TITLUL III
PARTICIPANTII ÎN PROCESUL PENAL

CAPITOLUL I
Dispozitii generale
Art.28. Participantii în procesul penal.
Participantii în procesul penal sunt: organele judiciare, partile, avocatul, subiectii procesuali principali precum si alti subiecti procesuali
Art.29. Organele judiciare.
Organele specializate ale statului care realizeaza activitatea judiciara sunt:
a) instantele judecatoresti;
b) judecatorul de drepturi si libertati;
c) judecatorul de camera preliminara;
d) procurorul;
e ) organele de cercetare penala.
Art.30. Partile
(1) Partile sunt subiectii procesuali care exercita sau împotriva carora se exercita o actiune judiciara.
(2) Partile din procesul penal sunt: inculpatul, partea civila, partea responsabila civilmente.
Art.31. Avocatul
Avocatul asista sau reprezinta partile ori subiectii procesuali principali, în conditiile legii.
Art.32. Subiectii procesuali principali
(1) Subiectii procesuali principali sunt suspectul si persoana vatamata.
(2)Subiectii procesuali principali au aceleasi drepturi si obligatii ca si partile, cu exceptia celor pe care legea le acorda numai acestora.
Art.33. Alti subiecti procesuali
În afara participantilor prevazuti în art.32, sunt subiecti procesuali: martorul, expertul, interpretul, agentul procedural, organele speciale de constatare, precum si orice alte persoane sau organe prevazute de lege, având anumite drepturi, obligatii sau atributii în procedurile judiciare penale.
CAPITOLUL II.
Competenta organelor judiciare
SECTIUNEA 1
Competenta functionala, dupa materie si dupa calitatea persoanei a instantelor judecatoresti
Art.34. Competenta judecatoriei
(1) Judecatoria judeca în prima instanta infractiunile pentru care actiunea penala se pune în miscare la plângerea prealabila a persoanei vatamate, precum si cele pentru care legea prevede pedeapsa amenzii sau pedeapsa închisorii de cel mult 5 ani.
(2) Judecatoria solutioneaza si alte cauze anume prevazute de lege.
Art.35. Competenta tribunalului
(1) Tribunalul judeca în prima instanta toate infractiunile, cu exceptia celor date prin lege în competenta altor instante.
(2) Tribunalul solutioneaza conflictele de competenta ivite între judecatoriile din circumscriptia sa.
(3) Tribunalul solutioneaza si alte cauze anume prevazute de lege.
Art.36. Competenta tribunalului militar
(1) Tribunalul militar judeca în prima instanta toate infractiunile comise de militari pâna la gradul de colonel inclusiv, cu exceptia celor date prin lege în competenta altor instante.
(2) Tribunalul militar solutioneaza si alte cauze anume prevazute de lege.
Art.37. Competenta Curtii de Apel
(1) Curtea de Apel judeca în prima instanta:
a) infractiunile prevazute de Codul penal în art.391- 406 si 430 - 436;
b) infractiunile privind securitatea nationala a României, prevazute în legi speciale;
c) infractiunile savârsite de judecatorii de la judecatorii, tribunale si de procurorii de la parchetele care functioneaza pe lânga aceste instante.
(2) Curtea de Apel judeca apelurile împotriva hotarârilor penale pronuntate în prima instanta de judecatorii si de tribunale.
(3) Curtea de Apel solutioneaza conflictele de competenta ivite între instantele din circumscriptia sa, altele decât cele prevazute la art. 35 alin. (2).
(4) Curtea de Apel solutioneaza si alte cauze anume prevazute de lege.
Art.38. Competenta Curtii militare de Apel
(1) Curtea militara de Apel judeca în prima instanta:
a) infractiunile prevazute de Codul penal în art.391 - 406 si 430 – 436, savârsite de militari;
b) infractiunile privind securitatea nationala a României, prevazute în legi speciale, savârsite de militari;
c) infractiunile savârsite de judecatorii tribunalelor militare si de procurorii militari de la parchetele militare care functioneaza pe lânga aceste instante.
(2) Curtea militara de Apel judeca apelurile împotriva hotarârilor penale pronuntate de tribunalele militare.
(3)Curtea militara de Apel solutioneaza conflictele de competenta ivite între tribunalele militare din circumscriptia sa.
(4) Curtea militara de Apel solutioneaza si alte cauze anume prevazute de lege.
Art.39. Competenta Înaltei Curti de Casatie si Justitie
(1) Înalta Curte de Casatie si Justitie judeca în prima instanta infractiunile savârsite de presedintele României, senatori si deputati, de membrii Guvernului ori de persoanele asimilate acestora, de judecatorii care îsi desfasoara activitatea în cadrul instantelor internationale, de europarlamentari, de judecatorii si magistratii asistenti de la Curtea Constitutionala, de judecatorii si magistratii asistenti de la Înalta Curte de Casatie si Justitie, de judecatorii de la curtile de apel si curtea militara de apel, de procurorii de la parchetele de pe lânga aceste instante, de maresali, amirali, generali, precum si de persoanele care au gradul profesional asimilat acestora.
(2) Înalta Curte de Casatie si Justitie judeca apelurile împotriva hotarârilor penale pronuntate, în prima instanta, de curtile de apel, de curtile militare de apel si de Sectia penala a Înaltei Curti de Casatie si Justitie.
(3) Înalta Curte de Casatie si Justitie judeca recursurile în casatie împotriva hotarârilor penale definitive, precum si recursurile în interesul legii.
(4) Înalta Curte de Casatie si Justitie solutioneaza conflictele de competenta în cazurile în care este instanta superioara comuna instantelor aflate în conflict, cazurile în care cursul justitiei este întrerupt, precum si cererile de stramutare.
(5) Înalta Curte de Casatie si Justitie solutioneaza si alte cauze anume prevazute de lege.
SECTIUNEA a 2-a
Competenta teritoriala a instantelor judecatoresti
Art.40. Competenta pentru infractiunile savârsite pe teritoriul României
(1) Competenta dupa teritoriu este determinata, în ordine, de:
a) locul savârsirii infractiunii;
b) locul în care a fost prins inculpatul;
c) locuinta inculpatului persoana fizica sau, dupa caz, sediul inculpatului persoana juridica;
d) locuinta sau, dupa caz, sediul persoanei vatamate.
(2) Prin "locul savârsirii infractiunii" se întelege locul unde s-a desfasurat activitatea infractionala, în totul sau în parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia.
(3) În cazul în care, potrivit alin.(2), o infractiune a fost savârsita în raza teritoriala a mai multor instante, oricare dintre acestea este competenta sa o judece.
(4) Când niciunul dintre locurile prevazute în alin.(1) nu este cunoscut, sau când sunt sesizate succesiv doua sau mai multe instante dintre cele prevazute în alin.(1), competenta revine instantei mai întâi sesizate.
(5) Ordinea de prioritate prevazuta în alin.(1) se aplica atunci când doua sau mai multe instante sunt sesizate simultan ori urmarirea penala s a efectuat cu nerespectarea acestei ordini.
(6) Infractiunea savârsita pe o nava sub pavilion românesc este de competenta instantei în a carei raza teritoriala se afla primul port român în care ancoreaza nava, afara de cazul în care prin lege se dispune altfel.
(7) Infractiunea savârsita pe o aeronava înmatriculata în România este de competenta instantei în a carei raza teritoriala se afla primul loc de aterizare pe teritoriul român.
(8) Daca nava nu ancoreaza într-un port român sau daca aeronava nu aterizeaza pe teritoriul român, iar competenta nu se poate determina potrivit alin.(1), competenta este cea prevazuta în alin.(4) .

Art.41. Competenta pentru infractiunile savârsite în afara teritoriului României
(1) Infractiunile savârsite în afara teritoriului României se judeca de catre instantele în a caror circumscriptie se afla locuinta inculpatului persoana fizica sau, dupa caz, sediul inculpatului persoana juridica.
(2) Daca inculpatul nu locuieste sau, dupa caz, nu are sediul în România, iar infractiunea este de competenta judecatoriei, aceasta se judeca de Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti, iar în celelalte cazuri, de instanta competenta dupa materie ori dupa calitatea persoanei, din municipiul Bucuresti, afara de cazul când prin lege se dispune altfel.
(3) Infractiunea savârsita pe o nava este de competenta instantei în a carei circumscriptie se afla primul port român în care ancoreaza nava, afara de cazul în care prin lege se dispune altfel.
(4) Infractiunea savârsita pe o aeronava este de competenta instantei în a carei circumscriptie se afla primul loc de aterizare pe teritoriul român.
(5) Daca nava nu ancoreaza într-un port român sau daca aeronava nu aterizeaza pe teritoriul român, competenta este cea prevazuta în alin.(1) si (2), afara de cazul în care prin lege se dispune altfel.
SECTIUNEA a 3-a
Dispozitii speciale privind competenta instantelor judecatoresti
Art.42. Reunirea cauzelor
(1) Instanta dispune reunirea cauzelor în cazul infractiunii continuate, al concursului formal de infractiuni sau în orice alte cazuri când doua sau mai multe acte materiale alcatuiesc o singura infractiune.
(2) Instanta poate dispune reunirea cauzelor, daca prin aceasta nu se întârzie judecata, în urmatoarele situatii:
a) când doua sau mai multe infractiuni au fost savârsite de aceeasi persoana;
b) când la savârsirea unei infractiuni au participat doua sau mai multe persoane;
c) când între doua sau mai multe infractiuni exista legatura si reunirea cauzelor se impune pentru buna înfaptuire a justitiei.
Art.43. Competenta în caz de reunire a cauzelor
(1) În caz de reunire, daca, în raport cu diferitii faptuitori ori diferitele fapte, competenta apartine, potrivit legii, mai multor instante de grad egal, competenta de a judeca toate faptele si pe toti faptuitorii revine instantei mai întâi sesizate, iar daca competenta dupa natura faptelor sau dupa calitatea persoanelor apartine unor instante de grad diferit, competenta de a judeca toate cauzele reunite revine instantei superioare în grad.
(2) Competenta de a judeca cauzele reunite ramâne dobândita instantei, chiar daca pentru fapta sau pentru faptuitorul care a determinat competenta acestei instante s-a dispus disjungerea sau încetarea procesului penal ori s-a pronuntat achitarea.
(3) Tainuirea, favorizarea infractorului si nedenuntarea unor infractiuni sunt de competenta instantei care judeca infractiunea la care acestea se refera, iar în cazul în care competenta dupa calitatea persoanelor apartine unor instante de grad diferit, competenta de a judeca toate cauzele reunite revine instantei superioare în grad.
(4) Daca dintre instante una este civila, iar alta este militara, competenta revine instantei civile.
(5) Daca instanta militara este superioara în grad, competenta revine instantei civile echivalente în grad competenta potrivit art. 40 – 41.
Art.44. Procedura de reunire a cauzelor

(1) Reunirea cauzelor se poate dispune la cererea procurorului sau a partilor si din oficiu de catre instanta competenta .
(2) Cauzele se pot reuni daca ele se afla în fata primei instante chiar dupa desfiintarea sau casarea hotarârii, sau în fata instantei de apel.
(3) Instanta se pronunta prin încheiere care poate fi atacata numai odata cu fondul.
Art.45. Disjungerea cauzelor
(1) Atunci când considera necesar pentru o mai buna judecare a cauzei, instanta poate dispune disjungerea acesteia, cu privire la unii dintre inculpati sau la unele dintre infractiuni.
(2) Disjungerea cauzei se dispune de instanta, prin încheiere, din oficiu sau la cererea procurorului ori a partilor.
Art.46. Exceptiile de necompetenta
(1) Exceptia de necompetenta materiala si dupa calitatea persoanei, a instantei inferioare celei competente potrivit legii, pot fi invocate în tot cursul judecatii, pâna la pronuntarea hotarârii definitive.
(2) Exceptia de necompetenta materiala si dupa calitatea persoanei, a instantei superioare celei competente potrivit legii, pot fi invocate pâna la începerea cercetarii judecatoresti.
(3) Exceptia de necompetenta teritoriala poate fi invocata în conditiile alin.(2) .
(4) Exceptiile de necompetenta pot fi invocate din oficiu, de catre procuror, de catre persoana vatamata sau de catre parti.
Art.47. Competenta în caz de schimbare a calitatii inculpatului
(1) Când competenta instantei este determinata de calitatea inculpatului, instanta ramâne competenta sa judece chiar daca inculpatul, dupa savârsirea infractiunii, nu mai are acea calitate.
(2) Dobândirea calitatii dupa savârsirea infractiunii nu determina schimbarea competentei, cu exceptia infractiunilor savârsite de persoanele prevazute în art. 39 alin.(1).
Art.48. Competenta în caz de schimbare a încadrarii juridice sau a calificarii faptei
(1) Instanta sesizata cu judecarea unei infractiuni ramâne competenta a o judeca, chiar daca, dupa schimbarea încadrarii juridice, infractiunea este de competenta instantei inferioare.
(2) Schimbarea calificarii faptei printr-o lege noua, intervenita în cursul judecarii cauzei, nu atrage necompetenta instantei, afara de cazul când prin acea lege s-ar dispune altfel.
Art.49. Declinarea de competenta
(1) Instanta care îsi declina competenta trimite, de îndata, dosarul instantei de judecata aratata ca fiind competenta prin hotarârea de declinare.
(2) Daca declinarea a fost determinata de competenta materiala sau dupa calitatea persoanei, instanta careia i s-a trimis cauza poate mentine probele administrate, actele îndeplinite si masurile dispuse de instanta care si-a declinat competenta.
(3) În cazul declinarii pentru necompetenta teritoriala, probele administrate, actele îndeplinite si masurile dispuse se mentin.
(4) Hotarârea de declinare a competentei nu este supusa niciunei cai de atac.
Art.50. Conflictul de competenta
(1) Când doua sau mai multe instante se recunosc competente a judeca aceeasi cauza ori îsi declina competenta reciproc, conflictul pozitiv sau negativ de competenta se solutioneaza de instanta ierarhic superioara comuna.
(2) Instanta ierarhic superioara comuna este sesizata, în caz de conflict pozitiv, de catre instanta care s-a declarat cea din urma competenta, iar în caz de conflict negativ, de catre instanta care si-a declinat cea din urma competenta.
(3) Sesizarea instantei ierarhic superioare comune se poate face si de procuror sau de parti.
(4) Pâna la solutionarea conflictului pozitiv de competenta judecata se suspenda.
(5) Instanta care si-a declinat competenta ori care s-a declarat competenta cea din urma ia masurile si efectueaza actele ce reclama urgenta.
(6) Instanta ierarhic superioara comuna se pronunta asupra conflictului de competenta, de urgenta, prin încheiere care nu este supusa niciunei cai de atac.
(7) Când instanta sesizata cu solutionarea conflictului de competenta constata ca acea cauza este de competenta altei instante decât cele între care a intervenit conflictul si fata de care nu este instanta superioara comuna trimite dosarul instantei superioare comune.
(8) Instanta careia i s-a trimis cauza prin hotarârea de stabilire a competentei nu se mai poate declara necompetenta, cu exceptia situatiilor în care apar elemente noi care atrag competenta altor instante.
(9) Instanta careia i s-a trimis cauza aplica în mod corespunzator dispozitiile art. 49 alin.(2) si (3) .
Art.51. Chestiuni prealabile
(1) Instanta penala este competenta sa judece orice chestiune prealabila de care depinde solutionarea cauzei, chiar daca prin natura ei acea chestiune este de competenta altei instante, cu exceptia situatiilor în care competenta de solutionare nu apartine organelor judiciare.
(2) Chestiunea prealabila se judeca de catre instanta penala, potrivit regulilor si mijloacelor de proba privitoare la materia careia îi apartine acea chestiune.
(3) Hotarârile definitive ale altor instante decât cele penale, asupra unei chestiuni prealabile în procesul penal, au autoritate de lucru judecat în fata instantei penale, cu exceptia împrejurarilor care privesc existenta infractiunii.
SECTIUNEA a 4-a
Competenta judecatorului de drepturi si libertati
Art.52. Competenta judecatorului de drepturi si libertati
Judecatorul de drepturi si libertati este judecatorul care, în cadrul instantei, potrivit competentei acesteia, solutioneaza cererile, propunerile, plângerile, contestatiile sau orice alte sesizari privind:
a) masurile preventive;
b) masurile asiguratorii;
c) masurile de siguranta cu caracter provizoriu;
c) actele procurorului, în cazurile prevazute de lege;
d) încuviintarea perchezitiilor, tehnicilor speciale de supraveghere sau cercetare ori a altor procedee probatorii potrivit legii;
e) administrarea anticipata a probelor;
f) orice alte cazuri prevazute de lege.
SECTIUNEA a 5-a
Competenta judecatorului de camera preliminara
Art.53. Competenta judecatorului de camera preliminara
Judecatorul de camera preliminara este judecatorul care, în cadrul instantei, potrivit competentei acesteia:
a) verifica legalitatea trimiterii în judecata precum si a administrarii probelor ori a efectuarii actelor procesuale de catre organele de urmarire penala;
b) solutioneaza plângerile împotriva solutiilor de netrimitere în judecata;
c) solutioneaza orice alte cauze prevazute de lege.

SECTIUNEA a 6-a
Organele de urmarire penala si competenta acestora
Art.54. Organele de urmarire penala
(1) Organele de urmarire penala sunt:
a) procurorul;
b) organele de cercetare penala ale politiei judiciare;
c) organele de cercetare penala speciale;
(2) Procurorii sunt constituiti în parchete care functioneaza pe lânga instantele judecatoresti si îsi exercita atributiile în cadrul Ministerului Public.
(3) În cadrul procesului penal procurorul are urmatoarele atributii:
a) supravegheaza sau efectueaza urmarirea penala;
b) sesizeaza instanta de judecata, judecatorul de drepturi si libertati si judecatorul de camera preliminara;
c) exercita actiunea penala;
d) exercita actiunea civila, în cazurile prevazute de lege:
e) încheie acordul de recunoastere a vinovatiei, în conditiile legii;
f) formuleaza si exercita contestatiile si caile de atac prevazute de lege împotriva hotarârilor judecatoresti;
g) îndeplineste orice alte atributii prevazute de lege.
(4) Ca organe de cercetare penala ale politiei judiciare functioneaza lucratori specializati din Ministerul Administratiei si Internelor anume desemnati în conditiile legii speciale, numai daca au primit avizul procurorului general al Parchetului de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie, ori avizul procurorului prevazut de lege.
(5) Ca organe de cercetare penala speciale functioneaza ofiteri anume desemnati în conditiile legii, numai daca au primit avizul procurorului general al Parchetului de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie.
(6) Organele de cercetare penala ale politiei judiciare si organele de cercetare penala speciale îsi desfasoara activitatea sub conducerea si supravegherea procurorului.
Art.55. Competenta procurorului
(1) Procurorul conduce si supravegheaza activitatea organelor de cercetare penala ale politiei judiciare si ale organelor de cercetare penala speciale.
(2) Procurorul poate sa efectueze orice act de urmarire penala în cauzele pe care le conduce si le supravegheaza.
(3) Procurorul efectueaza urmarirea penala în cazul infractiunilor pentru care competenta de judecata în prima instanta apartine curtii de apel sau Înaltei Curti de Casatie si Justitie, precum si în alte cazuri prevazute de lege.
(4) Urmarirea penala în cazul infractiunilor savârsite de militari se efectueaza de procurorul militar.
(5) Procurorii militari din cadrul sectiilor militare ale parchetelor efectueaza urmarirea penala potrivit competentei parchetului din care fac parte, fata de toti participantii la savârsirea infractiunilor comise de militari, urmând a fi sesizata instanta competenta potrivit art. 43.
Art.56. Competenta organelor de cercetare penala
(1) Organele de cercetare penala ale politiei judiciare efectueaza urmarirea penala pentru orice infractiune care nu este data, prin lege, în competenta organelor de cercetare penala speciale sau procurorului, precum si în alte cazuri prevazute de lege.
(2) Organele de cercetare penala speciale efectueaza acte de urmarire penala, numai în conditiile art.54 alin.(5) si (6), corespunzator specializarii structurii din care fac parte, în cazul savârsirii infractiunilor de catre militari sau în cazul savârsirii infractiunilor de coruptie si de serviciu prevazute de Codul penal, savârsite de personalul navigant al marinei civile, daca fapta a pus sau a putut pune în pericol siguranta navei sau navigatiei ori a personalului.
Art.57. Verificarea competentei
(1) Organul de urmarire penala este dator sa-si verifice competenta imediat dupa sesizare.
(2) Daca procurorul constata ca nu este competent sa efectueze sau sa supravegheze urmarirea penala, dispune de îndata, prin ordonanta, declinarea de competenta si trimite cauza procurorului competent.
(3) Daca organul de cercetare penala constata ca nu este competent sa efectueze cercetarea penala, trimite de îndata cauza procurorului care exercita supravegherea, în vederea sesizarii organului competent.
Art.58. Extinderea competentei teritoriale
(1) Când anumite acte de urmarire penala trebuie sa fie efectuate în afara razei teritoriale în care se face urmarirea, procurorul sau, dupa caz, organul de cercetare penala poate sa le efectueze el însusi ori procurorul poate dispune efectuarea lor prin comisie rogatorie sau prin delegare.
(2) În cuprinsul aceleiasi localitati, procurorul sau organul de cercetare penala, dupa caz, efectueaza toate actele de urmarire, chiar daca unele dintre acestea trebuie îndeplinite în afara razei sale teritoriale.
Art.59. Cazuri urgente
Procurorul sau organul de cercetare penala, dupa caz, este obligat sa efectueze actele de urmarire penala care nu sufera amânare, chiar daca acestea privesc o cauza care nu este de competenta acestuia. Lucrarile efectuate în astfel de cazuri se trimit, de îndata, procurorului competent.
Art.60. Actele încheiate de unele organe de constatare
(1) Ori de câte ori exista suspiciune rezonabila cu privire la savârsirea unei infractiuni, sunt obligate sa întocmeasca un proces-verbal despre împrejurarile constatate:
a) organele inspectiilor de stat, ale altor organe de stat, precum si ale autoritatilor publice, institutiilor publice sau ale altor persoane juridice de drept public, pentru infractiunile care constituie încalcari ale dispozitiilor si obligatiilor a caror respectare o controleaza, potrivit legii;
b) organele de control si cele de conducere ale autoritatilor administratiei publice, ale altor autoritati publice, institutii publice sau ale altor persoane juridice de drept public, pentru infractiunile savârsite în legatura cu serviciul de catre cei aflati în subordinea ori sub controlul lor;
c) organele de ordine publica si siguranta nationala pentru infractiunile constatate în timpul exercitarii atributiilor prevazute de lege.
(2) Organele prevazute în alin.(1) au obligatia sa ia masuri de conservare a locului savârsirii infractiunii si de ridicare sau conservare a mijloacelor materiale de proba. În cazul infractiunilor flagrante, aceleasi organe au dreptul de a face perchezitii corporale sau ale vehiculelor, de a-l prinde pe faptuitor si de a-l prezenta de îndata organelor de urmarire penala.
(3) Când faptuitorul sau persoanele prezente la locul constatarii au de facut obiectii ori precizari sau au de dat explicatii cu privire la cele consemnate în procesul-verbal, organul de constatare are obligatia de a le consemna în procesul-verbal.
(4) Actele încheiate împreuna cu mijloacele materiale de proba se înainteaza, de îndata, organelor de urmarire penala.
(5) Procesele-verbale astfel încheiate constituie acte de sesizare ale organelor de urmarire penala si nu pot fi supuse controlului pe calea contenciosului administrativ.
Art.61. Actele încheiate de comandantii de nave si aeronave
(1) Obligatiile si drepturile prevazute în art.60 le au si comandantii de nave si aeronave pentru infractiunile savârsite pe acestea, pe timpul cât navele si aeronavele pe care le comanda se afla în afara porturilor sau aeroporturilor.
(2) Când infractiunea a fost savârsita pe o nava sau aeronava, actele efectuate de comandantii de nave sau aeronave se înainteaza organului de urmarire penala competent în termen de 3 zile de la ancorarea navei ori de la aterizarea aeronavei pe teritoriul român.
(3) În cazul infractiunilor flagrante, comandantii de nave si aeronave au dreptul de a face perchezitii corporale sau ale vehiculelor, de a-l prinde pe faptuitor si de a-l prezenta organelor de urmarire penala.
(4) Procesele-verbale astfel încheiate constituie acte de sesizare a organelor de urmarire penala si nu pot fi supuse controlului pe calea contenciosului administrativ.

Art.62. Dispozitii comune
(1) Dispozitiile prevazute în art.40 - 45 si 47 se aplica în mod corespunzator si în cursul urmaririi penale.
(2) Prevederile art.43 alin.(2) nu se aplica în faza de urmarire penala
(3) Urmarirea penala a infractiunilor savârsite în conditiile prevazute în art.40 se efectueaza de catre organul de cercetare penala din circumscriptia instantei competente sa judece cauza în prima instanta.
(4) Conflictul de competenta între doi sau mai multi procurori se rezolva de catre procurorul superior comun acestora. Când conflictul se iveste între doua sau mai multe organe de cercetare penala, competenta se stabileste de catre procurorul care exercita supravegherea activitatii de cercetare penala a acestor organe. În cazul în care procurorul nu exercita supravegherea activitatii tuturor organelor de cercetare penala între care s-a ivit conflictul, competenta se stabileste de catre prim-procurorul parchetului în circumscriptia caruia se afla organele de cercetare penala.
Sectiunea a 7-a
Incompatibilitatea si stramutarea
Art.63. Incompatibilitatea judecatorului
(1) Orice judecator este incompatibil, daca în cauza respectiva:
a) a fost reprezentant sau avocat al vreuneia dintre parti sau al unui subiect procesual principal;
b) este ruda sau afin, pâna la gradul al IV-lea inclusiv ori se afla într o alta situatie dintre cele prevazute în art.176 din Codul penal cu una dintre parti, cu un subiect procesual principal, cu avocatul ori cu reprezentantul acestora;
c) a fost expert sau martor;
d) este tutore sau curator al uneia dintre parti sau al unui subiect procesual principal;
e) a efectuat orice acte de urmarire penala sau a participat, în calitate de procuror, la orice procedura desfasurata în fata unui judecator sau a unei instante de judecata;
f) exista o suspiciune rezonabila ca impartialitatea judecatorului este afectata
(2) Nu pot face parte din acelasi complet de judecata judecatorii care sunt soti, rude sau afini între ei, pâna la gradul al patrulea inclusiv ori se afla într o alta situatie dintre cele prevazute în art.176 din Codul penal.
(3) Judecatorul care a participat la judecarea unei cauze nu mai poate participa la judecarea aceleiasi cauze într-o cale de atac sau la rejudecarea cauzei dupa desfiintarea sau casarea hotarârii.
(4) Judecatorul de drepturi si libertati si judecatorul de camera preliminara nu pot participa, în aceeasi cauza, la judecata în fond sau în caile de atac.
(5) Judecatorul de drepturi si libertati nu poate fi, în aceeasi cauza, judecator de camera preliminara.
Art.64. Incompatibilitatea procurorului, a organului de cercetare penala si a magistratului-asistent
(1) Dispozitiile art.63 alin.(1) lit.a) - d) si f) se aplica procurorului si organului de cercetare penala.
(2) Dispozitiile art.63 alin.(1) se aplica magistratului - asistent.
(3) Dispozitiile art.63 alin.(2) se aplica procurorului si magistratului-asistent când cauza de incompatibilitate exista între ei sau între vreunul dintre ei si judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara sau unul dintre membrii completului de judecata.
(4) Procurorul care a participat ca judecator de drepturi si libertati sau ca judecator de camera preliminara nu poate, în aceeasi cauza, sa supravegheze urmarirea penala sau sa efectueze acte de urmarire penala si nici sa puna concluzii la judecarea acelei cauze în prima instanta si în caile de atac. Procurorul care a participat ca judecator la judecarea cauzei în prima instanta nu poate pune concluzii la judecarea ei în caile de atac.

Art.65. Abtinerea
(1) Persoana incompatibila este obligata sa declare, dupa caz, presedintelui instantei, procurorului care supravegheaza urmarirea penala sau procurorului ierarhic superior, ca se abtine de a participa la procesul penal, cu aratarea cazului de incompatibilitate si a temeiurilor de fapt care constituie motivul abtinerii.
(2) Declaratia de abtinere se face de îndata ce persoana obligata la aceasta a luat cunostinta de existenta cazului de incompatibilitate.

Art.66. Recuzarea
(1) În cazul în care persoana incompatibila nu a facut declaratie de abtinere, partile, subiectii procesuali principali sau procurorul pot face cerere de recuzare, de îndata ce au aflat despre existenta cazului de incompatibilitate.
(2) Cererea de recuzare se formuleaza doar împotriva persoanei din cadrul organului de cercetare penala, a procurorului sau a judecatorului care efectueaza activitati judiciare în cauza. Este inadmisibila recuzarea judecatorului sau procurorului chemat sa decida asupra recuzarii.
(3) Cererea de recuzare se formuleaza oral sau în scris, cu aratarea, pentru fiecare persoana în parte, a cazului de incompatibilitate invocat si a tuturor temeiurilor de fapt cunoscute la momentul formularii cererii. Cererea de recuzare formulata oral se consemneaza într-un proces verbal sau, dupa caz, în încheierea de sedinta.
(4) Nerespectarea conditiilor prevazute în alin.(2) si (3) sau formularea unei cereri de recuzare împotriva aceleiasi persoane pentru acelasi caz de incompatibilitate si pentru aceleasi temeiuri de fapt invocate într-o cerere anterioara de recuzare, care a fost respinsa, atrage inadmisibilitatea cererii de recuzare. Inadmisibilitatea se constata de procurorul sau de completul în fata caruia s-a formulat cererea de recuzare.
(5) Judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara sau completul în fata caruia s-a formulat recuzarea, cu participarea judecatorului recuzat, se pronunta asupra masurilor preventive.
Art.67. Procedura de solutionare a abtinerii sau recuzarii
(1) Abtinerea sau recuzarea judecatorului de drepturi si libertati si a judecatorului de camera preliminara se solutioneaza de catre un alt judecator de la aceeasi instanta.
(2) Abtinerea sau recuzarea judecatorului care face parte din completul de judecata se solutioneaza de catre un alt complet de judecata.
(3) Abtinerea sau recuzarea magistratului-asistent se solutioneaza de completul de judecata.
(4) Examinarea abtinerii sau recuzarii se face de îndata, în camera de consiliu. Daca apreciaza necesar pentru solutionarea cererii, judecatorul sau completul de judecata, dupa caz, poate efectua orice verificari si poate asculta procurorul, subiectii procesuali principali, partile, si persoana care se abtine sau a carei recuzare se cere.
(5) În caz de admitere a abtinerii sau a recuzarii, se va stabili în ce masura actele îndeplinite ori masurile dispuse se mentin.
(6) Încheierea prin care se solutioneaza abtinerea ori recuzarea nu este supusa niciunei cai de atac.
(7) Când pentru solutionarea abtinerii sau a recuzarii nu poate fi desemnat un alt judecator din cadrul aceleiasi instante, cererea se solutioneaza de un judecator de la instanta ierarhic superioara.
(8) În cazul în care se admite abtinerea sau recuzarea si nu se poate desemna un alt judecator de la instanta competenta pentru solutionarea cauzei, judecatorul de la instanta ierarhic superioara desemneaza o alta instanta egala în grad cu instanta în fata careia s-a formulat declaratia de abtinere sau cererea de recuzare, din circumscriptia aceleiasi curti de apel sau din circumscriptia unei curti de apel învecinate.
(9) Dispozitiile alin.(7) si (8) se aplica în mod corespunzator si în cazul solutionarii abtinerii sau recuzarii judecatorului care face parte din completul de judecata.
Art.68. Procedura de solutionare a abtinerii sau recuzarii persoanei care efectueaza cercetarea penala
(1) Asupra abtinerii sau recuzarii persoanei care efectueaza cercetarea penala se pronunta procurorul care supravegheaza cercetarea penala.
(2) Cererea de recuzare se adreseaza fie persoanei recuzate, fie procurorului. În cazul în care cererea este adresata persoanei care efectueaza cercetarea penala, aceasta este obligata sa o înainteze împreuna cu lamuririle necesare, în termen de 24 de ore, procurorului, fara a întrerupe cursul cercetarii penale.
(3) Procurorul solutioneaza abtinerea sau recuzarea în cel mult 48 de ore, prin ordonanta care nu este supusa niciunei cai de atac.
(4) În caz de admitere a abtinerii sau a recuzarii, se va stabili în ce masura actele îndeplinite ori masurile dispuse se mentin.

Art.69. Procedura de solutionare a abtinerii sau recuzarii procurorului
(1) În tot cursul procesului penal, asupra abtinerii sau recuzarii procurorului se pronunta procurorul ierarhic superior.
(2) Declaratia de abtinere sau cererea de recuzare se adreseaza, sub sanctiunea inadmisibilitatii, procurorului ierarhic superior. Inadmisibilitatea se constata de procurorul, judecatorul sau de completul în fata caruia s-a formulat cererea de recuzare.
(3) Procurorul ierarhic superior solutioneaza cererea de îndata.
(4) Procurorul ierarhic superior se pronunta prin ordonanta care nu este supusa niciunei cai de atac.
Art.70. Temeiul stramutarii
Înalta Curte de Casatie si Justitie poate stramuta judecarea unei cauze de la instanta competenta la o alta instanta egala în grad, atunci când exista o suspiciune rezonabila ca impartialitatea tuturor judecatorilor este afectata datorita împrejurarilor cauzei sau calitatii partilor, ori atunci când exista pericolul de tulburare a ordinii publice.
Art.71. Cererea de stramutare si efectele acesteia
(1) Stramutarea poate fi ceruta de parti sau de catre procuror.
(2) Cererea se depune la instanta de la care este solicitata stramutarea si trebuie sa cuprinda indicarea temeiului de stramutare, precum si motivarea în fapt si în drept.
(3) La cerere se anexeaza înscrisurile pe care aceasta se întemeiaza.
(4) În cerere se face mentiune daca inculpatul este supus unei masuri privative sau restrictive de libertate.
(5) Cererea se înainteaza de îndata Înaltei Curti de Casatie si Justitie împreuna cu înscrisurile anexate. Conducerea instantei de la care este solicitata stramutarea trimite informatii cu privire la temeiurile de stramutare invocate.
(6) În cazul respingerii cererii de stramutare formulate, în aceeasi cauza nu mai poate fi formulata o noua cerere pentru aceleasi motive.
(7) Introducerea unei cereri de stramutare nu suspenda judecarea cauzei.
Art.72. Procedura de solutionare a cererii de stramutare
(1) Solutionarea cererii de stramutare se face în sedinta publica cu participarea procurorului, în cel mult 30 de zile de la data înregistrarii cererii.
(2) Neprezentarea partilor nu împiedica solutionarea cererii.
(3) Înalta Curte de Casatie si Justitie acorda cuvântul partii care a formulat cererea de stramutare, celorlalte parti prezente, precum si procurorului. Daca procurorul a formulat cererea, acestuia i se acorda primul cuvântul

Art. 73 Solutionarea cererii

(1) Înalta Curte de Casatie si Justitie dispune prin sentinta admiterea sau respingerea cererii de stramutare.
(2) În cazul în care gaseste cererea întemeiata, Înalta Curte de Casatie si Justitie dispune stramutarea judecarii cauzei, la una dintre instantele din circumscriptia aceleasi curtii de apel sau din circumscriptia unei curti de apel învecinate acesteia. Stramutarea judecarii cauzei de la o curte de apel se face la una dintre curtile de apel dintr-o circumscriptie învecinata.
(3) Înalta Curte de Casatie si Justitie hotaraste în ce masura se mentin actele îndeplinite în fata instantei, precum si cele îndeplinite de judecatorul de camera preliminara de la care s-a stramutat cauza.
(4) Instanta de la care a fost stramutata cauza precum si instanta la care s-a stramutat cauza vor fi înstiintate de îndata despre admiterea cererii de stramutare.
(5) Daca instanta de la care a fost stramutata cauza a procedat între timp la judecarea cauzei, hotarârea pronuntata este desfiintata prin efectul admiterii cererii de stramutare.
(6) Sentinta prevazuta la alin.(1) nu este supusa niciunei cai de atac.
Art.74. Alte dispozitii
(1) Dupa stramutarea cauzei, contestatiile si celelalte cai de atac se judeca de instantele corespunzatoare din circumscriptia instantei la care s-a stramutat cauza.
(2) Dispozitiile art.70 - 73 se aplica în mod corespunzator si în procedura de camera preliminara.
(3) În cazul în care se dispune stramutarea în cursul procedurii de camera preliminara, judecarea cauzei se efectueaza de catre instanta la care s-a stramutat cauza.

CAPITOLUL III
Subiectii procesuali principali si drepturile acestora
Art.75. Suspectul
(1)Persoana cu privire la care, din datele si probele existente în cauza, rezulta suspiciunea rezonabila ca a savârsit o fapta prevazuta de legea penala se numeste suspect.
(2) Are calitatea de suspect si persoana surprinsa în flagrant potrivit art. 293 alin. (4) si (5).
Art.76. Drepturile suspectului
Suspectul are drepturile prevazute de lege pentru inculpat.
Art.77. Persoana vatamata
Persoana care a suferit o vatamare fizica, materiala sau morala prin fapta penala se numeste persoana vatamata.
Art.78. Desemnarea unui reprezentant al persoanelor vatamate
(1) În cazul în care prin fapta penala s-au adus vatamari unui numar foarte mare de persoane, iar asigurarea individuala a respectarii drepturilor acestora ar prelungi considerabil durata procesului penal, procurorul, judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara sau instanta poate dispune ca persoanele vatamate sa-si desemneze un reprezentant, în scopul exercitarii drepturilor lor.
(2) Reprezentantul persoanelor vatamate exercita toate drepturile recunoscute de lege acestora.
Art.79. Drepturile persoanei vatamate
În cadrul procesului penal, persoana vatamata are urmatoarele drepturi:
a) dreptul de a apela la un mediator, în cazurile permise de lege;
b) dreptul de a propune administrarea de probe de catre organele judiciare, de a ridica exceptii si de a pune concluzii;
c) dreptul de a fi informata, într-un termen rezonabil, cu privire la stadiul urmaririi penale, la cererea sa expresa, cu conditia de a indica o adresa pe teritoriul României, o adresa de posta electronica sau mesagerie electronica, la care aceste informatii sa-i fie comunicate;
d) dreptul de a solicita consultarea dosarului;
e) dreptul de a fi ascultata;
f) dreptul de a adresa întrebari inculpatului, martorilor si expertilor;
g) dreptul de a fi asistata sau reprezentata de avocat;
h) dreptul de a fi informata cu privire la drepturile sale;
i) alte drepturi prevazute de lege.
CAPITOLUL IV
Inculpatul si drepturile acestuia
Art.80. Inculpatul
Persoana împotriva careia s-a pus în miscare actiunea penala este parte în procesul penal si se numeste inculpat.

Art.81. Drepturile inculpatului

În cursul procesului penal, inculpatul are urmatoarele drepturi:
a) dreptul de a nu da nicio o declaratie pe parcursul procesului penal, atragându-i-se atentia ca daca refuza sa dea declaratii nu va suferi nicio consecinta defavorabila, iar daca va da declaratii acestea vor putea fi folosite ca mijloace de proba împotriva sa;
b) dreptul de a apela la un mediator, în cazurile permise de lege;
c) dreptul de a avea un avocat ales, iar daca nu îsi desemneaza unul, în cazurile de asistenta obligatorie, dreptul de a i se desemna un avocat din oficiu;
d) dreptul de a propune administrarea de probe în conditiile prevazute de lege de a ridica exceptii si de a pune concluzii;
e) dreptul de a beneficia în mod gratuit de un interpret atunci când nu întelege sau nu poate vorbi limba româna ori daca este o persoana surda, muta sau surdo-muta ;
f) dreptul de a solicita consultarea dosarului;
g) alte drepturi prevazute de lege.
CAPITOLUL V
Partea civila si drepturile acesteia
Art.82. Partea civila
(1) Persoana vatamata care exercita actiunea civila în cadrul procesului penal este parte în procesul penal si se numeste parte civila.
(2) Au calitatea de parte civila si succesorii persoanei prejudiciate, daca exercita actiunea civila în cadrul procesului penal.
Art.83. Drepturile partii civile
(1) În cursul procesului penal, partea civila are drepturile prevazute de art. 79.
(2) Drepturile partii civile se exercita în scopul si în limitele necesare solutionarii actiunii civile.
CAPITOLUL VI
Partea responsabila civilmente si drepturile acesteia
Art.84. Partea responsabila civilmente
Persoana care, potrivit legii civile, are obligatia legala sau conventionala de a repara prejudiciul cauzat prin infractiune si care este chemata sa raspunda în proces, este parte în procesul penal si se numeste parte responsabila civilmente.
Art.85. Drepturile partii responsabile civilmente
(1) În cursul procesului penal, partea responsabila civilmente are drepturile prevazute de art. 79.
(2) Drepturile partii responsabile civilmente se exercita în scopul si în limitele necesare solutionarii actiunii civile.

CAPITOLUL VII
Avocatul. Asistenta juridica si reprezentarea
Art.86. Avocatul
(1) Avocatul asista sau reprezinta, în procesul penal, partile ori subiectii procesuali principali, în conditiile legii.
(2) Nu poate fi avocat al uneia dintre parti sau al unui subiect procesual principal o alta parte sau un alt subiect procesual principal, sotul ori ruda pâna la gradul al IV-lea inclusiv al acestora, al procurorului sau al judecatorului, precum si martorul citat în cauza sau cel care a participat în aceeasi cauza în calitate de judecator sau de procuror.
(3) Avocatul ales sau desemnat din oficiu este obligat sa asigure asistenta juridica a partilor sau a subiectilor procesuali principali. Pentru nerespectarea acestei obligatii, organul de urmarire penala sau instanta de judecata poate sesiza conducerea baroului de avocati, spre a se lua masuri disciplinare.
Art.87. Asistenta juridica a suspectului sau a inculpatului
(1) Suspectul sau inculpatul are dreptul sa fie asistat de unul sau de mai multi avocati în tot cursul urmaririi penale, al procedurii de camera preliminara si al judecatii, iar organele judiciare sunt obligate sa-i aduca la cunostinta acest drept. Asistenta juridica este asigurata atunci când cel putin unul dintre avocati este prezent.
(2) Persoana retinuta sau arestata are dreptul sa ia contact cu avocatul, asigurându-i-se confidentialitatea comunicarilor, cu respectarea masurilor necesare de paza si securitate.
Art.88. Asistenta juridica obligatorie a suspectului sau a inculpatului
Asistenta juridica este obligatorie:
a) când suspectul sau inculpatul este minor, internat într-un centru de detentie sau într-un centru educativ, când este retinut sau arestat, chiar în alta cauza, când fata de acesta a fost dispusa masura de siguranta a internarii medicale, chiar în alta cauza, precum si în alte cazuri prevazute de lege;
b) în cazul în care organul judiciar apreciaza ca suspectul ori inculpatul nu si-ar putea face singur apararea;
c) în cursul judecatii în cauzele în care legea prevede pentru infractiunea savârsita pedeapsa detentiunii pe viata sau pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani.
Art.89. Avocatul din oficiu
(1) În cazurile prevazute în art.88, daca suspectul sau inculpatul nu si-a ales un avocat, organul judiciar ia masuri pentru desemnarea unui avocat din oficiu.
(2) În tot cursul procesului penal, când asistenta juridica este obligatorie, daca avocatul ales lipseste nejustificat, nu asigura substituirea sau refuza sa efectueze apararea, organul judiciar îi aplica sanctiunea prevazuta de art. 283 alin. (3) si ia masuri pentru solicitarea sau, dupa caz, desemnarea unui avocat din oficiu care sa-l înlocuiasca, acordându-i acestuia un termen rezonabil si înlesnirile necesare pentru pregatirea unei aparari efective, facându-se mentiune despre aceasta într-un proces verbal ori, dupa caz, în încheierea de sedinta. În cursul judecatii, dupa începerea dezbaterilor, când asistenta juridica este obligatorie, daca avocatul ales lipseste nejustificat la termenul de judecata si nu asigura substituirea, instanta ia masuri pentru solicitarea sau, dupa caz, desemnarea unui avocat din oficiu care sa-l înlocuiasca, acordând un termen de minimum 3 zile pentru pregatirea apararii.
(3) Avocatul din oficiu se considera desemnat în conditiile alin.(1) si (2) pe toata durata urmaririi penale sau, dupa caz, a judecatii, în fond ori în caile de atac, pâna la desemnarea, daca este cazul, de catre organul judiciar, a unui nou avocat din oficiu. Avocatul din oficiu desemnat este obligat sa se prezinte ori de câte ori este solicitat de organul judiciar, asigurând o aparare concreta si efectiva în cauza.
(4) Daca la judecarea cauzei avocatul lipseste si nu poate fi înlocuit în conditiile alin.(2), cauza se amâna.
Art.90. Drepturile avocatului suspectului sau inculpatului
(1) În cursul urmaririi penale, avocatul suspectului sau inculpatului are dreptul sa asiste la efectuarea oricarui act de urmarire penala, cu exceptia tehnicilor speciale de supraveghere sau cercetare, a perchezitiei informatice si a perchezitiei corporale sau a vehiculelor în cazul infractiunilor flagrante, precum si cu exceptia situatiei în care prin prezenta avocatului s-ar aduce atingere dreptului la aparare al celorlalte parti sau subiecti procesuali principali, caz în care întrebarile acestuia pot fi formulate de catre organul de urmarire penala.
(2) Avocatul suspectului sau inculpatului poate solicita sa fie încunostintat de data si ora efectuarii actului de urmarire penala sau a audierii realizate de judecatorul de drepturi si libertati. Încunostintarea se face prin notificare telefonica, fax, e-mail sau prin alte asemenea mijloace, încheindu-se în acest sens un proces-verbal.
(3) Lipsa avocatului nu împiedica efectuarea actului de urmarire penala sau a audierii, daca exista dovada ca acesta a fost încunostintat în conditiile alin.(2).
(4) Avocatul suspectului sau inculpatului are de asemenea dreptul sa participe la audierea oricarei persoane de catre judecatorul de drepturi si libertati, sa formuleze plângeri, cereri si memorii.
(5) În cazul efectuarii perchezitiei domiciliare, încunostintarea prevazuta în alin.(2) se poate face si dupa prezentarea organului de urmarire penala la domiciliul persoanei ce urmeaza sa fie perchezitionata.
6) În cazul în care avocatul suspectului sau al inculpatului este prezent la efectuarea unui act de urmarire penala, se face mentiune despre aceasta, iar actul este semnat si de avocat.
(7) În cursul procedurii de camera preliminara si în cursul judecatii, avocatul are dreptul sa consulte actele dosarului, sa asiste pe inculpat, sa exercite drepturile procesuale ale acestuia, sa formuleze plângeri, cereri si memorii.

Art.91. Asistenta juridica a persoanei vatamate, a partii civile si a partii responsabile civilmente
(1) Avocatul persoanei vatamate, al partii civile sau al partii responsabile civilmente are dreptul sa asiste la efectuarea oricarui act de urmarire penala în conditiile art. 90, dreptul de a consulta actele dosarului si de a formula cereri si depune memorii. Dispozitiile art. 87 alin. (1) se aplica în mod corespunzator.
(2) Avocatul persoanei vatamate, al partii civile sau al partii responsabile civilmente are dreptul sa beneficieze de timpul si înlesnirile necesare pentru pregatirea unei aparari efective.
(3) În cursul judecatii, avocatul persoanei vatamate, al partii civile sau al partii responsabile civilmente are dreptul de a exercita drepturile persoanei asistate, cu exceptia celor pe care aceasta le exercita personal, si dreptul de a consulta actele dosarului.
(4) Asistenta juridica este obligatorie când persoana vatamata sau partea civila este o persoana lipsita de capacitate de exercitiu ori cu capacitate de exercitiu restrânsa.
(5) Când organul judiciar apreciaza ca din anumite motive persoana vatamata, partea civila sau partea responsabila civilmente nu si-ar putea face singura apararea, dispune luarea masurilor pentru desemnarea unui avocat din oficiu.
Art.92. Consultarea dosarului
(1) Avocatul are dreptul de a solicita consultarea dosarului pe tot parcursul procesului penal. Acest drept nu poate fi exercitat în mod abuziv.
(2) Consultarea dosarul presupune dreptul de a studia actele dosarului, precum si dreptul de a nota date sau informatii din dosar.
(3) În cursul urmaririi penale, procurorul stabileste data si durata consultarii într-un termen rezonabil.
(4) În cursul urmaririi penale, procurorul poate restrictiona motivat consultarea dosarului de suspect sau de avocatul sau, iar pe o perioada de cel mult 15 zile de inculpat sau de avocatul acestuia, daca prin aceasta s-ar putea aduce atingere bunei desfasurari a urmaririi penale.
(5) În cursul urmaririi penale, avocatul are obligatia de a pastra confidentialitatea sau secretul datelor si actelor de care a luat cunostinta cu ocazia consultarii dosarului.
(6) În toate cazurile, avocatului nu-i poate fi restrictionat dreptul de a consulta declaratiile partii sau ale subiectului procesual principal pe care îl asista sau îl reprezinta.
7) În vederea pregatirii apararii, avocatul inculpatului are dreptul de a lua cunostinta de întreg materialul dosarului de urmarire penala în procedurile desfasurate în fata judecatorului de drepturi si libertati privind masurile privative sau restrictive de drepturi, la care avocatul participa.
Art.93. Dreptul de a formula plângere
(1) Avocatul are dreptul de a formula plângere, potrivit art. 335 - 338.
(2) În situatiile prevazute în art. 87 alin. (2), art.90 alin.(2) si art.92, procurorul ierarhic superior este obligat sa rezolve plângerea si sa comunice solutia în cel mult 48 de ore. Împotriva solutiei dispuse de procuror, se poate face plângere la judecatorul de drepturi si libertati, în termen de trei zile de la primirea comunicarii. Procurorul înainteaza judecatorului de drepturi si libertati actele procesuale necesare solutionarii plângerii.
(3) Plângerea se solutioneaza în camera de consiliu fara citarea partilor, iar participarea procurorului este obligatorie.
(4) Judecatorul de drepturi si libertati se pronunta prin încheiere, care nu este supusa niciunei cai de atac.
Art.94. Reprezentarea
(1) În cursul judecatii, inculpatul, celelalte parti, precum si persoana vatamata pot fi reprezentati, cu exceptia cazurilor în care prezenta inculpatului este obligatorie.
(2) În cazurile în care legea admite reprezentarea suspectului sau inculpatului, instanta de judecata, când apreciaza necesara prezenta suspectului sau a inculpatului, dispune aducerea acestuia.

Codul de procedura penala comentat - Art. 385. Recursul. Art. 386-414. Caile extraordinare de atac - Nicolae Volonciu, Adina Vlasceanu - Editura Hamangiu

Codul de procedura penala comentat - Art. 415-464. Executarea hotarârilor penale - Nicolae Volonciu, Raluca Morosanu - Editura Hamangiu

Codul de procedura penala comentat - Art. 62-135. Probele si mijloacele de proba - Nicolae Volonciu, Alina Barbu - Editura Hamangiu

Codul de procedura penala – texte, jurisprudenta, hotarâri C.E.D.O. ed.a 2-a - George Antoniu, Adina Vlasceanu, Alina Barbu - Editura Hamangiu

Cooperarea judiciara internationala si europeana in materie penala - Florin Razvan Radu - Editura Wolters Kluwer

Cooperarea juidiciara internationala în materie penala - Mrejeru Bogdan, Mrejeru Theodor - Editura Universitara

Drept procesual penal - Camelia Serban Morareanu - Editura Hamangiu

Drept procesual penal - 2008 - Anca-Lelia Lorincz - Editura Universul Juridic

Drept procesual penal - Teste grila pentru examenul de licenta, de admitere în magistratura - Nicoleta Cristus, Carmen Damian - Editura Hamangiu

Drept procesual penal. Editia a II-a - Jidovu Nicu - Editura C.H. Beck

Drept procesual penal. Partea generala. Editia a II-a - Crisu Anastasiu - Editura C.H. Beck

Judecata în prima instanta în procesul penal - Magdalena Iordache - Editura Hamangiu

Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor si a masurilor dispuse de organele judiciare in cursul procesului penal - Petrache Zidaru - Editura Hamangiu

Masurile preventive în procesul penal român - Gheorghe Radu - Editura Hamangiu

Modificarile Codului de procedura penala. Legea nr. 356/2006. O.U.G. Nr. 60/2006. Comentarii si explicatii - Alexandru Vasiliu - Editura Hamangiu

Plângerea împotriva solutiilor procurorului de netrimitere în judecata - Magdalena Iordache, Gabriela Alexandroiu - Editura Hamangiu

Solutiile la judecata în apel în procesul penal - Mihaela Laura Pamfil - Editura Hamangiu

Suspendarea executarii pedepsei ca forma a probatiunii in dreptul penal roman - prefata de Costica Bulai - Cristian Mitrache - Editura Universul Juridic

Teoria si practica recursului penal - Grigore Gr. Theodoru - Editura Hamangiu

Tratat de Drept procesual penal - ed. a 2-a - Grigore Gr. Theodoru - Editura Hamangiu

Tratat de procedura penala. Partea generala - Ion Neagu - Editura Universul Juridic

Tratat de procedura penala. Partea generala. Volumul I. - Mateut Gheorghita - Editura C.H. Beck