ACTIUNEA
PENALA SI ACTIUNEA CIVILA ÎN PROCESUL PENAL
CAPITOLUL
I
Actiunea penala
Art.13. Obiectul si exercitarea actiunii penale
(1) Actiunea penala are ca obiect tragerea la raspundere penala a persoanelor
care au savârsit infractiuni.
(2) Actiunea penala se pune în miscare de catre procuror, prin actul
de inculpare prevazut de lege si se exercita numai de catre acesta.
(3) Actiunea penala se poate exercita în tot cursul procesului penal,
în conditiile legii.
Art.14. Conditiile de punere în miscare sau de exercitare a actiunii
penale
Actiunea penala se pune în miscare si se exercita când exista
probe din care rezulta motive întemeiate de a crede ca o persoana
a savârsit o infractiune si nu exista cazuri care împiedica
punerea în miscare sau exercitarea acesteia.
Art.15. Cazuri care împiedica punerea în miscare si exercitarea
actiunii penale
(1) Actiunea penala nu poate fi pusa în miscare, iar când
a fost pusa în miscare nu mai poate fi exercitata daca:
a) fapta nu exista;
b) fapta nu este prevazuta de legea penala ori nu exista probe ca o persoana
a savârsit o infractiune;
c) exista o cauza justificativa sau de neimputabilitate;
d) lipseste plângerea prealabila, autorizarea sau sesizarea organului
competent ori o alta conditie prevazuta de lege, necesara pentru punerea
în miscare a actiunii penale;
e) a intervenit amnistia sau prescriptia, decesul suspectului ori al inculpatului
persoana fizica sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoana
juridica;
f) a fost retrasa plângerea prealabila în cazul infractiunilor
pentru care retragerea acesteia înlatura raspunderea penala, ori
a fost încheiat un acord de mediere în conditiile legii;
g) exista o cauza de nepedepsire prevazuta de lege;
h) exista autoritate de lucru judecat;
i) a intervenit un transfer de proceduri catre un alt stat, potrivit legii.
(2) În cazul prevazut la alin.(1) lit.d) si i) actiunea penala poate
fi pusa în miscare ulterior, în conditiile prevazute de lege.
Art.16. Stingerea actiunii penale
(1) În cursul urmaririi penale actiunea penala se stinge prin clasare
sau prin renuntare la urmarirea penala, în conditiile prevazute
de lege.
(2) În cursul judecatii actiunea penala se stinge prin pronuntarea
unei hotarâri definitive.
Art.17. Continuarea procesului penal la cererea suspectului sau inculpatului
În caz de amnistie, de prescriptie, de retragere a plângerii
prealabile, de existenta a unei cauze de nepedepsire sau de renuntare
a procurorului la urmarirea penala, suspectul ori inculpatul poate cere
continuarea procesului penal.
CAPITOLUL II
Actiunea civila
Art.18. Obiectul si exercitarea actiunii civile
(1) Actiunea civila exercitata în cadrul procesului penal are ca
obiect repararea prejudiciului material sau moral produs prin savârsirea
infractiunii.
(2) Actiunea civila se exercita de catre persoana vatamata sau de catre
succesorii acesteia, care se constituie partea civila împotriva
inculpatului si, dupa caz, a partii responsabile civilmente.
(3) Când persoana vatamata este lipsita de capacitate de exercitiu
sau are capacitate de exercitiu restrânsa, actiunea civila se exercita
în numele acesteia de catre procuror în conditiile art.19
alin.(1) si (2).
(4) Actiunea civila se solutioneaza în cadrul procesului penal,
daca prin aceasta nu se depaseste durata rezonabila a procesului.
(5) Repararea prejudiciului material se face potrivit dispozitiilor legii
civile, dupa cum urmeaza:
a) în natura, prin restituirea lucrului, prin restabilirea situatiei
anterioare savârsirii infractiunii, prin desfiintarea totala sau
partiala a unui înscris ori prin orice alt mijloc de reparare;
b) prin plata unei despagubiri banesti, în masura în care
repararea în natura nu este cu putinta;
(6) Despagubirile se acorda si pentru folosul de care a fost lipsita partea
civila.
(7) Repararea prejudiciului moral se face potrivit dispozitiilor legii
civile, dupa cum urmeaza:
a) prin plata unei despagubiri banesti;
b) prin dispunerea oricaror masuri necesare pentru înlaturarea atingerii
aduse dreptului lezat.
Art.19. Constituirea ca parte civila
(1) Constituirea ca parte civila se poate face pâna la începerea
cercetarii judecatoresti.
(2) Constituirea ca parte civila se face în scris sau oral, cu indicarea
naturii si a întinderii pretentiilor, a motivelor si a probelor
pe care acestea se întemeiaza.
(3) În cazul în care constituirea ca parte civila se face
oral, organele judiciare au obligatia de a consemna aceasta într-un
proces verbal sau, dupa caz, în încheiere.
(4) În cazul nerespectarii vreuneia dintre conditiile prevazute
în alin.(1) si (2), persoana vatamata sau succesorii acesteia nu
se mai pot constitui parte civila în cadrul procesului penal, putând
introduce actiunea la instanta civila.
(5) Pâna la terminarea cercetarii judecatoresti, partea civila poate:
a) îndrepta erorile materiale din cuprinsul cererii de constituire
ca parte civila;
b) mari sau micsora întinderea pretentiilor;
c) solicita repararea prejudiciului material prin plata unei despagubiri
banesti, daca repararea în natura nu mai este posibila.
(6) În cazul în care mai multe persoane care nu au interese
contrarii s-au constituit parte civila, acestea pot desemna o persoana,
care sa le reprezinte interesele în cadrul procesului penal. În
cazul în care partile civile nu si-au desemnat un reprezentant,
pentru buna desfasurare a procesului penal, desemnarea poate fi dispusa
din oficiu de catre organul judiciar.
(7) Daca dreptul la repararea prejudiciului a fost transmis pe cale conventionala
unei alte persoane, aceasta nu poate exercita actiunea civila în
cadrul procesului penal. Daca transmiterea acestui drept are loc dupa
constituirea ca parte civila, actiunea civila se disjunge.
(8) Actiunea civila care are ca obiect repararea prejudiciului rezultat
din savârsirea unei infractiuni, exercitata la instanta penala sau
la instanta civila, este scutita de taxa de timbru sau de timbru judiciar.
Art.20. Introducerea în procesul penal a partii responsabile civilmente
(1) Introducerea în procesul penal a partii responsabile civilmente
poate avea loc, la cererea partii civile sau a inculpatului, în
termenul prevazut la art.19 alin.(1) .
(2) Atunci când exercita actiunea civila, procurorul este obligat
sa ceara introducerea în procesul penal a partii responsabile civilmente,
în conditiile alin.(1) .
(3) Partea responsabila civilmente poate interveni în procesul penal
pâna la începerea dezbaterilor la prima instanta de judecata,
luând procedura din stadiul în care se afla în momentul
interventiei.
(4) Partea responsabila civilmente are, în ceea ce priveste actiunea
civila, toate drepturile pe care legea le prevede pentru inculpat.
Art.21. Renuntarea la pretentiile civile
(1) Partea civila poate renunta, în tot sau în parte, la pretentiile
civile formulate, pâna la terminarea dezbaterilor în apel.
(2) Renuntarea se poate face, fie prin cerere scrisa, fie verbal în
sedinta de judecata.
(3) Partea civila nu poate reveni asupra renuntarii si nu poate introduce
actiune la instanta civila pentru aceleasi pretentii.
Art.22. Tranzactia, medierea si recunoasterea pretentiilor civile
(1) În cursul procesului penal, cu privire la pretentiile civile,
inculpatul, partea civila si partea responsabila civilmente pot încheia
o tranzactie sau un acord de mediere, potrivit legii.
(2) Inculpatul, cu acordul partii responsabile civilmente, poate recunoaste,
în tot sau în parte, pretentiile partii civile.
(3) În cazul recunoasterii pretentiilor civile, instanta obliga
la despagubiri în masura recunoasterii. Cu privire la pretentiile
civile nerecunoscute, partile pot administra probe.
Art.23. Exercitarea actiunii civile de catre sau fata de succesori
(1) Actiunea civila ramâne în competenta instantei penale
în caz de deces, reorganizare, desfiintare sau dizolvare a partii
civile, daca mostenitorii sau dupa caz, succesorii în drepturi ori
lichidatorii acesteia îsi exprima optiunea de a continua exercitarea
actiunii civile, în termen de cel mult 2 luni de la data decesului
sau a reorganizarii, desfiintarii sau dizolvarii.
(2) În caz de deces, reorganizare, desfiintare sau dizolvare a partii
responsabile civilmente, actiunea civila ramâne în competenta
instantei penale daca partea civila indica mostenitorii, sau dupa caz,
succesorii în drepturi ori lichidatorii acesteia, în termen
de cel mult 2 luni de la data la care a luat cunostinta de decesul sau,
dupa caz, de reorganizarea, desfiintarea sau dizolvarea partii responsabile
civilmente.
(3) În cazurile prevazute de alin. (1) si (2), daca se depaseste
durata rezonabila a procesului, instanta poate dispune disjungerea actiunii
civile si trimiterea actiunii la instanta civila competenta.
Art.24. Rezolvarea actiunii civile în procesul penal
(1) În caz de condamnare, instanta se pronunta prin aceeasi hotarâre
si asupra actiunii civile.
(2) Când actiunea civila are ca obiect repararea prejudiciului material
prin restituirea lucrului, iar aceasta este posibila, instanta dispune
ca lucrul sa fie restituit partii civile.
(3) Instanta, chiar daca nu exista constituire de parte civila, se pronunta
cu privire la desfiintarea totala sau partiala a unui înscris sau
la restabilirea situatiei anterioare savârsirii infractiunii.
(4) Când prin desfiintarea înscrisului sau prin restabilirea
situatiei anterioare pot fi afectate drepturile tertilor, instanta disjunge
actiunea si o trimite la instanta civila.
(5) În caz de achitare a inculpatului sau de încetare a procesului
penal în baza art. 15 lit. b) teza I, d), e), h) si i), instanta
lasa nesolutionata actiunea civila.
Art.25. Disjungerea actiunii civile
(1) Instanta poate dispune disjungerea actiunii civile si trimiterea ei
la instanta competenta potrivit legii civile, când solutionarea
actiunii civile în procesul penal determina depasirea termenului
rezonabil al procesului penal.
(2) Disjungerea se dispune de catre instanta, din oficiu ori la cererea
procurorului sau a partilor.
(3) Probele administrate în fata instantei penale pâna la
disjungere pot fi folosite în fata instantei civile, afara de cazul
când instanta civila apreciaza ca este necesara refacerea lor.
(4) Instanta dispune disjungerea actiunii civile si trimiterea ei la instanta
competenta potrivit legii civile si în cazul admiterii acordului
de recunoastere a vinovatiei în conditiile art. 480.
Art.26. Cazuri de solutionare a actiunii civile la instanta civila
(1)Daca nu s-au constituit parte civila în procesul penal, persoana
vatamata sau succesorii acesteia pot introduce la instanta civila actiune
pentru repararea prejudiciului cauzat prin infractiune.
(2) Persoana vatamata sau succesorii acesteia, care s-au constituit parte
civila în procesul penal, pot introduce actiune la instanta civila,
daca, prin hotarâre definitiva, instanta penala a lasat nesolutionata
actiunea civila.
(3) Persoana vatamata sau succesorii acesteia care s-au constituit parte
civila în procesul penal, pot sa introduca actiune în fata
instantei civile, daca procesul penal a fost suspendat. În caz de
reluare a procesului penal, actiunea introdusa la instanta civila se suspenda
în conditiile prevazute la alin. (7).
(4) Persoana vatamata sau succesorii acesteia, care au pornit actiunea
în fata instantei civile, pot sa paraseasca aceasta instanta si
sa se adreseze organului de urmarire penala, judecatorului ori instantei,
daca punerea în miscare a actiunii penale a avut loc ulterior sau
procesul penal a fost reluat dupa suspendare. Parasirea instantei civile
nu poate avea loc daca aceasta a pronuntat o hotarâre, chiar nedefinitiva.
(5) În cazul în care actiunea civila a fost exercitata de
procuror, daca se constata din probe noi ca prejudiciul nu a fost integral
acoperit prin hotarârea definitiva a instantei penale, diferenta
poate fi ceruta pe calea unei actiuni la instanta civila.
(6) Persoana vatamata sau succesorii acesteia pot introduce actiune la
instanta civila, pentru repararea prejudiciului nascut ori descoperit
dupa constituirea ca parte civila.
(7) În cazul prevazut în alin. (1), precum si în cazul
actiunii civile disjunse, judecata în fata instantei civile se suspenda
dupa punerea în miscare a actiunii penale si pâna la rezolvarea
în prima instanta a cauzei penale, dar nu mai mult de un an.
Art.27. Autoritatea hotarârii penale în procesul civil si
efectele hotarârii civile în procesul penal
(1) Hotarârea definitiva a instantei penale are autoritate de lucru
judecat în fata instantei civile care judeca actiunea civila, cu
privire la existenta faptei, a persoanei care a savârsit-o si a
vinovatiei acesteia.
(2) Hotarârea definitiva a instantei civile prin care a fost solutionata
actiunea civila nu are autoritate de lucru judecat în fata organelor
judiciare penale, cu privire la existenta faptei penale, a persoanei care
a savârsit-o si a vinovatiei acesteia.