2008 - Cercel Sevastian - Editura C.H. Beck

Coduri adnotate - Codul civil. Volumul I (art. 1-643) - Terzea Viorel - Editura C.H. Beck

Contracte civile - Titus Prescure, Andreea Ciurea - Editura Hamangiu

Contracte civile - Codrin Macovei - Editura Hamangiu

Dictionar de drept civil de la A la Z - Mircea N. Costin, Calin M. Costin - Editura Hamangiu

Drept civil - Dreptul de proprietate si alte drepturi reale - Editie revazuta si completata 2006 - Ion P. Filipescu, Andrei I. Filipescu - Editura Universul Juridic

Drept civil - Introducere in dreptul civil. Persoana fizica. Persoana juridica - Editia a IV-a revazuta si adaugita - Petrica Trusca - Editura Universul Juridic

Drept civil - Teoria generala a obligatiilor - 2007 - Editie revazuta si completata - Ion P. Filipescu, Andrei I. Filipescu - Editura Universul Juridic

Drept civil roman - Introducere in dreptul civil - Subiectele dreptului civil - Editia a XI-a revazuta si adaugita - Gheorghe Beleiu - Editura Universul Juridic

Drept civil. Contracte si succesiuni - Liviu Stanciulescu - Editura Hamangiu

Drept civil. Contracte speciale. Dreptul la mostenire. Editia a II-a revazuta si adaugita - Veronica Stoica, Laurentiu Dragu - Editura Universul Juridic

Drept civil. Contracte speciale. Editia 3 - Toader Camelia - Editura CH Beck

Drept civil. Contracte speciale. Vol. I - Veronica Stoica - Editura Universul Juridic

Drept civil. Curs selectiv pentru licenta. Teste grila - Gabriel Boroi, Liviu Stanciulescu - Editura Hamangiu

Drept civil. Drepturi reale principale - Corneliu Bîrsan - Editura Hamangiu

Drept civil. Drepturi reale principale, editia a II-a - Chelaru Eugen - Editura C.H. Beck

Drept civil. Drepturile reale - Sache Nicolaescu - Editura Hamangiu

Drept civil. Drepturile reale principale - Liviu Pop, Liviu-Marius Harosa - Editura Universul Juridic

Drept civil. Drepturile reale principale - Corneliu Bîrsan - Editura Hamangiu

Drept civil. Introducere în dreptul civil - Sache Neculaescu - Editura Hamangiu

Drept civil. Introducere, ed. 8 - Ungureanu Ovidiu - Editura C.H. Beck

Drept civil. Partea generala. Persoanele - Gabriel Boroi - Editura Hamangiu

Drept civil. Partea generala - Dogaru Ion, Sevastian Cercel - Editura C.H. Beck

Drept civil. Partea generala, Editia 2 - Chelaru Eugen - Editura C.H. Beck

Drept civil. Partea speciala. Contracte si succesiuni - Liviu Stanciulescu - Editura Hamangiu

Drept civil. Persoanele - Ovidiu Ungureanu, Calina Jugastru - Editura Hamangiu

Drept civil. Persoanele - Cercel Sevastian, Dogaru Ion - Editura C.H. Beck

Drept civil. Persoanele. Editia 2 - Chelaru Eugen - Editura C.H. Beck

Drept civil. Succesiunile, editia a II-a - Bacaci Alexandru, Comanita Gheorghe - Editura C.H. Beck

Drept civil. Teoria generala a obligatiilor - Constantin Statescu, Corneliu Bîrsan - Editura Hamangiu

Drept civil. institutii de drept civil - Curs selectiv pentru licenta - Editia a II-a - Veronica Stoica, Nicolae Puscas, Petrica Trusca - Editura Universul Juridic

Drept succesoral - Genoiu Ilioara - Editura CH Beck

Dreptul contractelor - Patulea Vasile, Stancu Gheorghe - Editura C.H. Beck

Dreptul de proprietate si alte drepturi reale VOL I - Patrimoniul. Dreptul de proprietate (2008) - Vasile Patulea, Corneliu Turianu - Editura Wolters Kluwer

Dreptul de proprietate si alte drepturi reale VOL II - Dreptul de proprietate publica, dreptul de proprietate privata, apararea dreptului de proprietate, publicitatea imobiliara (2008) - Vasile Patulea, Corneliu Turianu - Editura Wolters Kluwer

Dreptul de proprietate si alte drepturi reale Vol. III - Uzufructul, uzul, abitatia, servitutile si superficia (2008) - Vasile Patulea, Corneliu Turianu - Editura Wolters Kluwer

Institutii de drept civil – Curs selectiv pentru examenul de licenta 2007-2008 - Turianu Corneliu - Editura Universitara

Institutii de drept civil - Curs selectiv pentru licenta 2006/2007 - Camelia Toader, Marian Nicolae, Romeo Popescu, Bogdan Dumitrache - Editura Universul Juridic

Nulitatea actului juridic civil - Gabriela Florescu - Editura Hamangiu

Raspunderea civila delictuala obiectiva - Boila Lacrima Rodica - Editura C.H. Beck

Raspunderea civila delictuala subiectiva - Boila Lacrima Rodica - Editura CH Beck

Tratat de Drept civil - Ovidiu Ungureanu, Cornelia Munteanu - Editura Hamangiu

Tratat de drept civil roman. Partea generala, volumul I - Lupan Ernest, Sabau-Pop Ioan - Editura C.H. Beck

Tratat de drept civil roman. Volumul II. Persoanele. Editia I - Lupan Ernest, Sabau-Pop Ioan - Editura C.H. Beck

Tratat de drept civil. Contracte speciale. Volumul I. Vanzarea si schimbul - Chirica Dan - Editura C.H. Beck

Tratat de drept civil. Obligatiile. Regimul juridic general, vol. I - Pop Liviu - Editura C.H. Beck

Uzucapiunea - Daniela Dima - Editura Hamangiu

Uzucapiunea în dreptul civil român - Eugen Rosioru - Editura Hamangiu

Drept civil. Dreptul de proprietate si alte drepturi reale - I. P. Filipescu, A. I. Filipescu - Editura Universul Juridic

Tratat de drept civil - Contracte speciale - VOL. III - Francisc Deak - Editura Universul Juridic

Tratat de publicitate imobiliara - 2 volume - Marian Nicolae - Editura Universul Juridic

Curs de drept succesoral - Ioan Popa - Editura Universul Juridic

Tratat de drept civil - Contracte speciale - Vol. I - Francisc Deak - Editura Universul Juridic

Tratat de drept civil - Contracte speciale - Vol. II - Francisc Deak - Editura Universul Juridic