TITLUL V
MASURILE PREVENTIVE SI ALTE MASURI PROCESUALE

CAPITOLUL I
Masurile preventive

SECTIUNEA 1
Dispozitii generale
Art. 201. Scopul, conditiile generale de aplicare si categoriile masurilor preventive
(1) Masurile preventive pot fi dispuse daca exista probe sau indicii temeinice din care rezulta suspiciunea rezonabila ca o persoana a savârsit o infractiune si daca sunt necesare în scopul asigurarii bunei desfasurari a procesului penal, al împiedicarii sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmarirea penala sau de la judecata ori al prevenirii savârsirii unei alte infractiuni.
(2) Nicio masura preventiva nu poate fi dispusa, confirmata, prelungita sau mentinuta daca exista o cauza care împiedica punerea în miscare sau exercitarea actiunii penale.
(3) Orice masura preventiva trebuie sa fie proportionala cu gravitatea acuzatiei aduse persoanei fata de care este luata si necesara pentru realizarea scopului urmarit prin dispunerea acesteia.
(4) Masurile preventive sunt:
a) retinerea;
b) controlul judiciar;
c) controlul judiciar pe cautiune;
d) arestul la domiciliu;
e) arestarea preventiva.
(5) Arestarea preventiva poate fi dispusa numai în cazul în care luarea unei alte masuri preventive dintre cele prevazute în alin.(4) lit.b) - d) nu este suficienta pentru realizarea scopului prevazut în alin. (1).
Art. 202. Organul judiciar competent si actul prin care se dispune asupra masurilor preventive
(1) Masura preventiva prevazuta în art. 201 alin.(4) lit.a) poate fi luata fata de suspect sau inculpat de catre organul de cercetare penala sau de catre procuror, numai în cursul urmaririi penale.
(2) Masura preventiva prevazuta în art.201 alin.(4) lit.b) poate fi luata fata de inculpat, în cursul urmaririi penale, de catre procuror sau de catre judecatorul de drepturi si libertati, în procedura de camera preliminara, de catre judecatorul de camera preliminara, iar în cursul judecatii, de catre instanta de judecata.
(3) Masurile preventive prevazute în art.201 alin.(4) lit.c) - e) pot fi luate fata de inculpat, în cursul urmaririi penale, de catre judecatorul de drepturi si libertati, în procedura de camera preliminara, de catre judecatorul de camera preliminara, iar în cursul judecatii, de catre instanta de judecata.
(4) Organul de cercetare penala si procurorul dispun asupra masurilor preventive prin ordonanta motivata.
(5) Judecatorul de drepturi si libertati si judecatorul de camera preliminara se pronunta asupra tuturor cererilor, propunerilor, plângerilor, contestatiilor si oricaror alte sesizari privitoare la masurile preventive în camera de consiliu, prin încheiere motivata.
(6) Instanta de judecata se pronunta asupra masurilor preventive prin încheiere motivata.
(7) Încheierile pronuntate de judecatorul de drepturi si libertati, de judecatorul de camera preliminara sau de instanta de judecata se comunica inculpatului si procurorului care au lipsit de la pronuntare.

Art. 203. Calea de atac împotriva încheierilor prin care se dispune asupra masurilor preventive în cursul urmaririi penale

(1) Împotriva încheierilor prin care judecatorul de drepturi si libertati dispune asupra masurilor preventive inculpatul si procurorul pot formula contestatie, în termen de 48 de ore de la pronuntare sau dupa caz, de la comunicare, la judecatorul de drepturi si libertati de la instanta ierarhic superioara.
(2) Încheierile prin care judecatorul de drepturi si libertati de la Înalta Curte de Casatie si Justitie dispune asupra masurilor preventive pot fi contestate la completul competent de la Înalta Curte de Casatie si Justitie.
(3) Contestatia formulata împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea sau prelungirea unei masuri preventive ori prin care s-a constatat încetarea de drept a acesteia nu este suspensiva de executare.
(4) Contestatia formulata de inculpat se solutioneaza în termen de 5 zile de la înregistrare.
(5) Contestatia formulata de procuror împotriva încheierii prin care s-a dispus respingerea propunerii de prelungire a arestarii preventive, revocarea unei masuri preventive sau înlocuirea unei masuri preventive cu o alta masura preventiva se solutioneaza înainte de expirarea duratei masurii preventive dispuse anterior.
(6) În vederea solutionarii contestatiei, judecatorul de drepturi si libertati de la instanta ierarhic superioara îl citeaza pe inculpat.
(7) Solutionarea contestatiei se face în prezenta inculpatului, afara de cazul când acesta lipseste nejustificat, este disparut, se sustrage ori din cauza starii sanatatii, din cauza de forta majora sau stare de necesitate nu poate fi adus în fata judecatorului.
(8) În toate cazurile, este obligatorie acordarea asistentei juridice pentru inculpat de catre un avocat, ales sau numit din oficiu.
(9) Participarea procurorului este obligatorie.
(10) În cazul admiterii contestatiei formulate de procuror si dispunerii arestarii preventive a inculpatului, dispozitiile art. 226 se aplica în mod corespunzator. În cazul admiterii contestatiei formulate de procuror si dispunerii prelungirii arestarii preventive a inculpatului, dispozitiile art. 237 alin. (1) si (2) se aplica în mod corespunzator.
(11) Daca sunt întrunite conditiile prevazute de lege, judecatorul de drepturi si libertati de la instanta ierarhic superioara poate dispune luarea uneia dintre masurile preventive prevazute în art. 201 alin. (4) lit.b) - d) sau majorarea cuantumului cautiunii. Dispozitiile art. 216 alin. (2) – (3) se aplica în mod corespunzator.
(12) În cazul admiterii contestatiei formulate de inculpat împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea sau prelungirea masurii arestarii preventive, judecatorul de drepturi si libertati de la instanta ierarhic superioara dispune, în conditiile prevazute de lege, respingerea propunerii de luare sau de prelungire a masurii preventive ori, dupa caz, înlocuirea acesteia cu o alta masura preventiva mai usoara si, dupa caz, punerea de îndata în libertate a inculpatului, daca nu este arestat în alta cauza. Dispozitiile art. 216 alin. (2) – (3) se aplica în mod corespunzator.
(13) Dosarul cauzei se restituie procurorului în termen de 48 de ore de la solutionarea contestatiei.
(14) Daca încheierea judecatorului de drepturi si libertati de la prima instanta nu este atacata cu contestatie, acesta restituie dosarul procurorului în termen de 48 de ore de la expirarea termenului de contestatie.

Art. 204. Calea de atac împotriva încheierilor prin care se dispune asupra masurilor preventive în procedura camerei preliminare

(1) Împotriva încheierilor prin care judecatorul de camera preliminara dispune asupra masurilor preventive, inculpatul si procurorul pot formula contestatie, în termen de 48 de ore de la pronuntare sau dupa caz, de la comunicare, la judecatorul de camera preliminara de la instanta ierarhic superioara.
(2) Încheierile prin care judecatorul de camera preliminara de la Înalta Curte de Casatie si Justitie dispune asupra masurilor preventive pot fi contestate la completul competent de la Înalta Curte de Casatie si Justitie.
(3) Contestatia formulata împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea sau mentinerea unei masuri preventive ori prin care s-a constatat încetarea de drept a acesteia nu este suspensiva de executare.
(4) Contestatia formulata de inculpat se solutioneaza în termen de 5 zile de la înregistrare.
(5) Contestatia formulata de procuror împotriva încheierii prin care s-a dispus revocarea unei masuri preventive sau înlocuirea unei masuri preventive cu o alta masura preventiva se solutioneaza înainte de expirarea duratei masurii preventive dispuse anterior.
(6) În vederea solutionarii contestatiei, judecatorul de camera preliminara de la instanta ierarhic superioara îl citeaza pe inculpat.
(7) Solutionarea contestatiei se face în prezenta inculpatului, afara de cazul când acesta lipseste nejustificat, este disparut, se sustrage ori din cauza starii sanatatii, din cauza de forta majora sau stare de necesitate nu poate fi adus în fata judecatorului.
(8) În toate cazurile, este obligatorie acordarea asistentei juridice pentru inculpat de catre un avocat, ales sau numit din oficiu.
(9) Participarea procurorului este obligatorie.
(10) Daca sunt întrunite conditiile prevazute de lege, judecatorul de camera preliminara de la instanta ierarhic superioara poate dispune luarea uneia dintre masurile preventive prevazute în art. 201 alin. (4) lit.b) - d) sau majorarea cuantumului cautiunii. Dispozitiile art. 216 alin. (2) – (3) se aplica în mod corespunzator.

Art. 205. Calea de atac împotriva încheierilor prin care se dispune asupra masurilor preventive în cursul judecatii

(1) Împotriva încheierilor prin care instanta dispune asupra masurilor preventive, inculpatul si procurorul pot formula contestatie, în termen de 48 de ore de la pronuntare sau, dupa caz, de la comunicare, la instanta ierarhic superioara.
(2) Încheierile prin care Înalta Curte de Casatie si Justitie dispune asupra masurilor preventive pot fi contestate la completul competent de la Înalta Curte de Casatie si Justitie.
(3) Contestatia se solutioneaza în sedinta publica, cu participarea procurorului si cu citarea inculpatului.
(4) Contestatia formulata împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea sau mentinerea unei masuri preventive ori prin care s-a constatat încetarea de drept a acesteia nu este suspensiva de executare.
(5) Contestatia formulata de inculpat se solutioneaza în termen de 5 zile de la înregistrare.
(6) Contestatia formulata de procuror împotriva încheierii prin care s-a dispus revocarea unei masuri preventive sau înlocuirea unei masuri preventive cu o alta masura preventiva se solutioneaza înainte de expirarea duratei masurii preventive dispuse anterior.
(7) Daca sunt întrunite conditiile prevazute de lege, instanta ierarhic superioara poate dispune luarea uneia dintre masurile preventive prevazute în art. 201 alin. (4) lit.b) - d) sau majorarea cuantumului cautiunii. Dispozitiile art. 216 alin. (2) – (3) se aplica în mod corespunzator.

Art. 206. Verificarea legalitatii si temeiniciei masurilor preventive în procedura de camera preliminara

(1) Când procurorul dispune trimiterea în judecata a inculpatului fata de care s-a dispus o masura preventiva, rechizitoriul, împreuna cu dosarul cauzei, se înainteaza judecatorului de camera preliminara de la instanta competenta cu cel putin 5 zile înainte de expirarea duratei acesteia.
(2) În termen de 3 zile de la înregistrarea dosarului, judecatorul de camera preliminara verifica din oficiu legalitatea si temeinicia masurii preventive, înainte de expirarea duratei acesteia, cu citarea inculpatului.
(3) Dispozitiile art. 236 alin. (4) - (6) se aplica în mod corespunzator.
(4) Când constata ca temeiurile care au determinat luarea masurii se mentin sau exista temeiuri noi care justifica o masura preventiva, judecatorul de camera preliminara dispune prin încheiere mentinerea masurii preventive fata de inculpat.
(5) Când constata ca au fost încalcate dispozitiile legale care reglementeaza conditiile de luare a masurii preventive sau ca au încetat temeiurile care au determinat luarea acesteia si nu exista temeiuri noi care sa o justifice, judecatorul de camera preliminara dispune prin încheiere revocarea masurii si, dupa caz, punerea în libertate a inculpatului, daca nu este arestat în alta cauza.
(6) În tot cursul procedurii de camera preliminara, judecatorul de camera preliminara, din oficiu, prin încheiere, verifica periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, temeinicia arestarii preventive si a masurii arestului la domiciliu dispuse fata de inculpat. Dispozitiile alin.(2) - (5) se aplica în mod corespunzator.
Art. 207. Verificarea legalitatii si temeiniciei masurilor preventive în cursul judecatii
(1) În termen de 3 zile de la înregistrarea dosarului instanta de judecata verifica din oficiu legalitatea si temeinicia masurii preventive, înainte de expirarea duratei acesteia, cu citarea inculpatului.
(2) Procurorul înainteaza dosarul cauzei, împreuna cu rechizitoriul, cu cel putin 5 zile înainte de expirarea masurii preventive.
(3) Dispozitiile art. 206 alin. (3) - (5) se aplica în mod corespunzator.
(4) În tot cursul judecatii, instanta, din oficiu, prin încheiere, verifica periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, temeinicia arestarii preventive si a masurii arestului la domiciliu dispuse fata de inculpat.

SECTIUNEA a 2-a
Retinerea
Art. 208. Retinerea
(1) Organul de cercetare penala sau procurorul poate dispune retinerea, daca sunt îndeplinite conditiile prevazute în art. 201, indiferent de pedeapsa prevazuta de lege.
(2) Persoanei retinute i se aduc la cunostinta, de îndata, în limba pe care o întelege, infractiunea de care este suspectat si motivele retinerii.
(3) Retinerea se poate dispune pentru cel mult 24 de ore. În durata retinerii se include si timpul cât suspectul sau inculpatul a fost privat de libertate prin conducere la sediul organului judiciar, conform legii.
(4) Daca suspectul sau inculpatul a fost adus în fata procurorului, pentru a fi ascultat, în baza unui mandat de aducere legal emis, în termenul prevazut la alin. (3) nu se include perioada cât inculpatul s-a aflat sub puterea acelui mandat.
(5) Organul de cercetare penala sau procurorul care a dispus masura retinerii are obligatia de a întocmi o ordonanta de retinere, care va cuprinde temeiurile concrete si scopul care au determinat retinerea, precum si ziua si ora la care retinerea a început.
(6) Suspectului sau inculpatului retinut i se înmâneaza un exemplar original al ordonantei prevazute în alin. (5).
(7) Organul de cercetare penala sau procurorul care a dispus luarea masurii retinerii este obligat sa aduca la cunostinta suspectului sau inculpatului retinut, în scris, ca are dreptul de a fi asistat de un avocat, ales ori numit din oficiu si dreptul de a nu face nicio declaratie, cu exceptia furnizarii de informatii referitoare la identitatea sa, atragându-i atentia ca ceea ce declara poate fi folosit împotriva sa.
(8) Dupa îndeplinirea obligatiilor prevazute în alin. (2) si (7), organul de urmarire penala procedeaza, de îndata, la ascultarea celui retinut, cu respectarea drepturilor prevazute de art. 106.
(9) Suspectul sau inculpatul retinut are dreptul de a-si încunostinta personal avocatul ales sau de a solicita organului de cercetare penala ori procurorului care a dispus masura retinerii sa-l încunostinteze pe acesta. Modul de realizare a încunostintarii se consemneaza într-un proces-verbal. Persoanei retinute nu i se poate refuza exercitarea dreptului de a face personal încunostintarea decât pentru motive temeinice, care vor fi consemnate în procesul-verbal.
(10) Avocatul ales are obligatia de a se prezenta la sediul organului judiciar în termen de cel mult 2 ore de la încunostintare, în caz de neprezentare a acestuia organul de cercetare penala sau procurorul care a dispus masura numind pentru suspectul sau inculpatul retinut un avocat din oficiu.
(11) Avocatul suspectului sau inculpatului retinut are dreptul de a comunica direct cu acesta, în conditii care sa asigure confidentialitatea.
(12) Pe perioada retinerii suspectului sau inculpatului a carui identitate nu poate fi stabilita, organul de cercetare penala sau procurorul care a dispus masura are dreptul de a proceda la fotografierea si luarea amprentelor acestuia.
(13) Daca retinerea a fost dispusa de organul de cercetare penala, acesta are obligatia de a-l informa pe procuror cu privire la luarea masurii preventive, de îndata si prin orice mijloace.
(14) Împotriva ordonantei organului de cercetare penala prin care s-a luat masura retinerii, suspectul sau inculpatul poate face plângere la procuror, înainte de expirarea duratei acesteia. Procurorul se pronunta de îndata, prin ordonanta. În cazul când constata ca au fost încalcate dispozitiile legale care reglementeaza conditiile de luare a masurii retinerii, procurorul dispune revocarea ei si punerea de îndata în libertate a celui retinut.
(15) Împotriva ordonantei procurorului prin care s-a luat masura retinerii, suspectul sau inculpatul poate face plângere, înainte de expirarea duratei acesteia, la prim-procurorul parchetului sau, dupa caz, la procurorul ierarhic superior. Prim-procurorul sau procurorul ierarhic superior se pronunta de îndata, prin ordonanta. În cazul când constata ca au fost încalcate dispozitiile legale care reglementeaza conditiile de luare a masurii retinerii, prim-procurorul sau procurorul ierarhic superior dispune revocarea ei si punerea de îndata în libertate a inculpatului.
(16) Procurorul sesizeaza judecatorul de drepturi si libertati de la instanta competenta, în vederea luarii masurii arestarii preventive fata de inculpatul retinut, cu cel putin 6 ore înainte de expirarea duratei retinerii acestuia.
Art. 209. Încunostintarea despre retinere
(1) Imediat dupa retinere, persoana retinuta are dreptul de a încunostinta personal sau de a solicita organului judiciar care a dispus masura sa încunostinteze un membru al familiei sale ori o alta persoana desemnata de aceasta despre luarea masurii retinerii si despre locul unde este retinuta.
(2) Daca persoana retinuta nu este cetatean român, aceasta are si dreptul de a încunostinta sau de a solicita încunostintarea misiunii diplomatice ori oficiului consular al statului al carui cetatean este sau, dupa caz, a unei organizatii internationale umanitare, daca nu doreste sa beneficieze de asistenta autoritatilor din tara sa de origine, ori a reprezentantei organizatiei internationale competente, daca este refugiat sau, din orice alt motiv, se afla sub protectia unei astfel de organizatii.
(3) Dispozitiile alin. (1) si (2) se aplica în mod corespunzator si în cazul schimbarii ulterioare a locului de retinere, imediat dupa producerea schimbarii.
(4) Organul judiciar care a dispus masura retinerii are obligatia de a aduce la cunostinta celui retinut, în scris si în limba pe care o întelege, dispozitiile alin. (1) - (3) si de a consemna într-un proces-verbal modul în care s-a realizat încunostintarea.
(5) Persoanei retinute nu i se poate refuza exercitarea dreptului de a face personal încunostintarea decât pentru motive temeinice, care vor fi consemnate în procesul-verbal.
(6) În toate cazurile, încunostintarea poate fi întârziata pentru cel mult 4 ore, daca aceasta întârziere este determinata de nevoile exceptionale ale urmaririi penale în cauza respectiva, ce vor fi prevazute în procesul-verbal întocmit potrivit alin. (4).
SECTIUNEA a 3-a
Controlul judiciar
Art. 210. Conditii generale
(1) În cursul urmaririi penale, procurorul poate dispune luarea masurii controlului judiciar fata de inculpat, daca aceasta masura preventiva este suficienta pentru realizarea scopului prevazut în art. 201 alin. (1).
(2) Judecatorul de drepturi si libertati, în cursul urmaririi penale, judecatorul de camera preliminara, în procedura de camera preliminara, sau instanta de judecata, în cursul judecatii, poate dispune luarea masurii controlului judiciar fata de inculpat, daca sunt îndeplinite conditiile prevazute în alin. (1).
(3) Luarea masurii controlului judiciar nu poate fi dispusa în cazul infractiunilor pedepsite numai cu amenda.
Art. 211. Luarea masurii controlului judiciar de catre procuror
(1) În mod exceptional, tinând seama de nevoile urgente ale urmaririi penale, procurorul poate dispune în mod provizoriu, prin ordonanta, luarea masurii controlului judiciar fata de inculpat pentru cel mult 5 zile.
(2) Cu cel putin 3 zile înainte de expirarea termenului prevazut în alin.(1), procurorul sesizeaza judecatorul de drepturi si libertati de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza în prima instanta sau de la instanta corespunzatoare în grad acesteia în a carei circumscriptie se afla locul unde s-a constatat savârsirea infractiunii ori sediul parchetului din care face parte procurorul, în vederea confirmarii masurii dispuse, înaintând judecatorului de drepturi si libertati dosarul cauzei.
(3) Judecatorul de drepturi si libertati sesizat conform alin. (2) fixeaza termen de solutionare în camera de consiliu si dispune citarea inculpatului.
(4) Neprezentarea inculpatului nu împiedica judecatorul de drepturi si libertati sa dispuna asupra masurii luate de procuror.
(5) Judecatorul de drepturi si libertati îl asculta pe inculpat atunci când acesta este prezent.
(6) Asistenta juridica a inculpatului si participarea procurorului sunt obligatorii.
(7) Judecatorul de drepturi si libertati dispune, prin încheiere, mai înainte de expirarea termenului prevazut în alin. (1), asupra legalitatii si temeiniciei ordonantei procurorului.
(8) Judecatorul de drepturi si libertati poate confirma masura luata de procuror sau poate revoca masura, daca au fost încalcate dispozitiile legale care reglementeaza conditiile de luare a acesteia.
(9) În cazul în care masura este confirmata, judecatorul de drepturi si libertati dispune luarea masurii controlului judiciar fata de inculpat si poate mentine sau modifica obligatiile impuse acestuia.
(10) Dosarul cauzei se restituie procurorului în termen de 48 de ore de la pronuntarea încheierii.
Art. 212. Luarea masurii controlului judiciar de catre judecatorul de drepturi si libertati
(1) Judecatorul de drepturi si libertati de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza în prima instanta sau de la instanta corespunzatoare în grad acesteia în a carei circumscriptie se afla locul unde s-a constatat savârsirea infractiunii ori sediul parchetului din care face parte procurorul care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala poate dispune, la propunerea motivata a procurorului, luarea masurii controlui judiciar fata de inculpat.
(2) Procurorul înainteaza judecatorului de drepturi si libertati propunerea prevazuta în alin. (1) împreuna cu dosarul cauzei.
(3) Judecatorul de drepturi si libertati sesizat conform alin. (1) solutioneaza propunerea în camera de consiliu în termen de 48 de ore de la înregistrare, cu citarea inculpatului.
(4) Dispozitiile art. 211 alin. (4) - (6) se aplica în mod corespunzator.
(5) Judecatorul de drepturi si libertati admite sau respinge propunerea procurorului prin încheiere motivata.
(6) Dosarul cauzei se restituie organului de urmarire penala, în termen de 24 de ore de la expirarea termenului de formulare a contestatiei.
(7) Judecatorul de drepturi si libertati poate dispune, prin aceeasi încheiere, luarea masurii controlului judiciar, daca sunt întrunite conditiile prevazute de lege în cazul în care respinge propunerea de arestare preventiva, de arest la domiciliu sau de luare a masurii controlului judiciar pe cautiune a inculpatului.
Art. 213. Luarea masurii controlului judiciar de catre judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata
(1) Judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata în fata careia se afla cauza poate dispune, prin încheiere, luarea masurii controlului judiciar fata de inculpat, la cererea motivata a procurorului sau din oficiu.
(2) Judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata sesizat conform alin. (1) dispune citarea inculpatului. Ascultarea inculpatului este obligatorie daca acesta se prezinta la termenul fixat.
(3) Prezenta avocatului inculpatului si participarea procurorului sunt obligatorii.
Art. 214. Continutul controlului judiciar
(1) Pe timpul cât se afla sub control judiciar, inculpatul trebuie sa respecte urmatoarele obligatii:
a) sa se prezinte la organul de urmarire penala ori, dupa caz, la judecatorul de drepturi si libertati, la judecatorul de camera preliminara sau la instanta de judecata ori de câte ori este chemat;
b) sa informeze organul judiciar care a dispus masura sau în fata caruia se afla cauza cu privire la schimbarea locuintei;
c) sa se prezinte la organul de politie desemnat cu supravegherea sa de catre organul judiciar care a dispus masura, conform programului de supraveghere întocmit de organul de politie, sau ori de câte ori este chemat;
(2) Organul judiciar care a dispus masura poate impune inculpatului ca, pe timpul controlului judiciar, sa respecte una sau mai multe dintre urmatoarele obligatii:
a) sa nu depaseasca o anumita limita teritoriala, fixata de organul judiciar, decât cu încuviintarea prealabila a acestuia;
b) sa nu se deplaseze în locuri anume stabilite de organul judiciar sau sa se deplaseze doar în locurile stabilite de acesta;
c) sa poarte permanent un sistem electronic de supraveghere;
d) sa nu patrunda în locuinta persoanei vatamate;
e) sa nu se apropie de persoana vatamata sau membrii familiei acesteia, de alti participanti la comiterea infractiunii, de martori ori experti si sa nu comunice cu aceste persoane, direct sau indirect;
f) sa nu se întâlneasca cu alte persoane, anume desemnate de organul judiciar si sa nu comunice cu acestea pe nici o cale;
g) sa nu exercite profesia, meseria sau sa nu desfasoare activitatea în exercitarea careia a savârsit fapta;
h) sa comunice periodic informatii relevante în scopul controlului mijloacelor sale de existenta;
i) sa se supuna unor masuri de control, îngrijire sau tratament medical, în special în scopul dezintoxicarii;
j) sa nu participe la spectacole sportive sau culturale ori la alte adunari publice;
k) sa nu conduca niciun vehicul sau anumite vehicule stabilite de organul judiciar;
l) sa nu detina, sa nu foloseasca si sa nu poarte nicio categorie de arme;
m) sa nu emita cecuri.
(3) Organul judiciar poate impune obligatia prevazuta în alin. (2) lit.c) numai cu acordul inculpatului.
(4) În cuprinsul actului prin care se dispune luarea masurii controlului judiciar, sunt prevazute în mod expres obligatiile pe care inculpatul trebuie sa le respecte pe durata acestuia si i se atrage atentia ca, în caz de încalcare cu rea-credinta a obligatiilor care îi revin, masura controlului judiciar se poate înlocui cu masura arestului la domiciliu sau masura arestarii preventive.
(5) Supravegherea respectarii de catre inculpat a obligatiilor care îi revin pe durata controlului judiciar se realizeaza de catre organul de politie anume desemnat de organul judiciar care a dispus masura.
(6) Daca, în cadrul obligatiei prevazute în alin. (2) lit.a), s-a impus inculpatului interdictia de a parasi tara sau o anumita localitate, câte o copie de pe ordonanta procurorului ori, dupa caz, a încheierii judecatorului de drepturi si libertati, a judecatorului de camera preliminara sau a instantei de judecata se comunica, în ziua emiterii ordonantei sau a pronuntarii încheierii, inculpatului, sectiei de politie în a carei circumscriptie locuieste acesta, serviciului public comunitar de evidenta a persoanelor si organelor de frontiera, în vederea asigurarii respectarii de catre inculpat a obligatiei care îi revine. Organele în drept dispun darea inculpatului în consemn la punctele de trecere a frontierei.
(7) Organul de politie prevazut în alin. (5) verifica periodic respectarea obligatiilor de catre inculpat iar, în cazul în care constata încalcari ale acestora, sesizeaza de îndata procurorul, în cursul urmaririi penale, judecatorul de camera preliminara, în procedura de camera preliminara, sau instanta de judecata, în cursul judecatii.
(8) În cazul în care pe durata masurii controlului judiciar inculpatul încalca, cu rea-credinta, obligatiile care îi revin sau exista suspiciunea rezonabila ca a savârsit cu intentie o noua infractiune pentru care s-a dispus punerea în miscare a actiunii penale împotriva sa, judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata, la cererea procurorului ori din oficiu, poate dispune înlocuirea acestei masuri cu masura arestului la domiciliu sau a masurii arestarii preventive, în conditiile prevazute de lege. Dispozitiile art. 211 alin. (3) – (6) se aplica în mod corespunzator.
(9) Pe durata controlului judiciar, judecatorul de drepturi si libertati care a luat masura poate dispune, prin încheiere, la propunerea motivata a procurorului sau la cererea motivata a inculpatului, impunerea unor noi obligatii pentru inculpat ori înlocuirea sau încetarea celor dispuse initial, daca intervin motive temeinice care justifica aceasta.
(10) Dispozitiile alin. (9) se aplica în mod corespunzator si în procedura de camera preliminara sau în cursul judecatii, când judecatorul de camera preliminara ori instanta de judecata dispune, prin încheiere, la cererea motivata a procurorului sau a inculpatului ori din oficiu.
(11) În cazul prevazut în alin. (9), judecatorul de drepturi si libertati fixeaza termen de solutionare în camera de consiliu în termen de 5 zile de la înregistrarea propunerii sau cererii, comunicând procurorului si inculpatului termenul fixat.
(12) Procurorul înainteaza dosarul cauzei catre judecatorul de drepturi si libertati în termen de cel mult 24 de ore de la solicitarea acestuia.
(13) Propunerea procurorului se comunica inculpatului, iar cererea inculpatului se comunica procurorului.
(14) Judecatorul de drepturi si libertati solutioneaza propunerea sau cererea în lipsa inculpatului si a procurorului. Inculpatul si procurorul au dreptul de a depune concluzii scrise, care sunt prezentate judecatorului de drepturi si libertati cu cel putin 24 de ore înainte de expirarea termenului stabilit pentru solutionarea propunerii sau cererii.
(15) Daca, în cursul urmaririi penale, s-a impus inculpatului obligatia prevazuta în alin.(2) lit.a), judecatorul de drepturi si libertati care a luat masura verifica din oficiu, prin încheiere, la fiecare 60 de zile, daca subzista temeiurile care au determinat stabilirea acestei obligatii, dispunând, dupa caz, înlocuirea ori încetarea ei.
(16) În cazul prevazut în alin. (15), judecatorul de drepturi si libertati se pronunta în camera de consiliu, prin încheiere, în lipsa inculpatului si a procurorului. Inculpatul si procurorul au dreptul de a depune concluzii scrise, care sunt prezentate judecatorului de drepturi si libertati cu cel putin 3 zile înainte de expirarea termenului de verificare stabilit si comunicat de acesta.

SECTIUNEA a 4-a
Controlul judiciar pe cautiune
Art. 215. Conditii generale
(1) Judecatorul de drepturi si libertati, în cursul urmaririi penale, judecatorul de camera preliminara, în procedura de camera preliminara, sau instanta de judecata, în cursul judecatii, poate dispune luarea masurii controlului judiciar pe cautiune fata de inculpat, daca sunt întrunite conditiile prevazute în art. 223 alin. (1) si (2), luarea acestei masuri este suficienta pentru realizarea scopului prevazut în art. 201 alin. (1) iar inculpatul depune o cautiune a carei valoare este stabilita de catre organul judiciar.
(2) Dispozitiile art. 212 – 213 se aplica în mod corespunzator.
Art. 216. Luarea masurii controlului judiciar pe cautiune fata de inculpatul în privinta caruia s-a formulat propunere de arestare preventiva sau de arest la domiciliu
(1) Judecatorul de drepturi si libertati poate dispune luarea masurii controlului judiciar pe cautiune fata de inculpatul în privinta caruia s-a formulat de catre procuror, în cursul urmaririi penale, propunere de arestare preventiva sau de arest la domiciliu, la cererea inculpatului, sub conditia platii unei cautiuni, daca sunt întrunite conditiile prevazute în art. 215 alin. (1).
(2) Judecatorul de drepturi si libertati dispune, prin încheiere, respingerea propunerii de arestare preventiva sau de arest la domiciliu, luarea masurii controlului judiciar pe cautiune si stabileste valoarea cautiunii, precum si termenul de depunere a acesteia.
(3) Daca inculpatul nu depune cautiunea în termenul stabilit, judecatorul de drepturi si libertati, în camera de consiliu, fara participarea procurorului si a inculpatului, printr-o noua încheiere, dispune înlocuirea masurii cu masura arestului la domiciliu sau masura arestarii preventive.
Art. 217. Continutul cautiunii
(1) Consemnarea cautiunii se face pe numele inculpatului, prin depunerea unei sume de bani determinate, la dispozitia instantei, ori prin constituirea unei garantii reale, mobiliare ori imobiliare, în limita unei sume de bani determinate, în favoarea aceluiasi organ judiciar.
(2) Valoarea cautiunii este de cel putin 1.000 lei si se determina în raport cu gravitatea acuzatiei aduse inculpatului, situatia materiala si obligatiile legale ale acestuia.
(3) Pe perioada masurii, inculpatul trebuie sa respecte obligatiile prevazute în art. 214 alin. (1) si i se poate impune respectarea uneia ori mai multora dintre obligatiile prevazute în art. 214 alin. (2). Dispozitiile art. 214 alin. (3) - (16) se aplica în mod corespunzator.
(4) Cautiunea garanteaza:
1. participarea inculpatului la procesul penal si respectarea de catre acesta a obligatiilor prevazute în alin. (3);
2. plata în ordinea urmatoare:
a) a despagubirilor banesti acordate pentru repararea pagubelor cauzate de infractiune;
b) a amenzii.
(5) Instanta de judecata dispune prin hotarâre confiscarea cautiunii, daca masura controlului judiciar pe cautiune a fost înlocuita cu masura arestului la domiciliu sau a arestarii preventive, pentru motivele aratate în alin. (11) si nu s-a dispus plata din cautiune a sumelor prevazute în alin. (4) pct. 2.
(6) În celelalte cazuri, instanta de judecata, prin hotarâre, dispune restituirea cautiunii.
(7) Cautiunea se restituie sau se confisca, dupa caz, la sesizarea procurorului sau la cererea inculpatului, de catre judecatorul de drepturi si libertati, daca procurorul pronunta o solutie de netrimitere în judecata. Dispozitiile alin. (5) – (6) se aplica în mod corespunzator.
(8) Solutionarea cererii sau a sesizarii se face în camera de consiliu, fara participarea procurorului si a inculpatului.
(9) Împotriva încheierii judecatorului de drepturi si libertati inculpatul si procurorul pot formula contestatie la judecatorul de drepturi si libertati de la instanta superioara, în termen de 48 de ore de la comunicare.
(10) Contestatia se solutioneaza în camera de consiliu, fara participarea procurorului si a inculpatului, carora li se comunica data stabilita pentru solutionarea contestatiei, precum si dreptul de a depune concluzii scrise pâna la acea data.
(11) În cazul în care pe durata masurii controlului judiciar pe cautiune inculpatul încalca, cu rea-credinta, obligatiile care îi revin sau exista suspiciunea rezonabila ca a savârsit cu intentie o noua infractiune pentru care s-a dispus punerea în miscare a actiunii penale împotriva sa, judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata, la cererea motivata a procurorului ori din oficiu, poate dispune înlocuirea acestei masuri cu masura arestului la domiciliu sau a arestarii preventive, în conditiile prevazute de lege.
SECTIUNEA a 5-a
Arestul la domiciliu
Art. 218. Conditiile generale de luare a masurii arestului la domiciliu
(1) Arestul la domiciliu se dispune de catre judecatorul de drepturi si libertati, de catre judecatorul de camera preliminara sau de catre instanta de judecata, daca sunt îndeplinite conditiile prevazute în art. 223 si luarea acestei masuri este suficienta pentru realizarea unuia dintre scopurile prevazut în art. 201 alin.(1).
(2) Aprecierea îndeplinirii conditiilor prevazute în alin. (1) se face tinându-se seama de scopul masurii, gradul de pericol al infractiunii, de sanatatea, vârsta, situatia familiala si alte împrejurari privind persoana fata de care se ia masura.
(3) Masura nu poate fi dispusa cu privire la inculpatul fata de care exista suspiciunea rezonabila ca a savârsit o infractiune asupra unui membru de familie si cu privire la inculpatul care a fost condamnat definitiv anterior pentru infractiunea de evadare, afara de cazul când pentru aceasta condamnare a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare.
Art. 219. Luarea masurii arestului la domiciliu de catre judecatorul de drepturi si libertati
(1) Judecatorul de drepturi si libertati de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza în prima instanta sau de la instanta corespunzatoare în grad acesteia în a carei circumscriptie se afla locul unde s-a constatat savârsirea infractiunii ori sediul parchetului din care face parte procurorul care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala poate dispune, la propunerea motivata a procurorului, arestul la domiciliu al inculpatului.
(2) Procurorul înainteaza judecatorului de drepturi si libertati propunerea prevazuta în alin.(1) împreuna cu dosarul cauzei.
(3) Judecatorul de drepturi si libertati sesizat conform alin. (1) fixeaza termen de solutionare în camera de consiliu în termen de 24 de ore de la înregistrarea propunerii si dispune citarea inculpatului.
(4) Neprezentarea inculpatului nu împiedica judecatorul de drepturi si libertati sa solutioneze propunerea înaintata de procuror.
(5) Judecatorul de drepturi si libertati îl asculta pe inculpat, atunci când acesta este prezent.
(6) Asistenta juridica si participarea procurorului sunt obligatorii.
(7) Judecatorul de drepturi si libertati admite sau respinge propunerea procurorului prin încheiere motivata.
(8) Dosarul cauzei se restituie organului de urmarire penala, în termen de 24 de ore de la expirarea termenului de formulare a contestatiei.
(9) Judecatorul de drepturi si libertati care respinge propunerea de arestare preventiva a inculpatului poate dispune, prin aceeasi încheiere, luarea masurii arestului la domiciliu al acestuia, daca sunt întrunite conditiile prevazute de lege.
Art. 220. Luarea masurii arestului la domiciliu de catre judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata
(1) Judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata în fata careia se afla cauza poate dispune, prin încheiere, arestul la domiciliu al inculpatului, la cererea motivata a procurorului sau din oficiu.
(2) Judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata îl asculta pe inculpat, atunci când acesta este prezent.
(3) Asistenta juridica si participarea procurorului sunt obligatorii.
Art. 221. Continutul masurii arestului la domiciliu
(1) Masura arestului la domiciliu consta în obligatia impusa inculpatului, pe o perioada determinata, de a nu parasi imobilul unde locuieste în mod statornic, fara permisiunea organului judiciar care a dispus masura sau în fata caruia se afla cauza si de a se supune unor restrictii stabilite de acesta.
(2) Pe durata arestului la domiciliu, judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata impune inculpatului respectarea urmatoarelor obligatii:
a) sa se prezinte în fata organului de urmarire penala, a judecatorului de drepturi si libertati, a judecatorului de camera preliminara sau a instantei de judecata ori de câte ori este chemat;
b) sa nu comunice, pe nicio cale, cu persoana vatamata sau membrii de familie ai acesteia, cu alti participanti la comiterea infractiunii, cu martorii ori expertii, precum si cu orice alte persoane care nu locuiesc în mod obisnuit împreuna cu el sau nu se afla în îngrijirea sa.
(3) Judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata poate dispune ca, pe durata arestului la domiciliu, inculpatul sa poarte permanent un sistem electronic de supraveghere.
(4) Obligatia prevazuta în alin. (3) poate fi dispusa numai cu acordul inculpatului.
(5) În cuprinsul încheierii prin care se dispune masura sunt prevazute în mod expres obligatiile pe care inculpatul trebuie sa le respecte si i se atrage atentia ca, în caz de încalcare cu rea-credinta a masurii sau a obligatiilor care îi revin, masura arestului la domiciliu poate fi înlocuita cu masura arestarii preventive.
(6) Pe durata masurii, inculpatul poate parasi imobilul prevazut în alin. (1) pentru prezentarea în fata organelor judiciare, la chemarea acestora.
(7) La cererea scrisa si motivata a inculpatului, judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata, prin încheiere, îi poate permite acestuia parasirea imobilului pentru prezentarea la locul de munca, la cursuri de învatamânt sau de pregatire profesionala ori la alte activitati similare sau pentru procurarea mijloacelor esentiale de existenta, precum si în alte situatii temeinic justificate, pentru o perioada determinata de timp, daca acest lucru este necesar pentru realizarea unor drepturi ori interese legitime ale inculpatului.
(8) În cazuri urgente, pentru motive întemeiate, inculpatul poate parasi imobilul fara permisiunea judecatorului de drepturi si libertati, a judecatorului de camera preliminara sau a instantei de judecata, informând imediat despre aceasta, pe orice cale, organul de politie desemnat cu supravegherea sa si organul judiciar care a luat masura arestului la domiciliu ori în fata caruia se afla cauza.
(9) Copia încheierii judecatorului de drepturi si libertati, a judecatorului de camera preliminara sau a instantei de judecata prin care s-a luat masura arestului la domiciliu se comunica, de îndata, inculpatului si organului de politie desemnat cu supravegherea sa, în vederea asigurarii respectarii de catre inculpat a masurii dispuse si a obligatiilor care îi revin pe durata acesteia.
(10) Organul de politie desemnat de organul judiciar care a dispus arestul la domiciliu verifica periodic respectarea masurii si a obligatiilor de catre inculpat, iar în cazul în care constata încalcari ale acestora, sesizeaza de îndata procurorul, în cursul urmaririi penale, judecatorul de camera preliminara, în procedura de camera preliminara sau instanta de judecata, în cursul judecatii.
(11) Pentru supravegherea respectarii masurii arestului la domiciliu sau a obligatiilor impuse inculpatului pe durata acesteia, organul de politie poate patrunde în imobilul unde se executa masura, fara învoirea inculpatului sau a persoanelor care locuiesc împreuna cu acesta.
(12) În cazul în care inculpatul încalca cu rea-credinta masura arestului la domiciliu sau obligatiile care îi revin ori exista suspiciunearezonabila ca a savârsit cu intentie o noua infractiune pentru care s-a dispus punerea în miscare a actiunii penale împotriva sa, judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara ori instanta de judecata, la cererea motivata a procurorului sau din oficiu, poate dispune înlocuirea arestului la domiciliu cu masura arestarii preventive, în conditiile prevazute de lege.
Art. 222. Durata arestului la domiciliu
(1) În cursul urmaririi penale, durata arestului la domiciliu nu poate depasi 30 de zile, afara de cazul când ea este prelungita în conditiile legii.
(2) Arestul la domiciliu poate fi prelungit, în cursul urmaririi penale, numai în caz de necesitate, daca se mentin temeiurile care au determinat luarea masurii, fiecare prelungire neputând sa depaseasca 30 de zile.
(3) În cazul prevazut la alin. (2), prelungirea arestului la domiciliu poate fi dispusa de catre judecatorul de drepturi si libertati de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza în prima instanta sau de la instanta corespunzatoare în grad acesteia în a carei circumscriptie se afla locul unde s-a constatat savârsirea infractiunii ori sediul parchetului din care face parte procurorul care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala.
(4) Judecatorul de drepturi si libertati este sesizat în vederea prelungirii masurii de catre procuror, prin propunere motivata, însotita de dosarul cauzei, cu cel putin 3 zile înainte de expirarea duratei acesteia.
(5) Judecatorul de drepturi si libertati sesizat potrivit alin.(4) fixeaza termen de solutionare a propunerii procurorului, în camera de consiliu, mai înainte de expirarea duratei arestului la domiciliu si dispune citarea inculpatului.
(6) La solutionarea propunerii de prelungire a duratei arestului la domiciliu, inculpatul este asistat de avocat, ales sau numit din oficiu.
(7) Participarea procurorului este obligatorie.
(8) Durata maxima a masurii arestului la domiciliu, în cursul urmaririi penale, este de 180 de zile.
(9) Inculpatul aflat în arest la domiciliu este considerat în stare de arest preventiv. Durata masurii arestului la domiciliu nu se ia în considerare pentru calculul duratei maxime a masurii arestarii preventive a inculpatului, avându-se însa în vedere la aprecierea termenului rezonabil al privarii de libertate.
SECTIUNEA a 6-a
Arestarea preventiva
Art. 223. Conditiile si cazurile de aplicare a masurii arestarii preventive
(1) Masura arestarii preventive poate fi luata de catre judecatorul de drepturi si libertati, în cursul urmaririi penale, de catre judecatorul de camera preliminara, în procedura de camera preliminara sau de catre instanta de judecata în fata careia se afla cauza, în cursul judecatii, numai daca din probe rezulta suspiciunea rezonabila ca inculpatul a savârsit o infractiune si exista una dintre urmatoarele situatii:
a) inculpatul a fugit ori s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmarirea penala sau de la judecata ori a facut pregatiri de orice natura pentru astfel de acte;
b) inculpatul încearca sa influenteze un alt participant la comiterea infractiunii, un martor ori un expert sau sa distruga, sa altereze, sa ascunda ori sa sustraga mijloace materiale de proba sau sa determine o alta persoana sa aiba un astfel de comportament si, din acest motiv, exista pericolul ca administrarea probelor sa fie îngreunata;
c) inculpatul exercita presiuni asupra persoanei vatamate sau încearca sa realizeze o întelegere frauduloasa cu aceasta;
d) inculpatul pregateste savârsirea unei noi infractiuni sau, dupa punerea în miscare a actiunii penale împotriva sa, exista suspiciunea rezonabila ca a savârsit cu intentie o noua infractiune.
(2) Masura arestarii preventive a inculpatului poate fi luata si daca din probe rezulta suspiciunea rezonabila ca acesta a savârsit o infractiune intentionata contra vietii, o infractiune prin care s-a cauzat vatamarea corporala sau moartea unei persoane, o infractiune contra securitatii nationale prevazuta de Codul penal si de alte legi speciale, o infractiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spalare a banilor, falsificare de monede sau alte valori, santaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscala, o infractiune de coruptie, o infractiune savârsita prin mijloace de comunicare electronica sau o alta infractiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare si, pe baza evaluarii gravitatii faptei, a modului si a circumstantelor de comitere a acesteia, a anturajului si a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale si a altor împrejurari privitoare la persoana acestuia, privarea sa de libertate este necesara pentru înlaturarea unui pericol concret si actual pentru ordinea publica.
(3) Masura arestarii preventive a inculpatului poate fi luata numai daca pedeapsa prevazuta de lege este detentiunea pe viata sau închisoarea mai mare de 2 ani. În cazul prevazut în alin.(1) lit. d), aceasta conditie trebuie îndeplinita si în ceea ce priveste infractiunea a carei savârsire se pregateste sau noua infractiune intentionata comisa de inculpat.
Art. 224. Propunerea de arestare preventiva a inculpatului în cursul urmaririi penale
(1) Procurorul, daca apreciaza ca sunt întrunite conditiile prevazute de lege, întocmeste o propunere motivata de luare a masurii arestarii preventive fata de inculpat, în care este obligat sa arate:
a) fapta de care este acuzat inculpatul, data si locul comiterii acesteia, încadrarea juridica, denumirea infractiunii si pedeapsa prevazuta de lege;
b) probele din care rezulta suspiciunea rezonabila ca inculpatul a savârsit infractiunea;
c) cazul concret, dintre cele prevazute în art. 223, pentru care se solicita arestarea preventiva si probele pe care se întemeiaza acesta;
d) motivarea necesitatii luarii masurii arestarii preventive în raport cu scopul legal al acesteia.
(2) Propunerea prevazuta în alin.(1), împreuna cu dosarul cauzei, se prezinta judecatorului de drepturi si libertati de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza în prima instanta sau de la instanta corespunzatoare în grad acesteia în a carei circumscriptie se afla locul de retinere, locul unde s-a constatat savârsirea infractiunii ori sediul parchetului din care face parte procurorul care a întocmit propunerea.
(3) Propunerea formulata de procuror trebuie sa se refere la toate infractiunile pentru care s-a dispus punerea în miscare a actiunii penale împotriva inculpatului si nu se poate întemeia pe alte probe decât cele existente în dosarul prezentat judecatorului de drepturi si libertati.
Art. 225. Solutionarea propunerii de arestare preventiva în cursul urmaririi penale
(1) Judecatorul de drepturi si libertati sesizat conform art. 224 alin. (2) stabileste termenul de solutionare a propunerii de arestare preventiva, fixând data si ora la care solutionarea va avea loc.
(2) În cazul inculpatului aflat în stare de retinere, termenul de solutionare a propunerii de arestare preventiva trebuie fixat înainte de expirarea duratei retinerii. Ziua si ora se comunica procurorului, care are obligatia de a asigura prezenta inculpatului în fata judecatorului de drepturi si libertati. De asemenea, ziua si ora se comunica avocatului inculpatului caruia, la cerere, i se pune la dispozitie pentru studiu, pe un timp rezonabil, dosarul cauzei si propunerea formulata de procuror.
(3) Inculpatul aflat în stare de libertate se citeaza pentru termenul fixat. Termenul se comunica procurorului si avocatului inculpatului, acestuia din urma acordându-i-se, la cerere, dreptul de a studia dosarul cauzei si propunerea formulata de procuror.
(4) Solutionarea propunerii de arestare preventiva se face numai în prezenta inculpatului, afara de cazul când acesta lipseste nejustificat, este disparut, se sustrage ori din cauza starii sanatatii, din cauza de forta majora sau stare de necesitate nu poate fi adus în fata judecatorului.
(5) În toate cazurile, este obligatorie acordarea asistentei juridice pentru inculpat de catre un avocat, ales sau numit din oficiu.
(6) Participarea procurorului este obligatorie.
(7) Judecatorul de drepturi si libertati îl asculta pe inculpatul prezent asupra infractiunii de care este acuzat si asupra tuturor motivelor pe care se întemeiaza propunerea de arestare preventiva formulata de procuror. Cu ocazia ascultarii, inculpatului trebuie sa i se acorde posibilitatea de a combate acuzatia ce i se aduce si motivele de arestare preventiva invocate împotriva sa, precum si de a prezenta faptele si împrejurarile care îi sunt favorabile.
(8) Înainte de a proceda la ascultarea inculpatului, judecatorul de drepturi si libertati îi aduce la cunostinta infractiunea de care este acuzat si dreptul de a nu face nici o declaratie, atragându-i atentia ca ceea ce declara poate fi folosit împotriva sa.
Art. 226. Admiterea propunerii de arestare preventiva în cursul urmaririi penale
(1) În cazul admiterii propunerii de arestare preventiva, încheierea judecatorului de drepturi si libertati cuprinde:
a) descrierea faptei de care este acuzat inculpatul, cu aratarea datei si locului comiterii acesteia, încadrarea juridica, denumirea infractiunii si pedeapsa prevazuta de lege;
b) indicarea probelor din care rezulta suspiciunea rezonabila ca inculpatul a savârsit infractiunea de care este acuzat;
c) aratarea cazului concret, dintre cele prevazute în art. 223, pentru care se dispune arestarea preventiva a inculpatului si a probelor pe care acesta se întemeiaza;
d) mentionarea împrejurarilor pe care se întemeiaza aprecierea proportionalitatii masurii arestarii preventive, a necesitatii acesteia pentru realizarea scopului prevazut art.201 alin.(1) si a caracterului insuficient al altor masuri preventive.
(2) Arestarea preventiva a inculpatului poate fi dispusa pentru cel mult 30 de zile. În cazul în care inculpatul a fost anterior retinut, arestarea preventiva a acestuia nu se poate dispune decât cel mult pentru zilele care au mai ramas dupa scaderea din 30 de zile a duratei retinerii.
(3) Dupa luarea masurii, inculpatului i se aduc la cunostinta, de îndata, în limba pe care o întelege, motivele arestarii preventive.
Art. 227. Respingerea propunerii de arestare preventiva în cursul urmaririi penale
(1) În cazul respingerii propunerii de arestare preventiva, judecatorul de drepturi si libertati dispune prin încheiere punerea în libertate a inculpatului retinut.
(2) Daca sunt întrunite conditiile prevazute de lege, judecatorul de drepturi si libertati poate dispune aplicarea uneia dintre masurile preventive prevazute în art.201 alin.(4) lit.b) - d) .
Art. 228. Încunostintarea despre arestarea preventiva si locul de detinere a inculpatului arestat preventiv
(1) Imediat dupa luarea masurii arestarii preventive, judecatorul de drepturi si libertati de la prima instanta sau de la instanta ierarhic superioara, care a dispus masura, încunostinteaza despre aceasta un membru al familiei inculpatului ori o alta persoana desemnata de acesta. Dispozitiile art.209 alin.(2) se aplica în mod corespunzator. Efectuarea încunostintarii se consemneaza într-un proces-verbal.
(2) Îndata dupa introducerea sa într-un loc de detinere, inculpatul are dreptul de a încunostinta personal sau de a solicita administratiei locului respectiv sa încunostinteze persoanele prevazute în alin.(1) despre locul unde este detinut.
(3) Dispozitiile alin. (2) se aplica în mod corespunzator si în cazul schimbarii ulterioare a locului de detinere, imediat dupa producerea schimbarii.
(4) Administratia locului de detinere are obligatia de a aduce la cunostinta inculpatului arestat preventiv dispozitiile alin.(2) - (3) si de a consemna într-un proces-verbal modul în care s-a realizat încunostintarea.
(5) Inculpatului arestat preventiv nu i se poate refuza exercitarea dreptului de a face personal încunostintarea decât pentru motive temeinice, care se consemneaza în procesul-verbal întocmit potrivit alin.(4) .
Art. 229. Luarea masurilor de ocrotire în caz de arestare preventiva în cursul urmaririi penale
(1) Când masura arestarii preventive a fost luata fata de un inculpat în a carui ocrotire se afla un minor, o persoana pusa sub interdictie, o persoana careia i s-a instituit tutela sau curatela ori o persoana care, datorita vârstei, bolii sau altei cauze, are nevoie de ajutor, autoritatea competenta este încunostintata, de îndata, în vederea luarii masurilor legale de ocrotire pentru persoana respectiva.
(2) Obligatia de încunostintare revine judecatorului de drepturi si libertati de la prima instanta sau de la instanta ierarhic superioara, care a luat masura arestarii preventive, modul de îndeplinire a acestei obligatii fiind consemnat într-un proces-verbal.
Art. 230. Mandatul de arestare preventiva
(1) În baza încheierii prin care s-a dispus arestarea preventiva a inculpatului, judecatorul de drepturi si libertati de la prima instanta sau, dupa caz, de la instanta ierarhic superioara emite de îndata mandatul de arestare preventiva.
(2) Daca, prin aceeasi încheiere, s-a dispus arestarea preventiva a mai multor inculpati, se emite câte un mandat pentru fiecare dintre ei.
(3) În mandatul de arestare preventiva se arata:
a) instanta din care face parte judecatorul de drepturi si libertati care a dispus luarea masurii arestarii preventive;
b) data emiterii mandatului;
c) numele, prenumele si calitatea judecatorului de drepturi si libertati care a emis mandatul;
d) datele de identitate ale inculpatului;
e) durata pentru care s-a dispus arestarea preventiva a inculpatului, cu mentionarea datei la care înceteaza;
f) aratarea faptei de care este acuzat inculpatul, cu indicarea datei si locului comiterii acesteia, încadrarea juridica, denumirea infractiunii si pedeapsa prevazuta de lege;
g) temeiurile concrete care au determinat arestarea preventiva;
h) ordinul de a fi arestat inculpatul;
i) indicarea locului unde va fi detinut inculpatul arestat preventiv;
j) semnatura judecatorului de drepturi si libertati;
k) semnatura inculpatului prezent. În cazul în care acesta refuza sa semneze, se va face mentiune corespunzatoare în mandat.
(4) Când mandatul de arestare a fost emis dupa ascultarea inculpatului, judecatorul care a emis mandatul înmâneaza un exemplar al mandatului persoanei arestate si organului de politie.
(5) Organul de politie prevazut în alin. (4) preda exemplarul original al mandatului de arestare preventiva la locul de detinere.
Art. 231. Executarea mandatului de arestare preventiva emis în lipsa inculpatului
(1) Când masura arestarii preventive a fost dispusa în lipsa inculpatului, doua exemplare originale ale mandatului emis se înainteaza organului de politie, în vederea executarii.
(2) Organul de politie procedeaza la arestarea persoanei aratate în mandat, careia îi preda un exemplar original al acestuia, dupa care o conduce de îndata la judecatorul de drepturi si libertati care a dispus masura arestarii preventive.
(3) În vederea executarii mandatului de arestare preventiva, organul de politie poate patrunde în domiciliul sau resedinta oricarei persoane fizice, fara învoirea acesteia, precum si în sediul oricarei persoane juridice, fara învoirea reprezentantului legal al acesteia.
(4) În cazul în care arestarea preventiva a inculpatului a fost dispusa în lipsa întrucât din cauza starii sanatatii, din cauza de forta majora sau stare de necesitate acesta nu a putut fi adus la solutionarea propunerii de arestare preventiva, inculpatul este prezentat judecatorului de drepturi si libertati care a luat masura.
(5) Judecatorul de drepturi si libertati procedeaza la ascultarea inculpatului conform art. 225 alin. (7) si (8), în prezenta avocatului acestuia si, evaluând declaratia inculpatului în contextul probelor administrate si al motivelor avute în vedere la luarea masurii, dispune prin încheiere, dupa ascultarea concluziilor procurorului, confirmarea arestarii preventive si a executarii mandatului ori, dupa caz, în conditiile prevazute de lege, revocarea arestarii preventive sau înlocuirea acesteia cu una dintre masurile preventive prevazute în art. 201 alin. (4) lit. b) - d) si punerea în libertate a inculpatului, daca nu este arestat în alta cauza.
(6) Dispozitiile alin. (2), (4) si (5) se aplica si în cazul în care inculpatul arestat preventiv în lipsa în cursul urmaririi penale a fost deja trimis în judecata, situatie în care competenta de a se pronunta apartine judecatorului de camera preliminara sau instantei de judecata în fata careia se afla cauza.

Art. 232. Obiectii în ceea ce priveste identitatea
(1) Daca cel arestat preventiv în lipsa ridica obiectii contra executarii mandatului în ceea ce priveste identitatea, acesta este condus de îndata în fata judecatorului de drepturi si libertati de la instanta locului unde a fost gasit, corespunzatoare în grad instantei din care face parte judecatorul de drepturi si libertati care a dispus masura arestarii preventive, care, daca este necesar, solicita prin orice mijloace relatii de la judecatorul de drepturi si libertati care a emis mandatul. Relatiile comunicate sunt consemnate într-un proces-verbal.
(2) Pâna la rezolvarea obiectiilor, judecatorul de drepturi si libertati, daca apreciaza ca nu exista pericol de disparitie, poate dispune punerea în libertate a persoanei împotriva careia s-a executat mandatul de arestare preventiva.
(3) Daca judecatorul de drepturi si libertati constata ca persoana adusa în fata sa nu este cea aratata în mandat, dispune punerea de îndata în libertate a acesteia, daca nu este arestata în alta cauza.
(4) Daca judecatorul de drepturi si libertati constata ca obiectiile privind identitatea sunt nefondate, confirma punerea în executare a mandatului fata de persoana arestata.
(5) Dispozitiile art. 231 alin.(2) si (4) - (6) se aplica în mod corespunzator.
(6) În cazurile prevazute în alin. (2) - (4), judecatorul de drepturi si libertati dispune printr-o încheiere care nu poate fi contestata.
(7) O copie de pe încheierea prevazuta în alin. (6) se transmite judecatorului de drepturi si libertati care a dispus arestarea preventiva.
Art. 233. Negasirea persoanei prevazute în mandatul de arestare preventiva
Când persoana mentionata în mandatul de arestare preventiva nu a fost gasita, organul de politie însarcinat cu executarea mandatului încheie un proces-verbal prin care constata aceasta si înstiinteaza judecatorul de drepturi si libertati care dispus masura arestarii preventive, precum si organele competente pentru darea în urmarire si în consemn la punctele de trecere a frontierei.
Art. 234. Durata arestarii preventive a inculpatului în cursul urmaririi penale
(1) În cursul urmaririi penale, durata arestarii preventive a inculpatului nu poate depasi 30 de zile, afara de cazul când este prelungita în conditiile legii.
(2) Termenul prevazut în alin.(1) curge de la data punerii în executare a masurii fata de inculpatul arestat preventiv.
(3) Durata totala a arestarii preventive a inculpatului în cursul urmaririi penale nu poate depasi un termen rezonabil si nu poate fi mai mare de 180 de zile.
(4) Când o cauza este trecuta pentru continuarea urmaririi penale de la un organ de urmarire la altul, arestarea preventiva dispusa sau prelungita anterior ramâne valabila. Durata arestarii preventive se calculeaza potrivit dispozitiilor alineatelor precedente.
Art. 235. Prelungirea arestarii preventive în cursul urmaririi penale
(1) Arestarea preventiva a inculpatului poate fi prelungita, în cursul urmaririi penale, numai în caz de necesitate, daca temeiurile care au determinat arestarea initiala impun în continuare privarea de libertate a inculpatului sau exista temeiuri noi care justifica lipsirea acestuia de libertate.
(2) Prelungirea arestarii preventive se poate dispune numai la propunerea motivata a procurorului care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala.
(3) În cazul prevazut în alin.(1), prelungirea arestarii preventive poate fi dispusa de catre judecatorul de drepturi si libertati de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza în prima instanta sau de la instanta corespunzatoare în grad acesteia în a carei circumscriptie se afla locul de detinere, locul unde s-a constatat savârsirea infractiunii ori sediul parchetului din care face parte procurorul care a întocmit propunerea.
(4) Daca arestarea preventiva a fost dispusa initial de catre un judecator de drepturi si libertati de la o instanta inferioara celei careia i-ar reveni competenta sa judece cauza în prima instanta, prelungirea acestei masuri se poate dispune numai de un judecator de drepturi si libertati de la instanta competenta în momentul solutionarii propunerii de prelungire sau de la instanta corespunzatoare în grad acesteia în a carei circumscriptie se afla locul de detinere, locul unde s-a constatat savârsirea infractiunii ori sediul parchetului din care face parte procurorul care a întocmit propunerea.
(5) Propunerea prevazuta în alin.(2) cuprinde:
a) aratarea împrejurarilor concrete din care rezulta mentinerea temeiurilor arestarii initiale sau, dupa caz, aparitia unor temeiuri noi de arestare preventiva;
b) indicarea probelor administrate si a actelor efectuate ulterior dispunerii arestarii preventive sau, dupa caz, prelungirii imediat anterioare a acesteia;
c) motivarea necesitatii privarii în continuare de libertate a inculpatului în raport cu împrejurarile, probele si actele prevazute la lit.a) si b), precum si cu cercetarile ce urmeaza a fi efectuate pentru definitivarea urmaririi penale.
(6) Propunerea formulata de procuror nu se poate întemeia pe alte probe decât cele prezentate judecatorului de drepturi si libertati.
(7) Când, în aceeasi cauza, se gasesc mai multi inculpati arestati pentru care durata arestarii preventive expira la date diferite, procurorul sesizeaza judecatorul de drepturi si libertati cu propunerea de prelungire a arestarii preventive pentru toti inculpatii.

Art. 236. Procedura prelungirii arestarii preventive în cursul urmaririi penale
(1) Propunerea de prelungire a arestarii preventive, împreuna cu dosarul cauzei, se depun la judecatorul de drepturi si libertati cu cel putin 5 zile înainte de expirarea duratei arestarii preventive.
(2) Judecatorul de drepturi si libertati fixeaza termen pentru solutionarea propunerii de prelungire a arestarii preventive înainte de expirarea masurii. Ziua si ora stabilite se comunica procurorului, care are obligatia de a asigura prezenta în fata judecatorului de drepturi si libertati a inculpatului arestat preventiv, precum si avocatului acestuia, caruia i se acorda, la cerere, dreptul de a studia dosarul cauzei si propunerea formulata de procuror.
(3) Inculpatul este ascultat de judecatorul de drepturi si libertati asupra tuturor motivelor pe care se întemeiaza propunerea de prelungire a arestarii preventive, în prezenta unui avocat, ales sau numit din oficiu.
(4) În cazul în care inculpatul arestat preventiv se afla internat în spital si din cauza starii sanatatii nu poate fi adus în fata judecatorului de drepturi si libertati sau când, din cauza de forta majora ori stare de necesitate, deplasarea sa nu este posibila, propunerea va fi examinata în lipsa inculpatului, dar numai în prezenta avocatului acestuia, caruia i se da cuvântul pentru a pune concluzii.
(5) Participarea procurorului este obligatorie.
(6) Judecatorul de drepturi si libertati se pronunta asupra propunerii de prelungire a arestarii preventive înainte de expirarea duratei acesteia.
Art. 237. Admiterea propunerii de prelungire a arestarii preventive în cursul urmaririi penale
(1) În cazul admiterii propunerii de prelungire a arestarii preventive, încheierea judecatorului de drepturi si libertati cuprinde:
a) constatarea mentinerii suspiciunii rezonabile ca inculpatul a savârsit infractiunea de care este acuzat, având în vedere si probele administrate ulterior dispunerii arestarii preventive sau, dupa caz, prelungirii imediat anterioare a acesteia;
b) indicarea împrejurarilor concrete din care rezulta mentinerea temeiurilor arestarii initiale sau, dupa caz, aparitia unor temeiuri noi de arestare preventiva, dintre cele prevazute în art.223;
c) mentionarea motivelor din care rezulta necesitatea privarii în continuare de libertate a inculpatului, mentinerea caracterului proportional al masurii arestarii preventive în raport cu gravitatea acuzatiei adusa acestuia si caracterul insuficient al unei alte masuri preventive.
(2) Prelungirea arestarii preventive a inculpatului se poate dispune pentru o durata de cel mult 30 de zile.
(3) Judecatorul de drepturi si libertati poate acorda în cursul urmaririi penale si alte prelungiri, fiecare neputând depasi 30 de zile. Dispozitiile alin.(1) se aplica în mod corespunzator.
Art. 238. Respingerea propunerii de prelungire a arestarii preventive în cursul urmaririi penale
(1) În cazul respingerii propunerii de prelungire a arestarii preventive, judecatorul de drepturi si libertati dispune punerea în libertate a inculpatului la expirarea duratei acesteia, daca nu este arestat în alta cauza.
(2) Daca sunt întrunite conditiile prevazute de lege, judecatorul de drepturi si libertati poate dispune înlocuirea arestarii preventive cu una dintre masurile preventive prevazute în art.201 alin.(4) lit.b) - d) .
Art. 239. Arestarea preventiva a inculpatului în procedura de camera preliminara si în cursul judecatii
(1) Arestarea preventiva a inculpatului poate fi dispusa în procedura de camera preliminara si în cursul judecatii, de catre judecatorul de camera preliminara sau de catre instanta de judecata în fata careia se afla cauza, din oficiu ori la propunerea motivata a procurorului, pentru o perioada de cel mult 30 de zile, pentru aceleasi temeiuri si în aceleasi conditii ca si arestarea preventiva dispusa de catre judecatorul de drepturi si libertati în cursul urmaririi penale.
(2) În cursul judecatii, masura prevazuta în alin.(1) se poate dispune de catre instanta de judecata, în compunerea prevazuta de lege.
(3) Fata de inculpatul care a mai fost anterior arestat preventiv în aceeasi cauza, în cursul urmaririi penale, al procedurii de camera preliminara sau al judecatii, se poate dispune din nou aceasta masura numai daca au intervenit temeiuri noi care fac necesara privarea sa de libertate.
Art. 240. Durata maxima a arestarii preventive a inculpatului în cursul judecatii în prima instanta si în apel
(1) În cursul judecatii în prima instanta si în apel, durata totala a arestarii preventive a inculpatului nu poate depasi un termen rezonabil, si nu poate fi mai mare de 2 ani, în cazul infractiunilor pedepsite cu închisoarea de pâna la 10 ani, si respectiv de 3 ani, în cazul infractiunilor pedepsite cu detentiunea pe viata sau închisoarea mai mare de 10 ani.
(2) Termenele prevazute în alin.(1) curg de la data sesizarii instantei de judecata, în cazul când inculpatul se afla în stare de arest preventiv, sau de la data punerii în executare a masurii dupa sesizarea instantei de judecata, când fata de acesta s-a dispus arestarea preventiva în lipsa.
(3) Daca la expirarea termenelor prevazute în alin.(1) se mentin temeiurile care au determinat arestarea initiala a inculpatului sau privarea de libertate a acestuia ar fi justificata de existenta unor temeiuri noi de arestare preventiva, instanta de judecata poate dispune înlocuirea masurii arestarii preventive cu o alta masura preventiva.
Art. 241. Internarea sub paza permanenta a inculpatului arestat preventiv
(1) În cazul în care, pe baza expertizei medico - legale, judecatorul de drepturi si libertati de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza în prima instanta sau de la instanta corespunzatoare în grad acesteia în a carei circumscriptie se afla locul de detinere, judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata în fata careia se afla cauza constata ca inculpatul arestat preventiv sufera de o boala care nu poate fi tratata în reteaua medicala a Administratiei Nationale a Penitenciarelor dispune, prin încheiere, internarea acestuia sub paza permanenta într-o unitate sanitara din reteaua medicala a Ministerului Sanatatii Publice, pe perioada necesara efectuarii tratamentului.
(2) Încheierea prevazuta în alin.(1) nu poate fi contestata.
(3) Timpul în care inculpatul este internat sub paza permanenta, conform alin.(1), intra în durata arestarii preventive.

SECTIUNEA a 7-a
Încetarea de drept, revocarea si înlocuirea masurilor preventive
Art. 242. Încetarea de drept a masurilor preventive
(1) Masurile preventive înceteaza de drept:
a) la expirarea termenelor prevazute de lege sau stabilite de organele judiciare;
b) în cazurile în care procurorul dispune o solutie de netrimitere în judecata ori instanta de judecata pronunta o hotarâre de achitare, de încetare a procesului penal, de renuntare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicarii pedepsei ori de suspendare a executarii pedepsei sub supraveghere, chiar nedefinitiva;
c) la data ramânerii definitive a hotarârii prin care s-a dispus condamnarea inculpatului.
(2) Masura arestarii preventive înceteaza de drept si atunci când:
a) s-a împlinit durata maxima a arestarii preventive în cursul urmaririi penale, conform art. 234 alin. (3) sau al judecatii în prima instanta si în apel, potrivit art. 240 alin.(1);
b) au expirat termenele prevazute de lege, fara ca judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata sa fi procedat la verificarea legalitatii si temeiniciei arestarii preventive în acest termen;
c) mai înainte de pronuntarea unei hotarâri de condamnare în prima instanta, durata arestarii preventive a atins jumatatea maximului special al pedepsei prevazute de lege pentru infractiunea care face obiectul sesizarii instantei de judecata;
d) în alte cazuri anume prevazute de lege.
(3) În cazul când nu s-au produs efectele încetarii de drept a masurii preventive, organul judiciar care a dispus aceasta masura sau, dupa caz, procurorul, judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara ori instanta de judecata în fata careia se afla cauza constata, prin ordonanta sau încheiere, din oficiu ori la cerere, încetarea de drept a masurii preventive, dispunând, în cazul celui retinut sau arestat preventiv, punerea de îndata în libertate, daca nu este retinut ori arestat în alta cauza.
(4) Judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata se pronunta, prin încheiere, asupra încetarii de drept a masurii preventive în lipsa inculpatului si fara participarea procurorului, acestia având dreptul de a depune concluzii scrise.
(5) Persoanei fata de care s-a dispus masura preventiva, precum si tuturor institutiilor cu atributii în executarea masurii li se comunica de îndata câte o copie de pe ordonanta sau încheierea prin care organul judiciar constata încetarea de drept a masurii preventive.
Art. 243. Revocarea masurilor preventive si înlocuirea unei masuri preventive cu o alta masura preventiva
(1) Masura preventiva se revoca, din oficiu sau la cerere, în cazul în care au fost încalcate dispozitiile legale care reglementeaza conditiile de luare, prelungire ori mentinere a masurii sau au încetat temeiurile care au determinat-o, dispunându-se, în cazul retinerii si arestarii preventive, punerea în libertate a suspectului ori a inculpatului, daca nu este arestat în alta cauza.
(2) Masura preventiva se înlocuieste, din oficiu sau la cerere, cu o masura preventiva mai usoara, daca sunt îndeplinite conditiile prevazute de lege pentru luarea acesteia si, în urma evaluarii împrejurarilor concrete ale cauzei si a conduitei procesuale a inculpatului, masura preventiva mai usoara este suficienta pentru realizarea scopului prevazut în art.201 alin.(1) .
(3) Masura preventiva se înlocuieste, din oficiu sau la cerere, cu o masura preventiva mai grea, daca sunt îndeplinite conditiile prevazute de lege pentru luarea acesteia si, în urma evaluarii împrejurarilor concrete ale cauzei si a conduitei procesuale a inculpatului, masura preventiva mai grea este necesara pentru realizarea scopului prevazut în art.201 alin.(1).
(4) Masura controlului judiciar sau a controlului judiciar pe cautiune se poate înlocui cu masura arestului la domiciliu sau a arestarii preventive daca pe durata masurii inculpatul încalca, cu rea-credinta, obligatiile care îi revin sau exista o suspiciune rezonabila ca a savârsit cu intentie o noua infractiune pentru care s-a dispus punerea în miscare a actiunii penale împotriva sa.
(5) Masura arestului la domiciliu se poate înlocui cu masura arestarii preventive daca inculpatul încalca cu rea-credinta masura arestului la domiciliu sau obligatiile care îi revin ori exista o suspiciune rezonabila ca a savârsit cu intentie o noua infractiune pentru care s-a dispus punerea în miscare a actiunii penale împotriva sa.
(6) În cazurile prevazute la alin. (4) si (5) înlocuirea masurii preventive se poate dispune chiar daca nu sunt îndeplinite conditiile prevazute de lege pentru luarea masurii arestului la domiciliu sau a arestarii preventive.
(7) În cazul în care masura preventiva a fost luata în cursul urmaririi penale de catre procuror sau de catre judecatorul de drepturi si libertati, organul de cercetare penala are obligatia sa-l informeze de îndata, în scris, pe procuror despre orice împrejurare care ar putea conduce la revocarea sau înlocuirea masurii preventive. Daca apreciaza ca informatiile comunicate justifica ridicarea masurii preventive, procurorul dispune aceasta sau, dupa caz, sesizeaza judecatorul de drepturi si libertati care a luat masura, în termen de 24 de ore de la primirea informarii. Procurorul este obligat sa sesizeze si din oficiu judecatorul de drepturi si libertati, când constata el însusi existenta vreunei împrejurari care justifica revocarea sau înlocuirea masurii preventive luate de acesta.
(8) Cererea de revocare sau înlocuire a masurii preventive formulata de inculpat se adreseaza, în scris, în cursul urmaririi penale, judecatorului de drepturi si libertati care a luat masura, în procedura de camera preliminara, judecatorului de camera preliminara, iar în cursul judecatii, instantei de judecata si se solutioneaza în termen de 3 zile de la data înregistrarii acesteia.
(9) În cursul urmaririi penale, procurorul înainteaza judecatorului de drepturi si libertati dosarul cauzei sau copie certificata de pe acesta, în termen de 24 de ore de la solicitarea acestuia de catre judecator.
(10) În vederea solutionarii cererii de înlocuire a masurii preventive cu o masura preventiva mai grea, judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata fixeaza data de solutionare a acesteia si procedeaza la citarea inculpatului. Dispozitiile art. 236 alin. (3) – (6) se aplica în mod corespunzator.
(11) În celelalte cazuri, judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata fixeaza data de solutionare a cererii, pe care o comunica inculpatului si procurorului, punându-le în vedere ca au dreptul de a depune concluzii scrise pâna la acea data. Solutionarea cererii se face în lipsa inculpatului si a procurorului, afara de cazul când judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara ori instanta de judecata apreciaza ca prezenta acestuia si formularea de concluzii orale de catre inculpat si procuror sunt necesare pentru justa solutionare a cererii.
(12) În cazul prevazut la alin. (11), atunci când cererea se solutioneaza în prezenta inculpatului, asistarea acestuia de catre avocat si participarea procurorului sunt obligatorii.
(13) Daca cererea are ca obiect înlocuirea masurii arestarii preventive sau a masurii arestului la domiciliu cu masura controlului judiciar pe cautiune, daca gaseste cererea întemeiata, judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata, prin încheiere, admite în principiu cererea si stabileste valoarea cautiunii, acordându-i inculpatului un termen pentru depunerea ei.
(14) Daca se depune cautiunea în termenul fixat, judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata, prin încheiere data în camera de consiliu, în lipsa inculpatului si a procurorului, admite cererea de înlocuire a masurii preventive cu masura controlului judiciar pe cautiune, stabileste obligatiile ce vor reveni inculpatului pe durata masurii si dispune punerea de îndata în libertate a inculpatului, daca nu este arestat în alta cauza.
(15) Daca nu se depune cautiunea în termenul fixat, judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata, prin încheiere data în camera de consiliu, în lipsa inculpatului si a procurorului, respinge ca neîntemeiata cererea formulata de inculpat.
(16) Termenul prevazut în alin. (13) curge de la data ramânerii definitive a încheierii prin care se stabileste valoarea cautiunii.
SECTIUNEA a 8-a
Dispozitii speciale privind masurile preventive aplicate minorilor
Art. 244. Conditii speciale de aplicare fata de minori a masurilor preventive
(1) Fata de suspectul si inculpatul minor se pot dispune masuri preventive potrivit dispozitiilor prevazute în Sectiunile 1 - 7, cu derogarile si completarile din prezentul articol.
(2) Retinerea si arestarea preventiva pot fi dispuse fata de un inculpat minor, în mod exceptional, numai daca efectele pe care privarea de libertate le-ar avea asupra personalitatii si dezvoltarii acestuia nu sunt disproportionate fata de scopul urmarit prin luarea masurii.
(3) Minorul cu vârsta între 13 si 16 ani nu poate fi retinut sau arestat preventiv decât daca pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea de care este acuzat este detentiunea pe viata ori închisoarea de 10 ani sau mai mare.
(4) Termenele aplicabile în privinta inculpatului minor pentru luarea, prelungirea ori mentinerea arestarii preventive sunt:
a) luarea masurii arestarii preventive, în cursul urmaririi penale se poate dispune fata de inculpatul minor pentru o perioada de cel mult 20 de zile. Masura poate fi prelungita succesiv. Fiecare prelungire nu poate depasi 20 de zile;
b) durata maxima a arestarii preventive a inculpatului minor în cursul urmaririi penale nu poate depasi un termen rezonabil si nu poate fi mai mare de 90 de zile;
c) luarea masurii arestarii preventive, în procedura de camera preliminara si în cursul judecatii, se poate dispune fata de inculpatul minor pentru o perioada de cel mult 30 de zile;
d) verificarea legalitatii si temeiniciei arestarii preventive a inculpatului minor, în procedura de camera preliminara si în cursul judecatii în prima instanta si în apel, se efectueaza periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile.
e) durata maxima a arestarii preventive a inculpatului minor în cursul judecatii în prima instanta si în apel nu poate depasi un termen rezonabil si nu poate fi mai mare de 9 luni, în cazul infractiunilor pedepsite cu închisoarea de pâna la 10 ani, si respectiv de 18 luni, în cazul infractiunilor pedepsite cu detentiunea pe viata sau închisoarea mai mare de 10 ani.
(5) La stabilirea termenelor aplicabile conform alin.(4), se are în vedere vârsta inculpatului de la data când se dispune asupra luarii, prelungirii sau mentinerii masurii arestarii preventive.
(6) Când s-a dispus retinerea sau arestarea preventiva a unui minor, încunostintarea prevazuta în art. 209 si art. 228 se face, în mod obligatoriu, si catre reprezentantul legal al acestuia sau, dupa caz, catre persoana în îngrijirea ori supravegherea careia se afla minorul. În cazul luarii masurii arestarii preventive, despre aceasta si despre locul de detinere a minorului este încunostintat si serviciul de probatiune de pe lânga instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza în prima instanta.
Art. 245. Conditii speciale de executare a retinerii si arestarii preventive dispuse fata de minori
(1) Minorilor retinuti sau arestati preventiv li se asigura un regim special de detentie, în raport cu particularitatile vârstei, astfel încât masurile preventive luate fata de acestia sa nu prejudicieze dezvoltarea lor fizica, psihica sau morala.
(2) Minorii retinuti sau arestati preventiv executa masura preventiva separat de majori, în locuri de detinere anume destinate acestora.

CAPITOLUL II
Aplicarea provizorie a masurilor de siguranta cu caracter medical
SECTIUNEA 1
Obligarea provizorie la tratament medical
Art. 246. Conditiile de aplicare si continutul masurii
(1) Judecatorul de drepturi si libertati pe durata urmaririi penale, judecatorul de camera preliminara în cursul procedurii de camera preliminara sau instanta în cursul judecatii poate dispune obligarea provizorie la tratament medical a suspectului sau inculpatului, daca se afla în situatia prevazuta de art. 109 alin. (1) din Codul penal.
(2) Masura prevazuta în alin. (1) consta în obligarea suspectului sau inculpatului sa urmeze în mod regulat tratamentul medical prescris de un medic de specialitate, pâna la însanatosire sau pâna la obtinerea unei ameliorari care sa înlature starea de pericol.
(3) Judecatorul de drepturi si libertati si judecatorul de camera preliminara se pronunta asupra masurii prevazute în alin. (1) în camera de consiliu, prin încheiere motivata. Instanta se pronunta asupra masurii prin încheiere motivata.
Art.247. Procedura de aplicare si de ridicare a masurii
(1) În cursul urmaririi penale sau al procedurii de camera preliminara, daca apreciaza ca sunt întrunite conditiile prevazute de lege, procurorul înainteaza judecatorului de drepturi si libertati sau judecatorului de camera preliminara de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza în prima instanta o propunere motivata de luare fata de inculpat a masurii obligarii provizorii la tratament medical.
(2) Propunerea prevazuta în alin. (1) va fi însotita de actele medicale sau de expertiza medico-legala din care sa rezulte necesitatea aplicarii masurii obligarii la tratament medical.
(3) Judecatorul sesizat conform alin.(1) fixeaza termen de solutionare a propunerii în cel mult 5 zile de la data înregistrarii acesteia si dispune citarea suspectului sau inculpatului.
(4) Solutionarea propunerii se face numai dupa ascultarea suspectului sau inculpatului, si în prezenta unui avocat, ales sau numit din oficiu. Propunerea se solutioneaza si în lipsa suspectului sau inculpatului atunci când acesta nu se prezinta, desi a fost legal citat, dar numai în prezenta avocatului, ales sau numit din oficiu, caruia i se da cuvântul pentru a pune concluzii.
(5) Participarea procurorului este obligatorie.
(6) Suspectul sau inculpatul are dreptul ca la solutionarea propunerii de luare a masurii obligarii provizorii la tratament medical sa fie asistat si de catre un medic desemnat de acesta, care poate prezenta concluzii judecatorului de drepturi si libertati. Suspectul sau inculpatul are dreptul sa fie asistat de medicul specialist desemnat de acesta si la alcatuirea planului terapeutic.
(7) Judecatorul se pronunta asupra propunerii printr-o încheiere care nu poate fi contestata.
(8) Daca admite propunerea, judecatorul dispune obligarea provizorie la tratament medical a suspectului sau inculpatului.
(9) În cazul când dupa dispunerea masurii s-a produs însanatosirea suspectului sau inculpatului sau a intervenit o ameliorare a starii sale de sanatate care înlatura starea de pericol pentru siguranta publica, judecatorul de drepturi si libertati sau judecatorul de camera preliminara care a luat masura dispune, la sesizarea procurorului ori a medicului de specialitate sau la cererea suspectului sau inculpatului, ridicarea masurii luate. Dispozitiile alin. (2) - (7) se aplica în mod corespunzator.
(10) Daca dupa dispunerea masurii s-a dispus sesizarea instantei prin rechizitoriu, ridicarea acesteia, potrivit alin. (9), se dispune de catre judecatorul de camera preliminara sau, dupa caz, de catre instanta de judecata în fata careia se afla cauza.
(11) În cursul judecatii în prima instanta si în apel, la propunerea procurorului ori din oficiu, inculpatul poate fi obligat provizoriu la tratament medical de catre instanta de judecata în fata careia se afla cauza, care solicita concluziile unui medic de specialitate desemnat de aceasta sau efectuarea unei expertize medico-legale. Dispozitiile alin. (4) - (9) se aplica în mod corespunzator.
(12) Daca suspectul sau inculpatul încalca cu rea-credinta masura obligarii provizorii la tratament medical, judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara sau instanta care a luat masura ori în fata careia se afla cauza dispune, la sesizarea procurorului sau a medicului de specialitate ori din oficiu, internarea medicala provizorie a suspectului sau inculpatului, în conditiile prevazute în art. 248.
SECTIUNEA a 2-a
Internarea medicala provizorie
Art.248. Conditiile de aplicare si continutul masurii
(1) Judecatorul de drepturi si libertati, în cursul urmaririi penale, judecatorul de camera preliminara, pe durata procedurii de camera preliminara sau instanta, în cursul judecatii, poate dispune internarea medicala provizorie a suspectului sau inculpatului care este bolnav mintal ori consumator cronic de substante psihoactive, daca luarea masurii este necesara pentru înlaturarea unui pericol concret si actual pentru siguranta publica.
(2) Masura prevazuta în alin.(1) consta în internarea medicala nevoluntara a suspectului sau inculpatului într-o unitate specializata de asistenta medicala, pâna la însanatosire sau pâna la obtinerea unei ameliorari care sa înlature starea de pericol.
(3) Dispozitiile art.246 alin.(3) se aplica în mod corespunzator.
Art.249. Procedura de aplicare si de ridicare a masurii
(1) În cursul urmaririi penale sau al procedurii de camera preliminara, daca apreciaza ca sunt întrunite conditiile prevazute de lege, procurorul înainteaza judecatorului de drepturi si libertati sau judecatorului de camera preliminara de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza în prima instanta o propunere motivata de luare fata de suspect sau inculpat a masurii internarii medicale provizorii.
(2) Propunerea prevazuta în alin.(1) va fi însotita de expertiza medico – legala psihiatrica.
(3) Judecatorul sesizat conform alin.(1) fixeaza de îndata termen de solutionare a propunerii si dispune aducerea cu mandat a suspectului sau a inculpatului.
(4) Solutionarea propunerii se face numai dupa ascultarea inculpatului, daca starea sa de sanatate o permite, în prezenta unui avocat, ales sau numit din oficiu. Când inculpatul se afla deja internat într-o unitate de asistenta medicala si deplasarea sa nu este posibila, judecatorul de drepturi si libertati procedeaza la ascultarea acestuia, în prezenta avocatului, în locul unde se afla.
(5) Participarea procurorului este obligatorie.
(6) Suspectul sau inculpatul are dreptul ca la solutionarea propunerii de luare a masurii internarii medicale sau la alcatuirea concreta a planului terapeutic sa fie asistat si de catre un medic desemnat de acesta, ale carui concluzii sunt înaintate judecatorului de drepturi si libertati.
(7) Judecatorul se pronunta de îndata asupra propunerii, printr-o încheiere care nu poate fi contestata.
(8) Daca admite propunerea, judecatorul dispune internarea medicala provizorie a suspectului sau inculpatului si ia masuri pentru aducerea la îndeplinire a acesteia.
(9) Daca judecatorul dispune internarea medicala provizorie, se iau si masurile prevazute în art. 229.
(10) Daca dupa dispunerea masurii s-a produs însanatosirea suspectului sau inculpatului sau a intervenit o ameliorare a starii sale psiho-fizice care înlatura starea de pericol pentru siguranta publica, judecatorul de drepturi si libertati sau judecatorul de camera preliminara care a luat masura dispune prin încheiere, la sesizarea procurorului ori a medicului curant sau la cererea suspectului sau inculpatului efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice în vederea ridicarii masurii aplicate.
(11) Daca dupa dispunerea masurii a fost sesizata instanta prin rechizitoriu, ridicarea acesteia, potrivit alin. (10), se dispune de catre judecatorul de camera preliminara sau, dupa caz, de catre instanta de judecata în fata careia se afla cauza.
(12) În cursul judecatii în prima instanta si în apel, fata de inculpat se poate dispune internarea medicala provizorie, la propunerea procurorului ori din oficiu, de catre instanta în fata careia se afla cauza, pe baza expertizei medico-legale psihiatrice. Dispozitiile alin. (4) – (10) se aplica în mod corespunzator.

CAPITOLUL III
Masurile asiguratorii, restituirea lucrurilor si restabilirea situatiei anterioare savârsirii infractiunii
Art.250. Conditiile generale de luare a masurilor asiguratorii
(1) Procurorul, în cursul urmaririi penale, judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata, din oficiu sau la cererea procurorului, în procedura de camera preliminara ori în cursul judecatii, poate lua masuri asiguratorii, prin ordonanta sau, dupa caz, prin încheiere motivata, atunci când exista o suspiciune rezonabila cu privire la existenta unui pericol concret de ascundere, distrugere, înstrainare sau sustragere de la urmarire a bunurilor care pot face obiectul confiscarii speciale ori care pot servi la garantarea executarii pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a repararii pagubei produse prin infractiune.
(2) Masurile asiguratorii constau în indisponibilizarea unor bunuri mobile sau imobile, prin instituirea unui sechestru asupra acestora.
(3) Masurile asiguratorii în vederea confiscarii speciale si pentru garantarea executarii pedepsei amenzii se pot lua numai asupra bunurilor suspectului sau inculpatului.
(4) Masurile asiguratorii în vederea repararii pagubei produse prin infractiune si pentru garantarea executarii cheltuielilor judiciare se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului si ale persoanei responsabile civilmente, pâna la concurenta valorii probabile a acestora.
(5) Masurile asiguratorii prevazute în alin.(4) se pot lua, în cursul urmaririi penale, al procedurii de camera preliminara si al judecatii, si la cererea partii civile. Masurile asiguratorii luate din oficiu de catre organele judiciare prevazute în alin.(1) pot folosi si partii civile.
(6) Luarea masurilor asiguratorii este obligatorie:
a) în cazul în care persoana vatamata este o persoana lipsita de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restrânsa ori o institutie publica;
b) în cazurile expres prevazute de lege.
(7) Nu pot fi sechestrate bunuri care apartin unei autoritati sau institutii publice sau unei alte persoane de drept public, precum si cele exceptate de lege.
(8) Luarea unei masuri asiguratorii suspenda orice procedura ce are ca obiect înstrainarea, partajul sau revendicarea bunurilor sechestrate, pâna la dispunerea de catre procuror a unei solutii de netrimitere în judecata sau pronuntarea unei hotarâri definitive de catre instanta.
Art.251. Contestarea masurilor asiguratorii
(1) Împotriva masurii asiguratorii luate de procuror sau a modului de aducere la îndeplinire a acesteia, suspectul sau inculpatul, partea responsabila civilmente sau orice alta persoana interesata poate face plângere, în termen de 3 zile de la data comunicarii ordonantei de luare a masurii sau de la data aducerii la îndeplinire a acesteia, la judecatorul de drepturi si libertati de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza în fond.
(2) Plângerea nu este suspensiva de executare.
(3) Procurorul înainteaza judecatorului de drepturi si libertati dosarul cauzei, în termen de 24 de ore de la solicitarea dosarului de catre acesta.
(4) Solutionarea plângerii se face în sedinta publica,, prin încheiere motivata, cu citarea partilor. Participarea procurorului este obligatorie.
(5) Încheierea prin care judecatorul de drepturi si libertati solutioneaza plângerea împotriva masurii asiguratorii nu este supusa niciunei cai de atac.
(6) Dosarul cauzei se restituie procurorului în termen de 48 de ore de la solutionarea plângerii.
(7) Împotriva modului de aducere la îndeplinire a masurii asiguratorii luate de catre judecatorul de camera preliminara ori de catre instanta de judecata, procurorul, inculpatul, partea responsabila civilmente sau orice alta persoana interesata poate face plângere la acest judecator ori la aceasta instanta, în termen de 3 zile de la data punerii în executare a masurii.
(8) Plângerea nu este suspensiva de executare si se solutioneaza, în sedinta publica, prin încheiere motivata, cu citarea partilor, în termen de 5 zile de la înregistrarea acesteia. Participarea procurorului este obligatorie. Dispozitiile alin. (5) se aplica în mod corespunzator.
(9) Dupa rezolvarea definitiva a cauzei, daca nu s-a contestat modul de aducere la îndeplinire a masurii asiguratorii, se poate face contestatie potrivit legii civile.
(10) Întocmirea minutei este obligatorie.
Art.252. Organele care aduc la îndeplinire masurile asiguratorii
(1) Ordonanta de luare a masurii asiguratorii se aduce la îndeplinire de catre organele de cercetare penala.
(2) Masurile asiguratorii dispuse de catre procuror pot fi aduse la îndeplinire si prin organele proprii de executare ale persoanei pagubite, în cazul în care aceasta este o autoritate publica, institutie publica sau o persoana de drept public.
(3) Încheierea prin care judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata dispune luarea masurii asiguratorii se aduce la îndeplinire printr-un executor judecatoresc.
Art.253. Procedura sechestrului
(1) Organul care procedeaza la aplicarea sechestrului este obligat sa identifice si sa evalueze bunurile sechestrate, putând recurge în caz de necesitate si la experti.
(2) Bunurile perisabile, obiectele din metale sau pietre pretioase, mijloacele de plata straine, titlurile de valoare interne, obiectele de arta si de muzeu, colectiile de valoare, precum si sumele de bani care fac obiectul sechestrului, vor fi ridicate în mod obligatoriu.
(3) Bunurile perisabile se predau unitatilor comerciale cu capital majoritar de stat, potrivit profilului activitatii, care sunt obligate sa le primeasca si sa le valorifice de îndata.
(4) Metalele sau pietrele pretioase ori obiectele confectionate cu acestea si mijloacele de plata straine se depun la cea mai apropiata institutie bancara competenta.
(5) Titlurile de valoare interne, obiectele de arta sau de muzeu si colectiile de valoare se predau spre pastrare institutiilor de specialitate.
(6) Obiectele prevazute în alin.(4) si (5) se predau în termen de 48 de ore de la ridicare. Daca obiectele sunt strict necesare urmaririi penale, procedurii de camera preliminara sau judecatii, depunerea se face ulterior, dar nu mai târziu de 48 de ore de la pronuntarea în cauza a unei solutii definitive.
(7) Obiectele sechestrate se pastreaza pâna la ridicarea sechestrului.
(8) Sumele de bani rezultate din valorificarea facuta potrivit alin.(3), precum si sumele de bani ridicate potrivit alin.(2) se consemneaza, dupa caz, pe numele inculpatului sau al persoanei responsabile civilmente, la dispozitia organului judiciar care a dispus instituirea sechestrului, caruia i se preda recipisa de consemnare a sumei, în termen de cel mult 3 zile de la ridicarea banilor ori de la valorificarea bunurilor.
(9) Celelalte bunuri mobile sechestrate sunt puse sub sigiliu sau ridicate, putându-se numi un custode.
Art.254. Procesul-verbal de sechestru si inscriptia ipotecara
(1) Organul care aplica sechestrul încheie un proces-verbal despre toate actele efectuate potrivit art.253, descriind în amanunt bunurile sechestrate, cu indicarea valorii lor. În procesul-verbal se arata si bunurile exceptate de lege de la urmarire, potrivit dispozitiilor art.250 alin.(7), gasite la persoana careia i s-a aplicat sechestru. De asemenea, se consemneaza obiectiile inculpatului sau ale partii responsabile civilmente, precum si cele ale altor persoane interesate.
(2) Un exemplar de pe procesul-verbal prevazut în alin.(1) se lasa persoanei asupra bunurilor careia s-a aplicat sechestrul iar, în lipsa acesteia, celor cu care locuieste, administratorului, portarului sau celui care în mod obisnuit îl înlocuieste ori unui vecin. În cazul când o parte din bunuri sau totalitatea lor au fost predate unui custode, se lasa acestuia o copie de pe procesul-verbal. Un exemplar se înainteaza si organului judiciar care a dispus luarea masurii asiguratorii, în termen de 24 de ore de la încheierea procesului-verbal.
(3) Pentru bunurile imobile sechestrate, procurorul, judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata care a dispus instituirea sechestrului cere organului competent luarea inscriptiei ipotecare asupra bunurilor sechestrate, anexând copie de pe ordonanta sau încheierea prin care s-a dispus sechestrul si un exemplar al procesului-verbal de sechestru.
Art.255. Poprirea
(1) Sumele de bani datorate cu orice titlu inculpatului sau partii responsabile civilmente de catre o a treia persoana ori de catre cel pagubit sunt poprite în mâinile acestora, în limitele prevazute de lege, de la data primirii ordonantei sau încheierii prin care se înfiinteaza sechestrul.
(2) Sumele de bani prevazute în alin.(1) vor fi consemnate de catre debitori, dupa caz, la dispozitia organului judiciar care a dispus poprirea sau a organului de executare, în termen de 5 zile de la scadenta, recipisele urmând a fi predate procurorului, judecatorului de camera preliminara ori instantei de judecata în 24 de ore de la consemnare.
Art.256. Restituirea lucrurilor
(1) Daca procurorul sau judecatorul de drepturi si libertati în cursul urmaririi penale, judecatorul de camera preliminara sau instanta de judecata, în procedura de camera preliminara ori în cursul judecatii, constata, la cerere sau din oficiu, ca lucrurile ridicate de la suspect ori inculpat sau de la orice persoana care le-a primit spre a le pastra sunt proprietatea persoanei vatamate ori au fost luate pe nedrept din posesia sau detinerea acesteia, dispune restituirea acestor lucruri catre persoana vatamata.
(2) Orice alta persoana care pretinde un drept asupra lucrurilor ridicate poate cere stabilirea acestui drept si restituirea. Dispozitiile art.251 se aplica în mod corespunzator.
(3) Restituirea lucrurilor ridicate are loc numai daca prin aceasta nu sunt îngreunate stabilirea situatiei de fapt si justa solutionare a cauzei si cu obligatia pentru cel caruia îi sunt restituite sa le pastreze pâna la ramânerea definitiva a oricarei solutii pronuntate în procesul penal.
Art.257. Restabilirea situatiei anterioare
Instanta de judecata, în cursul judecatii, poate lua masuri de restabilire a situatiei anterioare savârsirii infractiunii, când schimbarea acelei situatii a rezultat în mod vadit din comiterea infractiunii, iar restabilirea este posibila.

Codul de procedura penala comentat - Art. 385. Recursul. Art. 386-414. Caile extraordinare de atac - Nicolae Volonciu, Adina Vlasceanu - Editura Hamangiu

Codul de procedura penala comentat - Art. 415-464. Executarea hotarârilor penale - Nicolae Volonciu, Raluca Morosanu - Editura Hamangiu

Codul de procedura penala comentat - Art. 62-135. Probele si mijloacele de proba - Nicolae Volonciu, Alina Barbu - Editura Hamangiu

Codul de procedura penala – texte, jurisprudenta, hotarâri C.E.D.O. ed.a 2-a - George Antoniu, Adina Vlasceanu, Alina Barbu - Editura Hamangiu

Cooperarea judiciara internationala si europeana in materie penala - Florin Razvan Radu - Editura Wolters Kluwer

Cooperarea juidiciara internationala în materie penala - Mrejeru Bogdan, Mrejeru Theodor - Editura Universitara

Drept procesual penal - Camelia Serban Morareanu - Editura Hamangiu

Drept procesual penal - 2008 - Anca-Lelia Lorincz - Editura Universul Juridic

Drept procesual penal - Teste grila pentru examenul de licenta, de admitere în magistratura - Nicoleta Cristus, Carmen Damian - Editura Hamangiu

Drept procesual penal. Editia a II-a - Jidovu Nicu - Editura C.H. Beck

Drept procesual penal. Partea generala. Editia a II-a - Crisu Anastasiu - Editura C.H. Beck

Judecata în prima instanta în procesul penal - Magdalena Iordache - Editura Hamangiu

Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor si a masurilor dispuse de organele judiciare in cursul procesului penal - Petrache Zidaru - Editura Hamangiu

Masurile preventive în procesul penal român - Gheorghe Radu - Editura Hamangiu

Modificarile Codului de procedura penala. Legea nr. 356/2006. O.U.G. Nr. 60/2006. Comentarii si explicatii - Alexandru Vasiliu - Editura Hamangiu

Plângerea împotriva solutiilor procurorului de netrimitere în judecata - Magdalena Iordache, Gabriela Alexandroiu - Editura Hamangiu

Solutiile la judecata în apel în procesul penal - Mihaela Laura Pamfil - Editura Hamangiu

Suspendarea executarii pedepsei ca forma a probatiunii in dreptul penal roman - prefata de Costica Bulai - Cristian Mitrache - Editura Universul Juridic

Teoria si practica recursului penal - Grigore Gr. Theodoru - Editura Hamangiu

Tratat de Drept procesual penal - ed. a 2-a - Grigore Gr. Theodoru - Editura Hamangiu

Tratat de procedura penala. Partea generala - Ion Neagu - Editura Universul Juridic

Tratat de procedura penala. Partea generala. Volumul I. - Mateut Gheorghita - Editura C.H. Beck