TITLUL I
URMARIREA PENALA

CAPITOLUL I
Dispozitii generale
Art. 285. Obiectul urmaririi penale
(1) Urmarirea penala are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existenta infractiunilor, la identificarea persoanelor care au savârsit o infractiune si la stabilirea raspunderii penale a acestora, pentru a se constata daca este sau nu cazul sa se dispuna trimiterea în judecata.
(2) Procedura din cursul urmaririi penale este nepublica si necontradictorie.

Art. 286. Actele organului de urmarire penala
(1) Procurorul dispune asupra actelor sau masurilor procesuale si solutioneaza cauza prin ordonanta, daca legea nu prevede altfel.
(2) Ordonanta trebuie sa cuprinda:
a) denumirea parchetului si data emiterii;
b) numele, prenumele si calitatea celui care o întocmeste;
c) fapta care face obiectul urmaririi penale, încadrarea juridica a acesteia si, dupa caz, datele privitoare la persoana suspectului sau inculpatului;
d) obiectul actului sau masurii procesuale ori, dupa caz, tipul solutiei, precum si motivele de fapt si de drept ale acestora;
e) date referitoare la masurile asiguratorii, masurile de siguranta cu caracter medical si masurile preventive luate în cursul urmaririi;
f) alte mentiuni prevazute de lege;
g) semnatura celui care a întocmit-o.
(3) Procurorul confirma un act sau o masura procesuala prin înscrierea acestei mentiuni si a temeiului de drept pe actul în cauza.
(4) Organele de cercetare penala dispun asupra masurilor procesuale numai în conditiile si în forma prevazute de lege. În cursul urmaririi penale formuleaza propuneri prin referat, care va cuprinde în mod corespunzator datele mentionate la alin. (2), precum si dupa caz, mentiuni privind cheltuielile judiciare.

Art. 287. Pastrarea unor acte de urmarire penala
(1) Când legea prevede ca un act sau o masura procesuala trebuie sa fie încuviintata, autorizata sau confirmata, un exemplar al actului ramâne la procuror.
(2) În cazurile în care procurorul sesizeaza judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara ori alte autoritati prevazute de lege, în vederea solutionarii propunerilor ori cererilor formulate în cursul urmaririi penale, va înainta copii numerotate si certificate de pe actele dosarului ori numai de pe cele care au legatura cu cererea sau propunerea formulata. Originalul actelor se pastreaza la organul de cercetare penala, în vederea continuarii urmaririi penale.

CAPITOLUL II
Sesizarea organelor de urmarire penala
SECTIUNEA 1
Reglementari generale
Art. 288. Modurile de sesizare
(1) Organul de urmarire penala este sesizat prin plângere sau denunt, prin actele încheiate de alte organe de constatare prevazute de lege ori se sesizeaza din oficiu.
(2) Când potrivit legii, punerea în miscare a actiunii penale se face numai la plângerea prealabila a persoanei vatamate, la sesizarea formulata de persoana prevazuta de lege, la cererea de urmarire penala a autoritatii competente ori cu autorizarea organului prevazut de lege, urmarirea penala nu poate începe în lipsa acestora.
Art. 289. Plângerea
(1) Plângerea este încunostintarea facuta de o persoana fizica sau juridica, referitoare la o vatamare ce i s-a cauzat prin infractiune.
(2) Plângerea trebuie sa cuprinda: numele, prenumele, calitatea si domiciliul petitionarului, descrierea faptei care formeaza obiectul plângerii, precum si indicarea faptuitorului si a mijloacelor de proba, daca sunt cunoscute.
(3) Plângerea se poate face personal sau prin mandatar. Mandatul trebuie sa fie special, iar procura ramâne atasata plângerii.
(4) Daca este facuta în scris, plângerea trebuie semnata de persoana vatamata sau de mandatar.
(5) Plângerea în forma electronica îndeplineste conditiile de forma numai daca este certificata prin semnatura electronica, în conformitate cu prevederile legale.
(6) Plângerea formulata oral se consemneaza într-un proces-verbal de catre organul care o primeste.
(7) Plângerea se poate face si de catre unul dintre soti pentru celalalt sot, sau de catre copilul major pentru parinti. Persoana vatamata poate sa declare ca nu-si însuseste plângerea.
(8) Pentru persoana lipsita de capacitatea de exercitiu, plângerea se face de reprezentantul sau legal. Persoana cu capacitate de exercitiu restrânsa poate face plângere cu încuviintarea persoanelor prevazute de legea civila.
(9) Plângerea gresit îndreptata la organul de urmarire penala sau la instanta de judecata se trimite organului competent.
Art. 290. Denuntul
(1) Denuntul este încunostintarea facuta de catre o persoana fizica sau juridica despre savârsirea unei infractiuni.
(2) Denuntul se poate face numai personal, dispozitiile art. 289 alin. (2), (4) -(6) aplicându-se în mod corespunzator.
Art. 291. Sesizari facute de persoane cu functii de conducere si de alte persoane
Orice persoana cu functie de conducere într-o unitate publica sau cu atributii de control, care a luat cunostinta de savârsirea în acea unitate a unei infractiuni pentru care actiunea penala se pune în miscare din oficiu, este obligata sa sesizeze de îndata organul de urmarire penala si sa ia masuri sa nu dispara urmele infractiunii, corpurile delicte si orice alte mijloace de proba.
Art. 292 Examinarea sesizarii
(1) La primirea sesizarii organul de cercetare penala procedeaza la verificarea competentei sale, iar în cazul prevazut de art.47 alin. (2) ìnainteaza procurorului cauza împreuna cu propunerea de trimitere a sesizarii organului competent.
(2) În situatia în care actul de sesizare nu îndeplineste conditiile de forma prevazute de lege ori descrierea faptei în actul de sesizare este incompleta sau neclara organele de urmarire penala îl cheama pe autorul sesizarii si îi solicita sa completeze actul de sesizare.
(3) Daca sesizarea nu îndeplineste conditiile prevazute de lege, nu a fost completata potrivit alin. (2) sau daca din cuprinsul acesteia rezulta vreunul din cazurile de împiedicare a exercitarii actiunii penale prevazute în art.15 alin.(1) organul de urmarire penala înainteaza procurorului actele împreuna cu propunerea de clasare.
Art. 293. Sesizarea din oficiu si constatarea infractiunii flagrante
(1) În cazul în care afla ca s-a savârsit o infractiune si nu exista plângere, denunt care sa îndeplineasca conditiile prevazute de lege si nu sunt încheiate acte de catre alte organe de constatare prevazute de lege, organul de urmarire penala se sesizeaza din oficiu si încheie un proces-verbal în acest sens.
(2) În cazul infractiunii flagrante organele de ordine publica si siguranta nationala înainteaza de îndata procurorului procesul-verbal cu privire la toate activitatile desfasurate.
(3) Plângerile si cererile prezentate în scris, corpul delict precum si obiectele si înscrisurile ridicate cu ocazia constatarii infractiunii sunt puse la dispozitia procurorului.
(4) Este flagranta infractiunea descoperita în momentul savârsirii sau imediat dupa savârsire.
(5) Este de asemenea considerata flagranta si infractiunea al carei faptuitor, imediat dupa savârsire, este urmarit de organele de ordine publica si de siguranta nationala, de persoana vatamata, de martorii oculari sau de strigatul public, ori este gasit în posesia unor obiecte sau prezinta urme care justifica suspiciunea rezonabila ca ar fi savârsit infractiunea.

SECTIUNEA a 2 a
Plângerea prealabila
Art. 294. Plângerea prealabila
(1) Punerea în miscare a actiunii penale se face numai la plângerea prealabila a persoanei vatamate, în cazul infractiunilor pentru care legea prevede ca este necesara o astfel de plângere.
(2) Plângerea prealabila se adreseaza organului de cercetare penala sau procurorului, potrivit legii.
(3) Dispozitiile art.289 alin.(1) - (6) si (8) se aplica în mod corespunzator.
Art. 295. Termenul de introducere a plângerii prealabile
(1) Plângerea prealabila trebuie sa fie introdusa în termen de 2 luni din ziua în care persoana vatamata a aflat despre savârsirea faptei si a stiut cine este faptuitorul.
(2) Când persoana vatamata este un minor sau un incapabil, termenul de 2 luni curge de la data când persoana îndreptatita a reclama a stiut cine este faptuitorul. În cazul în care plângerea prealabila este formulata împotriva reprezentantului legal al acestora, termenul mentionat curge de la data numirii unui alt reprezentant legal.
(3) În cazul infractiunilor continue sau continuate, termenul de 2 luni curge de la data la care persoana vatamata sau persoana îndreptatita a reclama a stiut cine este faptuitorul.
(4) Plângerea prealabila gresit îndreptata se considera valabila, daca a fost introdusa în termen la organul judiciar necompetent.
(5) Plângerea prealabila gresit îndreptata la organul de urmarire penala sau la instanta de judecata se trimite organului competent.

Art. 296. Obligatiile organului de urmarire penala în procedura plângerii prealabile
(1) La primirea plângerii prealabile organul de cercetare penala verifica daca aceasta îndeplineste conditiile de forma si daca a fost depusa în termenul prevazut de lege. În cazul în care constata ca este tardiva, înainteaza procurorului actele încheiate împreuna cu propunerea de clasare.
(2) Daca într-o cauza în care s-au facut acte de urmarire penala se constata ca este necesara plângerea prealabila, organul de urmarire penala cheama persoana vatamata si o întreaba daca întelege sa faca plângere. În caz afirmativ, organul de urmarire penala continua cercetarea. În caz contrar, înainteaza procurorului actele încheiate si propunerea de clasare.
Art. 297. Procedura în cazul infractiunii flagrante
(1) În caz de infractiune flagranta, organul de cercetare penala este obligat sa constate savârsirea acesteia, chiar în lipsa plângerii prealabile.
(2) Dupa constatarea infractiunii flagrante, organul de urmarire penala cheama persoana vatamata si, daca aceasta declara ca face plângere prealabila, continua urmarirea penala. În caz contrar, organul de cercetare penala înainteaza procurorului actele încheiate si propunerea de clasare.

CAPITOLUL III
Conducerea si supravegherea activitatii organelor de cercetare penala de catre procuror
Art. 298. Obiectul supravegherii
(1) Procurorul supravegheaza activitatea organelor de cercetare penala, astfel ca orice infractiune sa fie descoperita, orice persoana care a savârsit o infractiune sa fie trasa la raspundere penala.

(2) De asemenea, procurorul exercita supravegherea activitatii organelor de cercetare penala astfel ca nici un suspect sau inculpat sa nu fie retinut decât în cazurile si în conditiile prevazute de lege.
Art. 299. Modalitati de exercitare a supravegherii
(1) Procurorul, în exercitarea atributiei de a conduce si supraveghea activitatea organelor de cercetare penala, vegheaza ca actele de urmarire penala sa fie efectuate cu respectarea dispozitiilor legale.
(2) Organele de cercetare penala sunt obligate dupa sesizare sa-l informeze pe procuror despre activitatile pe care le efectueaza sau urmeaza sa le efectueze.
(3) În exercitarea atributiei de a conduce activitatea de urmarire penala, procurorul ia masurile necesare sau da dispozitii organelor de cercetare penala care iau aceste masuri. Procurorul poate sa asiste la efectuarea oricarui act de cercetare penala sau sa-l efectueze personal.
(4) În exercitarea atributiei de supraveghere a activitatii de urmarire penala, procurorul poate sa ceara spre verificare orice dosar de la organul de cercetare penala, care este obligat sa-l trimita de îndata, cu toate actele, materialele si datele privitoare la fapta care formeaza obiectul cercetarii. Procurorul poate retine orice cauza în vederea efectuarii urmaririi penale.
Art. 300. Trimiterea la organul competent
(1) Când procurorul constata ca urmarirea penala nu se efectueaza de organul de cercetare penala prevazut de lege, ia masuri ca urmarirea sa fie facuta de organul competent procedând potrivit art.62.
(2) În cazul prevazut în alin.(1), actele sau masurile procesuale legal efectuate ramân valabile.
(3) Când procurorul constata ca exista vreunul din cazurile prevazute la art.42, dispune reunirea cauzelor, trimitând ulterior cauza organului competent.
Art. 301. Trecerea cauzei de la un organ de cercetare penala la altul
(1) Procurorul poate sa dispuna, în caz de necesitate, ca într-o cauza urmarirea penala sa fie efectuata de un alt organ de cercetare decât cel sesizat.
(2) Preluarea unei cauze de catre un organ de cercetare penala ierarhic superior se dispune de procurorul de la parchetul care exercita supravegherea acestuia, pe baza propunerii motivate a organului de cercetare penala care preia cauza si dupa încunostintarea procurorului care exercita supravegherea acesteia.

Art. 302. Dispozitiile date de procuror
(1) Procurorul este organul competent care poate sa dispuna cu privire la efectuarea oricarui act de urmarire penala de organele de cercetare penala ale politiei judiciare sau de organele de cercetare penala speciale, dupa caz.
(2) Dispozitiile date de procuror în legatura cu efectuarea actelor de cercetare penala sunt obligatorii si prioritare pentru organul de cercetare precum si pentru alte organe ce au atributii prevazute de lege în constatarea infractiunilor. Organele ierarhic superioare ale politiei judiciare sau ale organelor de cercetare penala speciale nu pot da îndrumari sau dispozitii privind cercetarea penala.
(3) În cazul neîndeplinirii sau al îndeplinirii în mod defectuos, de catre organul de cercetare penala, a dispozitiilor date de procuror, acesta poate sesiza conducatorul organului de cercetare penala, care are obligatia ca în termen de 3 zile de la sesizare sa comunice procurorului masurile dispuse, sau poate aplica sanctiunea amenzii judiciare pentru abaterile judiciare prevazute de art. 283 alin.(1) lit. a) sau, dupa caz, alin.(4) lit. j) ori poate solicita retragerea avizului prevazut la art. 54 alin. (4) si (5).
Art. 303. Infirmarea actelor procesuale sau procedurale
(1) Când procurorul constata ca un act sau o masura procesuala a organului de cercetare penala nu este data cu respectarea dispozitiilor legale sau este vadit neîntemeiata, o infirma motivat, din oficiu sau la plângerea persoanei interesate.
(2) Dispozitiile alin. (1) se aplica si în cazul verificarii efectuate de catre procurorul ierarhic superior cu privire la actele procurorului ierarhic inferior.
CAPITOLUL IV
Efectuarea urmaririi penale
SECTIUNEA 1
Desfasurarea urmaririi penale
Art. 304. Începerea urmaririi penale
(1) Când actul de sesizare îndeplineste conditiile prevazute de lege si se constata ca nu exista vreunul din cazurile care împiedica exercitarea actiunii penale prevazute la art.15 alin.(1), organul de urmarire penala dispune începerea urmaririi penale cu privire la fapta.
(2) Începerea urmaririi penale se dispune prin ordonanta care cuprinde, în mod corespunzator, mentiunile prevazute de art.286 alin.(2) lit. a) - c) si g).
(3) Organul de cercetare penala care a început urmarirea penala are obligatia de a-l informa de îndata de procuror cu privire la masura dispusa.

Art. 305. Obligatiile organelor de urmarire penala

(1) Pentru realizarea obiectului urmaririi penale organele de cercetare penala au obligatia, ca dupa sesizare, sa caute si sa strânga datele ori informatiile necesare cu privire la existenta infractiunii si identificarea persoanelor care au savârsit infractiuni, sa ia masuri pentru limitarea consecintelor acestora, sa obtina si sa administreze probele cu respectarea prevederilor art.98 si 99.
(2) Dupa începerea urmaririi penale organul de cercetare penala strânge si administreaza probele, atât în favoarea cât si în defavoarea suspectului ori inculpatului.
(3) Procurorul se pronunta, prin ordonanta motivata, în conditiile art.98 alin. (3) si (4), asupra cererilor de administrare a probelor, în limita competentei sale.
(4) Când organul de cercetare penala apreciaza ca este necesara administrarea unor mijloace de proba sau folosirea unor tehnici speciale de investigare care pot fi autorizate ori dispuse, în faza de urmarire penala, numai de procuror sau, dupa caz, de judecatorul de drepturi si libertati, formuleaza propuneri motivate, care trebuie sa cuprinda datele si informatiile care sunt obligatorii în cadrul acelei proceduri. Referatul este trimis procurorului împreuna cu dosarul cauzei.

Art. 306. Aducerea la cunostinta a calitatii de suspect

Când din datele si probele existente în cauza rezulta suspiciunea rezonabila privind savârsirea faptei prevazute de legea penala de catre o persoana determinata, organele de urmarire penala sunt obligate sa îi aduca la cunostinta calitatea de suspect si drepturile procesuale.

Art. 307. Procedura administrarii anticipate a probatoriului

(1) Atunci când exista riscul ca unele probe sa nu mai poata fi administrate în fata instantei, organul de cercetare penala, din oficiu ori la sesizarea unuia din subiectii procesuali, formuleaza o cerere motivata pentru administrarea anticipata a probatoriului, pe care o transmite procurorului împreuna cu dosarul cauzei.
(2) Daca procurorul apreciaza ca cererea este întemeiata o trimite judecatorului de drepturi si libertati, împreuna cu dosarul cauzei.
(3) Solutionarea cererii se face în camera de consiliu, prin încheiere motivata, în termen de cel mult 3 zile de la înregistrarea acesteia, fara citarea partilor. Participarea procurorului este obligatorie.
(4) Prin încheierea de admitere a cererii se stabileste totodata, data si locul administrarii probei ori probelor solicitate, dispunându-se citarea partilor si subiectilor procesuali principali.
(5) Administrarea anticipata a probatoriului se efectueaza de judecatorul de drepturi si libertati. Participarea procurorului este obligatorie.
(6) Daca intervin împrejurari sau temeiuri noi, poate fi facuta o noua cerere pentru administrarea anticipata a probatoriului, cu aplicarea corespunzatoare a dispozitiilor alin. (1) – (4).
Art. 308. Aducerea cu mandat
(1) În cursul urmaririi penale, daca organul de cercetare penala considera ca sunt întrunite conditiile prevazute de lege pentru aducerea cu mandat a unei persoane, face propuneri în acest sens pe care le înainteaza procurorului.
(2) Daca procurorul, dupa ce examineaza dosarul cauzei, constata ca este cazul sa ia masura aducerii cu mandat a persoanei, procedeaza conform art. 266.

Art. 309. Punerea în miscare a actiunii penale

(1) Actiunea penala se pune în miscare, de procuror, în cursul cercetarii penale, de îndata ce se constata ca exista probe din care rezulta motive întemeiate de a crede ca o persoana a savârsit o infractiune si nu exista vreunul din cazurile de împiedicare prevazute de art.15 alin. (1).
(2) Punerea în miscare a actiunii penale este comunicata inculpatului de catre organul de cercetare penala, care îl cheama pentru a-l asculta, dispozitiile art. 106 aplicându-se în mod corespunzator.
(3) Atunci când considera necesar, procurorul poate proceda personal la audierea inculpatului si la comunicarea prevazute la alin.(2).
(4) Organul de urmarire penala continua urmarirea si fara a-l asculta pe inculpat, când acesta este disparut sau se sustrage de la cercetare.
Art. 310. Dispozitii privind luarea unor masuri fata de faptuitor, suspect sau inculpat
(1) În cazul infractiunii flagrante, orice persoana are dreptul sa prinda pe faptuitor.
(2) Daca faptuitorul a fost prins în conditiile alin. (1), persoana care l-a retinut trebuie sa-l predea de îndata, împreuna cu corpurile delicte precum si cu obiectele si înscrisurile ridicate, organelor de cercetare penala care întocmesc un proces-verbal.
(3) Organele de urmarire penala pot dispune retinerea suspectului. Dispozitiile art.208 se aplica în mod corespunzator.
(4) În cazul în care apreciaza ca sunt întrunite conditiile pentru luarea fata de inculpat a uneia din masurile preventive, prevazute la art.201 alin.(4) lit. b) - e) organul de cercetare penala face propuneri procurorului în acest sens, prezentând totodata dosarul cauzei.
(5) Când judecatorul de drepturi si libertati a dispus luarea uneia din masurile preventive, organul de cercetare penala are obligatia de a informa procurorul cu privire la schimbarea temeiurilor acesteia, la necesitatea prelungirii ori la intervenirea oricaror temeiuri noi de natura a modifica masurile luate, în termenele prevazute de lege.
(6) Cererile privind masurile preventive depuse la organul de cercetare penala vor fi transmise, de îndata, procurorului pentru a proceda conform legii.

Art. 311. Extinderea urmaririi penale sau schimbarea încadrarii juridice
(1) Organul de urmarire penala dispune prin ordonanta extinderea urmaririi penale atunci când se descopera fapte noi în sarcina suspectului sau inculpatului sau date cu privire la participarea si a unei alte persoane la savârsirea faptei pentru care s-a început urmarirea penala.
(2) Atunci când extinderea urmaririi penale se dispune de catre organul de cercetare penala aceasta este supusa confirmarii procurorului.
(3) Dispozitiile alin. (1) si (2) se aplica în mod corespunzator si în caz de schimbare a încadrarii juridice.

SECTIUNEA a 2-a
Suspendarea urmaririi penale
Art. 312. Cazuri de suspendare
(1) În cazul când se constata printr-o expertiza medico-legala ca suspectul sau inculpatul sufera de o boala grava, care îl împiedica sa ia parte la procesul penal, organul de cercetare penala înainteaza procurorului propunerile sale împreuna cu dosarul, pentru a dispune suspendarea urmaririi penale.
(2) Suspendarea urmaririi penale se dispune si în situatia în care exista un impediment legal temporar pentru punerea în miscare a actiunii penale fata de o persoana.
(3) Suspendarea urmaririi penale se dispune si pe perioada desfasurarii procedurii de mediere, potrivit legii.
Art. 313. Sarcina organului de urmarire în timpul suspendarii
(1) Dupa suspendarea urmaririi penale procurorul restituie dosarul cauzei organului de cercetare penala ori poate dispune preluarea sa.
(2) Ordonanta de suspendare a urmaririi penale se comunica partilor si subiectilor procesuali principali.
(3) În timpul cât urmarirea este suspendata, organul de cercetare penala continua sa efectueze toate actele a caror îndeplinire nu este împiedicata de situatia suspectului sau inculpatului, cu respectarea dreptului la aparare al partilor sau subiectilor procesuali. La reluarea urmaririi penale, actele efectuate în timpul suspendarii pot fi refacute, daca e posibil, la cererea suspectului sau inculpatului.
(4) Organul de cercetare penala este obligat sa verifice periodic, dar nu mai târziu de 3 luni de la data dispunerii suspendarii, daca mai subzista cauza care a determinat suspendarea urmaririi penale.

SECTIUNEA a 3-a
Clasarea si renuntarea la urmarire penala
Art. 314. Solutii de neurmarire si netrimitere în judecata
(1) Dupa examinarea sesizarii si când constata ca au fost strânse probele necesare potrivit dispozitiilor art. 285 procurorul, la propunerea organului de urmarire penala sau din oficiu, solutioneaza cauza prin:
a) clasare, când nu exercita actiunea penala ori, dupa caz, stinge actiunea penala exercitata, întrucât exista unul din cazurile prevazute de art. 15 alin. 1;
b) renuntare la urmarirea penala, când nu exista interes public în urmarirea penala a inculpatului.
(2) Procurorul întocmeste o singura ordonanta chiar daca lucrarile dosarului privesc mai multe fapte ori mai multi suspecti sau inculpati si chiar daca se dau acestora rezolvari diferite conform alin.(1).
(3) Împotriva solutiei de renuntare la urmarirea penala poate face plângere inculpatul cu privire la care se refera aceasta, persoana vatamata sau partea civila.
Sectiunea a 4-a
Clasarea si renuntarea la urmarire penala
Art. 315. Clasarea
(1) Clasarea se dispune când:
a) nu se poate începe urmarirea penala întrucât nu sunt întrunite conditiile de fond si forma esentiale ale sesizarii ori exista unul din cazurile prevazute la art.15 alin.(1);
b) nu se poate pune în miscare actiunea penala sau aceasta nu mai poate fi exercitata întrucât exista unul din cazurile prevazute de lege care împiedica punerea în miscare sau exercitarea actiunii penale, prevazute de art.15 alin.(1);
(2) Ordonanta de clasare cuprinde mentiunile prevazute de art. 286 alin. (2), precum si dispozitii privind:
a) ridicarea sau mentinerea masurilor asiguratorii;
b) confiscarea sau restituirea lucrurilor ridicate;
c) sesizarea instantei civile competente cu privire la desfiintarea totala sau partiala a unui înscris;
d) cheltuielile judiciare;
e) sesizarea judecatorului de drepturi si libertati în vederea confiscarii sau restituirii cautiunii, dupa caz;
(3) Daca în cursul urmaririi penale s-a luat vreuna din masurile de siguranta prevazute de lege, se va face mentiune despre aceasta.
(4) În ordonanta se va face mentiune si cu privire la încetarea de drept a masurii preventive dispuse în cauza.
(5) Daca ulterior se constata ca nu a existat sau a disparut împrejurarea pe care se întemeiaza clasarea, procurorul infirma ordonanta si restituie actele organului de cercetare penala, dispozitiile art. 317 aplicându-se corespunzator.

Art.316. Înstiintarea despre clasare
(1) Ordonanta de clasare se comunica în copie persoanei care a facut sesizarea, suspectului sau inculpatului si, dupa caz, altor persoane interesate, care au solicitat comunicarea solutiei.
(2) În cazul în care inculpatul este arestat preventiv, procurorul înstiinteaza prin adresa administratia locului de detinere cu privire la încetarea de drept a masurii arestarii preventive în vederea punerii de îndata în libertate a inculpatului.
Art.317. Restituirea dosarului organului de cercetare penala
Procurorul sesizat cu propunerea de clasare de catre organul de cercetare penala, atunci când constata ca nu sunt îndeplinite conditiile legale pentru a dispune clasarea sau când dispune clasarea partial si disjunge cauza conform art.45, restituie dosarul organului de cercetare penala, cu dispozitii corespunzatoare privind efectuarea urmaririi penale.
Art. 318. Renuntarea la urmarire penala
(1) În cazul infractiunilor pentru care legea prevede pedeapsa amenzii sau pedeapsa închisorii de cel mult 5 ani, procurorul poate renunta la urmarirea penala când, în raport de persoana inculpatului, de conduita avuta anterior savârsirii infractiunii, de continutul faptei, de modul si mijloacele de savârsire, de scopul urmarit si de împrejurarile concrete de savârsire, de eforturile depuse de inculpat pentru înlaturarea sau diminuarea consecintelor infractiunii, constata ca nu exista un interes public în urmarirea acestuia.
(2) Renuntarea la urmarirea penala poate avea loc numai dupa punerea în miscare a actiunii penale si înainte de sesizarea camerei preliminare.
(3) Procurorul poate dispune ca inculpatul sa îndeplineasca una sau mai multe dintre urmatoarele obligatii:
a) sa înlature consecintele faptei penale sau sa repare paguba produsa ori sa convina cu partea civila o modalitate de reparare a acesteia;
b) sa ceara public scuze persoanei vatamate;
c) sa-si îndeplineasca obligatiile de întretinere scadente;
d) sa presteze o munca neremunerata în folosul comunitatii, cu acordul inculpatului, pe o perioada cuprinsa între 30 si 60 de zile, afara de cazul în care, din cauza starii de sanatate, persoana nu poate presta aceasta munca;
e) sa frecventeze un program de consiliere derulat sau monitorizat de serviciul de probatiune.
(4) În cazul în care procurorul dispune ca inculpatul sa îndeplineasca obligatiile prevazute în alin. (3), prin ordonanta stabileste termenul pâna la care acestea urmeaza a fi îndeplinite, care nu poate fi mai mare de 6 luni.
(5) Ordonanta de renuntare la urmarire cuprinde, dupa caz, mentiunile prevazute la art.286 alin.(2), precum si dispozitii privind masurile dispuse conform alin.(3) si art. 315 alin. (2) – (4), termenul pâna la care trebuie îndeplinite obligatiile prevazute de alin. (3) si sanctiunea nedepunerii dovezilor la procuror, precum si cheltuielile judiciare.
(6) Daca inculpatul nu dovedeste îndeplinirea obligatiilor în termen de 6 luni de la comunicarea ordonantei, procurorul revoca ordonanta. O noua renuntare la urmarirea penala nu mai este posibila în aceeasi cauza.
(7) Inculpatului si celorlalte persoane interesate, care au solicitat comunicarea solutiei, li se comunica o copie a ordonantei prin care procurorul a dispus renuntarea la urmarirea penala.
Art. 319. Continuarea urmaririi penale la cererea suspectului sau a inculpatului
(1) În caz de clasare ca urmare a constatarii ca a intervenit amnistia, prescriptia, retragerea plângerii prealabile sau al existentei unei cauze de nepedepsire, precum si în cazul renuntarii procurorului la urmarirea penala, suspectul sau inculpatul poate cere, în termen de 20 zile de la primirea copiei de pe ordonanta de solutionare a cauzei, continuarea urmaririi penale.
(2) Dupa introducerea cererii în termenul legal, urmarirea penala va continua si, daca se constata un alt caz de netrimitere în judecata decât cele prevazute în alin.(1), procurorul va dispune clasarea cauzei în raport de acel caz.
(3) Daca nu se constata situatia prevazuta în alin.(2), se va adopta prima solutie de netrimitere în judecata.
Art. 320. Modul de sesizare a procurorului pentru solutionarea cauzei
(1) Organul de urmarire penala, oricând pe parcursul desfasurarii urmaririi penale, poate propune clasarea cauzei daca apreciaza ca din probele administrate rezulta unul din cazurile de împiedicare a punerii în miscare a actiunii penale si exercitare a actiunii penale prevazut de art.15 alin. 1.
(2) Organul de cercetare penala trimite dosarul la procuror cu propunerea de a verifica materialul de urmarire penala, în cazurile în care apreciaza ca sunt îndeplinite conditiile prevazute de art. 318.
SECTIUNEA a 5-a
Terminarea cercetarii penale
Art. 321. Înaintarea dosarului privind pe inculpat
(1) De îndata ce urmarirea penala este terminata, organul de cercetare înainteaza dosarul procurorului, însotit de un referat.
(2) Referatul întocmit de organul de cercetare penala consemneaza rezultatul urmaririi penale si trebuie sa se limiteze la fapta care a format obiectul punerii în miscare a actiunii penale, la persoana inculpatului si la ultima încadrare juridica data faptei.
(3) Referatul trebuie sa cuprinda mentiunile prevazute la art.286 alin.(4), precum si date suplimentare privitoare la mijloacele materiale de proba si masurile luate cu privire la ele în cursul cercetarii penale, precum si locul unde se afla.
(4) Când urmarirea penala priveste mai multe fapte sau mai multi inculpati, referatul trebuie sa cuprinda mentiunile aratate în alin.(2) - (3) cu privire la toate faptele si la toti inculpatii si, daca este cazul, trebuie sa se arate pentru care fapte ori faptuitori se propune clasarea sau renuntarea la urmarire.
Art. 322. Verificarea lucrarilor urmaririi penale
(1) În termen de cel mult 15 de zile de la primirea dosarului trimis de organul de cercetare penala potrivit art. 320, procurorul procedeaza la verificarea lucrarilor urmaririi penale si se pronunta asupra acestora.
(2) Rezolvarea cauzelor în care sunt arestati se face de urgenta si cu precadere.
Art. 323. Restituirea cauzei sau trimiterea la alt organ de urmarire
(1) În situatia în care procurorul constata ca urmarirea penala nu este completa sau ca nu a fost efectuata cu respectarea dispozitiilor legale, restituie cauza organului care a efectuat urmarirea penala în vederea completarii sau refacerii urmaririi penale sau trimite cauza la alt organ de cercetare penala potrivit dispozitiilor art.301.
(2) Atunci când completarea sau refacerea urmaririi penale este necesara numai cu privire la unele fapte sau la unii inculpati, iar disjungerea nu este posibila, procurorul dispune restituirea sau trimiterea întregii cauze la alt organ de cercetare penala.
(3) Ordonanta de restituire sau de trimitere cuprinde, pe lânga mentiunile aratate în art.286 alin.(2), indicarea actelor de urmarire penala ce trebuie efectuate ori refacute, a faptelor sau împrejurarilor ce urmeaza a fi constatate si a mijloacelor de proba ce urmeaza a fi administrate.
SECTIUNEA a 6-a
Dispozitii privind efectuarea urmaririi penale de catre procuror
Art. 324. Efectuarea urmaririi penale de catre procuror
(1) Urmarirea penala se efectueaza în mod obligatoriu de catre procuror în cazurile prevazute de art. 55.
(2) Procurorul poate dispune preluarea oricarei cauze în care exercita supravegherea, indiferent de stadiul acesteia, pentru a efectua urmarirea penala.
(3) În cazurile în care procurorul efectueaza urmarirea penala, prin ordonanta, poate delega organelor de cercetare penala ale politiei judiciare ori, dupa caz, organelor de cercetare penala speciale efectuarea unor acte de urmarire penala.
(4) Punerea în miscare a actiunii penale, luarea sau propunerea masurilor restrictive de drepturi si libertati, încuviintarea de probatorii ori dispunerea celorlalte acte sau masuri procesuale, precum si ascultarea suspectului sau a inculpatului nu pot forma obiectul delegarii prevazute la alin.(3).
(5) Când exista o suspiciune rezonabila ca activitatea de urmarire penala este afectata din cauza împrejurarilor cauzei sau calitatii partilor, ori exista pericolul de tulburare a ordinii publice, procurorul general de la Parchetul de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie, la cererea partilor, a unui subiect procesual principal sau din oficiu poate trimite cauza la un parchet egal în grad, dispozitiile de la art.72 si art. 73 fiind aplicabile în mod corespunzator.
Art. 325. Preluarea cauzelor de la alte parchete
(1) Procurorii din cadrul parchetului ierarhic superior pot prelua, în vederea efectuarii urmaririi penale, cauze de competenta parchetelor ierarhic inferioare, prin dispozitia motivata a conducatorului parchetului ierarhic superior.
(2) Dispozitiile alin.(1) se aplica în mod corespunzator si când legea prevede o alta subordonare ierarhica.
(3) Dispozitiile art.324 alin.(4) se aplica în mod corespunzator în cazurile de preluare a efectuarii urmaririi penale prevazute la alin. (1) si (2).
CAPITOLUL V
Rezolvarea cauzelor si sesizarea instantei
Art. 326. Rezolvarea cauzelor
Atunci când constata ca au fost respectate dispozitiile legale care garanteaza aflarea adevarului, ca urmarirea penala este completa si existaprobele necesare si legal administrate, procurorul:
1. emite rechizitoriu prin care dispune trimiterea în judecata, daca din materialul de urmarire penala rezulta ca fapta exista, ca a fost savârsita de inculpat si ca acesta raspunde penal;
2. emite ordonanta prin care claseaza sau renunta la urmarire, potrivit dispozitiilor legale.
Art. 327. Cuprinsul rechizitoriului
(1) Rechizitoriul se limiteaza la fapta si persoana pentru care s-a efectuat urmarirea penala si cuprinde în mod corespunzator mentiunile prevazute în art.286 alin.(2), datele privitoare la fapta retinuta în sarcina inculpatului si încadrarea juridica a acesteia, probele si mijloacele de proba, cheltuielile judiciare, mentiunile prevazute de art. 329 si art. 330, dispozitia de trimitere în judecata si cererea de începere a judecatii.
(2) În rechizitoriu se arata numele si prenumele persoanelor care trebuie citate în instanta, cu indicarea calitatii lor în proces si locul unde urmeaza a fi citate.
(3) Procurorul întocmeste un singur rechizitoriu chiar daca lucrarile urmaririi penale privesc mai multe fapte ori mai multi suspecti si inculpati si chiar daca se dau acestora rezolvari diferite, potrivit art.326.
Art. 328. Actul de sesizare a instantei
(1) Rechizitoriul constituie actul de sesizare a instantei de judecata.
(2) Rechizitoriul însotit de dosarul cauzei si de un numar necesar de copii certificate ale rechizitoriului, pentru a fi comunicate inculpatilor, se trimit instantei competente sa judece cauza în fond.
(3) În situatia în care inculpatul nu cunoaste limba româna se vor lua masuri pentru traducerea autorizata a rechizitoriului, care va fi atasata actelor mentionate la alin.(2).
Art. 329. Dispozitiile privitoare la masurile preventive sau asiguratorii
(1) Când procurorul dispune trimiterea în judecata a inculpatului fata de care este luata una din masurile preventive, rechizitoriul poate sa cuprinda si propunerea de mentinere, revocare sau de înlocuire a masurii preventive cu o alta masura preventiva, formulata de procuror.
(2) În cazul în care apreciaza ca este necesara luarea fata de inculpat a unei masuri preventive sau asiguratorii, procurorul formuleaza, prin rechizitoriu, si propunerea de luare a acestei masuri.

Art. 330. Dispozitiile privitoare la masurile de siguranta
Daca procurorul apreciaza ca fata de inculpat este necesara luarea unei masuri de siguranta cu caracter medical, procurorul formuleaza prin rechizitoriu si propunerea de luare a acestei masuri.
CAPITOLUL VI
Reluarea urmaririi penale
Art. 331. Cazurile de reluare
(1) Urmarirea penala este reluata în caz de:
a) încetare a cauzei de suspendare;
b) restituire a cauzei de catre judecatorul de camera preliminara;
c) redeschidere a urmaririi penale.
(2) Reluarea urmaririi penale nu poate avea loc daca a intervenit o cauza care împiedica punerea în miscare a actiunii penale sau continuarea procesului penal.

Art. 332. Reluarea dupa suspendare
Reluarea urmaririi penale dupa suspendare are loc când se constata de procuror ori de organul de cercetare penala, dupa caz, ca a încetat cauza care a determinat suspendarea. Organul de cercetare penala care constata ca a încetat cauza de suspendare înainteaza dosarul procurorului pentru a dispune asupra reluarii.
Art. 333. Reluarea în caz de restituire
(1) Urmarirea penala este reluata atunci când judecatorul de camera preliminara a dispus restituirea cauzei la parchet în temeiul art.345 alin.(2) lit.b).
(2) În cazul în care hotarârea se întemeiaza pe dispozitiile art.345 alin.(2) lit.a) reluarea se dispune de catre conducatorul parchetului ori procurorul ierarhic superior prevazut de lege, numai atunci când constata ca pentru completarea omisiunilor este necesara efectuarea unor acte de urmarire penala. Prin ordonanta de reluare a urmaririi penale se vor mentiona si actele ce urmeaza a fi efectuate.
(3) În cazurile de restituire prevazute la alin.(1) si (2) procurorul efectueaza urmarirea penala ori, dupa caz, trimite cauza la organul de cercetare dispunând prin ordonanta actele de urmarire penala ce urmeaza a fi efectuate.

Art. 334. Reluarea în caz de redeschidere a urmaririi
(1) Procurorul dispune redeschiderea urmaririi penale în cazul în care s-a dispus clasarea în baza art. 315 lit.b) daca ulterior constata ca nu a existat cazul de clasare sau ca a disparut împrejurarea pe care se întemeia solutia.
(2) În cazul în care s-a dispus clasarea sau renuntarea la urmarirea penala, reluarea urmaririi penale are loc atunci când judecatorul de camera preliminara a admis plângerea împotriva solutiei. Dispozitiile judecatorului de camera preliminara sunt obligatorii pentru organul de urmarire penala.
CAPITOLUL VII
Plângerea împotriva masurilor si actelor de urmarire penala
Art. 335. Dreptul de a face plângere
(1) Orice persoana poate face plângere împotriva masurilor si actelor de urmarire penala, daca prin acestea s-a adus o vatamare intereselor sale legitime.
(2) Plângerea se adreseaza procurorului care supravegheaza activitatea organului de cercetare penala si se depune fie direct la acesta, fie la organul de cercetare penala.
(3) Introducerea plângerii nu suspenda aducerea la îndeplinire a masurii sau a actului care formeaza obiectul plângerii.
Art. 336. Obligatia de înaintare a plângerii
Când plângerea a fost depusa la organul de cercetare penala, acesta este obligat ca în termen de 48 de ore de la primirea ei sa o înainteze procurorului împreuna cu explicatiile sale, atunci când acestea sunt necesare.
Art. 337. Termenul de rezolvare
Procurorul este obligat sa rezolve plângerea în termen de cel mult 20 de zile de la primire si sa comunice de îndata persoanei care a facut plângerea un exemplar al ordonantei prin care aceasta a fost rezolvata.

Art. 338. Plângerea împotriva actelor procurorului
(1) Plângerea împotriva masurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispozitiilor date de acesta se rezolva de prim-procurorul parchetului sau, dupa caz, de procurorul general al parchetului de pe lânga curtea de apel ori de procurorul sef de sectie al parchetului.
(2) În cazul când masurile si actele sunt ale prim-procurorului, ale procurorului general al parchetului de pe lânga curtea de apel, ale procurorului sef de sectie al parchetului ori au fost luate sau efectuate pe baza dispozitiilor date de catre acestia, plângerea se rezolva de procurorul ierarhic superior.
(3) Dispozitiile alin.(1) si (2) se aplica în mod corespunzator atunci când ierarhia functiilor într-o structura a parchetului e stabilita prin lege speciala.
(4) În cazul solutiilor de clasare ori de renuntare la urmarire, inclusiv când acestea au fost dispuse prin rechizitoriu, plângerea se face în termen de 20 de zile de la comunicarea copiei actului, prin care s-a dispus solutia.
(5) Ordonantele prin care se solutioneaza plângerile împotriva solutiilor mentionate la alin.(4) nu mai pot fi atacate cu plângere la procurorul ierarhic superior si se comunica persoanei care a facut plângerea si celorlalte persoane interesate.
(6) Dispozitiile art.335-337 se aplica în mod corespunzator, daca legea nu dispune altfel.
Art. 339. Plângerea în fata judecatorului de camera preliminara împotriva solutiilor de neurmarire sau netrimitere în judecata
(1) Persoana a carei plângere împotriva solutiei de clasare sau renuntare la urmarirea penala, dispusa prin ordonanta sau rechizitoriu, a fost respinsa conform art.338 poate face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicarii modului de rezolvare, la judecatorul de camera preliminara de la instanta careia i-ar reveni, potrivit legii, competenta sa judece cauza în prima instanta.
(2) Daca plângerea nu a fost rezolvata în termenul prevazut la art.337, dreptul de a face plângere poate fi exercitat oricând dupa împlinirea termenului de 20 de zile în care trebuia solutionata plângerea, dar nu mai târziu de 20 de zile de la data comunicarii modului de rezolvare.

Art. 340. Solutionarea plângerii de catre judecatorul de camera preliminara

(1) Dupa înregistrarea plângerii la instanta competenta aceasta se trimite în aceeasi zi judecatorului de camera preliminara.
(2) Judecatorul de camera preliminara stabileste termenul de solutionare, care este comunicat petentului, procurorului si partilor, în vederea depunerii de catre acestia, de note scrise.
(3) Procurorul în termen de cel mult 3 zile de la primirea comunicarii prevazute la alin. (2) transmite judecatorului de camera preliminara dosarul cauzei.
(4) În situatia în care plângerea a fost depusa la procuror, acesta o va înainta împreuna ca dosarul cauzei instantei competente.
(5) Judecatorul de camera preliminara hotarâraste asupra plângerii prin încheiere motivata, în camera de consiliu, fara participarea petentului, a procurorului si a partilor, putând dispune una dintre urmatoarele solutii:
a) respinge plângerea, ca tardiva sau inadmisibila, ori, dupa caz, ca nefondata, mentinând solutia atacata;
b) admite plângerea, desfiinteaza solutia atacata si trimite motivat cauza la procuror pentru a începe ori, dupa caz, completa urmarirea penala;
c) admite plângerea, desfiinteaza solutia atacata si dispune începerea judecatii când probele existente la dosar sunt suficiente si legal administrate
d) admite plângerea si schimba temeiul de drept al solutiei de clasare atacate.
(6) Împotriva încheierii prevazuta în alin.(5) pot formula contestatie procurorul, persoana care a formulat plângerea, persoana fata de care s-a dispus solutia de clasare, precum si orice alte persoane ale caror interese sunt vatamate. Dispozitiile art. 346 se aplica în mod corespunzator.
(7) Încheierea definitiva prin care judecatorul de camera preliminara admite plângerea potrivit alin. (5) lit.c) constituie atât actul de sesizare al instantei cât si actul prin care se pune în miscarea actiunea penala.
(8) Plângerea gresit îndreptata se trimite organului competent.

Codul de procedura penala comentat - Art. 385. Recursul. Art. 386-414. Caile extraordinare de atac - Nicolae Volonciu, Adina Vlasceanu - Editura Hamangiu

Codul de procedura penala comentat - Art. 415-464. Executarea hotarârilor penale - Nicolae Volonciu, Raluca Morosanu - Editura Hamangiu

Codul de procedura penala comentat - Art. 62-135. Probele si mijloacele de proba - Nicolae Volonciu, Alina Barbu - Editura Hamangiu

Codul de procedura penala – texte, jurisprudenta, hotarâri C.E.D.O. ed.a 2-a - George Antoniu, Adina Vlasceanu, Alina Barbu - Editura Hamangiu

Cooperarea judiciara internationala si europeana in materie penala - Florin Razvan Radu - Editura Wolters Kluwer

Cooperarea juidiciara internationala în materie penala - Mrejeru Bogdan, Mrejeru Theodor - Editura Universitara

Drept procesual penal - Camelia Serban Morareanu - Editura Hamangiu

Drept procesual penal - 2008 - Anca-Lelia Lorincz - Editura Universul Juridic

Drept procesual penal - Teste grila pentru examenul de licenta, de admitere în magistratura - Nicoleta Cristus, Carmen Damian - Editura Hamangiu

Drept procesual penal. Editia a II-a - Jidovu Nicu - Editura C.H. Beck

Drept procesual penal. Partea generala. Editia a II-a - Crisu Anastasiu - Editura C.H. Beck

Judecata în prima instanta în procesul penal - Magdalena Iordache - Editura Hamangiu

Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor si a masurilor dispuse de organele judiciare in cursul procesului penal - Petrache Zidaru - Editura Hamangiu

Masurile preventive în procesul penal român - Gheorghe Radu - Editura Hamangiu

Modificarile Codului de procedura penala. Legea nr. 356/2006. O.U.G. Nr. 60/2006. Comentarii si explicatii - Alexandru Vasiliu - Editura Hamangiu

Plângerea împotriva solutiilor procurorului de netrimitere în judecata - Magdalena Iordache, Gabriela Alexandroiu - Editura Hamangiu

Solutiile la judecata în apel în procesul penal - Mihaela Laura Pamfil - Editura Hamangiu

Suspendarea executarii pedepsei ca forma a probatiunii in dreptul penal roman - prefata de Costica Bulai - Cristian Mitrache - Editura Universul Juridic

Teoria si practica recursului penal - Grigore Gr. Theodoru - Editura Hamangiu

Tratat de Drept procesual penal - ed. a 2-a - Grigore Gr. Theodoru - Editura Hamangiu

Tratat de procedura penala. Partea generala - Ion Neagu - Editura Universul Juridic

Tratat de procedura penala. Partea generala. Volumul I. - Mateut Gheorghita - Editura C.H. Beck