TITLUL IV
PROBELE, MIJLOACELE DE PROBA SI PROCEDEE PROBATORII

CAPITOLUL I
Reguli generale
Art.95. Proba si mijloacele de proba
(1) Constituie proba orice element de fapt care serveste la constatarea existentei sau inexistentei unei infractiuni, la identificarea persoanei care a savârsit-o si la cunoasterea împrejurarilor necesare pentru justa solutionare a cauzei si care contribuie la aflarea adevarului în procesul penal.
(2) Proba se obtine în procesul penal prin urmatoarele mijloace:
a) declaratiile suspectului si ale inculpatului;
b) declaratiile persoanei vatamate;
c) declaratiile partii civile si ale partii responsabile civilmente;
d) declaratiile martorilor;
e) înscrisuri, rapoarte de expertiza, procese-verbale, fotografii, mijloace materiale de proba;
f) orice alt mijloc de proba care nu este interzis prin lege.
Art.96. Obiectul probatiunii
Constituie obiect al probei:
a) existenta infractiunii si savârsirea ei de catre inculpat;
b) faptele privitoare la raspunderea civila, atunci când exista constituire de parte civila;
c) faptele si împrejurarile de fapt de care depinde aplicarea normelor de procedura;
d) orice împrejurare necesara pentru justa solutionare a cauzei.
Art.97. Sarcina probei
(1) În actiunea penala sarcina probei apartine procurorului, iar în actiunea civila, partii civile ori, dupa caz, procurorului care exercita actiunea civila în cazul în care persoana vatamata este lipsita de capacitate de exercitiu sau are capacitate de exercitiu restrânsa.
(2) Suspectul sau inculpatul nu este obligat sa-si dovedeasca nevinovatia si are dreptul de a nu contribui la propria acuzare.
Art.98. Administrarea probelor
(1) În cursul urmaririi penale, organul de urmarire penala strânge si administreaza probe atât în favoarea, cât si în defavoarea suspectului sau a inculpatului, din oficiu sau la cerere.
(2) În cursul judecatii, instanta administreaza probe la cererea procurorului, a persoanei vatamate sau a partilor si, în mod subsidiar, din oficiu, atunci când considera necesar pentru formarea convingerii sale.
(3) Cererea privitoare la administrarea unor probe formulata în cursul urmaririi penale sau în cursul judecatii de catre persoanele îndreptatite se admite sau se respinge motivat de catre organele judiciare.
(4) Organele judiciare pot respinge o cerere privitoare la administrarea unor probe atunci când:
a) proba nu este relevanta în raport cu obiectul probatiunii din cauza;
b) se apreciaza ca pentru dovedirea elementului de fapt care constituie obiectul probei au fost administrate suficiente mijloace de proba;
c) proba nu este necesara întrucât faptul este notoriu;
d) proba este imposibil de obtinut;
e) cererea a fost formulata în scopul vadit al tergiversarii procesului;
f) cererea a fost formulata de o persoana neîndreptatita;
g) cererea este contrara legii.
Art.99. Principiul loialitatii administrarii probelor
(1) În scopul obtinerii de probe este oprit a se întrebuinta violenta, promisiunea unui avantaj nepermis de lege, amenintarea cu un rau injust sau orice alt mijloc de constrângere interzis prin lege.
(2) Nu pot fi folosite metode sau tehnici de ascultare care afecteaza capacitatea persoanei de a-si aminti si de a relata în mod constient si voluntar faptele care constituie obiectul probei. Interdictia se aplica chiar daca persoana ascultata îsi da consimtamântul la utilizarea unei asemenea metode sau tehnici de ascultare.
(3) Organele judiciare penale sau o alta persoana care actioneaza pentru acestea nu pot provoca o persoana sa savârseasca o infractiune în vederea obtinerii de probe.
Art.100. Excluderea probelor obtinute în mod nelegal
(1) Probele obtinute în mod nelegal nu pot fi folosite în cadrul procesului penal.
(2) În mod exceptional, probele obtinute în mod nelegal pot fi folosite atunci când, prin aceasta nu este încalcat caracterul echitabil al procesului penal.
(3) Probele obtinute prin tortura, tratamente inumane sau degradante nu pot fi folosite în cadrul procesului penal.
(4) Probele derivate din probele prevazute în alin.(1) si (3) se exclud daca au fost obtinute în mod direct din probele obtinute în mod nelegal si nu puteau fi obtinute în alt mod.
(5) Probele derivate din probele prevazute în alin.(1) si (3) nu se exclud daca probele obtinute în mod nelegal sunt folosite în conditiile alin. (2).
Art.101. Aprecierea probelor
(1) Probele nu au o valoare dinainte stabilita prin lege si sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare în urma evaluarii tuturor probelor administrate în cauza.
(2) În luarea deciziei asupra existentei infractiunii si a vinovatiei inculpatului instanta hotaraste motivat, cu trimitere la toate probele evaluate. Condamnarea se dispune doar atunci când instanta are convingerea ca acuzatia a fost dovedita dincolo de orice îndoiala rezonabila.
(3) Hotarârea instantei nu se poate întemeia, în masura determinanta, pe marturia investigatorului sub acoperire care a fost audiat în calitate de martor, sau pe declaratiile martorilor protejati.

CAPITOLUL II
Ascultarea persoanelor
SECTIUNEA 1
Reguli generale în materia ascultarii persoanelor

Art.102. Persoane ascultate în cursul procesului penal
În cursul procesului penal, în conditiile prevazute de lege, pot fi ascultate urmatoarele persoane: suspectul, inculpatul, persoana vatamata, partea civila, partea responsabila civilmente, martorii si expertii.
Art.103. Ascultarea prin interpret
(1) Ori de câte ori persoana ascultata nu întelege, nu vorbeste sau nu se exprima bine în limba româna, ascultarea se face prin interpret. Interpretul poate fi desemnat de organele judiciare sau ales de parti sau persoana vatamata, dintre interpretii autorizati, potrivit legii.
(2) Daca persoana ascultata este surda, muta sau surdo-muta, ascultarea se face cu participarea unei persoane autorizate care are capacitatea de a comunica prin limbajul special.
(3) În cazuri exceptionale, daca nu este prezenta o persoana care poate comunica prin limbajul special, persoanei ascultate care este surda îi vor fi adresate întrebarile în scris, iar daca este muta, raspunsurile vor fi redactate de aceasta în scris.
(4)Dispozitiile art. 117 alin. (2) si art. 119 se aplica în mod corespunzator.
Art.104. Protectia sanatatii persoanelor ascultate
Daca în timpul ascultarii unei persoane, aceasta acuza simptomele unei boli care îi afecteaza capacitatea fizica sau psihica de a participa la ascultare, organul judiciar dispune întreruperea ascultarii si ia masuri pentru ca persoana sa fie consultata de un medic.
SECTIUNEA a 2-a
Ascultarea suspectului sau a inculpatului
Art.105. Întrebari privind persoana suspectului sau a inculpatului
(1) La începutul primei ascultari, organul judiciar adreseaza întrebari suspectului sau inculpatului cu privire la nume, prenume, porecla, data si locul nasterii, numele si prenumele parintilor, cetatenie, nationalitate, starea civila, situatia militara, studii, profesie sau ocupatie, loc de munca, domiciliu si adresa unde locuieste efectiv si adresa la care doreste sa îi fie comunicate actele de procedura, antecedente penale sau daca împotriva sa se desfasoara un alt proces penal, precum si cu privire la orice alte date pentru stabilirea situatiei sale personale.
(2) Întrebarile prevazute în alin.(1) se repeta la ascultarile ulterioare doar atunci când organul judiciar considera necesar.
Art.106. Comunicarea drepturilor si a obligatiilor
(1) Organul judiciar comunica suspectului sau inculpatului calitatea în care este ascultat, fapta prevazuta de legea penala pentru savârsirea careia este suspectat sau pentru care a fost pusa în miscare actiunea penala si încadrarea juridica a acesteia.
(2) Suspectului sau inculpatului i se aduc apoi la cunostinta drepturile prevazute în art. 81, precum si urmatoarele obligatii:
a) obligatia de a se prezenta la chemarile organelor judiciare, atragându-i-se atentia ca, în cazul neîndeplinirii acestei obligatii, se poate emite mandat de aducere împotriva sa, iar în cazul sustragerii, judecatorul poate dispune arestarea sa preventiva;
b) obligatia de a comunica în scris în termen de 3 zile orice schimbare a adresei, atragându-i-se atentia ca în cazul neîndeplinirii acestei obligatii citatiile si orice alte acte comunicate la prima adresa ramân valabile si se considera ca le-a luat la cunostinta.
(3) În cursul urmaririi penale, înainte de prima ascultare a suspectului sau inculpatului i se aduc la cunostinta drepturile si obligatiile prevazute în alin. (2) si i se înmâneaza, sub semnatura, un formular scris care cuprinde aceste drepturi, iar în cazul în care nu poate ori refuza sa semneze se va încheia un proces- verbal.

Art.107. Modul de ascultare

(1) Dupa îndeplinirea dispozitiilor art.105 si 106, suspectul sau inculpatul este lasat sa declare tot ceea ce doreste referitor la fapta prevazuta de legea penala care i-a fost comunicata.
(2) La cererea suspectului sau inculpatului, atunci când considera necesar, organul judiciar poate permite acestuia sa utilizeze însemnari si notite proprii.
(3) Dupa ce suspectul sau inculpatul si-a finalizat relatarea libera, i se pot pune întrebari.
(4) Daca în cursul ascultarii suspectul sau inculpatul îsi exercita dreptul de a nu face nicio o declaratie, ascultarea nu poate continua, încheindu-se un proces verbal.
Art.108. Consemnarea declaratiilor
(1) Declaratiile suspectului sau inculpatului se consemneaza în scris. În fiecare declaratie se vor consemna, totodata, ora începerii si ora încheierii ascultarii suspectului sau inculpatului.
(2) Daca este de acord cu continutul declaratiei scrise, suspectul sau inculpatul o semneaza. Daca suspectul sau inculpatul are de facut completari, rectificari sau precizari, acestea vor fi indicate în finalul declaratiei, fiind urmate de semnatura suspectului sau a inculpatului.
(3) Când suspectul sau inculpatul nu poate sau refuza sa semneze, organul judiciar consemneaza acest lucru în declaratia scrisa.
(4) Declaratia scrisa este semnata si de organul de urmarire penala care a procedat la ascultarea suspectului sau inculpatului, de judecatorul de drepturi si libertati ori de presedintele completului de judecata si de grefier, de avocatul suspectului sau inculpatului când acesta a fost prezent, precum si de interpret când declaratia a fost luata printr-un interpret.
(5) În cursul urmaririi penale, ascultarea suspectului sau inculpatului se înregistreaza cu mijloace tehnice audio sau audiovideo. Atunci când înregistrarea nu este posibila, acest lucru se consemneaza în declaratia suspectului sau inculpatului, cu indicarea concreta a motivului pentru care înregistrarea nu a fost posibila.

SECTIUNEA a 3-a
Ascultarea persoanei vatamate, a partii civile si a partii responsabile civilmente
Art.109. Modul de ascultare a persoanei vatamate
(1) La începutul primei ascultari, organul judiciar adreseaza persoanei vatamate întrebarile prevazute în art.105, care se aplica în mod corespunzator.
(2) Persoanei vatamate i se aduc apoi la cunostinta urmatoarele drepturi si obligatii:
a) dreptul de a fi asistata de avocat, iar în cazurile de asistenta obligatorie, dreptul de a i se desemna un avocat din oficiu;
b) dreptul de a apela la un mediator în cazurile permise de lege;
c) dreptul de a propune administrarea de probe în conditiile prevazute de lege;
d) dreptul de a fi încunostintata cu privire la desfasurarea procedurii;
e) obligatia de a se prezenta la toate chemarile organelor judiciare;
f) obligatia de a comunica orice schimbare de adresa;
g) obligatia de a spune adevarul.
(3) Dispozitiile art.107 alin.(1) - (3) si art.108 se aplica în mod corespunzator.
(4) În cursul urmaririi penale, ascultarea persoanei vatamate se înregistreaza prin mijloace tehnice audio sau audiovideo atunci când organul de urmarire penala considera necesar sau atunci când persoana vatamata a solicitat aceasta în mod expres si înregistrarea este posibila.
Art.110. Modul de ascultare a partii civile si a partii responsabile civilmente
(1) Ascultarea partii civile si a partii responsabile civilmente se face potrivit dispozitiilor art.109 alin.(1), (3) si (4), care se aplica în mod corespunzator.
(2) Partii civile, precum si partii responsabile civilmente li se aduc la cunostinta urmatoarele drepturi:
a) dreptul de a fi asistata de avocat, iar în cazurile de asistenta obligatorie, dreptul de a i se desemna un avocat din oficiu;
b) dreptul de a apela la un mediator în cazurile permise de lege;
c) dreptul de a propune administrarea de probe de catre organul judiciar în latura civila a cauzei, în conditiile prevazute de lege.
Art.111. Protectia persoanei vatamate si a partii civile
Atunci când sunt îndeplinite conditiile prevazute de lege, organul de urmarire penala poate dispune fata de persoana vatamata sau fata de partea civila masurile de protectie prevazute în art.124 alin.(1) lit.a) si b), iar instanta poate dispune masurile prevazute în art.125 lit.b), c) si d) .
SECTIUNEA a 4-a
Ascultarea martorilor
Art.112. Persoane ascultate ca martor
(1) Poate fi ascultata în calitate de martor orice persoana care are cunostinta despre vreo fapta sau împrejurare de fapt care constituie proba în cauza penala.
(2) Orice persoana citata în calitate de martor are urmatoarele obligatii:
a) de a se prezenta în fata organului judiciar care a citat-o la locul, ziua si ora aratate în citatie;
b) de a depune juramânt sau declaratie solemna în fata instantei;
c) de a spune adevarul.
(3) Calitatea de martor are întâietate fata de calitatea de expert sau de avocat de mediator, ori reprezentant al uneia dintre parti sau al unui subiect procesual principal, cu privire la faptele si împrejurarile de fapt pe care persoana le a cunoscut înainte de a dobândi aceasta calitate.
(4) Pot fi ascultate în calitate de martor si persoanele care au întocmit procese-verbale în temeiul art. 60 si art. 61.
Art.113. Capacitatea de a fi martor
(1) Orice persoana poate fi citata si ascultata în calitate de martor, cu exceptia partilor si a subiectilor procesuali principali.
(2) Persoanele care sufera de o boala sau care se afla într-o oricare alta situatie ce are ca efect punerea la îndoiala, în mod rezonabil, a capacitatii de a fi martor pot fi ascultati ca martori doar atunci când organul judiciar constata ca persoana este capabila sa relateze în mod constient fapte si împrejurari de fapt conforme cu realitatea si întelege obligatia de a spune adevarul.
(3) Pentru a decide cu privire la capacitatea unei persoane de a fi martor, organul judiciar poate dispune, la cerere sau din oficiu, orice examinare necesara, prin mijloacele prevazute de lege.
Art.114. Obiectul si limitele declaratiei martorului
(1) Martorul este ascultat asupra unor fapte sau împrejurari de fapt care constituie obiectul probatiunii în cauza în care a fost citat.
(2) Ascultarea martorului poate fi extinsa asupra tuturor împrejurarilor necesare pentru verificarea credibilitatii sale.
(3) Nu pot face obiectul declaratiei martorului acele fapte sau împrejurari al caror secret sau confidentialitate poate fi opus prin lege organelor judiciare.
(4) Faptele sau împrejurarile aratate în alin. (3) pot face obiectul declaratiei martorului atunci când autoritatea competenta sau persoana îndreptatita îsi exprima acordul în acest sens sau atunci când exista o alta cauza legala de înlaturare a obligatiei de a pastra secretul sau confidentialitatea.
(5) Declaratia data în conditiile alin. (4) nu constituie infractiune.
Art.115. Persoane care au dreptul de a refuza sa dea declaratii în calitate de martor
(1) Au dreptul de a refuza sa fie ascultate în calitate de martor urmatoarele persoane:
a) sotul, ascendentii si descendentii în linie directa, precum si fratii si surorile suspectului sau inculpatului;
b) persoanele în privinta carora s-a demonstrat cu certitudine ca au stabilit cu suspectul sau inculpatul relatii asemanatoare acelora dintre soti sau dintre parinti si copii;
c) persoanele care au avut calitatea de sot al suspectului sau al inculpatului.
(2) Dupa comunicarea drepturilor si obligatiilor potrivit art.118 organele judiciare comunica persoanelor prevazute în alin.(1) dreptul de a refuza sa dea declaratii în calitate de martor.
(3) Daca persoanele prevazute în alin.(1) sunt de acord sa dea declaratii, în privinta acestora sunt aplicabile toate dispozitiile privitoare la drepturile si obligatiile martorilor.
(4) În cauzele reunite, persoana care îndeplineste una dintre calitatile prevazute în alin.(1) în raport cu unul dintre suspecti sau inculpati este scutita de obligatia de a depune marturie si împotriva celorlalti suspecti sau inculpati, în cazul în care declaratia sa nu poate fi limitata doar la acestia din urma.
Art.116. Dreptul martorului de a nu se acuza
(1) Martorul are dreptul de a nu face declaratii cu privire la fapte si împrejurari prin care s-ar expune unei investigatii penale.
(2) Atunci când constata ca prin declaratia sa martorul s-ar expune unei investigatii penale, organul judiciar are urmatoarele obligatii:
a) de a comunica martorului ca în urma acestor declaratii se pot declansa investigatii penale împotriva sa;
b) de a aduce la cunostinta martorului dreptul de a nu da nicio declaratie cu privire la aspectele care l-ar putea expune unei investigatii penale, precum si dreptul de a fi asistat de un avocat.
(3) Declaratia martorului data cu încalcarea dispozitiilor alin. (2) nu poate fi folosita împotriva sa.

Art.117. Întrebari privind persoana martorului
(1) Dispozitiile art.105 se aplica în mod corespunzator în cazul ascultarii martorului.
(2) Martorului i se comunica obiectul cauzei si apoi este întrebat daca este sot, fost sot, sau membru de familie al suspectului, inculpatului, persoanei vatamate sau al celorlalte parti din procesul penal, daca se afla în relatii de prietenie sau de dusmanie cu aceste persoane, precum si daca a suferit vreo paguba în urma savârsirii infractiunii.
(3) Martorului nu i se adreseaza întrebarile privind persoana sa, atunci când fata de acesta s-a dispus o masura de protectie a datelor de identitate.
Art.118. Comunicarea drepturilor si obligatiilor
(1) Organul judiciar comunica martorului calitatea în care este ascultat si faptele sau împrejurarile de fapt pentru dovedirea carora a fost propus ca martor.
(2) Martorului i se aduc apoi la cunostinta urmatoarele drepturi si obligatii:
a) dreptul de a fi supus masurilor de protectie si de a beneficia de restituirea cheltuielilor prilejuite de chemarea în fata organelor judiciare, atunci când sunt îndeplinite conditiile prevazute de lege;
b) obligatia de a se prezenta la chemarile organelor judiciare, atragându-i-se atentia ca în cazul neîndeplinirii acestei obligatii, se poate emite mandat de aducere împotriva sa;
c) obligatia de a comunica în scris, în termen de 5 zile, orice schimbare a locuintei, atragându-i-se atentia ca în cazul neîndeplinirii acestei obligatii se poate dispune împotriva sa sanctiunea prevazuta de art. 283 alin. (1).
d) obligatia de a da declaratii conforme cu realitatea, atragându-i-se atentia ca legea pedepseste infractiunea de marturie mincinoasa;
e) în cursul judecatii, obligatia de a depune juramânt sau declaratie solemna.
Art.119. Juramântul si declaratia solemna a martorului
(1) În cursul judecatii, dupa îndeplinirea dispozitiilor art.117 si 118, presedintele completului solicita martorului depunerea juramântului sau a declaratiei solemne.
(2) Presedintele completului îl întreaba pe martor daca doreste sa depuna un juramânt religios sau o declaratie solemna.
(3) Textul juramântului este urmatorul: „Jur ca voi spune adevarul si nu voi ascunde nimic din ceea ce stiu. Asa sa-mi ajute Dumnezeu!”. Referirea la divinitate din formula juramântului se schimba în functie de credinta religioasa a martorului.
(4) În timpul depunerii juramântului, cu exceptiile impuse de credinta religioasa, martorul tine mâna dreapta pe cruce sau pe Biblie.
(5) În cazul în care martorul alege sa faca o declaratie solemna, textul acesteia este urmatorul: „Ma oblig ca voi spune adevarul si nu voi ascunde nimic din ceea ce stiu”.
(6) Dispozitiile alin. (1) – (5) se aplica în mod corespunzator în procedura administrarii anticipate a probelor, în fata judecatorului de drepturi si libertati.
Art.120. Modul de ascultare a martorului
(1) Fiecare martor este ascultat separat si fara prezenta altor martori.
(2) Dupa îndeplinirea dispozitiilor art.117 - 119, martorul este lasat sa declare tot ceea ce stie în legatura cu faptele sau împrejurarile de fapt pentru dovedirea carora a fost propus.
(3) Dupa ce a terminat relatarea libera, martorului i se pot adresa întrebari.
(4) Martorului nu i se pot adresa întrebari privind optiunile politice, ideologice sau religioase ori alte circumstante strict personale si de familie, cu exceptia cazului în care acestea sunt strict necesare pentru aflarea adevarului în cauza sau pentru verificarea credibilitatii martorului.
Art.121. Consemnarea declaratiilor
(1) Consemnarea declaratiilor se face potrivit dispozitiilor art.108, care se aplica în mod corespunzator.
(2) În cursul urmaririi penale, ascultarea martorului se înregistreaza prin mijloace tehnice audio sau audiovideo daca organul de urmarire penala considera necesar sau daca martorul solicita expres aceasta, si înregistrarea este posibila.
Art.122. Cazuri speciale de ascultare a martorului
(1) Ascultarea martorului minor în vârsta de pâna la 13 ani are loc în prezenta unuia dintre parinti, a tutorelui sau a persoanei ori a reprezentantului institutiei careia îi este încredintat minorul spre crestere si educare.
(2) Daca persoanele aratate la alin. 1 nu pot fi prezente sau au calitatea de suspect, inculpat, persoana vatamata, parte civila, parte responsabila civilmente sau martor în cauza ori exista suspiciunea rezonabila ca pot influenta declaratia minorului, ascultarea acestuia are loc în prezenta oricarei alte persoane cu capacitate deplina de exercitiu stabilite de organul judiciar.
(3) Daca se considera necesar, la cerere sau din oficiu, organul de urmarire penala dispune ca la audierea martorului minor sa asiste un psiholog sau un consilier al serviciului de probatiune.
(4) Ascultarea martorului minor trebuie sa evite producerea oricarui efect negativ asupra starii psihice a acestuia.
(5) În cauzele privind infractiunile de violenta între membrii aceleiasi familii, instanta poate dispune ca martorul sub 16 ani sa nu fie audiat în sedinta de judecata, admitându-se prezentarea unei audieri efectuate în prealabil, prin înregistrari audiovideo.
(6) Martorului minor care la data ascultarii nu a împlinit vârsta de 13 ani nu i se comunica obligatiile prevazute în art. 118 alin.(2) lit.d) si e), dar i se atrage atentia sa spuna adevarul.
(7) Persoanele care au avut calitatea de suspect sau inculpat în aceeasi cauza si cu privire la aceeasi fapta sau cu privire la fapte diferite aflate în strânsa legatura, daca ulterior s-a dispus disjungerea cauzelor pot fi audiate în calitate de martor daca renunta expres la dreptul prevazut de art. 116 alin. 2 lit. a). Organele judiciare au obligatia consemnarii calitatii lor procesuale anterioare.
(8) Dispozitiile alin. (7) se aplica în mod corespunzator si persoanelor care au calitatea de suspect sau inculpat în cauze diferite, cu privire la care nu a fost dispusa reunirea, desi sunt îndeplinite conditiile prevazute în art. 42.

SECTIUNEA a 5-a
Protectia martorilor
§ 1. Protectia martorilor amenintati
Art.123. Martor amenintat
(1) În cazul în care exista o suspiciune rezonabila ca viata, integritatea corporala, libertatea, bunurile sau activitatea profesionala a martorului ar putea fi puse în pericol ca urmare a datelor pe care le furnizeaza organelor judiciare sau a declaratiilor sale, organul judiciar competent acorda acestuia statutul de martor amenintat si dispune una sau mai multe dintre masurile de protectie prevazute în art.124 sau art.125.
(2) Statutul de martor amenintat se acorda si atunci când pericolul priveste un membru de familie al martorului.
Art.124. Masuri de protectie dispuse în cursul urmaririi penale
(1) În cursul urmaririi penale, odata cu acordarea statutului de martor amenintat, procurorul dispune aplicarea uneia sau a mai multora dintre urmatoarele masuri:
a) protectia datelor de identitate si acordarea unui pseudonim cu care martorul va semna declaratia sa, atunci când celelalte masuri de protectie nu sunt suficiente;
b) supravegherea si paza locuintei martorului sau asigurarea unei locuinte temporare;
c) însotirea si asigurarea protectiei martorului sau a membrilor de familie ai acestuia în cursul deplasarilor;
d) ascultarea martorului fara ca acesta sa fie prezent, prin intermediul mijloacelor audiovideo de transmitere, cu vocea si imaginea distorsionate, atunci când celelalte masuri nu sunt suficiente.
(2) Procurorul dispune aplicarea unei masuri de protectie din oficiu sau la cererea martorului, a uneia din parti sau a unui subiect procesual principal.
(3) În cazul aplicarii masurilor de protectie prevazute în alin.(1) lit.a), d) declaratia martorului nu va cuprinde adresa sa reala sau datele sale de identitate, acestea fiind consemnate într-un registru special la care vor avea acces doar organul de urmarire penala, judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara sau instanta, în conditii de confidentialitate.
(4) Procurorul dispune acordarea statutului de martor amenintat si aplicarea masurilor de protectie prin ordonanta motivata, care se pastreaza în conditii de confidentialitate, iar dupa finalizarea urmaririi penale, daca masurile nu se mentin, se depune la dosarul cauzei.
(5) Procurorul verifica, la intervale de timp rezonabile, daca se mentin conditiile de dispunere a masurilor de protectie si dispune prin ordonanta motivata asupra mentinerii sau încetarii acestora.
(6) În situatia în care procurorul considera ca masurile de protectie sunt necesare si în procedura camerei preliminare sau în cursul judecatii si sunt îndeplinite celelalte conditii prevazute de lege, sesizeaza judecatorul de drepturi si libertati, în vederea mentinerii masurilor de protectie.
(7) Daca starea de pericol a aparut în cursul procedurii de camera preliminara judecatorul de camera preliminara, din oficiu sau la sesizarea procurorului dispune masurile de protectie prevazute în art. 125. Dispozitiile art. 126 se aplica în mod corespunzator.
(8) Masurile de protectie prevazute în alin.1 lit. b) si c) se comunica autoritatii desemnate cu punerea în executare a masurii.
Art.125. Masuri de protectie dispuse în cursul judecatii
În cursul judecatii, odata cu acordarea statutului de martor amenintat, instanta dispune aplicarea uneia sau a mai multora dintre urmatoarele masuri:
a) supravegherea si paza locuintei martorului sau asigurarea unei locuinte temporare;
b) însotirea si asigurarea protectiei martorului sau a membrilor de familie ai acestuia în cursul deplasarilor ;
c) nepublicitatea sedintei de judecata pe durata ascultarii martorului;
d) ascultarea martorului fara ca acesta sa fie prezent în sala de judecata, prin intermediul mijloacelor audiovideo de transmitere, cu vocea si imaginea distorsionate, atunci când celelalte masuri nu sunt suficiente;
e) protectia datelor de identitate a martorului si acordarea unui pseudonim sub care acesta va depune marturie.

Art.126. Dispunerea masurii protectiei martorului în cursul judecatii
(1) Instanta dispune aplicarea unei masuri de protectie din oficiu, la cererea procurorului, a martorului, a partilor sau a persoanei vatamate.
(2) Propunerea formulata de procuror cuprinde:
a) numele martorului care urmeaza a fi ascultat în faza de judecata si fata de care se doreste dispunerea masurii de protectie;
b) motivarea concreta a gravitatii pericolului si a necesitatii masurii.
(3) Atunci când cererea este formulata de celelalte persoane prevazute la alin. (1), instanta poate dispune ca procurorul sa efectueze de urgenta verificari cu privire la temeinicia cererii de protectie.
(4) Cererea se solutioneaza în camera de consiliu, fara participarea persoanei care a formulat cererea.
(5) Participarea procurorului este obligatorie.
(6) Instanta se pronunta prin încheiere motivata, care nu este supusa niciunei cai de atac.
(7) Încheierea prin care se dispune masura de protectie se pastreaza în conditii de confientialitate. Daca protectia martorului este necesara si dupa ramânerea definitiva a hotarârii, sunt aplicabile dispozitiile legii speciale.
(8) Masurile de protectie prevazute la art. 125 lit. a) si b) se comunica autoritatii desemnate de lege cu punerea în executare a masurilor.

Art. 127. Ascultarea martorului protejat

(1) În situatia prevazuta în art. 124 alin. (1) lit. d) si art. 125 alin. (1) lit. d), procurorul, judecatorul de drepturi si libertati sau, dupa caz, instanta de judecata procedeaza la ascultarea martorului fara ca acesta sa fie prezent fizic la locul unde se afla procurorul ori în sala în care se desfasoara sedinta de judecata, prin intermediul mijloacelor audiovideo.
(2) La solicitarea organului judiciar sau a martorului ascultat în conditiile alin. (1), la luarea declaratiei poate participa un consilier de probatiune, care are obligatia de a pastra secretul profesional cu privire la datele de care a luat cunostinta în timpul audierii. Organul judiciar are obligatia sa aduca la cunostinta martorului dreptul de a solicita audierea în prezenta unui consilier de probatiune sau, dupa caz, a oricarei alte persoane a carei prezenta este considerata necesara.
(3) Subiectii procesuali principali, partile si avocatii acestora pot adresa întrebari martorului ascultat în conditiile alin. (1) si (2). Organul judiciar respinge întrebarile care nu sunt utile si concludente judecarii cauzei sau care pot conduce la identificarea martorului.
(4) Declaratia martorului protejat se înregistreaza prin mijloace tehnice video si audio si se reda integral în forma scrisa.
(5) În cursul urmaririi penale declaratia se semneaza de organul de urmarire penala ori, dupa caz, de judecatorul de drepturi si libertati si de procurorul care a fost prezent la ascultarea martorului si se depune la dosarul cauzei. Declaratia martorului, transcrisa, va fi semnata si de acesta si va fi pastrata în dosarul depus la parchet, într-un loc special, în plic sigilat, în conditii de siguranta.
(6) În cursul judecatii, declaratia martorului se semneaza de presedintele completului de judecata.
(7) Suportul pe care a fost înregistrata declaratia martorului, în original, sigilat cu sigiliul parchetului sau, dupa caz, al instantei de judecata în fata careia s-a facut declaratia, se pastreaza în conditii de confidentialitate. Suportul care contine înregistrarile efectuate în cursul urmaririi penale este înaintat la terminarea urmaririi penale instantei competente, împreuna cu dosarul cauzei, si este pastrat în aceleasi conditii privind confidentialitatea.

§ 2. Protectia martorilor vulnerabili
Art.128. Martorul vulnerabil
(1) Procurorul sau , dupa caz, instanta poate decide acordarea statutului de martor vulnerabil urmatoarelor categorii de persoane:
a) martorului care a suferit o trauma fizica sau psihica ca urmare a savârsirii infractiunii ori ca urmare a comportamentului ulterior al suspectului sau inculpatului;
b) martorului care, din cauza unei afectiuni de natura psihica, manifesta o sensibilitate deosebita, care îl împiedica sa depuna marturie în cursul sedintei de judecata;
c) martorului minor.
(2) Odata cu acordarea statutului de martor vulnerabil, procurorul si instanta pot dispune masurile de protectie prevazute în art.124 lit.c) si d) sau, dupa caz, art. 125 lit.b) – e), care se aplica în mod corespunzator. Distorsionarea vocii si a imaginii nu este obligatorie.
(3) Dispozitiile art. 124 si 126 se aplica în mod corespunzator.

Sectiunea a 6-a

Confruntarea

Art. 129. Confruntarea

(1) Când se constata ca exista contraziceri între declaratiile persoanelor ascultate în aceeasi cauza, se procedeaza la confruntarea acelor persoane, daca aceasta este necesara pentru lamurirea cauzei.
(2) Persoanele confruntate sunt ascultate cu privire la faptele si împrejurarile în privinta carora declaratiile date anterior se contrazic.
(3) Organul de urmarire penala sau instanta de judecata poate încuviinta ca persoanele confruntate sa-si puna reciproc întrebari.
(4) Declaratiile date de persoanele confruntate se consemneaza într-un proces-verbal.

CAPITOLUL III
Identificarea obiectelor si a persoanelor
Art.130. Scopul si obiectul masurii
(1) Identificarea obiectelor sau a persoanelor se poate dispune daca este necesara în scopul clarificarii tuturor împrejurarilor cauzei.
(2) Identificarea obiectelor sau persoanelor poate fi dispusa de procuror sau de organele de cercetare penala, în cursul urmaririi penale, sau de instanta, în cursul judecatii.
Art.131. Audierea prealabila a persoanei care face identificarea
(1) Dupa dispunerea masurii si înainte ca identificarea sa fie realizata, persoana care face identificarea trebuie audiata cu privire la persoana sau obiectul pe care urmeaza sa îl identifice.
(2) Audierea consta în descrierea tuturor caracteristicilor persoanei sau ale obiectului precum si împrejurarile în care a fost vazut. Persoana care face identificarea este întrebata daca a mai participat anterior la o alta procedura de identificare privind acelasi obiect sau aceeasi persoana, ori daca persoana sau obiectul de identificat i-au fost indicate ori descrise anterior.
Art.132. Identificarea obiectelor
(1) Obiectele despre care se presupune ca sunt în legatura cu o infractiune, cele care sunt folosite ca probe, sau cele în privinta carora este necesar a se stabili daca sunt recunoscute, sunt prezentate în vederea identificarii, dupa ce persoana care face identificarea le-a descris în prealabil. Daca aceste obiecte nu pot fi aduse pentru a fi prezentate, persoana care face identificarea poate fi condusa la locul unde se afla obiectele.
(2) Desfasurarea activitatii de identificare a obiectelor, precum si declaratiile persoanei care face identificarea sunt consemnate într-un proces - verbal ce trebuie sa cuprinda mentiuni cu privire la: ordonanta sau încheierea prin care s-a dispus masura, locul unde a fost încheiat, data, ora la care a început si ora la care s-a terminat activitatea, cu mentionarea oricarui moment de întrerupere, numele, prenumele persoanelor prezente si calitatea în care acestea participa, numele si prenumele persoanei care face identificarea, descrierea amanuntita a obiectelor identificate.
(3) În cursul urmaririi penale, în situatia în care organul de urmarire considera necesar, activitatea de identificare si declaratia persoanei care face identificarea sunt înregistrate audiovideo. Daca activitatea de identificare a obiectelor este efectuata la locul unde se afla acestea, este obligatorie înregistrarea audiovideo a activitatii si a declaratiilor persoanei care face identificarea, cu exceptia situatiei în care nu este posibila efectuarea înregistrarii. Înregistrarea identificarii este anexata procesului-verbal, ca parte integranta a acestuia si poate fi folosita ca mijloc de proba.
Art.133. Identificarea persoanelor
(1) Persoana care urmeaza sa fie identificata este prezentata împreuna cu alte 4 - 6 persoane necunoscute cu trasaturi asemanatoare celor descrise de persoana care face identificarea.
(2) Dispozitiile alin. (1) sunt aplicabile în mod corespunzator si în situatia identificarii persoanelor dupa fotografii.
(3) Identificarea se desfasoara astfel încât persoana care reprezinta subiectul identificarii sa nu vada pe cel care o identifica. De asemenea, cel care identifica nu trebuie sa vada, înainte de începerea procedurii, persoana ce reprezinta subiectul identificarii.
(4) Desfasurarea activitatii de identificare a persoanelor, precum si declaratiile persoanei care face identificarea sunt consemnate într-un proces verbal.
(5) Procesul-verbal trebuie sa cuprinda, pe lânga mentiunile prevazute în art. 132 alin. (2) numele, prenumele si adresa persoanelor care au fost introduse în grupul de identificare sau ale caror fotografii au fost prezentate persoanei care face identificarea; numele si prenumele persoanei identificate, precum si ordonanta sau încheierea prin care s-a dispus efectuarea identificarii de persoane.
(6) În cursul urmaririi penale, în situatia în care organul de urmarire penala considera necesar, activitatea de identificare este înregistrata audiovideo. Înregistrarea identificarii este anexata procesului-verbal ca parte integranta a acestuia si poate fi folosita ca mijloc de proba.
Art.134. Alte identificari
Identificarea vocilor, sunetelor, sau a altor elemente ce fac obiectul perceptiei senzoriale, se dispune si se efectueaza cu procedura prevazuta în art.133.

Art.135. Pluralitatea de identificari
(1) În cazul în care mai multe persoane sunt chemate sa identifice aceeasi persoana sau acelasi obiect, organele judiciare competente iau masuri prin care sa fie evitata orice comunicare între cei care au facut identificarea si cei care urmeaza sa o efectueze.
(2) Daca aceeasi persoana urmeaza sa participe la mai multe proceduri de identificare a unor persoane sau a unor obiecte, organele judiciare competente iau masuri ca persoana supusa identificarii sa fie situata între persoane diferite de cele ce au participat la procedurile anterioare, respectiv obiectul supus identificarii sa fie plasat printre obiecte diferite de cele utilizate anterior.

CAPITOLUL IV
Tehnici speciale de supraveghere sau cercetare
Art.136. Dispozitii generale
(1) Prin tehnici speciale de supraveghere sau cercetare se întelege:
a) interceptarea convorbirilor si comunicarilor;
b) supravegherea video, audio sau prin fotografiere în spatii private;
c) localizarea sau urmarirea prin GPS sau prin alte mijloace tehnice de supraveghere;
d) obtinerea listei convorbirilor telefonice;
e) retinerea, predarea sau perchezitionarea trimiterilor postale;
f) monitorizarea tranzactiilor financiare si dezvaluirea datelor financiare;
g) utilizarea investigatorilor sub acoperire;
h) constatarea unei infractiuni de coruptie sau a încheierii unei conventii;
i) livrarea supravegheata;
j) identificarea abonatului, proprietarului sau utilizatorului unui sistem de telecomunicatii sau a unui punct de acces la un computer.
(2) Prin interceptarea convorbirilor sau comunicarilor se întelege interceptarea, accesul, monitorizarea, colectarea sau înregistrarea convorbirilor sau comunicarilor efectuate prin telefon, sistem informatic sau prin orice alt mijloc de comunicare, precum si înregistrarea datelor de trafic ce indica sursa, destinatia, data, ora, dimensiunea, durata sau tipul comunicarii efectuate prin telefon, sistem informatic sau prin orice alt mijloc de comunicare.
(3) Prin supravegherea video, audio sau prin fotografiere în spatii private se întelege fotografierea persoanelor, observarea sau înregistrarea conversatiilor, miscarilor ori a altor activitati ale acestora, în spatii private.
(4) Prin localizarea sau urmarirea prin GPS sau prin alte mijloace tehnice de supraveghere se întelege folosirea unor dispozitive care determina locul unde se afla persoana sau obiectul la care este atasat.
(5) Prin perchezitionarea trimiterilor postale se întelege perchezitionarea, prin mijloace fizice sau tehnice, a scrisorilor, a altor trimiteri postale sau a obiectelor transmise prin orice mijloc.
(6) Prin monitorizarea tranzactiilor financiare si dezvaluirea datelor financiare se înteleg operatiunile prin care se asigura cunoasterea continutului tranzactiilor financiare efectuate prin intermediul unei banci sau a altei institutii competente ori obtinerea de la o banca sau de la alta institutie financiara, de înscrisuri sau informatii aflate în posesia acestora referitoare la depuneri, conturi sau tranzactiile unei persoane.
(7) Prin constatarea unei infractiuni de coruptie se întelege actiunea sau inactiunea ce este similara unei infractiuni de coruptie, îndeplinita în scopul strângerii de probe în cadrul procesului penal.
(8) Prin constatarea încheierii unei conventii se întelege cumpararea de la o persoana suspectata de comiterea unei infractiuni a unui obiect ce poate constitui mijloc de proba, prestarea unui serviciu pentru persoana suspectata de comiterea unei infractiuni, ori cumpararea unei persoane care se banuieste ca este victima traficului de persoane sau a unei rapiri.
(9) Prin livrarea supravegheata se întelege tehnica de supraveghere si cercetare prin care se permite intrarea, tranzitarea sau iesirea de pe teritoriul tarii a unor bunuri în privinta carora exista o suspiciune cu privire la caracterul ilicit al detinerii sau obtinerii acestora, sub supravegherea ori cu autorizarea autoritatilor competente, în scopul investigarii unei infractiuni sau al identificarii persoanelor implicate în savârsirea unei infractiuni.
(10) Prin supravegherea tehnica se întelege utilizarea uneia dintre tehnicile prevazute la alin. (1) lit. a) –c) si f).

Art.137. Supravegherea tehnica

(1) Supravegherea tehnica se dispune de judecatorul de drepturi si libertati atunci când sunt îndeplinite urmatoarele conditii:
a) exista o suspiciune rezonabila cu privire la pregatirea sau savârsirea unei infractiuni prevazute în alin. (3);
b) masura este necesara si proportionala cu restrângerea drepturilor si libertatilor fundamentale, date fiind particularitatile cauzei, importanta informatiilor ori a probelor ce urmeaza a fi obtinute sau gravitatea infractiunii;
c) probele sau localizarea si identificarea suspectului sau inculpatului nu ar putea fi obtinute în alt mod sau obtinerea lor ar presupune dificultati deosebite ce ar prejudicia ancheta ori exista un pericol pentru siguranta persoanelor sau a unor bunuri de valoare.
(2) Supravegherea tehnica se poate dispune cu privire la suspect, sau inculpat. Interceptarea convorbirilor si comunicarilor, precum si localizarea sau urmarirea prin GPS se poate dispune si cu privire la o alta persoana daca exista o suspiciune rezonabila ca aceasta primeste ori transmite comunicari de la suspect sau de la inculpat ori destinate suspectului sau inculpatului, ca suspectul sau inculpatul foloseste telefonul sau sistemul de comunicare al persoanei respective, sau punctul de acces al acesteia la un sistem informatic. Monitorizarea tranzactiilor financiare si dezvaluirea datelor financiare se poate dispune si cu privire la persoana care a participat sau participa la tranzactiile financiare ale suspectului sau inculpatului, ori la persoana care coordoneaza activitatile financiare ale suspectului sau inculpatului. Supravegherea video, audio sau prin fotografiere în spatii private se poate dispune si cu privire la alta persoana decât suspectul daca exista o suspiciune rezonabila ca printr-o astfel de masura se poate ajunge la descoperirea locului în care se afla suspectul sau inculpatul.
(3) Supravegherea tehnica se poate dispune în cazul infractiunilor contra securitatii nationale prevazute de Codul penal si de alte legi speciale, precum si în cazul infractiunilor de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spalare a banilor, falsificare de monede sau alte valori, fasificarea de instrumente de plata electronica santaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscala, în cazul infractiunilor de coruptie, infractiunilor împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene, al infractiunilor care se savârsesc prin sisteme informatice sau mijloace de comunicare electronica, sau în cazul unor alte infractiuni pentru care legea prevede pedeapsa de 5 ani închisoare sau mai mare.
(4) Este interzisa dispunerea supravegherii tehnice cu privire la raporturile legale dintre avocat si suspectul, inculpatul pe care îl apara. Daca pe parcursul sau dupa executarea masurii rezulta ca activitatile de supraveghere tehnica au vizat si raporturile dintre avocat si suspectul sau inculpatul pe care acesta îl apara, probele obtinute nu pot fi folosite în cadrul procesului penal, urmând a fi sterse, de îndata, de catre procuror. Judecatorul care a dispus masura este informat, de îndata, de catre procuror.
Art.138. Procedura de emitere a mandatului de supraveghere tehnica
(1) Supravegherea tehnica poate fi dispusa în cursul urmaririi penale, pe o durata de cel mult 30 de zile, la cererea procurorului, de judecatorul de drepturi si libertati de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza în prima instanta sau de la instanta corespunzatoare în grad acesteia în a carei circumscriptie se afla sediul parchetului din care face parte procurorul care a formulat cererea.
(2) Cererea formulata de procuror trebuie sa cuprinda: indicarea masurii de supraveghere tehnica care se solicita a fi dispusa, numele sau alte date de identificare a persoanei împotriva careia se dispune masura, indicarea probelor sau a datelor din care rezulta suspiciunea rezonabila cu privire la savârsirea unei infractiuni pentru care se poate dispune masura, indicarea faptei si a încadrarii juridice, iar , în cazul masurii supravegherii video, audio sau prin fotografiere în spatii private, daca se solicita si încuviintarea ca organele de urmarire penala sa patrunda în spatii private indicate pentru a activa sau dezactiva mijloacele tehnice ce urmeaza a fi folosite pentru executarea masurii supravegherii tehnice, motivarea caracterului proportional si subsidiar al masurii. Procurorul trebuie sa înainteze dosarul judecatorului de drepturi si libertati.
(3) Cererea prin care se solicita încuviintarea supravegherii tehnice se solutioneaza în aceeasi zi, în camera de consiliu, fara citarea partilor. Participarea procurorului este obligatorie.
(4) În cazul în care apreciaza ca cererea este întemeiata judecatorul de drepturi si libertati dispune, prin încheiere, admiterea cererii procurorului si emite de îndata mandatul de supraveghere tehnica. Întocmirea minutei este obligatorie.
(5) Încheierea judecatorului de drepturi si libertati si mandatul trebuie sa cuprinda:
a) denumirea instantei;
b) data, ora si locul emiterii;
c) numele, prenumele si calitatea persoanei care a dat încheierea si a emis mandatul;
d) indicarea masurii concrete încuviintate;
e) perioada si scopul pentru care s-a autorizat masura;
f) numele persoanei supuse masurii de supraveghere tehnica ori datele de identificare ale acesteia;
g) indicarea, în cazul în care este necesar fata de natura masurii încuviintate, a elementelor de identificare a fiecarui telefon, a punctului de acces la un sistem informatic sau a numarului de cont al suspectului sau inculpatului;
h) în cazul masurii supravegherii video, audio sau prin fotografiere în spatii private, mentiunea privind încuviintarea solicitarii ca organele de urmarire penala sa patrunda în spatii private pentru a activa sau dezactiva mijloacele tehnice ce urmeaza a fi folosite pentru executarea masurii supravegherii tehnice;
i) semnatura judecatorului si stampila instantei.
(6) În cazul în care judecatorul de drepturi si libertati apreciaza ca nu sunt îndeplinite conditiile prevazute în art.137 dispune, prin încheiere, respingerea cererii de încuviintare a masurii supravegherii tehnice.
(7) Încheierea prin care judecatorul de drepturi si libertati se pronunta asupra masurilor de supraveghere tehnica nu este supusa niciunei cai de atac.
(8) O noua cerere de încuviintare a aceleiasi masuri poate fi formulata numai daca au aparut ori s-au descoperit fapte sau împrejurari noi necunoscute la momentul solutionarii cererii anterioare de catre judecatorul de drepturi si libertati.
Art.139. Autorizarea unor masuri de supraveghere tehnica de catre procuror
(1) Procurorul poate autoriza, pe o durata de maximum 48 de ore, masurile de supraveghere tehnica atunci când:
a) exista urgenta, iar obtinerea mandatului de supraveghere tehnica în conditiile art.138 ar conduce la o întârziere substantiala a cercetarilor, la pierderea, alterarea sau distrugerea probelor, ori ar pune în pericol siguranta persoanei vatamate, a martorului sau membrilor familiilor acestora, si
b) sunt îndeplinite conditiile prevazute de art.137 alin.(1) – (4) .
(2) Ordonanta procurorului prin care se autorizeaza masura de supraveghere tehnica trebuie sa cuprinda mentiunile prevazute în art.138 alin.(5).
(3) Procurorul are obligatia de a sesiza, în termen de cel mult 24 de ore de la expirarea masurii, judecatorul de drepturi si libertati de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza în prima instanta sau de la instanta corespunzatoare în grad acesteia în a carei circumscriptie se afla sediul parchetului din care face parte procurorul care a emis ordonanta, în vederea confirmarii masurii, înaintând totodata un proces - verbal de redare rezumativa a activitatilor de supraveghere tehnica efectuate si dosarul cauzei.
(4) În cazul în care judecatorul de drepturi si libertati apreciaza ca au fost îndeplinite conditiile prevazute în alin.(1), confirma masura dispusa de procuror, prin încheiere, pronuntata în camera de consiliu, fara citarea partilor.
(5) În cazul în care judecatorul de drepturi si libertati apreciaza ca nu au fost respectate conditiile prevazute în alin.(1), infirma masura luata de catre procuror, si dispune distrugerea probelor obtinute în temeiul acesteia. Procurorul distruge probele astfel obtinute si întocmeste un proces-verbal în acest sens.
(6) Odata cu cererea de confirmare a masurii sau separat, procurorul poate solicita judecatorului de drepturi si libertati luarea masurii supravegherii tehnice în conditiile art.138.
(7) Încheierea prin care judecatorul de drepturi si libertati se pronunta asupra masurilor dispuse de procuror nu este supusa niciunei cai de atac.
Art.140. Punerea în executare a mandatului de supraveghere tehnica
(1) Procurorul pune în executare supravegherea tehnica, sau poate dispune ca aceasta sa fie efectuata de organul de cercetare penala ori de alte organe specializate ale statului. Masurile de supraveghere tehnica se pot pune în executare cu sprijinul autoritatii competente.
(2) Furnizorii de servicii de telecomunicatii, informatice sau financiare sunt obligati sa colaboreze cu organele de urmarire penala si autoritatea nationala prevazuta în alin. 1, în limitele competentelor acestora, pentru punerea în executare a mandatului de supraveghere tehnica.
(3) Persoanele care sunt chemate sa dea concurs tehnic la executarea masurilor de supraveghere au obligatia sa pastreze secretul operatiunii efectuate, încalcarea acestei obligatii fiind pedepsita potrivit legii penale.
(4) Procurorul are obligatia de a înceta imediat supravegherea tehnica înainte de expirarea duratei mandatului daca nu mai exista temeiurile care au justificat masura, informând de îndata despre aceasta judecatorul care a emis mandatul.
(5) Datele rezultate din masurile de supraveghere tehnica pot fi folosite si în alta cauza penala daca din cuprinsul acestora rezulta date sau informatii concludente si utile privitoare la pregatirea sau savârsirea unei alte infractiuni dintre cele prevazute la art.137 alin.(3) .
(6) Datele rezultate din masurile de supraveghere care nu privesc fapta ce formeaza obiectul cercetarii sau care nu contribuie la identificarea ori localizarea persoanelor, daca nu sunt folosite în alte cauze penale potrivit alin. (5), se arhiveaza la sediul parchetului, în locuri speciale, în plic sigilat, cu asigurarea confidentialitatii, si pot fi transmise judecatorului sau completului învestit cu solutionarea cauzei, la solicitarea acestuia. La solutionarea definitiva a cauzei, sunt distruse de catre procuror, care întocmeste un proces-verbal în acest sens.
Art.141. Consemnarea activitatilor de supraveghere tehnica
(1) Procurorul sau organul de cercetare penala întocmeste un proces - verbal pentru fiecare activitate de supraveghere tehnica, în care sunt consemnate rezultatele activitatilor efectuate care privesc fapta ce formeaza obiectul cercetarii sau contribuie la identificarea ori localizarea persoanelor, datele de identificare ale suportului care contine rezultatul activitatilor de supraveghere tehnica, numele persoanelor la care se refera, daca sunt cunoscute, sau alte date de identificare, precum si, dupa caz ora la care a început activitatea de supraveghere si ora la care s-a încheiat.
(2) La procesul-verbal se ataseaza, în plic sigilat, o copie a suportului care contine rezultatul activitatilor de supraveghere tehnica. Suportul sau o copie certificata a acestuia se pastreaza la sediul parchetului, în locuri speciale, în plic sigilat si va fi pus la dispozitia instantei, la solicitarea acesteia. Dupa sesizarea instantei, copia suportului care contine activitatile de supraveghere tehnica si copii de pe procesele-verbale se pastreaza la grefa instantei, în locuri speciale, în plic sigilat, la dispozitia exclusiva a judecatorului sau completului învestit cu solutionarea cauzei.
(3) Convorbirile, comunicarile sau conversatiile purtate într-o alta limba decât cea româna sunt transcrise în limba româna, prin intermediul unui interpret, care are obligatia de a pastra confidentialitatea.
(4) Convorbirile sau comunicarile interceptate si înregistrate, care privesc fapta ce formeaza obiectul cercetarii sau contribuie la identificarea ori localizarea persoanelor, sunt redate de catre procuror sau organul de cercetare penala, într-un proces-verbal în care se mentioneaza mandatul emis pentru efectuarea acestora, numerele posturilor telefonice, datele de identificare ale sistemelor informatice, sau ale punctelor de acces, numele persoanelor ce au efectuat comunicarile, daca sunt cunoscute, data si ora fiecarei convorbiri sau comunicari în parte. Procesul-verbal este certificat pentru autenticitate de catre procuror.
(5) Dupa încetarea masurii de supraveghere, procurorul informeaza judecatorul de drepturi si libertati despre activitatile efectuate.
Art.142. Prelungirea mandatului de supraveghere tehnica
(1) Mandatul de supraveghere tehnica poate fi prelungit, pentru motive temeinic justificate, de catre judecatorul de drepturi si libertati de la instanta competenta, la cererea motivata a procurorului, în cazul în care sunt îndeplinite conditiile prevazute în art.137, fiecare prelungire neputând depasi 60 de zile.
(2) Judecatorul de drepturi si libertati se pronunta în camera de consiliu, fara citarea partilor, prin încheiere care nu este supusa niciunei cai de atac. Întocmirea minutei este obligatorie.
(3) Durata totala a masurii de supraveghere tehnica, cu privire la aceeasi persoana si aceeasi fapta, nu poate depasi un an, cu exceptia masurii de supravegherea video, audio sau prin fotografiere în spatii private care nu poate depasi 180 de zile.

Art.143. Informarea persoanei supravegheate

(1) Dupa încetarea masurii de supraveghere tehnica, procurorul informeaza, în scris, în cel mai scurt timp, pe fiecare subiect al unui mandat despre masura de supraveghere tehnica ce a fost luata în privinta sa.
(2) Dupa momentul informarii, persoana supravegheata are dreptul de a lua cunostinta, la cerere, de continutul proceselor-verbale în care sunt consemnate activitatile de supraveghere tehnica efectuate. De asemenea, procurorul trebuie sa asigure, la cerere, ascultarea convorbirilor, comunicarilor sau conversatiilor ori vizionarea imaginilor rezultate din activitatea de supraveghere tehnica.
(3) Termenul de formulare a cererii este de 20 de zile de la data comunicarii informarii scrise prevazute în alin. (1).
(4) Procurorul poate sa amâne motivat efectuarea informarii sau a prezentarii suporturilor pe care sunt stocate activitatile de supraveghere tehnica ori a proceselor- verbale de redare, daca acestea ar putea conduce la:
a) perturbarea sau periclitarea bunei desfasurari a urmaririi penale;
b) punerea în pericol a sigurantei victimei, a martorilor sau a membrilor familiilor acestora;
c) dificultati în supravegherea tehnica asupra altor persoane implicate în cauza.
(5) Amânarea prevazuta în alin. (2) se poate dispune cel mai târziu pâna la terminarea urmaririi penale sau pâna la clasarea cauzei.

Art.144. Conservarea sau distrugerea materialelor rezultate din supravegherea tehnica

(1) Daca în cauza s-a dispus o solutie de clasare, împotriva careia nu a fost formulata plângere în termenul legal prevazut de art. 339 sau plângerea a fost respinsa, procurorul înstiinteaza de îndata despre aceasta pe judecatorul de drepturi si libertati.
(2) Judecatorul de drepturi si libertati dispune conservarea suportului original sau a copiei certificate a acestuia, prin arhivare la sediul instantei în locuri speciale, în plic sigilat, cu asigurarea confidentialitatii.
(3) Daca în cauza instanta a pronuntat o hotarâre de condamnare, achitare sau încetare a procesului penal, ramasa definitiva, suportul original sau copia acestuia se conserva prin arhivare odata cu dosarul cauzei la sediul instantei, în locuri speciale, în plic sigilat, cu asigurarea confidentialitatii.
Art.145. Retinerea, predarea si perchezitionarea trimiterilor postale
(1) Retinerea, predarea si perchezitionarea trimiterilor postale se poate dispune de judecatorul de drepturi si libertati de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza în prima instanta sau de la instanta corespunzatoare în grad acesteia în a carei circumscriptie se afla sediul parchetului din care face parte procurorul care a întocmit propunerea, cu privire la scrisorile, trimiterile postale sau obiectele trimise ori primite de suspect, inculpat, sau de orice alta persoana care este suspectata ca primeste sau trimite prin orice mijloc aceste bunuri de la suspect sau inculpat ori bunuri destinate acestuia daca:
a) exista o suspiciune rezonabila cu privire la pregatirea sau savârsirea unei infractiuni;
b) masura este necesara si proportionala cu restrângerea drepturilor si libertatilor fundamentale, data fiind particularitatile cauzei, importanta informatiilor sau a probelor ce urmeaza a fi obtinute sau gravitatea infractiunii;
c) probele nu ar putea fi obtinute în alt mod sau obtinerea lor ar presupune dificultati deosebite ce ar prejudicia ancheta, ori exista un pericol pentru siguranta persoanelor sau a unor bunuri de valoare.
(2) Este interzisa retinerea, predarea si perchezitionarea corespondentei sau a trimiterilor postale, trimise ori primite în raporturile dintre avocat si suspectul, inculpatul sau orice alta persoana pe care acesta o apara, cu exceptia situatiilor în care prin intermediul corespondentei sau a trimiterilor postale este savârsita o infractiune.
(3) Dispozitiile art.138 se aplica în mod corespunzator.
(4) În cazurile în care exista urgenta, iar obtinerea mandatului de retinere, predare si perchezitionare a trimiterilor postale în conditiile art.138 ar conduce la o întârziere substantiala a cercetarilor, la pierderea, alterarea sau distrugerea probelor, ori ar pune în pericol siguranta victimei, a martorului sau membrilor familiilor acestora si sunt îndeplinite conditiile prevazute de alin.(1) si (2), procurorul poate dispune, pe o durata de maximum 48 de ore, masurile prevazute la alin.1. Dispozitiile art.139 alin.(2) - (7) se aplica în mod corespunzator.
(5) Unitatile postale sau de transport si orice alte persoane fizice sau juridice care efectueaza activitati de transport sau transfer de informatii sunt obligate sa retina si sa predea procurorului scrisorile, trimiterile postale sau obiectele la care se face referire în mandatul dispus de judecator sau în autorizatia emisa de procuror.
(6) Corespondenta, trimiterile postale sau obiectele ridicate si perchezitionate care nu au legatura cu cauza se restituie destinatarului.
(7) Dupa efectuarea activitatilor autorizate, procurorul informeaza, de îndata, în scris pe fiecare subiect al unui mandat despre masura ce a fost luata în privinta sa. Dupa momentul informarii persoana a carei corespondenta, trimiteri postale sau obiecte au fost ridicate si perchezitionate are dreptul de a lua cunostinta de activitatile efectuate.
(8) Dispozitiile art. 143 alin. (4) se aplica în mod corespunzator.
(9) Masura poate fi prelungita în conditiile art.142, fara ca durata totala sa poata depasi 1 an.
Art.146. Utilizarea investigatorilor sub acoperire
(1) Autorizarea folosirii investigatorilor sub acoperire se poate dispune de procurorul care supravegheaza sau efectueaza urmarirea penala, pe o perioada de maximum 60 de zile daca:
a) exista o suspiciune rezonabila cu privire la pregatirea sau savârsirea de catre suspect a unei infractiuni contra securitatii nationale prevazute de Codul penal si de alte legi speciale, precum si în cazul infractiunilor de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spalare a banilor, falsificare de monede sau alte valori, santaj, lipsire de libertate, evaziune fiscala, în cazul infractiunilor de coruptie, sau în cazul unor alte infractiuni pentru care legea prevede pedeapsa de 5 ani închisoare sau mai mare, ori exista o suspiciune rezonabila ca o persoana este implicata în activitati infractionale ce au legatura cu infractiunile enumerate mai sus;
b) masura este necesara si proportionala cu restrângerea drepturilor si libertatilor fundamentale, date fiind particularitatile cauzei, importanta informatiilor sau a probelor ce urmeaza a fi obtinute sau gravitatea infractiunii;
c) probele sau localizarea si identificarea suspectului ori inculpatului nu ar putea fi obtinute în alt mod sau obtinerea lor ar presupune dificultati deosebite ce ar prejudicia ancheta, ori exista un pericol pentru siguranta persoanelor sau a unor bunuri de valoare.
(2) Masura se dispune de procuror, din oficiu sau la cererea organului de cercetare penala, prin ordonanta care trebuie sa cuprinda, în afara mentiunilor prevazute la art. 286 alin. (2):
a) indicarea masurii concrete încuviintate;
b) perioada pentru care s-a autorizat masura;
c) identitatea atribuita investigatorului sub acoperire precum si activitatile pe care le va desfasura;
d) numele suspectului sau inculpatului, sau al persoanei supuse masurii de supraveghere tehnica, sau datele de identificare ale acestora, daca sunt cunoscute.
(3) În cazul în care procurorul apreciaza ca este necesar ca investigatorul sub acoperire sa poata folosi dispozitive tehnice pentru a obtine fotografii sau înregistrari audio si video, sesizeaza judecatorul de drepturi si libertati în vederea emiterii mandatului de supraveghere tehnica.
(4) Investigatorii sub acoperire sunt lucratori operativi din cadrul politiei si din cadrul organelor de stat care desfasoara, potrivit legii, activitati de informatii în vederea asigurarii securitatii nationale, anume desemnati în acest scop, si pot fi folositi numai pe perioada determinata în mandatul judecatorului sau în autorizatia procurorului.
(5) Investigatorul sub acoperire culege date si informatii în baza ordonantei emise potrivit alin.(1) - (3), pe care le pune, în totalitate, la dispozitia procurorului care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala, întocmind un proces-verbal.
(6) Investigatorului sub acoperire îi este interzis sa provoace comiterea de infractiuni.
(7 ) Organele judiciare pot folosi sau pune la dispozitia investigatorului sub acoperire orice înscrisuri ori obiecte necesare pentru desfasurarea activitatii autorizate. Activitatea persoanei care pune la dispozitie sau foloseste înscrisurile ori obiectele nu constituie infractiune.
(8) Investigatorii sub acoperire pot fi audiati ca martori în cadrul procesului penal. Pentru motive întemeiate, investigatorul poate fi audiat în aceleasi conditii ca si martorii amenintati.
(9) Durata masurii poate fi prelungita pentru motive temeinic justificate, în cazul în care sunt satisfacute conditiile prevazute în alin.(1), fiecare prelungire neputând depasi 60 de zile. Durata totala a masurii, în aceeasi cauza si cu privire la aceeasi persoana, nu poate depasi 1 an.
Art.147. Masuri de protectie a investigatorilor sub acoperire
(1) Identitatea reala a investigatorilor sub acoperire nu poate fi dezvaluita.
(2) Procurorul care supravegheaza sau efectueaza urmarirea penala, judecatorul de drepturi si libertati sau instanta au dreptul de a cunoaste adevarata identitate a investigatorului sub acoperire, cu respectarea secretului profesional.

Art.148. Constatarea unei infractiuni de coruptie sau a încheierii unei conventii
(1) Constatarea unei infractiuni de coruptie sau a încheierii unei conventii se poate dispune de procurorul care supravegheaza sau efectueaza urmarirea penala, pe o perioada de maximum 60 de zile daca:
a) exista o suspiciune rezonabila cu privire la pregatirea sau savârsirea de catre suspect a unei infractiuni de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spalare a banilor, falsificare de monede sau alte valori, santaj, lipsire de libertate, evaziune fiscala, în cazul infractiunilor de coruptie, sau în cazul unor alte infractiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani sau daca exista o suspiciune rezonabila ca o persoana este implicata în activitati infractionale care au legatura cu infractiunile enumerate mai sus;
b) masura este necesara si proportionala cu restrângerea drepturilor si libertatilor fundamentale, date fiind particularitatile cauzei, importanta informatiilor sau a probelor ce urmeaza a fi obtinute ori gravitatea infractiunii;
c) probele nu ar putea fi obtinute în alt mod sau obtinerea lor ar presupune dificultatii deosebite ce ar prejudicia ancheta, ori un pericol pentru siguranta persoanelor sau a unor bunuri de valoare.
(2) Masura se dispune de procuror, din oficiu sau la cererea organului de cercetare penala, prin ordonanta care trebuie sa cuprinda: date cu privire la persoana ce va pune în executare masura, încadrarea juridica si descrierea infractiunii, scopul si perioada în care se va executa masura.
(3) Activitatea persoanei care participa la constatarea unei infractiuni de coruptie sau de încheiere a unei conventii nu constituie infractiune.
(4) Persoana care pune în executare aceste masuri întocmeste un proces- verbal care contine: datele la care masura a început si s-a încheiat, date cu privire la persoana care a pus în aplicare masura, descrierea dispozitivelor tehnice utilizate în cazul în care s-a autorizat de catre judecatorul de drepturi si libertati folosirea mijloacelor tehnice de supraveghere, numarul si identitatea persoanelor cu privire la care a fost pusa în aplicare masura.
(5) Persoana care pune în executare masura constatarii unei infractiuni de coruptie sau încheierii unei conventii poate fi audiata ca martor în cadrul procesului penal, cu respectarea dispozitiilor privind audierea martorilor protejati, daca organul judiciar apreciaza ca audierea este necesara.
(6) Organele judiciare pot folosi sau pune la dispozitia persoanei care pune în executare masura constatarii unei infractiuni de coruptie sau încheierii unei conventii orice înscrisuri, sau obiecte necesare pentru desfasurarea activitatii autorizate. Persoana care pune la dispozitie sau foloseste înscrisurile sau obiectele nu va comite o infractiune prin desfasurarea acestor activitati în cazul în care acestea sunt incriminate drept infractiuni.
(7) Ordonanta procurorului poate fi prelungita pentru motive temeinic justificate, în cazul în care sunt îndeplinite conditiile prevazute de alin.(1), fiecare prelungire neputând depasi 60 de zile.
(8) Durata totala a masurii, cu privire la aceeasi persoana si aceeasi fapta, nu poate depasi un an.
(9) Constatarea unei infractiuni de coruptie sau încheierii unei conventii nu constituie provocare.
Art.149. Livrarea supravegheata
(1) Livrarea supravegheata poate fi autorizata, prin ordonanta, de catre procurorul care supravegheaza sau efectueaza urmarirea penala, la solicitarea institutiilor sau organelor legal abilitate.
(2) Livrarea supravegheata poate fi dispusa numai în urmatoarele cazuri:
a) daca descoperirea sau arestarea persoanelor implicate în transportul ilegal de droguri, arme, obiecte furate, materiale explozive, nucleare, alte materiale radioactive, sume de bani si alte obiecte care rezulta din activitati ilicite sau obiecte utilizate în scopul comiterii de infractiuni nu ar putea fi facuta în alt mod sau ar presupune dificultati deosebite ce ar prejudicia ancheta ori un pericol pentru siguranta persoanelor sau a unor bunuri de valoare;
b) daca descoperirea sau dovedirea infractiunilor savârsite în legatura cu livrarea de transporturi ilegale sau suspecte ar fi imposibila ori foarte dificila în alt mod.
(3) Livrarea supravegheata presupune ca, în mod expres, toate statele prin care sunt tranzitate transporturile ilegale sau suspecte:
a) sa fie de acord cu intrarea pe teritoriul acestora a transportului ilegal sau suspect si cu iesirea acestuia de pe teritoriul statului;
b) sa garanteze faptul ca transportul ilegal sau suspect este supravegheat permanent de catre autoritatile competente;
c) sa garanteze faptul ca procurorul, organele de politie sau alte autoritati de stat competente sunt înstiintate în ceea ce priveste rezultatul urmaririi penale împotriva persoanelor acuzate de infractiuni care au constituit obiectul tehnicii speciale de cercetare la care se face referire la alin. (1).
(4) Dispozitiile alin. (3) nu se aplica în cazul în care o conventie internationala ratificata sau un acord international are dispozitii contrare.
(5) Ordonanta procurorului trebuie sa cuprinda: numele suspectului sau inculpatului, daca sunt cunoscute, dovezile din care rezulta caracterul ilicit al bunurilor ce urmeaza sa intre, sa tranziteze sau sa iasa de pe teritoriul tarii, modalitate în care va fi efectuata supravegherea. Procurorul trebuie sa emita câte o ordonanta pentru fiecare livrare supravegheata dispusa.
(6) Livrarea supravegheata este pusa în aplicare de catre politie sau de alta autoritate competenta. Procurorul stabileste modul de punere în aplicare a livrarii supravegheate.
(7) Punerea în aplicare a livrarii supravegheate nu constituie infractiune.
(8) Organele prevazute în alin. (5) au obligatia de a întocmi, la finalizarea livrarii supravegheate pe teritoriul României, un proces-verbal cu privire la activitatile desfasurate, pe care îl înainteaza procurorului.

Art.150. Identificarea abonatului, proprietarului sau utilizatorului unui sistem de telecomunicatii ori a unui punct de acces la un sistem informatic
(1) Procurorul care supravegheaza sau efectueaza urmarirea penala poate solicita unui furnizor de servicii identificarea abonatului, proprietarului sau utilizatorului unui sistem de telecomunicatii, unui mijloc de telecomunicatii ori a unui punct de acces la un sistem informatic, sau comunicarea daca un anumit mijloc de comunicatii sau punct de acces la un sistem informatic este folosit sau activ, ori a fost folosit sau activ la o anumita data, în cazul în care exista o suspiciune rezonabila cu privire la savârsirea unei infractiuni si exista temeiuri pentru a se crede ca datele solicitate constituie probe.
(2) Masura se dispune de procuror, din oficiu sau la cererea organului de cercetare penala, prin ordonanta care trebuie sa cuprinda: persoana sau furnizorul de servicii care este în posesia sau care are sub control datele, numele suspectului sau inculpatului, atunci când sunt cunoscute, motivarea îndeplinirii conditiilor prevazute în alin.(1), mentionarea obligatiei persoanei sau furnizorului de servicii de a comunica imediat, în conditii de confidentialitate datele solicitate.
(3) Furnizorii de servicii sunt obligati sa colaboreze cu organele de urmarire penala pentru executarea ordonantei procurorului si sa puna de îndata la dispozitia acestora datele solicitate.
(4) Persoanele care sunt chemate sa colaboreze cu organele de urmarire penala au obligatia de a pastra secretul operatiunii efectuate, încalcarea acestei obligatii fiind pedepsita potrivit legii penale.

Art. 151 Obtinerea listei convorbirilor telefonice

(1) Procurorul care supravegheaza sau efectueaza urmarirea penala poate solicita unui furnizor de servicii de telecomunicatii comunicarea listei apelurilor telefonice efectuate si primite de la un anumit post telefonic, în cazul în care exista o suspiciune rezonabila cu privire la savârsirea unei infractiuni si exista temeiuri pentru a se crede ca datele solicitate constituie probe .
(2) Masura se dispune de procuror, din oficiu sau la cererea organului de cercetare penala, prin ordonanta care trebuie sa cuprinda: furnizorul de servicii care este în posesia sau care are sub control datele, numele suspectului sau inculpatului, atunci când sunt cunoscute, motivarea îndeplinirii conditiilor prevazute în alin.(1), mentionarea obligatiei persoanei sau furnizorului de servicii de a comunica imediat, în conditii de confidentialitate datele solicitate.
(3) Furnizorii de servicii sunt obligati sa colaboreze cu organele de urmarire penala pentru executarea ordonantei procurorului si sa puna de îndata la dispozitia acestora datele solicitate.
(4) Persoanele care sunt chemate sa colaboreze cu organele de urmarire penala au obligatia de a pastra secretul operatiunii efectuate, încalcarea acestei obligatii fiind pedepsita potrivit legii penale.

CAPITOLUL V
Conservarea rapida a datelor informatice sau provenite din sisteme de telecomunicatii
Art. 152. Conservarea rapida a datelor informatice si a datelor privind traficul informational
(1) Daca exista o suspiciune rezonabila cu privire la pregatirea sau savârsirea unei infractiuni, în scopul strângerii de probe ori identificarii suspectului sau a inculpatului, procurorul poate dispune conservarea imediata a datelor informatice ori a datelor referitoare la traficul informational, în cazul în care exista pericolul pierderii sau modificarii acestora.
(2) Conservarea se dispune de procuror, din oficiu sau la cererea organului de cercetare penala, pe o durata de maximum 90 de zile, prin ordonanta care trebuie sa cuprinda: persoana sau furnizorul de servicii în posesia caruia se afla datele informatice sau care le are sub control, numele suspectului sau inculpatului daca este cunoscut,, motivarea îndeplinirii conditiilor prevazute în alin.(1), durata pentru care a fost emisa, mentionarea obligatiei persoanei sau furnizorului de servicii de a conserva imediat datele informatice si de a le mentine integritatea, în conditii de confidentialitate.
(3) Masura conservarii poate fi prelungita pentru motive temeinic justificate, de procuror o singura data pe o durata de maximum 90 de zile.
(4) Ordonanta procurorului se transmite, de îndata, oricarui furnizor de servicii sau oricarei persoane în posesia careia se afla datele prevazute la alin.(1) ori care le are sub control, aceasta fiind obligata sa le conserve imediat, în conditii de confidentialitate.
(5) În cazul în care datele referitoare la traficul informational se afla în posesia mai multor furnizori de servicii, furnizorul de servicii în posesia sau sub controlul caruia se afla datele informatice are obligatia de a pune, de îndata, la dispozitia organului de urmarire penala informatiile necesare identificarii celorlalti furnizori de servicii, în vederea cunoasterii tuturor elementelor din lantul de comunicare folosit.
(6) În termenul prevazut în alin. (2) si (3) procurorul care supravegheaza sau efectueaza urmarirea penala, dispune ridicarea datelor conservate de la persoana sau furnizorul de servicii care le detine ori dispune ridicarea acestei masuri. Dispozitiile art.168 alin.(4) si (5) ori art.169 se aplica corespunzator.
(7) Pâna la terminarea urmaririi penale, procurorul este obligat sa încunostinteze, în scris, persoanele fata de care se efectueaza urmarirea penala si ale caror date au fost conservate.
Art.153. Conservarea rapida a datelor provenite din sisteme de telecomunicatii
Dispozitiile art.152 se aplica în mod corespunzator si în cazul în care conservarea rapida se refera la datele ce privesc la traficul din sistemele de telecomunicatii.
CAPITOLUL VI
Perchezitia
Art.154. Dispozitii comune
(1) Perchezitia poate fi domiciliara, corporala, informatica sau a unui vehicul.
(2) Perchezitia se efectueaza cu respectarea demnitatii si a vietii private.

SECTIUNEA 1
Perchezitia domiciliara
Art.155. Cazurile si conditiile în care se poate dispune perchezitia domiciliara
(1) Perchezitia domiciliara ori a bunurilor aflate în domiciliu poate fi dispusa daca exista o suspiciune rezonabila cu privire la savârsirea unei infractiuni de catre o persoana si se presupune ca perchezitia poate conduce la descoperirea si strângerea probelor cu privire la aceasta infractiune, la conservarea urmelor infractiunii sau la prinderea suspectului ori inculpatului .
(2) Prin domiciliu se întelege o locuinta, încapere, dependinta, sediul unei persoane juridice sau al unei autoritati publice sau orice alt spatiu ce apartine unei persoane fizice sau juridice.
Art.156. Procedura de emitere a mandatului de perchezitie domiciliara
(1) Perchezitia domiciliara poate fi dispusa în cursul urmaririi penale, la cererea procurorului, de judecatorul de drepturi si libertati de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza în prima instanta sau de la instanta corespunzatoare în grad acesteia în a carei circumscriptie se afla sediul parchetului din care face parte procurorul care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala. În cursul judecatii, perchezitia se dispune, din oficiu sau la cererea procurorului, de catre instanta învestita cu judecarea cauzei.
(2) Cererea formulata de procuror trebuie sa cuprinda:
a) descrierea locului unde urmeaza a se efectua perchezitia;
b) indicarea probelor sau a datelor din care rezulta suspiciunea rezonabila cu privire la savârsirea unei infractiuni;
c) indicarea infractiunii, indicarea probelor sau a datelor din care rezulta ca în locul în care se solicita efectuarea perchezitiei se afla suspectul ori inculpatul, ori pot fi descoperite probe cu privire la savârsirea infractiunii sau urme ale infractiunii.
d) numele, prenumele si, daca este necesar, descrierea suspectului sau inculpatului care se banuieste ca se afla în locul unde se efectueaza perchezitia, indicarea urmelor infractiunii ori a altor obiecte care se presupune ca exista în locul ce urmeaza a fi perchezitionat.
(3) Procurorul înainteaza cererea împreuna cu dosarul cauzei judecatorului de drepturi si libertati.
(4) Cererea prin care se solicita încuviintarea efectuarii perchezitiei domiciliare se solutioneaza, în camera de consiliu, fara citarea partilor. Participarea procurorului este obligatorie.
(5) Judecatorul dispune, prin încheiere, admiterea cererii, atunci când este întemeiata, si încuviintarea efectuarii perchezitiei si emite de îndata mandatul de perchezitie. Întocmirea minutei este obligatorie.
(6) Încheierea instantei si mandatul de perchezitie trebuie sa cuprinda:
a) denumirea instantei;
b) data, ora si locul emiterii;
c) numele, prenumele si calitatea persoanei care a emis mandatul de perchezitie;
d) perioada pentru care s-a emis mandatul, care nu poate depasi 15 zile;
e) scopul pentru care a fost emis;
f) descrierea locului unde urmeaza a se efectua perchezitia;
g) numele sau denumirea persoanei la domiciliul, resedinta ori sediul careia se efectueaza perchezitia;
h) numele suspectului sau inculpatului, daca este cunoscut;
i) descrierea suspectului sau inculpatului care se banuieste ca se afla în locul unde se efectueaza perchezitia, indicarea urmelor infractiunii sau a altor obiecte despre care se presupune ca exista în locul ce urmeaza a fi perchezitionat;
j) mentiunea ca mandatul de perchezitie poate fi folosit o singura data;
k) semnatura judecatorului si stampila instantei.
(7) În cazul în care judecatorul de drepturi si libertati apreciaza ca nu sunt îndeplinite conditiile prevazute în art.155 dispune, prin încheiere, respingerea cererii de efectuare a unei perchezitii domiciliare.
(8) Încheierea prin care judecatorul de drepturi si libertati se pronunta asupra cererii de încuviintare a efectuarii perchezitiei domiciliare nu este supusa niciunei cai de atac.
(9) O noua cerere de efectuare a unei perchezitii domiciliare în acelasi loc poate fi formulata daca au aparut ori s-au descoperit fapte sau împrejurari noi, necunoscute la momentul solutionarii cererii anterioare de catre judecator.
(10) În cursul judecatii, din oficiu sau la cererea procurorului, instanta de judecata poate dispune efectuarea unei perchezitii în scopul prinderii inculpatului arestat preventiv, precum si în cazul în care exista suspiciuni rezonabile ca în locul unde se solicita efectuarea perchezitiei exista mijloace materiale de proba ce au legatura cu infractiunea ce face obiectul cauzei. Dispozitiile alin. (2) – (7) si dispozitiile art.155 se aplica în mod corespunzator.
Art.157. Efectuarea perchezitiei domiciliare
(1) Mandatul de perchezitie se comunica procurorului, care ia masuri pentru executarea acestuia.
(2) Perchezitia se efectueaza de procuror sau de organul de cercetare penala, însotit, dupa caz, de lucratori operativi.
(3) Perchezitia domiciliara nu poate fi începuta înainte de ora 6,00 sau dupa orele 20,00, cu exceptia infractiunii flagrante sau când perchezitia urmeaza sa se efectueze într-un local public.
(4) În cazul în care este necesar, organele judiciare pot restrictiona libertatea de miscare a persoanelor prezente sau accesul altor persoane în locul unde se efectueaza perchezitia, pe durata efectuarii acesteia.
(5) Înainte de începerea perchezitiei, organul judiciar se legitimeaza si înmâneaza o copie a mandatului emis de judecator persoanei în al carei domiciliu se va efectua perchezitia, reprezentantului acesteia, sau unui membru al familiei, iar în lipsa, oricarei alte persoane cu capacitate deplina de exercitiu care cunoaste persoana în al carei domiciliu se va efectua perchezitia si, daca este cazul, custodelui.
(6) În cazul perchezitiei efectuate la sediul unei persoane juridice mandatul de perchezitie se înmâneaza reprezentantului acesteia sau, în lipsa reprezentantului, oricarei alte persoane cu capacitate deplina de exercitiu .
(7) Persoanelor prevazute la alin. (5) – (6) li se solicita, înainte de începerea perchezitiei, predarea de bunavoie a persoanei sau a obiectelor cautate. Daca persoana sau obiectele cautate sunt predate, nu se mai efectueaza perchezitia, cu exceptia cazului când se considera util sa se procedeze la aceasta, pentru cautarea altor obiecte sau urme.
(8) Persoanelor prevazute la alin. (5) – (6) li se aduce la cunostinta ca au dreptul ca la efectuarea perchezitiei sa participe un avocat. Daca se solicita prezenta unui avocat, începerea perchezitiei este amânata pâna la sosirea acestuia, dar nu mai mult de 2 ore de la momentul la care acest drept este comunicat, luându-se masuri de conservare a locului ce urmeaza a fi perchezitionat. În cazuri exceptionale, ce impun efectuarea perchezitiei de urgenta sau în cazul în care avocatul nu poate fi contactat, perchezitia poate începe si înainte de expirarea termenului de 2 ore.
(9) De asemenea, persoanei perchezitionate i se va permite sa fie asistata ori reprezentata de o persoana de încredere, dispozitiile alin. (8) aplicându-se în mod corespunzator.
(10) În mod exceptional, perchezitia poate începe fara înmânarea copiei mandatului de perchezitie, fara solicitarea prealabila de predare a persoanei sau a obiectelor, precum si fara informarea prealabila privind posibilitatea solicitarii prezentei unui avocat sau a unei persoane de încredere, în urmatoarele cazuri:
a) când este evident faptul ca se fac pregatiri pentru acoperirea urmelor sau distrugerea probelor ori a elementelor ce prezinta importanta pentru cauza;
b) daca exista suspiciunea ca în spatiul în care urmeaza a se efectua pechezitia se afla o persoana a carei viata sau integritate fizica este pusa în pericol;
c) în spatiul unde urmeaza a fi efectuata perchezitia nu se afla nicio persoana.
(11) În cazul prevazut la alin. (10), copia mandatului de perchezitie se înmâneaza de îndata ce este posibil.
(12) Organele judiciare care efectueaza perchezitia pot folosi forta, în mod adecvat si proportional, pentru a patrunde într-un domiciliu, daca:
a) exista motive temeinice pentru a anticipa rezistenta armata sau alte tipuri de violenta
b) în cazul unui refuz sau daca nu a fost primit niciun raspuns la solicitarile ale organelor judiciare de a patrunde în domiciliu.
(13) Perchezitia domiciliara se efectueaza în prezenta persoanei careia i s-a înmânat mandatul de perchezitie sau a unui reprezentant al acesteia.
(14) Organul judiciar care efectueaza perchezitia are dreptul sa deschida, prin folosirea fortei, încaperile, spatiile, mobilierul si alte obiecte în care s-ar putea gasi obiectele, înscrisurile, urmele infractiunii sau persoanele cautate, în cazul în care posesorul acestora nu este prezent sau nu doreste sa le deschida de bunavoie. La deschiderea acestora organele judiciare ce efectueaza perchezitia trebuie sa evite daunele nejustificate.
(15) Organul judiciar este obligat sa se limiteze la ridicarea numai a obiectelor si înscrisurilor care au legatura cu fapta pentru care se efectueaza urmarirea penala, indicate în mandat. Obiectele sau înscrisurile a caror circulatie sau detinere este interzisa sau în privinta carora exista suspiciunea ca pot avea o legatura cu savârsirea unei infractiuni pentru care actiunea penala se pune în miscare din oficiu, se ridica întotdeauna.
(16) Este interzisa efectuarea în acelasi timp cu perchezitia a oricaror acte procedurale în aceeasi cauza, care prin natura lor împiedica persoana la care se face perchezitia sa participe la perchezitie.
(17) Locul în care se desfasoara perchezitia, precum si persoanele sau obiectele gasite pe parcursul perchezitionarii pot fi fotografiate sau înregistrate audiovideo.
(18) Înregistrarea audiovideo sau fotografiile efectuate sunt anexate procesului - verbal de perchezitie si face parte integranta din acesta.
Art.158. Identificarea si pastrarea obiectelor
(1) Dupa identificare, obiectele sau înscrisurile descrise în mandatul de perchezitie se prezinta persoanei de la care sunt ridicate si persoanelor prezente, pentru a fi recunoscute si a fi însemnate de catre acestea spre neschimbare, dupa care se eticheteaza si se sigileaza.
(2) Obiectele care nu pot fi însemnate ori pe care nu se pot aplica etichete si sigilii se împacheteaza sau se închid, pe cât posibil împreuna, dupa care se aplica sigilii.
(3) Obiectele care nu pot fi ridicate se lasa în pastrarea celui la care se afla, sau a unui custode. Persoanei careia i se lasa spre pastrare obiectele i se pune în vedere ca are obligatia de a le pastra si conserva precum si de a le pune la dispozitia organelor de urmarire penala la cererea acestora.
(4) Probele pentru analiza se iau cel putin în dublu si se sigileaza. Una din probe se lasa celui de la care se ridica, iar în lipsa acestuia, uneia din persoanele prevazute de art.157 alin.(13).
Art.159. Procesul-verbal de perchezitie
(1) Activitatile desfasurate cu ocazia efectuarii perchezitiei sunt consemnate într-un proces - verbal.
(2) Procesul-verbal trebuie sa cuprinda:
a) numele, prenumele si calitatea celui care îl încheie;
b) numarul si data mandatului de perchezitie;
c) locul unde este încheiat;
d) data si ora la care a început si ora la care s-a terminat efectuarea perchezitiei, cu mentionarea oricarei întreruperi intervenite;
e) numele, prenumele, ocupatia si adresa martorilor, când exista, sau a persoanelor ce au fost prezente la efectuarea perchezitiei cu mentionarea calitatii acestora;
f) efectuarea informarii persoanei în al carei domiciliu urmeaza a se efectua perchezitia cu privire la dreptul de a contacta un avocat care sa participe la perchezitie;
g) descrierea amanuntita a locului si conditiilor în care înscrisurile, obiectele sau urmele infractiunii au fost descoperite si ridicate, enumerarea si descrierea lor amanuntita, pentru a putea fi recunoscute; mentiuni cu privire la locul si conditiile în care suspectul sau inculpatul a fost prins;
h) obiectiile si explicatiile persoanelor care au participat la efectuarea perchezitiei;
i) mentiuni despre obiectele care nu au fost ridicate, dar au fost lasate în pastrare;
j) mentiunile prevazute de lege pentru cazurile speciale.
(3) Procesul-verbal se semneaza pe fiecare pagina si la sfârsit de cel care îl încheie, de persoana la care s-a facut perchezitia, de avocatul acesteia daca a fost prezent, precum si de persoanele aratate la alin. (2) lit.e) . Daca vreuna dintre aceste persoane nu poate sau refuza sa semneze, se face mentiune despre aceasta precum si despre motivele imposibilitatii sau refuzului de a semna.
(4) O copie de pe procesul-verbal se lasa persoanei la care s-a facut perchezitia sau de la care s-au ridicat obiectele si înscrisurile, ori vreuneia dintre persoanele prevazute la art.157 alin. (5) sau (6) care au participat la perchezitie si, daca este cazul, custodelui.
Art.160. Masuri privind obiectele ori înscrisurile ridicate
(1) Obiectele ori înscrisurile ridicate care constituie mijloace de proba sunt atasate la dosar sau pastrate în alt mod, iar urmele infractiunii ridicate sunt conservate.
(2) Obiectele, înscrisurile si urmele ridicate, care nu sunt atasate la dosar, pot fi fotografiate. Fotografiile se vizeaza de organul de urmarire penala si se ataseaza la dosar.
(3) Mijloacele materiale de proba se pastreaza de organul de urmarire penala sau de instanta de judecata la care se gaseste dosarul, pâna la solutionarea definitiva a cauzei.
(4) Obiectele care nu au legatura cu cauza se restituie persoanei careia îi apartin, cu exceptia celor care sunt supuse confiscarii.
(5) Obiectele ce servesc ca mijloc de proba, daca nu sunt supuse confiscarii, pot fi restituite chiar înainte de solutionarea definitiva a procesului, persoanei careia îi apartin, afara de cazul când prin aceasta restituire s-ar putea stânjeni aflarea adevarului. Organul de urmarire penala sau instanta de judecata pune în vedere persoanei careia i-au fost restituite obiectele, ca este obligata sa le pastreze pâna la solutionarea definitiva a cauzei.
Art.161. Conservarea sau valorificarea obiectelor ridicate
Obiectele ce servesc ca mijloc de proba, daca sunt dintre acelea aratate în art.196 si daca nu sunt restituite, se conserva sau se valorifica potrivit dispozitiilor acelui articol.
Art.162. Dispozitii speciale privind perchezitiile efectuate la o autoritate publica, institutie publica sau alte persoane juridice de drept public
Dispozitiile din prezenta sectiune se aplica în mod corespunzator si atunci când actele procedurale se efectueaza la o autoritate publica, institutie publica sau alte persoane juridice de drept public, dispozitii care se completeaza dupa cum urmeaza:
a) organul judiciar se legitimeaza si înmâneaza o copie a mandatului de perchezitie reprezentantului autoritatii, institutiei, sau persoanei juridice de drept public;
b) perchezitia se efectueaza în prezenta reprezentantului autoritatii, institutiei, sau persoanei juridice de drept public, ori a altei persoane cu capacitate deplina de exercitiu ;
c) o copie de pe procesul-verbal de perchezitie se lasa reprezentantului autoritatii, institutiei, sau persoanei juridice de drept public.

SECTIUNEA a 2-a
Alte forme de perchezitie
Art.163. Cazuri si conditii în care se efectueaza perchezitia corporala
(1) Perchezitia corporala presupune examinarea corporala externa a unei persoane, ce poate include si examinarea cavitatii bucale, a nasului, urechilor, a parului, a îmbracamintei, a obiectelor pe care o persoana le are asupra sa sau sub controlul sau, la momentul efectuarii perchezitiei.
(2) În cazul în care exista o suspiciune rezonabila ca prin efectuarea unei perchezitii corporale vor fi descoperite urme ale infractiunii, corpuri delicte sau alte obiecte ce prezinta importanta pentru aflarea adevarului în cauza, organele judiciare sau orice autoritate cu atributii în asigurarea ordinii si securitatii publice procedeaza la efectuarea acesteia.
Art.164. Efectuarea perchezitiei corporale
(1) Organul judiciar trebuie sa ia masuri ca perchezitia sa fie efectuata cu respectarea demnitatii si a vietii private a persoanei.
(2) Perchezitia se efectueaza de o persoana de acelasi sex cu persoana perchezitionata.
(3) Înainte de începerea perchezitiei, persoanei perchezitionate i se solicita predarea de bunavoie a obiectelor cautate. Daca obiectele cautate sunt predate, nu se mai efectueaza perchezitia, cu exceptia cazului când se considera util sa se procedeze la aceasta, pentru cautarea altor obiecte sau urme.
(4) Procesul-verbal de perchezitie trebuie sa cuprinda:
a) numele si prenumele persoanei perchezitionate;
b) numele, prenumele si calitatea persoanei care a efectuat perchezitia;
c) enumerarea obiectelor gasite cu ocazia perchezitiei;
d) locul unde este încheiat;
e) data si ora la care a început si ora la care s-a terminat efectuarea perchezitiei, cu mentionarea oricarei întreruperi intervenite;
f) descrierea amanuntita a locului si conditiilor în care înscrisurile, obiectele sau urmele infractiunii au fost descoperite si ridicate, enumerarea si descrierea lor amanuntita, pentru a putea fi recunoscute; mentiuni cu privire la locul si conditiile în care suspectul sau inculpatul a fost gasit.
(5) Procesul-verbal trebuie semnat pe fiecare pagina si la sfârsit de cel care îl încheie si de persoana perchezitionata. Daca persoana perchezitionata nu poate sau refuza sa semneze, se face mentiune despre aceasta precum si despre motivele imposibilitatii sau refuzului de a semna.
(6) O copie a procesului-verbal se lasa persoanei perchezitionate.
(7) Dispozitiile art.160 se aplica în mod corespunzator.

Art.165. Perchezitia unui vehicul
(1) Perchezitia unui vehicul presupune examinarea exteriorului sau interiorului unui vehicul sau a altui mijloc de transport ori a componentelor acestora.
(2) Perchezitia unui vehicul se efectueaza în conditiile prevazute de art. 163 alin. (2).
(3) Procesul-verbal de perchezitie a unui vehicul trebuie sa cuprinda mentiunile prevazute la art. 164 alin. (4), datele de identificare ale vehiculului, precum si datele de identificare ale martorului prezent la efectuarea perchezitiei.
(4) Procesul-verbal se semneaza pe fiecare pagina si la sfârsit de cel care îl încheie, de persoana al carei vehicul a fost perchezitionat, daca a fost prezenta la perchezitie, precum si de martori. Daca vreuna dintre aceste persoane nu poate sau refuza sa semneze, se face mentiune despre aceasta precum si despre motivele imposibilitatii sau refuzului de a semna.
(5) Persoanei perchezitionate i se înmâneaza o copie a procesului verbal.
(6) Dispozitiile art.160 se aplica în mod corespunzator.

Art. 166. Perchezitia informatica si accesul într-un sistem informatic

(1) Judecatorul de drepturi si libertati poate dispune efectuarea unei perchezitii informatice, la cererea procurorului, atunci când pentru descoperirea si strângerea probelor este necesara cercetarea unui sistem informatic sau a unui suport de stocare a datelor informatice.
(2) Prin accesul la un sistem informatic se întelege patrunderea într-un sistem informatic sau mijloc de stocare a datelor informatice fie direct, fie de la distanta, prin intermediul unor programe specializate ori prin intermediul unei retele, în scopul de a identifica probe.
(3) Prin sistem informatic se întelege orice dispozitiv sau ansamblu de dispozitive interconectate ori aflate în relatie functionala, dintre care unul sau mai multe asigura prelucrarea automata a datelor, cu ajutorul unui program informatic.
(4) Prin date informatice se întelege orice reprezentare de fapte, informatii sau concepte sub o forma adecvata prelucrarii într-un sistem informatic, inclusiv un program capabil sa determine executarea unei functii de catre un sistem informatic.
(5) Procurorul înainteaza cererea prin care se solicita încuviintarea efectuarii perchezitiei informatice sau accesul într-un sistem informatic împreuna cu dosarul cauzei judecatorului de drepturi si libertati .
(6) Cererea se solutioneaza în camera de consiliu, fara citarea partilor. Participarea procurorului este obligatorie.
(7) Judecatorul dispune prin încheiere admiterea cererii, atunci când aceasta este întemeiata, încuviintarea efectuarii perchezitiei informatice sau accesului la un sistem informatic si emite de îndata mandatul de perchezitie sau de acces.
(8) Încheierea instantei trebuie sa cuprinda:
a) denumirea instantei;
b) data, ora si locul emiterii;
c) numele, prenumele si calitatea persoanei care a emis mandatul;
d) perioada pentru care s-a emis mandatul;
e) scopul pentru care a fost emis,
f) numele suspectului sau inculpatului, daca sunt cunoscute,
g) mentiunea ca mandatul poate fi folosit o singura data,
h) semnatura judecatorului si stampila instantei
(9) Încheierea prin care judecatorul de drepturi si libertati se pronunta asupra cererii de încuviintare a efectuarii perchezitiei informatice sau a accesului într-un sistem informatic nu este supusa niciunei cai de atac.
(10) În cazul în care, cu ocazia efectuarii perchezitiei unui sistem informatic sau a unui suport de stocare a datelor informatice, se constata ca datele informatice cautate sunt cuprinse într-un alt sistem informatic sau suport de stocare a datelor informatice si sunt accesibile din sistemul sau suportul initial, procurorul dispune de îndata conservarea, copierea datelor informatice identificate si va solicita de urgenta completarea autorizatiei initiale.
(11) În vederea executarii perchezitiei dispuse, pentru asigurarea integritatii datelor informatice stocate pe obiectele ridicate procurorul dispune efectuarea de copii.
(12) Daca ridicarea obiectelor care contin datele informatice prevazute la alin. (1) ar afecta grav desfasurarea activitatii persoanelor care detin aceste obiecte, procurorul poate dispune efectuarea de copii, care servesc ca mijloc de proba.
(13) Cu privire la datele informatice identificate prin accesul la un sistem informatic procurorul poate dispune, prin ordonanta:
a) realizarea si conservarea unei copii a acestor date informatice;
b) suprimarea accesarii sau îndepartarea acestor date informatice din sistemul informatic.
(14) Copiile prevazute la alineatele precedente se realizeaza cu mijloace tehnice si proceduri adecvate de natura sa asigure integritatea informatiilor continute de acestea.
(15) Perchezitia în sistem informatic sau a unui suport de stocare a datelor informatice se efectueaza în prezenta suspectului sau a inculpatului, daca este posibil, a unui reprezentant al acestuia sau a unui martor.
(16) Procesul-verbal de perchezitie informatica ori de acces la un sistem informatic trebuie sa cuprinda:
a) numele persoanei de la care a fost ridicat sistemul informatic sau suporturile de stocare a datelor informatice ori numele persoanei al carei sistem informatic a fost accesat conform alin. (2);
b) numele persoanei care a efectuat perchezitia;
c) numele persoanelor prezente la efectuarea perchezitiei;
d) descrierea si enumerarea sistemelor informatice ori suporturilor de stocare a datelor informatice fata de care s-a dispus perchezitia;
e) descrierea si enumerarea activitatilor desfasurate;
f) descrierea si enumerarea datelor informatice descoperite cu ocazia perchezitiei ori a accesului la date informatice.
(17) Organele de urmarire penala trebuie sa ia masuri ca perchezitia informatica ori accesul într-un sistem informatic sa fie efectuate fara ca faptele si împrejurarile din viata personala a celui la care se efectueaza perchezitia ori accesul la un sistem informatic sa devina, în mod nejustificat, publice.
(18) Datele informatice identificate cu caracter secret se pastreaza în conditiile legii.
(19) În cazul accesului la un sistem informatic, dispozitiile art. 143 se aplica în mod corespunzator.
Art. 167. Ridicarea de obiecte si înscrisuri
Organul de urmarire penala sau instanta de judecata are obligatia sa ridice obiectele si înscrisurile ce pot servi ca mijloc de proba în procesul penal.
Art.168. Predarea obiectelor, înscrisurilor sau a datelor informatice
(1) În cazul în care exista o suspiciune rezonabila cu privire la pregatirea sau savârsirea unei infractiuni si sunt temeiuri de a se crede ca un obiect sau un înscris poate servi ca mijloc de proba în cauza, organele de urmarire penala sau instanta de judecata pot dispune persoanei fizice sau juridice în posesia careia se afla sa le prezinte si sa le predea, sub luare de dovada.
(2) De asemenea, în conditiile alin.(1), organele de urmarire penala sau instanta de judecata pot dispune ca:
a) orice persoana fizica sau juridica de pe teritoriul României sa comunice datele informatice, aflate în posesia sau sub controlul sau, care sunt stocate într-un sistem informatic ori pe un suport de stocare informatic;
b) orice furnizor de servicii care ofera prestatii pe teritoriul României sa comunice datele din posesia sau de sub controlul sau referitoare la abonati si la astfel de servicii.
(3) Prin notiunea de date referitoare la abonati se întelege orice informatie, sub forma de date informatice sau sub orice alta forma, detinuta de un furnizor de servicii, referitoare la abonatii acestor servicii, altele decât datele referitoare la trafic sau continut si care permit stabilirea:
a) tipului de serviciu de comunicatii utilizat, dispozitiilor tehnice luate în aceasta privinta si perioadei serviciului;
b) identitatii, adresei postale sau geografice, numarului de telefon al abonatului si oricarui alt numar de contact, precum si a datelor referitoare la facturare si plata, disponibile în baza unui contract sau a unui aranjament de servicii;
c) oricarei alte informatii referitoare la locul în care se gasesc echipamentele de comunicatie, disponibile în baza unui contract sau a unui aranjament de servicii.
(4) Ordonanta organelor de urmarire penala sau încheierea instantei trebuie sa cuprinda: numele si semnatura persoanei care a dispus predarea, numele persoanei ce este obligata sa predea obiectul, înscrisul sau datele informatice, descrierea obiectului, înscrisului sau a datelor informatice ce trebuie predate, precum si data si locul unde trebuie sa fie predate.
(5) Daca organul de urmarire penala sau instanta de judecata apreciaza ca si o copie a unui înscris sau a datelor informatice poate servi ca mijloc de proba, retine numai copia.
(6) Daca obiectul, înscrisul sau datele informatice au caracter secret ori confidential, prezentarea sau predarea se face în conditii care sa asigure pastrarea secretului ori a confidentialitatii.

Art. 169. Ridicarea silita de obiecte si înscrisuri

(1) Daca obiectul sau înscrisul cerut nu este predat de bunavoie, organul de urmarire penala, prin ordonanta sau instanta de judecata, prin încheiere, dispune ridicarea silita. În cursul judecatii dispozitia de ridicare silita a obiectelor sau înscrisurilor se comunica procurorului, care ia masuri de aducere la îndeplinire, prin organul de cercetare penala.
(2) Împotriva ordonantei organului de urmarire penala se poate face plângere de orice persoana interesata. Dispozitiile art. 251 alin. (1) – (6) se aplica în mod corespunzator.

CAPITOLUL VII
Expertiza
Art.170. Dispunerea efectuarii expertizei
(1) Efectuarea unei expertize se dispune când evaluarea unor fapte sau împrejurari ce prezinta importanta pentru aflarea adevarului în cauza, impune constatarea si opinia unui expert.
(2) Expertiza se dispune, în cursul urmaririi penale, de catre organul de urmarire penala prin ordonanta motivata, la cererea partilor, subiectilor procesuali principali ori a avocatilor acestora, sau din oficiu. În cursul judecatii, expertiza se dispune de instanta prin încheiere motivata, la cererea partilor, persoanei vatamate sau a avocatilor acestora, a procurorului sau din oficiu.
(3) Cererea de efectuare a expertizei trebuie formulata în scris, cu indicarea faptelor si împrejurarilor supuse evaluarii si a obiectivelor care trebuie lamurite de expert.
(4) Expertiza poate fi efectuata de experti oficiali sau de experti independenti autorizati din tara sau din strainatate. Specialistii care functioneaza în cadrul organelor judiciare sunt asimilati expertilor oficiali.
(5) Expertiza medico-legala se efectueaza în cadrul institutiilor medico-legale. La efectuarea expertizei pot participa experti independenti autorizati, numiti la solicitarea partilor sau subiectilor procesuali principali.
(6) Ordonanta organului de urmarire penala sau încheierea instantei prin care se dispune efectuarea expertizei trebuie sa indice faptele sau împrejurarile pe care expertul trebuie sa le evalueze, obiectivele la care trebuie sa raspunda, termenul în care trebuie efectuata expertiza precum si persoanele ce urmeaza a fi numite experti ori institutia desemnata.
(7) În domeniile strict specializate, daca pentru întelegerea probelor sunt necesare anumite cunostinte specifice sau alte asemenea cunostinte, instanta poate solicita opinia unei personalitati sau a mai multor personalitati ori specialisti din domeniul respectiv. Dispozitiile relative la audierea martorului sunt aplicabile în mod corespunzator.
Art.171 Numirea expertului
(1) Expertul este numit prin ordonanta organului de urmarire penala sau prin încheierea instantei.
(2) Organul de urmarire penala sau instanta desemneaza, de regula, un singur expert, cu exceptia situatiilor în care, ca urmare a complexitatii exertizei, sunt necesare cunostinte specializate din discipline distincte, situatie în care desemneaza doi sau mai multi experti
(3) Când expertiza urmeaza sa fie efectuata de o institutie medico-legala, de un laborator de expertiza criminalistica sau de orice institut de specialitate, organul de urmarire penala ori instanta se adreseaza acestora pentru efectuarea expertizei. Institutia medico-legala, laboratorul de expertiza criminalistica sau institutul de specialitate desemneaza unul sau mai multi experti în vederea efectuarii expertizei.
(4) Partile si subiectii procesuali principali au dreptul sa solicite ca la efectuarea expertizei sa participe un expert recomandat de acestea. În cazul în care expertiza este dispusa de instanta procurorul poate solicita ca un expert recomandat de acestea sa participe la efectuarea expertizei.
(5) Institutia medico-legala, ori laboratorul de expertiza criminalistica sau institutul de specialitate poate solicita, atunci când considera necesar, participarea specialistilor de la alte institutii sau avizul acestora.
(6) Organul judiciar care a dispus efectuarea expertizei sau partile pot solicita numele expertilor desemnati de institutia medico-legala, laboratorul de expertiza criminalistica sau de alte institutii.
Art.172 Incompatibilitatea expertului
(1) O persoana aflata în vreunul din cazurile de incompatibilitate prevazute de art.63 nu poate fi desemnata ca expert, iar în cazul în care a fost desemnata, hotarârea judecatoreasca nu se poate întemeia pe constatarile si concluziile acesteia. Motivul de incompatibilitate trebuie dovedit de cel ce îl invoca.
(2) Participarea ca expert de mai multe ori în aceeasi cauza constituie motiv de incompatibilitate, cu exceptia celui recomandat de parte.
(3) Dispozitiile art.65 - 67 se aplica în mod corespunzator.
Art.173. Drepturile si obligatiile expertului
(1) Expertul are dreptul de a refuza efectuarea expertizei pentru aceleasi motive pentru care martorul poate refuza depunerea marturiei.
(2) Expertul are dreptul sa ia cunostinta de materialul dosarului necesar pentru efectuarea expertizei.
(3) Expertul poate cere lamuriri organului judiciar care a dispus efectuarea expertizei cu privire la anumite fapte ori împrejurari ale cauzei ce trebuie evaluate.
(4) Expertul poate cere lamuriri partilor si subiectilor procesuali principali, cu încuviintarea si în conditiile stabilite de organele judiciare.
(5) Expertul are dreptul la un onorariu pentru activitatea depusa în vederea efectuarii expertizei, pentru cheltuielile pe care ar trebui sa le suporte sau le - a suportat pentru efectuarea expertizei. Cuantumul onorariului este stabilit de catre organele judiciare în functie de natura si complexitatea cauzei si de cheltuielile suportate sau care urmeaza a fi suportate de catre expert. Daca expertiza este efectuata de institutia medico-legala ori laboratorul de expertiza criminalistica sau de institutul de specialitate, onorariul este stabilit în conditiile prevazute de legea speciala.
(6) Expertul poate beneficia si de masurile de protectie prevazute de art. 126.
(7) Expertul are obligatia de a se prezenta în fata organelor de urmarire penala sau a instantei de judecata ori de câte ori este chemat si de a-si întocmi raportul de expertiza cu respectarea termenului limita stabilit în ordonanta organului de urmarire penala sau în încheierea instantei. Termenul limita din ordonanta sau încheiere poate fi prelungit, la cererea expertului, pentru motive întemeiate, fara ca prelungirea totala acordata sa fie mai mare de sase luni.
(8) Întârzierea sau refuzul nejustificat de efectuare a expertizei atrage raspunderea civila a expertului sau a institutiei desemnate sa o efectueze pentru prejudiciile cauzate.

Art.174. Înlocuirea expertului
(1) Expertul poate fi înlocuit daca în mod nejustificat nu finalizeaza raportul de expertiza pâna la termenul fixat, sau daca manifesta dezinteres fata de însarcinarea ce i-a fost încredintata.
(2) Înlocuirea se dispune, cu citarea expertului, prin ordonanta de catre organele de urmarire penala sau prin încheiere de catre instanta, care se comunica asociatiei sau corpului profesional de care apartine expertul. Expertului înlocuit i se poate aplica de catre procuror sau judecator o amenda judiciara de la 500 la 5000 lei. Dispozitiile art. 173 alin. (8) se aplica în mod corespunzator.
(3) Expertul este, de asemenea, înlocuit când este admisa cererea sa de abtinere sau o cerere de recuzare, ori în cazul în care se afla în imposibilitate obiectiva de a efectua sau finaliza expertiza.
(4) Expertul înlocuit trebuie sa puna de îndata la dispozitia organului judiciar toate actele sau obiectele încredintate precum si observatiile cu privire la activitatile desfasurate pâna la momentul înlocuirii sale.
Art.175. Procedura expertizei
(1) Organul de urmarire penala sau instanta de judecata, când dispune efectuarea unei expertize, fixeaza un termen la care sunt chemate partile, subiectii procesuali principali precum si expertul, daca acesta a fost desemnat.
(2) La termenul fixat se aduce la cunostinta procurorului, a partilor, a subiectilor procesuali principali si a expertului obiectul expertizei si întrebarile la care expertul trebuie sa raspunda, si li se pune în vedere ca au dreptul sa faca observatii cu privire la aceste întrebari si ca pot cere modificarea sau completarea lor. De asemenea, dupa caz, sunt indicate expertului obiectele pe care urmeaza sa le analizeze.
(3) Expertul este înstiintat cu privire la faptul ca are obligatia de a analiza obiectul expertizei, de a indica cu exactitate orice observatie sau constatare si de a expune o opinie impartiala cu privire la faptele sau împrejurarile evaluate în conformitate cu regulile stiintei si expertizei profesionale .
(4) Partile si subiectii procesuali principali sunt încunostintati ca au dreptul sa ceara numirea a câte unui expert recomandat de fiecare dintre ele, care sa participe la efectuarea expertizei.
(5) Dupa examinarea obiectiilor si cererilor facute de parti, de subiectii procesuali principali si expert, organul de urmarire penala sau instanta de judecata pune în vedere expertului termenul în care urmeaza a fi efectuata expertiza, încunostintându-l totodata daca la efectuarea acesteia urmeaza sa participe partile sau subiectii procesuali principali.
(6) Atunci când expertiza urmeaza sa fie efectuata de o institutie medico-legala, de un laborator de expertiza criminalistica sau de orice institut de specialitate, sunt aplicabile dispozitiile art. 171 alin. (3), nefiind necesara prezenta expertului în fata organului judiciar.
Art.176. Efectuarea expertizei
(1) Expertiza poate fi efectuata cu privire la obiecte sau persoane.
(2) În vederea examinarii acestor obiecte, expertii au dreptul sa procedeze la deschiderea sau redeschiderea sigiliilor, si la punerea de noi sigilii, dupa ce au reambalat, daca a fost necesar, obiectele pe care au fost însarcinati sa le examineze. Despre aceste activitati expertii fac mentiune în raportul de expertiza.
(3) În cazul în care obiectul expertizei nu se poate examina, expertiza se efectueaza în baza documentatiei pusa la dispozitia expertului.
Art.177. Raportul de expertiza
(1) Dupa efectuarea expertizei, constatarile si opinia expertului sunt expuse într-un raport scris.
(2) Când sunt mai multi experti se întocmeste un singur raport de expertiza. Daca exista deosebiri de pareri, opiniile separate sunt consemnate în cuprinsul acestuia.
(3) Raportul de expertiza se depune la organul judiciar care a dispus efectuarea expertizei.
(4) Raportul de expertiza cuprinde:
a) partea introductiva, în care se arata organul judiciar care a dispus efectuarea expertizei, data când s-a dispus efectuarea acesteia, numele si prenumele expertului, obiectivele la care expertul urmeaza sa raspunda, data la care a fost efectuata, materialul pe baza caruia expertiza a fost efectuata, mentiunea daca partile care au participat la aceasta au dat explicatii în cursul expertizei, data întocmirii raportului de expertiza;
b) partea expozitiva, ce cuprinde descrierea operatiilor de efectuare a expertizei, obiectiile sau explicatiile partilor, precum si analiza acestor obiectii ori explicatii în lumina celor constatate de expert;
c) concluziile, care cuprind raspunsurile la obiectivele stabilite de organele judiciare, precum si orice alte precizari si constatari rezultate din efectuarea expertizei, în legatura cu obiectivele expertizei.
(5) În situatia în care expertiza a fost efectuata în lipsa partilor ori a subiectilor procesuali principali, acestia sau avocatul lor sunt încunostintati cu privire la întocmirea raportului de expertiza si cu privire la dreptul la studierea raportului.

Art.178. Audierea expertului
(1) În cursul urmaririi penale sau al judecatii expertul poate fi audiat de organul de urmarire penala sau de instanta, la cererea procurorului, a partilor, a subiectilor procesuali principali sau din oficiu daca organul judiciar apreciaza ca audierea este necesara pentru lamurirea constatarilor sau concluziilor expertului.
(2) Daca expertiza a fost efectuata de o institutie medico-legala, laborator de expertiza criminalistica sau institut de specialitate, institutia va desemna un expert, dintre persoanele care au participat la efectuarea expertizei, ce urmeaza a fi audiat de catre organul de urmarire penala sau de instanta.
(3) Audierea expertului se efectueaza potrivit dispozitiilor privitoare la audierea martorilor.
Art.179. Suplimentul de expertiza
(1) Când organul de urmarire penala sau instanta constata, la cerere sau din oficiu, ca expertiza nu este completa, iar aceasta deficienta nu poate fi suplinita prin audierea expertului, dispune efectuarea unui supliment de expertiza de catre acelasi expert. Când aceasta nu este posibila se dispune efectuarea unei alte expertize de catre un alt expert.
(2) Când expertiza a fost efectuata în cadrul institutiei medico-legale a unui laborator de expertize criminalistice sau a unui institut de specialitate, organul de urmarire penala sau instanta se adreseaza institutiei respective în vederea efectuarii suplimentului de expertiza.
Art.180. Efectuarea unei noi expertize
(1) Organul de urmarire penala sau instanta dispune efectuarea unei noi expertize atunci când concluziile raportului de expertiza sunt neclare sau contradictorii, ori între continutul si concluziile raportului de expertiza exista contradictii, iar aceste deficiente nu pot fi înlaturate prin audierea expertului.
(2) Când organul de urmarire penala sau instanta de judecata dispune efectuarea unei noi expertize de catre o institutie medico-legala, aceasta este efectuata de o comisie.

Art.181. Lamuriri cerute la institutul de emisiune
În cazurile privitoare la infractiunea de falsificare de moneda sau de alte valori, organul de urmarire penala sau instanta poate cere lamuriri institutului de emisiune.

Art.182. Prezentarea scriptelor de comparatie
(1) În cauzele privind infractiuni de fals în înscrisuri, organul de urmarire penala sau instanta de judecata poate dispune sa fie prezentate scripte de comparatie.
(2) Daca scriptele se gasesc în depozite publice, autoritatile în drept sunt obligate a le elibera.
(3) Daca scriptele se gasesc la o persoana care nu este sot sau ruda apropiata cu suspectul sau inculpatul sau care nu poate fi audiata ca martor în cauza, organul de urmarire penala ori instanta îi pune în vedere sa le prezinte.
(4) Scriptele se introduc într-un plic sigilat care se vizeaza de organul de urmarire penala sau de presedintele completului de judecata si se semneaza de acela care le prezinta.
(5) Organul de urmarire penala ori instanta poate solicita suspectului sau inculpatului sa prezinte o piesa scrisa cu mâna sa, ori sa scrie dupa dictare.
(6) Daca suspectul sau inculpatul refuza, se face mentiune în procesul-verbal. Refuzul de a se conforma solicitarii organului de urmarire penala sau instantei nu poate fi interpretat în defavoarea suspectului sau inculpatului.
Art.183. Expertiza medico-legala psihiatrica
(1) În cazul infractiunii de omor, omor calificat sau a infractiunilor comise de minorii cu vârsta între 13-16 ani, în cazul uciderii sau vatamarii copilului nou-nascut ori a fatului de catre mama, precum si atunci când organul de urmarire penala sau instanta are o îndoiala asupra starii psihice a suspectului sau inculpatului, raportat la momentul savârsirii infractiunii ce face obiectul acuzatiei, se dispune efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice, stabilindu-se, totodata, termenul de prezentare în vederea examinarii.
(2) Expertiza se efectueaza în cadrul institutiei medico-legale de catre o comisie, constituita potrivit legii.
(3) Expertiza medico-legala psihiatrica se efectueaza dupa obtinerea consimtamântului scris al persoanei ce urmeaza a fi supusa expertizei, exprimat în prezenta unui avocat ales sau din oficiu, în fata organului judiciar, iar în cazul minorului si în prezenta reprezentantului legal.
(4) În cazul în care suspectul sau inculpatul refuza în cursul urmaririi penale efectuarea expertizei organul de urmarire penala sesizeaza judecatorul de drepturi si libertati în vederea emiterii unui mandat de aducere în scopul prezentarii la comisia medico-legala psihiatrica.
(5) În cazul în care considera ca este necesara o examinare complexa, ce necesita internarea medicala a suspectului sau a inculpatului într-o institutie sanitara de specialitate, iar acesta refuza internarea, comisia medico-legala sesizeaza organul de urmarire penala sau instanta cu privire la necesitatea luarii masurii internarii nevoluntare.
(6) În cursul urmaririi penale, procurorul daca apreciaza ca solicitarea comisiei medico-legale este întemeiata poate cere judecatorului de drepturi si libertati de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza în prima instanta sau de la instanta corespunzatoare în grad acesteia în a carei circumscriptie se afla locul de internare, ori sediul parchetului din care face parte procurorul care a întocmit propunerea, luarea masurii internarii nevoluntare în vederea efectuarii expertizei psihiatrice, pe o perioada de cel mult 60 de zile.
(7) Propunerea procurorului de luare a masurii internarii nevoluntare trebuie sa cuprinda, dupa caz, mentiuni cu privire la: fapta pentru care se efectueaza cercetarea penala, încadrarea juridica, denumirea infractiunii ; faptele si împrejurarile din care rezulta îndoiala asupra starii psihice a suspectului sau inculpatului, sesizarea comisiei medico-legale psihiatrice cu privire la refuzul suspectului sau inculpatului de a se interna, motivarea necesitatii luarii masurii internarii si a proportionalitatii acesteia cu scopul urmarit. Propunerea împreuna cu dosarul cauzei, se prezinta judecatorului de drepturi si libertati.
(8) Judecatorul de drepturi si libertati fixeaza ziua si ora de solutionare a propunerii de luare a masurii internarii nevoluntare, în cel mult 3 zile de la data sesizarii, având obligatia de a-l cita pe suspect sau inculpat pentru termenul fixat. Termenul se comunica procurorului precum si avocatului suspectului sau inculpatului, caruia i se acorda, la cerere, dreptul de a studia dosarul cauzei si propunerea formulata de procuror.
(9) Solutionarea propunerii de luare a masurii internarii nevoluntare se face numai în prezenta suspectului sau inculpatului, afara de cazul când acesta este disparut, se sustrage sau când din cauza starii sanatatii sau din cauza de forta majora ori stare de necesitate, nu se poate prezenta.
(10) Participarea procurorului si a avocatului ales sau numit din oficiu al suspectului sau inculpatului este obligatorie.
(11) În cazul admiterii propunerii de internare nevoluntara, încheierea judecatorului trebuie sa cuprinda:
a) descrierea faptei de care este acuzat suspectul sau inculpatul, încadrarea juridica si denumirea infractiunii ;
b) faptele si împrejurarile din care rezulta îndoiala asupra starii psihice a suspectului sau inculpatului,
c) motivarea necesitatii luarii masurii internarii nevoluntare în vederea efectuarii expertizei medico-legale psihiatrice si a proportionalitatii acesteia cu scopul urmarit.
d) durata masurii internarii.
(12) Dupa luarea masurii, suspectului sau inculpatului i se aduc la cunostinta, de îndata, în limba pe care o întelege, motivele internarii, încheindu-se în acest sens un proces-verbal.
(13) Dupa dispunerea internarii, daca suspectul sau inculpatul se afla în stare de detinere, judecatorul de drepturi si libertati informeaza administratia locului de detinere despre masura internarii si dispune transferul arestatului într-o sectie de psihiatrie a unui penitenciar spital.
(14) Împotriva încheierii judecatorului de drepturi si libertati se poate face contestatie la judecatorul de drepturi si libertati de la instanta ierarhic superioara de catre suspect, inculpat sau de procuror în termen de 24 de ore de la comunicare.
(15) Contestatia formulata de suspect sau inculpat împotriva încheierii prin care s-a dispus internarea nevoluntara nu este suspensiva de executare si se solutioneaza în termen de 3 zile de la data înregistrarii acesteia.
(16) În vederea solutionarii contestatiei, judecatorul de la instanta ierarhic superioara este obligat sa îl citeze pe suspect sau inculpat. Participarea procurorului la judecarea contestatiei este obligatorie.
(17) În vederea solutionarii contestatiei formulate de suspect sau de inculpat, este suficient ca judecatorul de la instanta ierarhic superioara sa comunice acestuia si procurorului data stabilita pentru judecarea contestatiei si sa le dea posibilitatea de a depune observatii scrise pâna la acea data, afara de cazul când apreciaza ca prezenta suspectului sau inculpatului, participarea procurorului si formularea de concluzii orale de catre acestia sunt necesare pentru justa solutionare a contestatiei.
(18) În cazul admiterii contestatiei formulate de suspect sau inculpat, judecatorul de la instanta ierarhic superioara dispune respingerea propunerii de internare si punerea de îndata în libertate a suspectului sau inculpatului daca acesta nu este arestat în cauza sau într-o alta cauza.
(19) Dosarul cauzei se restituie procurorului în termen de 24 de ore de la solutionarea contestatiei. Daca încheierea judecatorului de drepturi si libertati nu este atacata cu contestatie, acesta este obligat sa restituie dosarul procurorului în termen de 24 de ore de la expirarea termenului de contestatie.
(20) În cursul judecatii, daca inculpatul refuza efectuarea expertizei ori nu se prezinta în vederea examinarii la comisia medico-legala psihiatrica, instanta, din oficiu sau la cererea procurorului dispune emiterea unui mandat de aducere în conditiile art. 266.
(21) Masura internarii nevoluntare poate fi luata de instanta la sesizarea comisiei medico-legale psihiatrice. Dispozitiile alin.(6) - (19) se aplica în mod corespunzator.
(22) Imediat dupa luarea masurii internarii nevoluntare sau în cazul schimbarii ulterioare a locului de internare, judecatorul de drepturi si libertati, instanta sau presedintele completului de judecata de la instanta ierarhic superioara, care a dispus masura, încunostinteaza despre aceasta si despre locul internarii un membru al familiei suspectului sau inculpatului ori o alta persoana desemnata de acesta, precum si institutia medico-legala care efectueaza expertiza, încheindu-se în acest sens un proces-verbal. Institutia de specialitate are obligatia de a informa organele judiciare despre schimbarea locului internarii.
(23) Hotarârea prin care dispune internarea nevoluntara se pune în executare de procuror prin intermediul organelor de politie.
(24) În cazul în care suspectul sau inculpatul este aflat în stare de detinere, judecatorul de drepturi si libertati sau instanta ce a dispus masura internarii într-o institutie de specialitate în vederea efectuarii expertizei medico-legale psihiatrice informeaza, de îndata, administratia locului de detinere despre masura dispusa.
(25) Masura internarii medicale în vederea efectuarii expertizei medico-legale psihiatrice poate fi prelungita o singura data de judecatorul de drepturi si libertati, la propunerea motivata a procurorului sau de instanta de judecata, pe o durata de cel mult 45 de zile. Comisia de expertiza medico-legala psihiatrica sesiseaza procurorul sau, dupa caz, instanta, asupra necesitatii prelungirii masurii internarii cu cel putin 7 zile înainte de expirarea acesteia. Sesizarea trebuie sa contina descrierea activitatilor efectuate, motivele pentru care examinarea nu a fost finalizata pe parcursul internarii, examinarile ce urmeaza a fi efectuate, precizarea perioadei pentru care este necesara prelungirea. Dispozitiile alin.(6) - (24) se aplica în mod corespunzator.
(26) În cazul în care înainte de expirarea duratei internarii nevoluntare se constata ca aceasta nu mai este necesara, comisia de expertiza medico-legala psihiatrica sesizeaza de îndata organul care a dispus masura în vederea încetarii masurii. Sesizarea se solutioneaza de urgenta, în camera de consiliu, cu participarea procurorului, dupa ascultarea avocatului ales sau din oficiu al persoanei internate. Încheierea pronuntata de judecatorul de drepturi si libertati sau de instanta nu este supusa niciunei cai de atac.
(27) Daca în cursul efectuarii expertizei medico-legale psihiatrice se constata ca sunt îndeplinite conditiile prevazute de art. 248, comisia de expertiza medico-legala psihiatrica sesizeaza organele judiciare în vederea luarii masurii de siguranta a internarii medicale provizorii.
(28) Perioada în care suspectul sau inculpatul a fost internat într-o institutie de specialitate în vederea efectuarii expertizei psihiatrice se deduce din durata pedepsei, în conditiile art.72 din Codul penal.
Art.184. Autopsia medico-legala
(1) Autopsia medico – legala se dispune de catre organul de urmarire penala, în caz de moarte violenta ori când aceasta este suspecta de a fi violenta sau când nu se cunoaste cauza mortii, existând o suspiciune rezonabila ca decesul a fost cauzat direct sau indirect printr-o infractiune sau este în legatura cu comiterea unei infractiuni. În cazul în care corpul victimei a fost înhumat, este dispusa exhumarea pentru examinarea corpului si efectuarea autopsiei.
(2) Procurorul dispune de îndata efectuarea unei autopsii medico-legale daca decesul s-a produs în perioada în care persoana se afla în custodia politiei, a Administratiei Nationale a Penitenciarelor, în timpul internarii medicale nevoluntare sau în cazul oricarui deces care ridica suspiciunea nerespectarii drepturilor omului, a aplicarii torturii sau a oricarui tratament inuman.
(3) Pentru a constata daca exista motive pentru a efectua autopsia medico-legala, organul de urmarire penala poate solicita opinia medicului legist.
(4) Autopsia se efectueaza în cadrul institutiei medico-legale de catre unul sau mai multi medici legisti, potrivit legii speciale.
(5) La efectuarea autopsiei medico-legale pot fi cooptati si specialisti din alte domenii medicale, în vederea stabilirii cauzei decesului, la solicitarea medicului legist, cu exceptia medicului care a tratat persoana decedata, care poate fi audiat ca martor.
(6) Cu ocazia efectuarii autopsiei medico-legale pot fi utilizate orice metode pentru stabilirea identitatii inclusiv prelevarea de produse biologice în vederea stabilirii profilului ADN.
(7) Organul de urmarire penala trebuie sa încunostinteze un membru de familie despre data autopsiei si despre dreptul de a desemna un expert independent autorizat care sa asiste la efectuarea autopsiei.
(8) Medicul legist care a efectuat autopsia întocmeste un raport de autopsie, care cuprinde constatarile si concluziile sale cu privire la:
a) identitatea persoanei decedate, daca este cunoscuta;
b) felul mortii;
c) cauza medicala a mortii;
d) existenta leziunilor traumatice, mecanismul de producere al acestora, natura agentului vulnerant si legatura de cauzalitate între leziunile traumatice si deces;
e) rezultatele investigatiilor de laborator efectuate pe produsele biologice prelevate de la cadavru;
f) urmele biologice gasite pe corpul persoanei decedate;
g) substantele suspecte descoperite în corpul persoanei decedate;
h) data probabila a mortii;
i) orice alte elemente care pot contribui la lamurirea împrejurarilor producerii mortii.

Art. 185. Exhumarea

(1) Exhumarea poate fi dispusa de catre procuror sau de catre instanta de judecata în vederea stabilirii felului si cauzei mortii, a identificarii cadavrului sau pentru stabilirea oricaror elemente necesare solutionarii cauzei.
(2) Examinarea cadavrului sau a osemintelor se efectueaza de medicul legist în prezenta organului de urmarire penala.
(3) Dupa efectuarea examinarii medico-legale se întocmeste un raport de expertiza. Dispozitiile art. 184 alin.(8) se aplica în mod corespunzator.
Art.186. Autopsia medico-legala a fetusului sau a nou -nascutului
(1) Autopsia medico-legala a unui fetus se dispune pentru a se stabili vârsta intrauterina, capacitatea de supravietuire în afara uterului, felul si cauza mortii, precum si stabilirea filiatiei când este cazul.
(2) Autopsierea medico-legala a unui nou-nascut, se dispune pentru a se stabili daca copilul a fost nascut viu, viabilitatea, durata supravietuirii, felul si cauza medicala a mortii, data mortii, daca i s-au acordat îngrijiri medicale dupa nastere, precum si stabilirea filiatiei când este cazul.
Art.187. Expertiza toxicologica
(1) În cazul în care exista o suspiciune cu privire la intoxicatia unei persoane se dispune efectuarea unei expertize medico-legale toxicologice.
(2) Produsele considerate suspecte ca ar fi determinat intoxicatia sunt trimise pentru confirmare institutiei medico-legale sau unei alte institutii specializate.
(3) Concluziile expertizei medico-legale toxicologice cuprind constatari de specialitate cu privire la tipul substantei toxice, cantitate, calea de administrare, precum si consecintele posibile ale substantei descoperite cât si alte elemente care sa ajute ancheta.
Art.188. Examinarea medico-legala a persoanei
(1) Examinarea medico-legala a persoanei în viata în vederea constatarii urmelor si a consecintelor unei infractiuni se efectueaza în cadrul institutiei de medicina legala conform legii speciale.
(2) Medicul legist care a efectuat examinarea medico-legala întocmeste un certificat medico-legal sau dupa caz un raport de expertiza.
(3) Examinarea vatamarilor corporale este efectuata, de regula, printr-o examinare fizica a persoanei vatamate. În cazul în care nu este posibila sau necesara examinarea fizica, expertiza este efectuata în baza documentatiei medicale puse la dispozitia expertului.
(4) Raportul de expertiza sau certificatul medico-legal trebuie sa cuprinda: descrierea leziunilor traumatice, precum si opinia expertului cu privire la natura si gravitatea leziunilor, mecanismul si data producerii acestora, urmarile pe care acestea le-au produs.
Art. 189. Examinarea fizica
(1) Examinarea fizica a unei persoane presupune examinarea externa si interna a corpului acesteia precum si prelevarea de mostre biologice. Organul de urmarire penala trebuie sa solicite, în prealabil, consimtamântul scris al persoanei ce urmeaza a fi examinata. În cazul persoanelor lipsite de capacitate de exercitiu, consimtamântul la examinarea fizica este solicitat reprezentantului legal, iar în cazul celor cu capacitate restrânsa de exercitiu, consimtamântul scris al acestora trebuie exprimat în prezenta ocrotitorilor legali.
(2) În lipsa consimtamântului scris al persoanei ce urmeaza a fi examinata, a reprezentantului legal ori a încuviintarii din partea ocrotitorului legal, judecatorul de drepturi si libertati dispune, prin încheiere, la cererea motivata a procurorului, examinarea fizica a persoanei, daca aceasta masura este necesara pentru stabilirea unor fapte sau împrejurari care sa asigure buna desfasurare a urmaririi penale ori pentru a se determina daca o anumita urma sau consecinta a infractiunii poate fi gasita pe corpul sau în interiorul corpului acesteia.
(3) Examinarea fizica a altor persoane decât suspectul sau inculpatul poate fi efectuata numai în masura în care acestea pot fi audiate ca martori sau persoane vatamate în cadrul procesului penal.
(4) Cererea organului de urmarire penala trebuie sa cuprinda: numele persoanei a carei examinare fizica este ceruta, motivarea îndeplinirii conditiilor prevazute de alin.(2), modalitatea în care examinarea fizica urmeaza a fi efectuata, infractiunea de care este acuzat suspectul sau inculpatul.
(5) Judecatorul de drepturi si libertati solutioneaza cererea de efectuare a examinarii fizice în camera de consiliu, prin încheiere ce nu este supusa niciunei cai de atac.
(6) În cazul în care persoana examinata îsi exprima în scris consimtamântul sau în cazul în care exista un risc iminent ca probele sa fie alterate sau distruse în lipsa efectuarii examinarii fizice de îndata si înainte de obtinerea autorizarii judecatorului, organul de urmarire penala poate dispune, prin ordonanta, efectuarea examinarii fizice. Ordonanta organului de urmarire penala precum si procesul-verbal în care sunt consemnate activitatile desfasurate cu ocazia examinarii fizice sunt înaintate de îndata judecatorului de drepturi si libertati. În cazul în care judecatorul constata ca au fost respectate conditiile din alin.(2) dispune, prin încheiere motivata, validarea examinarii fizice efectuate de organele de urmarire penala. Încalcarea de catre organele de urmarire penala a conditiilor din alin.(2) atrage excluderea probelor obtinute prin examinarea fizica.
(7) Validarea examinarii fizice efectuate de organele de urmarire penala se efectueaza potrivit alin. (5).
(8) Examinarea fizica interna a corpului unei persoane sau prelevarea de mostre biologice trebuie efectuata de un medic, asistent medical sau de o persoana cu pregatire medicala de specialitate, cu respectarea vietii private si a demnitatii persoanei.
(9) În cazul conducerii unui vehicul de catre o persoana aflata sub influenta bauturilor alcoolice sau a altor substante, prelevarea de mostre biologice se efectueaza din dispozitia organelor de constatare, de îndata, si cu consimtamântul celui supus examinarii, de catre un medic, asistent medical sau de o persoana cu pregatire medicala de specialitate, la locul constatarii faptei.
(10) Activitatile efectuate cu ocazia examinarii fizice sunt consemnate de organele de urmarire penala într-un proces-verbal ce trebuie sa cuprinda: numele, prenumele organului de urmarire penala care îl încheie, ordonanta sau încheierea prin care s-a dispus masura, locul unde a fost încheiat, data, ora la care a început si ora la care s-a terminat activitatea, numele si prenumele persoanei examinate, natura examinarii fizice, descrierea activitatilor desfasurate, lista mostrelor prelevate în urma examinarii fizice.
(11) Cu ocazia efectuarii examinarii fizice nu pot fi facute interventii medicale chirurgicale si nici nu pot fi administrate persoanei examinate substante care pot afecta constiinta si vointa acesteia.
(12) Rezultatele obtinute din analiza mostrelor biologice pot fi utilizate în procesul penal în cadrul caruia au fost prelevate sau în alt proces penal aflat în curs de desfasurare .
(13) Mostrele biologice care nu au fost consumate cu ocazia analizelor efectuate sunt conservate si pastrate în institutia unde au fost prelucrate pe o perioada de cel putin 10 ani de la epuizarea cailor ordinare de atac a hotarârii judecatoresti.
Art.190. Expertiza ADN
(1) Expertiza ADN se poate dispune de catre organul de urmarire penala, prin ordonanta, în cursul urmaririi penale sau de instanta, prin încheiere, în cursul judecatii cu privire la mostrele prelevate în cursul examinarii fizice si cu privire la orice alte probe ce au fost gasite sau ridicate, când este necesara pentru a stabili identitatea unei persoane sau daca urmele gasite provin de la suspect, inculpat sau de la persoana vatamata.
(2) Expertiza ADN se efectueaza în cadrul institutiilor medico-legale, a unui laborator de expertiza criminalistica sau a oricarei alte institutii de specialitate certificate si acreditate în acest tip de analize.
(3) Materialul biologic se pune la dispozitia expertului fara datele de identificare ale persoanei de la care au fost prelevate.
(4) Materialul biologic prelevat cu ocazia examinarii corporale poate fi folosit numai la identificarea profilului ADN.
(5) Profilul ADN obtinut în conditiile alin. (4) poate fi folosit si în cadrul altui proces penal în curs de desfasurare în care persoana de la care au fost prelevate are calitatea de suspect sau inculpat.
(6) Datele obtinute ca urmare a expertizei ADN constituie date personale si sunt protejate conform legii.
CAPITOLUL VIII
Cercetarea locului faptei si reconstituirea
Art.191. Cercetarea locului faptei
(1) Cercetarea locului faptei se dispune în cursul urmaririi penale de catre organul de urmarire penala, iar în cursul judecatii de catre instanta de judecata, atunci când este necesara constatarea directa în scopul determinarii sau clarificarii unor împrejurari de fapt ce prezinta importanta în cadrul procesului penal, precum si ori de câte ori exista suspiciuni cu privire la decesul unei persoane.
(2) Organul de urmarire penala sau instanta de judecata poate interzice persoanelor care se afla ori care vin la locul unde se efectueaza cercetarea, sa comunice între ele sau cu alte persoane.
(3) Organul de urmarire penala sau instanta efectueaza cercetarea locului faptei în prezenta unui martor, afara de cazul în care exista o imposibilitate obiectiva de a asigura prezenta acestuia.
Art.192. Reconstituirea
(1) Organul de urmarire penala sau instanta de judecata, daca gaseste necesar pentru verificarea si precizarea unor date sau probe administrate ori pentru a stabili împrejurari de fapt ce prezinta importanta pentru solutionarea cauzei, poate sa procedeze la reconstituirea, în întregime sau în parte, a modului si a conditiilor în care s-a comis fapta.
(2) Organele judiciare procedeaza la reconstituirea activitatilor sau a situatiilor, având în vedere împrejurarile în care fapta a avut loc, pe baza probelor administrate. În cazul în care declaratiile martorilor sau ale partilor cu privire la activitatile sau situatiile ce trebuie reconstituite sunt diferite, reconstituirea trebuie efectuata separat pentru fiecare varianta a desfasurarii faptei descrise de acestia.
(3) Atunci când suspectul sau inculpatul nu poate sau refuza sa participe la reconstituire, aceasta se efectueaza cu participarea altei persoane.
(4) Reconstituirea poate fi efectuata, în întregime sau în parte si prin intermediul simularilor generate de computer.
(5) Reconstituirea trebuie sa fie efectuata astfel încât sa nu fie încalcata legea sau ordinea publica, sa nu fie adusa atingere moralei publice, si sa nu fie pusa în pericol viata sau sanatatea persoanelor.
Art.193. Participarea expertilor la efectuarea cercetarii locului faptei sau a reconstituirii
(1) Organul judiciar care a dispus masura poate solicita asistenta unui expert, care sa fie prezent la cercetarea locului faptei sau la reconstituire atunci când apreciaza ca participarea acestuia este necesara pentru buna desfasurare a procedurii.
(2) În situatia prevazuta la alin. 1 partile si subiectii procesuali principali pot solicita participarea unui expert parte.
(3) În cazul în care participa la o cercetare a locului faptei sau la o reconstituire, expertul poate propune ca anumite circumstante sa fie clarificate sau ca persoanelor ce urmeaza a fi audiate sa li se adreseze anumite întrebari.
(4) Cercetarea locului faptei în vederea stabilirii împrejurarilor în care a survenit decesul unei persoane se face în prezenta medicului legist, când este necesar.

Art.194. Procesul-verbal de cercetare a locului faptei sau de reconstituire
(1) Despre efectuarea cercetarii locului faptei sau a reconstituirii se încheie un proces-verbal, care trebuie sa cuprinda, pe lânga mentiunile prevazute în art.198, urmatoarele:
a) indicarea ordonantei sau a încheierii prin care s-a dispus masura;
b) numele, prenumele persoanelor prezente si calitatea în care acestea participa;
c) numele si prenumele suspectului sau inculpatului, daca este cazul;
d) descrierea amanuntita a situatiei locului, a urmelor gasite, a obiectelor examinate si a celor ridicate, a pozitiei si starii celorlalte mijloace materiale de proba, astfel încât acestea sa fie redate cu precizie si pe cât posibil cu dimensiunile respective. În cazul reconstituirii se consemneaza amanuntit si desfasurarea reconstituirii.
(2) În toate cazurile se pot face schite, desene sau fotografii, ori alte asemenea lucrari, care se anexeaza la procesul-verbal.
(3) Activitatea desfasurata si constatarile expertului se consemneaza în procesul-verbal.
(4) Procesul-verbal trebuie semnat pe fiecare pagina si la sfârsit de catre cel care îl încheie si de catre persoanele care au participat la cercetare sau reconstituire. Daca vreuna dintre aceste persoane nu poate sau refuza sa semneze procesul - verbal, se face mentiune despre aceasta precum si despre motivele imposibilitatii sau refuzului de a semna.
CAPITOLUL IX
Fotografierea si luarea amprentelor suspectului, inculpatului sau ale altor persoane
Art.195. Fotografierea si luarea amprentelor suspectului, inculpatului sau ale altor persoane
(1) Organele de urmarire penala pot dispune fotografierea si luarea amprentelor persoanei retinute sau arestate, sau ale altor persoane, chiar si în lipsa consimtamântului acestora.
(2) Procurorul poate autoriza ca organele de cercetare penala sa dea publicitatii fotografia unei persoane, când aceasta masura este necesara pentru stabilirea identitatii persoanei sau în alte cazuri în care publicarea fotografiei prezinta importanta pentru buna desfasurarea a urmaririi penale, cu precizarea calitatii pe care o are persoana în procesul penal.
(3) Daca este necesara identificarea amprentelor ce au fost gasite pe anumite obiecte, organele de urmarire penala pot dispune luarea amprentelor persoanelor despre care se presupune ca au intrat în contact cu acele obiecte.

CAPITOLUL X
Mijloace materiale de proba
Art.196. Obiectele ca mijloc de proba
(1) Obiectele care contin sau poarta o urma a faptei savârsite, precum si orice alte obiecte care pot servi la aflarea adevarului, sunt mijloace materiale de proba.
(2) Sunt corpuri delicte mijloacele materiale de proba care au fost folosite sau au fost destinate sa serveasca la savârsirea unei infractiuni, precum si obiectele care sunt produsul infractiunii.
CAPITOLUL XI
Înscrisurile
Art.197. Mijloacele de proba scrise
(1) Înscrisurile pot servi ca mijloace de proba, daca în continutul lor se arata fapte sau împrejurari de natura sa contribuie la aflarea adevarului.
(2) Procesul-verbal încheiat de organul de urmarire penala sau de instanta de judecata este mijloc de proba.
Art.198. Cuprinsul si forma procesului-verbal
(1) Procesul-verbal cuprinde:
a) numele, prenumele si calitatea celui care îl încheie,
b) locul unde este încheiat,
c) data la care s-a încheiat procesul-verbal,
d) data si ora la care a început si s-a sfârsit activitatea consemnata în procesul-verbal;
e) numele, prenumele, codul numeric personal si adresa persoanelor ce au fost prezente la întocmirea procesului-verbal cu mentionarea calitatii acestora;
f) descrierea amanuntita a celor constatate, precum si a masurilor luate;
g) numele, prenumele, codul numeric personal si adresa persoanelor la care se refera procesul-verbal, obiectiile si explicatiile acestora,
h) mentiunile prevazute de lege pentru cazurile speciale.
(2) Procesul-verbal trebuie semnat pe fiecare pagina si la sfârsit de cel care îl încheie, precum si de persoanele aratate la lit.e) si g). Daca vreuna dintre aceste persoane nu poate sau refuza sa semneze, se face mentiune despre aceasta precum si despre motivele imposibilitatii sau refuzului de a semna.

Art. 199. Comisia rogatorie

(1) Când un organ de urmarire penala sau instanta de judecata nu are posibilitatea sa asculte un martor, sa faca o cercetare la fata locului, sa procedeze la ridicarea unor obiecte sau sa efectueze orice alt act procedural, se poate adresa unui alt organ de urmarire penala ori unei alte instante, care are posibilitatea sa le efectueze.
(2) Punerea în miscare a actiunii penale, luarea masurilor preventive, încuviintarea de probatorii, precum si dispunerea celorlalte acte procesuale sau masuri procesuale nu pot forma obiectul comisiei rogatorii.
(3) Comisia rogatorie se poate adresa numai unui organ sau unei instante egale în grad.
(4) Ordonanta sau încheierea prin care s-a dispus comisia rogatorie trebuie sa contina toate lamuririle referitoare la îndeplinirea actului care face obiectul acesteia, iar în cazul când urmeaza sa fie ascultata o persoana, se vor arata si întrebarile ce trebuie sa i se puna.
(5) Organul de urmarire penala sau instanta de judecata care efectueaza comisia rogatorie poate pune si alte întrebari, daca necesitatea acestora rezulta în cursul ascultarii.
(6) Când comisia rogatorie s-a dispus de instanta de judecata, partile pot formula în fata acesteia întrebari, care vor fi transmise instantei ce urmeaza a efectua comisia rogatorie.
(7) Totodata, oricare dintre parti poate cere sa fie citata la efectuarea comisiei rogatorii.
(8) Când inculpatul este arestat, instanta care urmeaza a efectua comisia rogatorie dispune desemnarea unui avocat din oficiu, care îl va reprezenta, în absenta avocatului ales.

Art. 200. Delegarea

(1) Organul de urmarire penala sau instanta de judecata poate dispune, în conditiile aratate în art. 199 alin. (1) – (2), efectuarea unui act de procedura si prin delegare. Delegarea poate fi data numai unui organ sau unei instante de judecata ierarhic inferioare.
(2) Dispozitiile privitoare la comisia rogatorie se aplica în mod corespunzator si în caz de delegare.

Codul de procedura penala comentat - Art. 385. Recursul. Art. 386-414. Caile extraordinare de atac - Nicolae Volonciu, Adina Vlasceanu - Editura Hamangiu

Codul de procedura penala comentat - Art. 415-464. Executarea hotarârilor penale - Nicolae Volonciu, Raluca Morosanu - Editura Hamangiu

Codul de procedura penala comentat - Art. 62-135. Probele si mijloacele de proba - Nicolae Volonciu, Alina Barbu - Editura Hamangiu

Codul de procedura penala – texte, jurisprudenta, hotarâri C.E.D.O. ed.a 2-a - George Antoniu, Adina Vlasceanu, Alina Barbu - Editura Hamangiu

Cooperarea judiciara internationala si europeana in materie penala - Florin Razvan Radu - Editura Wolters Kluwer

Cooperarea juidiciara internationala în materie penala - Mrejeru Bogdan, Mrejeru Theodor - Editura Universitara

Drept procesual penal - Camelia Serban Morareanu - Editura Hamangiu

Drept procesual penal - 2008 - Anca-Lelia Lorincz - Editura Universul Juridic

Drept procesual penal - Teste grila pentru examenul de licenta, de admitere în magistratura - Nicoleta Cristus, Carmen Damian - Editura Hamangiu

Drept procesual penal. Editia a II-a - Jidovu Nicu - Editura C.H. Beck

Drept procesual penal. Partea generala. Editia a II-a - Crisu Anastasiu - Editura C.H. Beck

Judecata în prima instanta în procesul penal - Magdalena Iordache - Editura Hamangiu

Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor si a masurilor dispuse de organele judiciare in cursul procesului penal - Petrache Zidaru - Editura Hamangiu

Masurile preventive în procesul penal român - Gheorghe Radu - Editura Hamangiu

Modificarile Codului de procedura penala. Legea nr. 356/2006. O.U.G. Nr. 60/2006. Comentarii si explicatii - Alexandru Vasiliu - Editura Hamangiu

Plângerea împotriva solutiilor procurorului de netrimitere în judecata - Magdalena Iordache, Gabriela Alexandroiu - Editura Hamangiu

Solutiile la judecata în apel în procesul penal - Mihaela Laura Pamfil - Editura Hamangiu

Suspendarea executarii pedepsei ca forma a probatiunii in dreptul penal roman - prefata de Costica Bulai - Cristian Mitrache - Editura Universul Juridic

Teoria si practica recursului penal - Grigore Gr. Theodoru - Editura Hamangiu

Tratat de Drept procesual penal - ed. a 2-a - Grigore Gr. Theodoru - Editura Hamangiu

Tratat de procedura penala. Partea generala - Ion Neagu - Editura Universul Juridic

Tratat de procedura penala. Partea generala. Volumul I. - Mateut Gheorghita - Editura C.H. Beck