Art. 1 Legalitatea incriminarii
(1) Legea penala prevede faptele care constituie infractiuni.
(2) Nici o persoana nu poate fi sanctionata penal pentru o fapta care
nu era prevazuta de legea penala la data când a fost savârsita.
Art. 2 Legalitatea sanctiunilor de drept penal
(1) Legea penala prevede pedepsele aplicabile si masurile educative ce
se pot lua fata de persoanele care au savârsit infractiuni, precum
si masurile de siguranta ce se pot lua fata de persoanele care au comis
fapte prevazute de legea penala.
(2) Nu se poate aplica o pedeapsa ori nu se poate lua o masura educativa
sau masura de siguranta daca aceasta nu era prevazuta de legea penala
la data când fapta a fost savârsita.
(3) Nicio pedeapsa nu poate fi stabilita si aplicata în afara limitelor
generale ale acesteia.
CAPITOLUL II APLICAREA LEGII PENALE
Sectiunea 1 Aplicarea legii penale în timp
Art. 3 Activitatea legii penale
Legea penala se aplica infractiunilor savârsite în timpul
cât ea se afla în vigoare.
Art. 4 Aplicarea legii penale de dezincriminare
Legea penala nu se aplica faptelor savârsite sub legea veche, daca
nu mai sunt prevazute de legea noua. În acest caz, executarea pedepselor,
a masurilor educative si a masurilor de siguranta, pronuntate în
baza legii vechi, precum si toate consecintele penale ale hotarârilor
judecatoresti privitoare la aceste fapte înceteaza prin intrarea
în vigoare a legii noi.
Art. 5 Aplicarea legii penale mai favorabile pâna la judecarea definitiva
a cauzei
(1) În cazul în care de la savârsirea infractiunii pâna
la judecarea definitiva a cauzei au intervenit una sau mai multe legi
penale, se aplica legea mai favorabila.
(2) Dispozitiile alin.(1) se aplica si actelor normative ori prevederilor
din acestea declarate neconstitutionale, precum si ordonantelor de urgenta
aprobate de Parlament cu modificari sau completari ori respinse, daca
în timpul când acestea s-au aflat în vigoare au cuprins
dispozitii penale mai favorabile.
Art.
6 Aplicarea legii penale mai favorabile dupa judecarea definitiva a cauzei
(1) Când dupa ramânerea definitiva a hotarârii de condamnare
si pâna la executarea completa a pedepsei închisorii sau amenzii
a intervenit o lege care prevede o pedeapsa mai usoara, sanctiunea aplicata,
daca depaseste maximul special prevazut de legea noua pentru infractiunea
savârsita, se reduce la acest maxim.
(2) Daca dupa ramânerea definitiva a hotarârii de condamnare
la detentiune pe viata si pâna la executarea ei a intervenit o lege
care prevede pentru aceeasi fapta numai pedeapsa închisorii, pedeapsa
detentiunii pe viata se înlocuieste cu maximul închisorii
prevazut pentru acea infractiune.
(3) Daca legea noua prevede în locul pedepsei închisorii numai
amenda, pedeapsa aplicata se înlocuieste cu amenda, fara a se putea
depasi maximul special prevazut în legea noua. Tinându-se
seama de partea executata din pedeapsa închisorii, se poate înlatura
în totul sau în parte executarea amenzii.
(4) Masurile educative neexecutate si neprevazute în legea noua
nu se mai executa, iar cele care au corespondent în legea noua se
executa în continutul si limitele prevazute de aceasta, daca este
mai favorabila.
(5) Când legea noua este mai favorabila în conditiile alin.(1)-(4),
pedepsele complementare si masurile de siguranta neexecutate si neprevazute
în legea noua nu se mai executa, iar cele care au corespondent în
legea noua se executa în continutul si limitele prevazute de aceasta.
(6) Daca legea noua este mai favorabila numai sub aspectul pedepselor
complementare sau masurilor de siguranta acestea se executa în continutul
si limitele prevazute de legea noua.
(7) Când o dispozitie din legea noua se refera la pedepse definitiv
aplicate, se tine seama, în cazul pedepselor executate pâna
la data intrarii în vigoare a acesteia, de pedeapsa redusa sau înlocuita
potrivit dispozitiilor alineatelor precedente.
Ce se intampla in UE in
septembrie 2002 ? Click
aici
Art.
7 Aplicarea legii penale temporare
(1) Legea penala temporara se aplica infractiunii savârsite în
timpul când era în vigoare, chiar daca fapta nu a fost urmarita
sau judecata în acel interval de timp.
(2) Legea penala temporara este legea penala care prevede data iesirii
ei din vigoare sau a carei aplicare este limitata prin natura temporara
a situatiei care a impus adoptarea sa.
Sectiunea a 2-a Aplicarea legii penale în spatiu
Art. 8 Teritorialitatea legii penale
(1) Legea penala româna se aplica infractiunilor savârsite
pe teritoriul României.
(2) Prin „teritoriul României” se întelege întinderea
de pamânt si apele cu solul, subsolul si spatiul aerian, cuprinse
între frontierele de stat.
(3) Prin „infractiune savârsita pe teritoriul României”
se întelege orice infractiune comisa pe teritoriul aratat în
alin. (2) sau pe o nava sub pavilion românesc ori pe o aeronava
înmatriculata în România.
(4) Infractiunea se considera savârsita pe teritoriul României
si atunci când pe acest teritoriu ori pe o nava sub pavilion românesc
sau pe o aeronava înmatriculata în România, s-a efectuat
un act de executare, de instigare sau de complicitate, ori s-a produs
rezultatul infractiunii.
Art. 9 Personalitatea legii penale
(1) Legea penala româna se aplica infractiunilor savârsite
în afara teritoriului tarii de catre un cetatean român sau
de o persoana juridica româna, daca pedeapsa prevazuta de legea
româna este detentiunea pe viata ori închisoarea mai mare
de 10 ani.
(2) În celelalte cazuri, legea penala româna se aplica infractiunilor
savârsite în afara teritoriului tarii de catre un cetatean
român sau de o persoana juridica româna, daca fapta este prevazuta
ca infractiune si de legea penala a tarii unde a fost savârsita
ori daca a fost comisa într-un loc care nu este supus jurisdictiei
nici unui stat.
(3) Punerea în miscare a actiunii penale se face cu autorizarea
prealabila a procurorului general al Parchetului de pe lânga Curtea
de Apel în a carei raza teritoriala se afla parchetul mai întâi
sesizat sau, dupa caz, a procurorului general al Parchetului de pe lânga
Înalta Curte de Casatie si Justitie.
Art. 10 Realitatea legii penale
(1) Legea penala româna se aplica infractiunilor savârsite
în afara teritoriului tarii de catre un strain, contra statului
român, contra unui cetatean român ori a unei persoane juridice
române.
(2) Punerea în miscare a actiunii penale se face cu autorizarea
prealabila a procurorului general al Parchetului de pe lânga Înalta
Curte de Casatie si Justitie si numai daca fapta nu face obiectul unei
proceduri judiciare în statul pe teritoriul caruia s-a comis.
Art. 11 Universalitatea legii penale
(1) Legea penala româna se aplica si altor infractiuni decât
celor prevazute în art. 10, savârsite în afara teritoriului
tarii de un strain, care se afla de bunavoie pe teritoriul României,
în urmatoarele cazuri:
a) s-a savârsit o infractiune pe care statul român si-a asumat
obligatia sa o reprime în temeiul unui tratat international, indiferent
daca este prevazuta sau nu de legea penala a statului pe al carui teritoriu
a fost comisa;
b) s-a cerut extradarea sau predarea infractorului si aceasta a fost refuzata.
(2) Dispozitiile alin.(1) lit.b) nu se aplica atunci când, potrivit
legii statului în care s-a savârsit infractiunea, exista o
cauza care împiedica punerea în miscare a actiunii penale
sau continuarea procesului penal ori executarea pedepsei, sau când
pedeapsa a fost executata ori este considerata ca executata.
(3) Când pedeapsa nu a fost executata sau a fost executata numai
în parte, se procedeaza potrivit dispozitiilor legale privitoare
la recunoasterea hotarârilor straine.
Art. 12 Legea penala si tratatele internationale
Dispozitiile cuprinse în art. 8-11 se aplica daca nu se dispune
altfel printr-un tratat international la care România este parte.
Art. 13 Imunitatea de jurisdictie
Legea penala nu se aplica infractiunilor savârsite de catre reprezentantii
diplomatici ai statelor straine sau de catre alte persoane care, în
conformitate cu tratatele internationale, nu sunt supuse jurisdictiei
penale a statului român.
Art. 14 Extradarea
(1) Extradarea poate fi acordata sau solicitata în temeiul unui
tratat international la care România este parte, ori pe baza de
reciprocitate, în conditiile legii.
(2) Predarea sau extradarea unei persoane în relatia cu statele
membre ale Uniunii Europene se acorda sau se solicita în conditiile
legii.
(3) Predarea unei persoane catre un tribunal penal international se acorda
în conditiile legii.