Noul Cod civil al Romaniei - proiect - 2009 - Cartea VI

Prima pagina
Stiri
Drept Comunitar
Spatiul Schengen
Fonduri Europene
Moneda Euro
Impactul Aderarii
Procesul de Aderare
Burse in Europa
Joburi in Europa
Legaturi
Newsletter
Publicitate
Ajutor
Contact

DOSARE

ARHIVA STIRI


Legaturi pe site

Istoric UE

Institutii

Organe

Bibliografie

Fondurile structurale

Tratatele Europene

Reclamatii, petitii si plangeri catre Uniunea Europeana

Tratatul de Aderare

Constitutia Europeana

Tratatele Europene



Legaturi pe net

Uniunea Europeana

PARIURI SPORTIVE ONLINE

REZULTATE LIVE SCORURI

Guvernul Roman


Ministerul Afacerilor Externe

Institutul European

Cartea a VI-a
Despre prescriptia extinctiva, decaderea si calculul termenelor

Titlul I
Prescriptia extinctiva

Capitolul I
Dispozitii generale

Obiectul prescriptiei extinctive
Art.2509 – (1) Dreptul material la actiune – denumit în continuare drept la actiune – se stinge prin prescriptie, daca nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege.
(2) În sensul prezentului titlu, prin drept la actiune se întelege dreptul de a constrânge o persoana, cu ajutorul fortei publice, sa execute o anumita prestatie, sa respecte o anumita situatie juridica sau sa suporte orice alta sanctiune civila, dupa caz.

Prescriptibilitatea dreptului la actiune Art.2510 – (1) Drepturile la actiune având un obiect patrimonial sunt supuse prescriptiei extinctive, afara de cazul în care prin lege s-ar dispune altfel.
(2) De asemenea, în cazurile anume prevazute de lege, sunt supuse prescriptiei extinctive si alte drepturi la actiune, indiferent de obiectul lor.

Imprescriptibilitatea dreptului la actiune. Cazuri Art.2511 – (1) Dreptul la actiune este imprescriptibil în cazurile prevazute de lege, precum si ori de câte ori prin natura sau obiectul dreptului subiectiv ocrotit, exercitiul sau nu poate fi limitat în timp.
(2) În afara cazurilor aratate la alin.(1), sunt imprescriptibile, drepturile privitoare la:
1. actiunea privind apararea unui drept nepatrimonial, cu exceptia cazului în care prin lege se dispune altfel;
2. actiunea în constatarea existentei sau inexistentei unui drept;
3. actiunea în constatarea nulitatii absolute a unui act juridic;
4. actiunea în anularea certificatului de mostenitor, daca obiectul sau îl constituie fie stabilirea masei succesorale, fie partajul succesoral, sub conditia acceptarii mostenirii în termenul prevazut de lege.

Prescriptia dreptului la actiune privind drepturile accesorii
Art.2512 - (1) Odata cu stingerea dreptului la actiune privind un drept principal, se stinge si dreptul la actiune privind drepturile accesorii, afara de cazul în care prin lege s-ar dispune altfel.
(2) În cazul în care un debitor este obligat la prestatii succesive, dreptul la actiune cu privire la fiecare dintre aceste prestatii se stinge printr-o prescriptie deosebita, chiar daca debitorul continua sa execute una sau alta din prestatiile datorate.
(3) Dispozitiile alin.(2) nu sunt aplicabile în cazul în care prestatiile succesive alcatuiesc, prin finalitatea lor, rezultata din lege sau conventie, un tot unitar.

Ce se intampla in UE in octombrie 2002 ? Click aici

Prescriptia dreptului la actiune privind creanta garantata
Art.2513 - (1) Prescriptia dreptului la actiune privind creanta principala nu atrage si stingerea dreptului la actiunea ipotecara. În acest din urma caz, creditorul ipotecar va putea urmari, în conditiile legii, doar bunurile mobile sau imobile ipotecate, însa numai în limita valorii acestor bunuri.
(2) Dispozitiile alin.(1) nu se aplica prescriptiei dreptului la actiune pentru plata dobânzilor si a altor accesorii ale creantei ipotecare, care, în afara capitalului, nu mai pot fi acoperite dupa împlinirea prescriptiei din valorificarea, pe cale silita, a bunului grevat.

Compensatia si dreptul de retentie
Art.2514 – Prescriptia nu împiedica stingerea prin compensatie a creantelor reciproce si nici exercitarea dreptului de retentie, daca dreptul la actiune nu era prescris în momentul în care s-ar fi putut opune compensarea sau dreptul de retentie, dupa caz.

Efectele prescriptiei împlinite Art.2515 – (1) Dupa împlinirea prescriptiei, cel obligat este îndreptatit sa refuze executarea prestatiei.
(2) Cel care a executat de bunavoie obligatia dupa ce dreptul la actiune s-a prescris nu are dreptul sa ceara restituirea prestatiei, chiar daca la data executarii nu stia ca termenul prescriptiei era împlinit.
(3) Recunoasterea unui drept prescris, facuta printr-un act scris, precum si constituirea de garantii în folosul titularului dreptului a carui actiune este prescrisa sunt valabile, chiar daca cel care a facut-o nu stia ca termenul de prescriptie era împlinit. În aceste cazuri sunt aplicabile regulile de la renuntarea la prescriptie.

Renuntarea la prescriptie Art.2516 – Nu se poate renunta la prescriptie cât timp nu a început sa curga, dar se poate renunta la prescriptia împlinita, precum si la beneficiul termenului scurs pentru prescriptia începuta si neîmplinita.

Felurile renuntarii la prescriptie
Art.2517 – (1) Renuntarea la prescriptie este expresa sau tacita.
(2) Renuntarea tacita trebuie sa fie neîndoielnica. Ea poate rezulta numai din manifestari neechivoce.

Persoane care nu pot renunta la prescriptie
Art.2518 - Cel lipsit de capacitatea de a înstraina sau, dupa caz, de a se obliga, nu poate renunta la prescriptie.

Efectele renuntarii la prescriptie
Art.2519 – (1) Dupa renuntare, începe sa curga o noua prescriptie de acelasi fel.
(2) Daca partea îndreptatita renunta la beneficiul termenului scurs pâna la acea data, sunt aplicabile dispozitiile privind întreruperea prescriptiei prin recunoasterea dreptului.

Întinderea renuntarii la prescriptie Art.2520 – Renuntarea îsi produce efecte numai în privinta celui care a facut-o. Ea nu poate fi invocata împotriva codebitorilor solidari ori ai unei obligatii indivizibile sau împotriva fideiusorilor.

Invocarea prescriptiei de partea interesata
Art.2521 – (1) Prescriptia poate fi opusa numai de cel în folosul caruia curge, personal sau prin reprezentant, si fara a fi tinut sa produca vreun titlu contrar ori sa fi fost de buna-credinta.
(2) Organul de jurisdictie competent nu poate invoca si nici aplica prescriptia din oficiu.
(3) Dispozitiile prezentului articol sunt aplicabile chiar daca invocarea prescriptiei ar fi în interesul statului sau al unitatilor sale administrativ-teritoriale.

Momentul pâna la care se poate invoca prescriptia
Art.2522 – (1) Prescriptia poate fi opusa pentru prima oara chiar în apel, iar, în lipsa apelului, chiar si în recurs. De asemenea, când este cazul, prescriptia poate fi invocata si în fata instantei care rejudeca fondul dupa casare.
(2) În arbitraj, prescriptia poate fi opusa pe tot parcursul solutionarii litigiului.

Invocarea prescriptiei de catre alte persoane
Art.2523 – Codebitorii unei obligatii solidare sau indivizibile si fideiusorii pot invoca prescriptia, chiar daca unul dintre debitori a neglijat sa o faca ori a renuntat la ea. Tot astfel o pot face creditorii celui interesat, precum si orice alta persoana interesata.

Regulile aplicabile prescriptiei extinctive
Art.2524 – (1) Prescriptia extinctiva este reglementata prin lege.
(2) Este interzisa orice clauza prin care fie direct, fie indirect o actiune ar fi declarata imprescriptibila, desi, potrivit legii, aceasta este prescriptibila, sau invers, o actiune declarata de lege imprescriptibila, ar fi considerata prescriptibila.
(3) Cu toate acestea, în limitele si conditiile prevazute de lege, partile care au capacitatea deplina de exercitiu pot, prin acord expres, sa modifice durata termenelor de prescriptie sau sa modifice cursul prescriptiei prin fixarea începutului acesteia ori prin crearea, modificarea sau suprimarea cauzelor legale de suspendare ori de întrerupere, dupa caz.
(4) Termenele de prescriptie pot fi reduse sau micsorate, prin acordul expres al partilor, fara însa ca noua durata a acestora sa fie mai mica de un an si nici mai mare de zece ani, cu exceptia termenelor de prescriptie de zece ani sau mai lungi care pot fi prelungite pâna la 20 de ani.
(5) Dispozitiile alin. (3) si (4) nu se aplica în cazul drepturilor la actiune de care partile nu pot sa dispuna si nici actiunilor derivate din contractele de adeziune, de asigurare si cele supuse legislatiei consumatorului.
(6) Orice conventie sau clauza abuziva ori contrara dispozitiilor prezentului articol este lovita de nulitate absoluta.

Domeniu de aplicare
Art.2525 – (1) Dispozitiile prezentului titlu constituie dreptul comun în materia prescriptiei extinctive.
(2) Prescriptia dreptului de a obtine executarea silita a unei hotarâri judecatoresti sau arbitrale ori a altui titlu executoriu este supusa dispozitiilor Codului de procedura civila, afara de cazul în care acestea din urma ar fi neîndestulatoare.

Capitolul II
Termenul prescriptiei extinctive

Termenul general de trei ani Art.2526 – Termenul prescriptiei este de trei ani, daca legea nu prevede un alt termen.

Termenul de prescriptie de zece ani. Cazuri
Art.2527 – Se va prescrie în termen de zece ani dreptul la actiune privitor la:
1. drepturile reale care nu sunt declarate prin lege imprescriptibile ori nu sunt supuse altui termen de prescriptie;
2. repararea prejudiciului cauzat unei persoane prin tortura sau acte de barbarie ori, dupa caz, a celui cauzat prin violenta ori agresiuni sexuale comise contra unui minor sau asupra unei persoane aflate în imposibilitate de a se apara ori de a-si exprima vointa;
3. repararea prejudiciului adus mediului înconjurator.

Termenul de prescriptie de doi ani
Art.2528 – Dreptul la actiune întemeiat pe un raport de asigurare sau reasigurare se prescrie în termen de doi ani.

Termenul de prescriptie de un an. Cazuri Art.2529 – (1) Se va prescrie în termen de un an dreptul la actiune în cazul:
1. ospatarilor sau hotelierilor, pentru serviciile pe care le procura;
2. profesorilor, institutorilor, maestrilor si artistilor, pentru lectiile ce dau cu ora, cu ziua sau cu luna;
3. medicilor, moaselor si farmacistilor, pentru vizite, operatii sau medicamente;
4. vânzatorilor cu amanuntul, pentru plata marfurilor vândute si a furniturilor livrate;
5. mestesugarilor si artizanilor, pentru plata muncii lor;
6. avocatilor, împotriva clientilor pentru plata onorariilor si cheltuielilor. Termenul de prescriptie se va calcula din ziua ramânerii definitive a hotarârii sau din aceea a împacarii partilor, ori a revocarii mandatului.
În afacerile neterminate nu se vor putea cere onorarii si cheltuieli mai vechi de trei ani;
7. notarilor publici si executorilor judecatoresti, în ceea ce priveste plata sumelor ce le sunt datorate pentru actele functiei lor. Termenul prescriptiei se va socoti din ziua în care aceste sume au devenit exigibile;
8. inginerilor, arhitectilor, geodezilor, contabililor si altor liber-profesionisti, pentru plata sumelor ce li se cuvin. Termenul prescriptiei se va socoti din ziua când s-a terminat lucrarea.
(2) În toate cazurile, continuarea lectiilor, serviciilor, actelor sau lucrarilor nu întrerupe prescriptia pentru sumele scadente.

Termenul de prescriptie de un an. Alte cazuri Art.2530 – (1) Se va prescrie prin împlinirea unui termen de un an si dreptul la actiune privitor la restituirea sumelor încasate din vânzarea biletelor pentru un spectacol care nu a mai avut loc.
(2) De asemenea, daca prin lege nu se dispune altfel, se va prescrie prin împlinirea unui termen de un an si dreptul la actiunea izvorâta dintr-un contract de transport de bunuri terestru, aerian sau pe apa, îndreptata împotriva transportatorului.
(3) În cazul prevazut la alin. (2), termenul de prescriptie este de trei ani, atunci când contractul de transport a fost încheiat spre a fi executat succesiv sau, dupa caz, combinat, cu acelasi mijloc de transport sau cu mijloace de transport diferite.

Repunerea în termenul de prescriptie Art.2531 – (1) Cel care, din motive temeinice, nu si-a exercitat în termen dreptul la actiune supus prescriptiei, poate cere organului de jurisdictie competent, repunerea în termen si judecarea cauzei.
(2) Repunerea în termen nu poate fi dispusa decât daca partea si-a exercitat dreptul la actiune înainte de împlinirea unui termen de 30 de zile, socotit din ziua în care a cunoscut sau trebuia sa cunoasca încetarea motivelor care au justificat depasirea termenului de prescriptie.

Capitolul III
Cursul prescriptiei extinctive

Sectiunea 1
Începutul prescriptiei extinctive

Regula generala
Art.2532 – Prescriptia începe sa curga de la data când titularul dreptului la actiune a cunoscut sau, dupa împrejurari, trebuia sa cunoasca nasterea lui.

Dreptul la actiune în executarea obligatiilor de a da sau de a face Art.2533 – (1) Daca prin lege nu se prevede altfel, în cazul obligatiilor contractuale de a da sau de a face prescriptia începe sa curga de la data când obligatia devine exigibila si debitorul trebuia astfel s-o execute.
(2) În cazul în care dreptul este afectat de un termen suspensiv, prescriptia începe sa curga de la împlinirea termenului sau, dupa caz, de la data renuntarii la beneficiul termenului stabilit exclusiv în favoarea creditorului.
(3) Daca dreptul este afectat de o conditie suspensiva, prescriptia începe sa curga de la data când s-a îndeplinit conditia.

Dreptul la actiunea în restituirea prestatiilor
Art.2534 – Prescriptia dreptului la actiune în restituirea prestatiilor facute în temeiul unui act anulabil ori desfiintat pentru rezolutiune sau alta cauza de ineficacitate, începe sa curga de la data ramânerii definitive a hotarârii prin care s-a desfiintat actul, cu exceptia cazului când dreptul la actiune a fost exercitat chiar în procesul în care s-a dispus desfiintarea actului.

Dreptul la actiunea în executarea prestatiilor succesive Art.2535 – Când este vorba de prestatii succesive, prescriptia dreptului la actiune începe sa curga de la data la care fiecare prestatie devine exigibila, iar daca prestatiile alcatuiesc un tot unitar, de la data ultimei prestatii neexecutate.

Dreptul la actiune în materia asigurarilor
Art.2536 - În cazul asigurarii contractuale, prescriptia începe sa curga de la expirarea termenelor prevazute de lege ori stabilite de parti pentru plata primei de asigurare, respectiv pentru plata indemnizatiei sau, dupa caz, a despagubirilor datorate de asigurator.

Dreptul la actiune în repararea pagubei cauzate printr-o fapta ilicita
Art.2537 – (1) Prescriptia dreptului la actiune în repararea unei pagube care a fost cauzata printr-o fapta ilicita începe sa curga de la data când pagubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca atât paguba, cât si pe cel care raspunde de ea.
(2) Dispozitiile alin.(1) se aplica, în mod corespunzator, si în cazul actiunii în restituire întemeiate pe îmbogatirea fara justa cauza, plata nedatorata sau gestiunea de afaceri.

Dreptul la actiune în anularea actului juridic
Art.2538 – (1) Prescriptia dreptului la actiunea în anularea unui act juridic începe sa curga:
a) în caz de violenta, din ziua când aceasta a încetat;
b) în cazul dolului, din ziua când a fost descoperit;
c) în caz de eroare ori în celelalte cazuri de anulare, din ziua când cel îndreptatit, reprezentantul sau legal ori cel chemat de lege sa-i încuviinteze sau sa-i autorizeze actele a cunoscut cauza anularii, însa nu mai târziu de împlinirea a 18 luni din ziua încheierii actului juridic.
(2) În cazurile în care nulitatea relativa poate fi invocata de o terta persoana, prescriptia începe sa curga, daca prin lege nu se dispune altfel, de la data când tertul a cunoscut existenta cauzei de nulitate.

Dreptul la actiunea în raspundere pentru vicii aparente Art.2539 - (1) Daca prin lege nu se prevede altfel, prescriptia dreptului la actiune izvorât din transmiterea unor bunuri sau executarea unor lucrari, cu vicii aparente, în cazurile în care legea sau contractul obliga la garantie si pentru asemenea vicii, începe sa curga de la data predarii sau receptiei finale a bunului ori a lucrarii sau, dupa caz, de la data împlinirii termenului prevazut de lege ori stabilit prin procesul-verbal de constatare a viciilor, pentru înlaturarea de catre debitor a viciilor constatate.
(2) Dispozitiile alin. (1) se aplica si în cazul lipsei calitatilor convenite ori a lipsurilor cantitative, însa numai daca oricare din aceste lipsuri puteau fi descoperite, fara cunostinte speciale, printr-o verificare normala.

Dreptul la actiunea în raspundere pentru vicii ascunse Art.2540 – (1) Daca prin lege nu se prevede altfel, prescriptia dreptului la actiune pentru viciile ascunse începe sa curga:
a) în cazul unui bun transmis sau al unei lucrari executate, alta decât o constructie, de la împlinirea unui an de la data predarii ori receptiei finale a bunului sau a lucrarii, afara numai daca viciul a fost descoperit mai înainte, când prescriptia va începe sa curga de la data descoperirii.
b) în cazul unei constructii, de la împlinirea a trei ani de la data predarii sau receptiei finale a constructiei, afara numai daca viciul a fost descoperit mai înainte, când prescriptia va începe sa curga de la data descoperirii.
(2) Pentru executarea unor lucrari curente, termenele prevazute la alin. (1) sunt de o luna, în cazul prevazut la lit. a), respectiv de trei luni, în cazul prevazut la lit. b).
(3) Dispozitiile alin. (1) si (2) se aplica si în cazul lipsei calitatilor convenite ori a lipsurilor cantitative, însa numai daca oricare din aceste lipsuri nu puteau fi descoperite, fara cunostinte speciale, printr-o verificare normala.
(4) Termenele prevazute în prezentul articol sunt termene de garantie înauntrul carora viciile trebuie, în toate cazurile, sa se produca.
(5) Prin dispozitiile prezentului articol nu se aduce, însa, nici o atingere termenelor de garantie speciale, legale sau conventionale.
(6) Dispozitiile prezentului articol se aplica, în mod corespunzator, si în cazul produselor pentru care s-a prevazut un termen de valabilitate, ca si în cazul bunurilor sau lucrarilor pentru care exista un termen de garantie pentru buna functionare.

Sectiunea a 2-a
Suspendarea prescriptiei extinctive

Cazuri generale de suspendare a prescriptiei
Art.2541 – Prescriptia nu începe sa curga, iar, daca a început sa curga, ea se suspenda:
1. între soti, cât timp dureaza casatoria si nu sunt separati în fapt;
2. între parinti, tutore sau curator si cei lipsiti de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restrânsa ori între curatori si cei pe care îi reprezinta, cât timp dureaza ocrotirea si socotelile nu au fost date si aprobate;
3. între orice persoana care, în temeiul legii, al unei hotarâri judecatoresti sau al unui act juridic, administreaza bunurile altora si cei ale caror bunuri sunt astfel administrate, cât timp administrarea nu a încetat si socotelile nu au fost date si aprobate;
4. în cazul celui lipsit de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restrânsa, cât timp nu are reprezentant sau ocrotitor legal, în afara de cazurile în care exista o dispozitie legala contrara;
5. cât timp debitorul, în mod deliberat, ascunde creditorului existenta datoriei sau exigibilitatea acesteia;
6. pe întreaga durata a negocierilor purtate în scopul rezolvarii pe cale amiabila a neîntelegerilor dintre parti, însa numai daca acestea au fost tinute în ultimele sase luni înainte de expirarea termenului de prescriptie;
7. în cazul în care cel îndreptatit la actiune trebuie sau poate, potrivit legii, sa foloseasca o anumita procedura prealabila, cum sunt reclamatia administrativa, încercarea de împacare sau altele asemenea, cât timp nu a cunoscut si nici nu trebuia sa cunoasca rezultatul acelei proceduri, însa nu mai mult de trei luni de la înregistrarea cererii, daca legea nu a stabilit un alt termen;
8. în cazul în care titularul dreptului sau cel care l-a încalcat face parte din fortele armate ale României, cât timp acestea se afla în stare de mobilizare sau de razboi. Sunt avute în vedere si persoanele civile care se gasesc în fortele armate pentru ratiuni de serviciu impuse de necesitatile razboiului;
9. în cazul în care, cel împotriva caruia curge sau ar urma sa curga prescriptia, este împiedicat de un caz de forta majora sa faca acte de întrerupere, cât timp nu a încetat aceasta împiedicare; forta majora, când este temporara, nu constituie o cauza de suspendare a prescriptiei decât daca survine în ultimele sase luni înainte de expirarea termenului de prescriptie;
10. în alte cazuri prevazute de lege.

Suspendarea prescriptiei în materie succesorala Art.2542 – (1) Prescriptia nu curge contra creditorilor defunctului în privinta creantelor pe care acestia le au asupra mostenirii cât timp aceasta nu a fost acceptata de catre succesibili ori, în lipsa acceptarii, cât timp nu a fost numit un curator care sa îi reprezinte.
(2) Ea nu curge nici contra mostenitorilor defunctului cât timp acestia nu au acceptat mostenirea ori nu a fost numit un curator care sa îi reprezinte.
(3) Prescriptia nu curge, de asemenea, contra mostenitorilor, în privinta creantelor pe care acestia le au asupra mostenirii, de la data acceptarii mostenirii si pâna la data lichidarii ei.

Efectul suspendarii prescriptiei Art.2543 – (1) De la data când cauza de suspendare a încetat, prescriptia îsi reia cursul, socotindu-se pentru împlinirea termenului si timpul scurs înainte de suspendare.
(2) Cu toate acestea, prescriptia nu se va împlini mai înainte de expirarea unui termen de sase luni de la data când suspendarea a încetat, cu exceptia prescriptiilor de sase luni sau mai scurte, care nu se vor împlini decât dupa expirarea unui termen de o luna de la încetarea suspendarii.

Beneficiul suspendarii prescriptiei
Art.2544 – Suspendarea prescriptiei poate fi invocata numai de catre partea care a fost împiedicata sa faca acte de întrerupere, afara de cazul în care prin lege se dispune altfel.

Extinderea efectului suspensiv Art.2545 – Suspendarea prescriptiei fata de debitorul principal ori fata de fideiusor produce efecte în privinta amândurora.

Sectiunea a 3-a
Întreruperea prescriptiei extinctive

Cazurile de întrerupere a prescriptiei

Art.2546 – Prescriptia se întrerupe:
1. printr-un act voluntar de executare sau prin recunoasterea, în orice alt mod, a dreptului a carui actiune se prescrie, facuta de catre cel în folosul caruia curge prescriptia;
2. prin introducerea unei cereri de chemare în judecata sau arbitrale, prin înscrierea creantei la masa credala în cadrul procedurii insolventei, prin depunerea cererii de interventie în cadrul urmaririi silite pornite de alti creditori ori prin invocarea, pe cale de exceptie, a dreptului a carui actiune se prescrie;
3. prin constituirea ca parte civila pe parcursul urmaririi penale sau în fata instantei de judecata, pâna la citirea actului de sesizare; în cazul în care despagubirile se acorda, potrivit legii, din oficiu, începerea urmaririi penale întrerupe cursul prescriptiei, chiar daca nu a avut loc constituirea ca parte civila;
4. prin orice act prin care cel în folosul caruia curge prescriptia este pus în întârziere;
5. în alte cazuri prevazute de lege.
Recunoasterea dreptului
Art.2547 – (1) Recunoasterea se poate face unilateral sau conventional si poate fi expresa sau tacita.
(2) Când recunoasterea este tacita, ea trebuie sa rezulte fara echivoc din manifestari care sa ateste existenta dreptului celui împotriva caruia curge prescriptia. Constituie acte de recunoastere tacita plata partiala a datoriei, achitarea, în tot sau în parte, a dobânzilor sau penalitatilor, solicitarea unui termen de plata si altele asemenea.
(3) Poate invoca recunoasterea tacita si cel îndreptatit la restituirea unei prestatii facute în executarea unui act juridic ce a fost desfiintat pentru nulitate, rezolutiune sau orice alta cauza de ineficacitate, atât timp cât bunul individual determinat, primit de la cealalta parte cu ocazia executarii actului desfiintat, nu este pretins de aceasta din urma pe cale de actiune reala ori personala.

Cererea de chemare în judecata sau arbitrala
Art.2548 – (1) În cazurile prevazute de art.2546 pct. 2 si 3, prescriptia este întrerupta chiar daca sesizarea a fost facuta la un organ de jurisdictie ori de urmarire penala necompetent sau chiar daca este nula pentru lipsa de forma.
(2) Prescriptia nu este întrerupta daca cel care a facut cererea de chemare în judecata sau de arbitrare ori de interventie în procedura insolventei sau a urmaririi silite a renuntat la ea, nici daca cererea a fost respinsa, anulata sau s-a perimat printr-o hotarâre ramasa definitiva. Cu toate acestea, daca reclamantul, în termen de sase luni de la data când hotarârea de respingere sau de anulare a ramas definitiva, introduce o noua cerere, prescriptia este considerata întrerupta prin cererea de chemare în judecata sau de arbitrare precedenta, cu conditia însa ca noua cerere sa fie admisa.
(3) Prescriptia nu este întrerupta nici daca hotarârea judecatoreasca sau arbitrala si-a pierdut puterea executorie prin împlinirea termenului de prescriptie a dreptului de a obtine executarea silita. În acest caz însa, daca dreptul la actiune este imprescriptibil sau nu s-a prescris înca, se va putea face o noua cerere de chemare în judecata ori de arbitrare, fara a se putea opune exceptia autoritatii de lucru judecat.

Punerea în întârziere
Art.2549 – Prescriptia este întrerupta prin punerea în întârziere a celui în folosul caruia curge prescriptia numai daca aceasta este urmata de chemarea lui în judecata în termen de sase luni de la data punerii în întârziere.

Efectele întreruperii prescriptiei
Art.2550 – (1) Întreruperea sterge prescriptia începuta înainte de a se fi ivit cauza de întrerupere.
(2) Dupa întrerupere începe sa curga o noua prescriptie.
(3) Daca întreruperea prescriptiei a avut loc prin recunoasterea dreptului de catre cel în folosul caruia curgea, va începe sa curga o noua prescriptie de acelasi fel.
(4) În cazul în care prescriptia a fost întrerupta printr-o cerere de chemare în judecata ori de arbitrare, noua prescriptie a dreptului de a obtine executarea silita nu va începe sa curga cât timp hotarârea de admitere a actiunii nu a ramas definitiva.
(5) Daca întreruperea rezulta din interventia facuta în procedura insolventei sau a urmaririi silite, prescriptia va reîncepe sa curga de la data la care exista din nou posibilitatea legala de valorificare a creantei ramase neacoperite.
(6) În cazul în care prescriptia a fost întrerupta potrivit art.2546 pct.3, întreruperea opereaza pâna la comunicarea ordonantei de scoatere de sub urmarire penala sau de încetare a urmaririi penale, a ordonantei de suspendare a urmaririi penale ori a hotarârii de suspendare a judecatii sau pâna la pronuntarea hotarârii definitive a instantei penale. Daca repararea pagubei se acorda, potrivit legii, din oficiu, întreruperea opereaza pâna la data când cel împotriva caruia a început sa curga prescriptia a cunoscut sau trebuia sa cunoasca hotarârea definitiva a instantei penale prin care ar fi trebuit sa se stabileasca despagubirea.

Beneficiul întreruperii prescriptiei Art.2551 – (1) Efectele întreruperii prescriptiei profita celui de la care emana actul întreruptiv si nu pot fi opuse decât celui împotriva caruia a fost îndreptat un asemenea act, afara de cazul în care prin lege se dispune altfel.
(2) Daca prescriptia a fost întrerupta prin recunoasterea dreptului de catre cel în folosul caruia curgea, efectele întreruperii profita celui împotriva caruia a curs si nu pot fi opuse decât autorului recunoasterii.

Extinderea efectului întreruptiv Art.2552 – Întreruperea prescriptiei împotriva debitorului principal sau contra fideiusorului produce efecte în privinta amândurora.

Capitolul IV
Împlinirea prescriptiei

Calculul prescriptiei Art.2553 – Cursul prescriptiei se calculeaza potrivit regulilor stabilite în Titlul III din prezenta carte, luându-se în considerare, daca este cazul, si cazurile de suspendare sau întrerupere prevazute de lege.