TITLUL III
JUDECATA

CAPITOLUL I
Dispozitii generale
Art.348. Rolul instantei de judecata
Instanta de judecata solutioneaza cauza dedusa judecatii cu garantarea respectarii drepturilor partilor în cursul judecatii si asigurarea administrarii probelor în scopul lamuririi complete a împrejurarilor cauzei, cu respectarea deplina a legii.
Art.349. Locul unde se desfasoara judecata
(1) Judecata se desfasoara la sediul instantei.
(2) Pentru motive temeinice, instanta poate dispune ca judecata sa se desfasoare în alt loc.
Art. 350. Oralitatea, nemijlocirea si contradictorialitatea
(1) Judecata cauzei se face în fata instantei constituita potrivit legii si se desfasoara în sedinta, oral, nemijlocit si în contradictoriu.
(2) Instanta este obligata sa puna în discutie cererile procurorului, ale persoanei vatamate sau ale partilor si exceptiile ridicate de acestea sau din oficiu si sa se pronunte asupra lor prin încheiere motivata.
(3) Instanta se pronunta prin încheiere motivata si asupra tuturor masurilor luate în cursul judecatii.
Art.351. Publicitatea sedintei de judecata
(1) Sedinta de judecata este publica, cu exceptia cazurilor prevazute de lege. Sedinta desfasurata în camera de consiliu nu este publica.
(2) Nu pot asista la sedinta de judecata minorii sub 18 ani, cu exceptia situatiei în care acestia au calitatea de parti sau martori, precum si persoanele înarmate, cu exceptia personalului care asigura paza si ordinea.
(3) Daca judecarea în sedinta publica ar putea aduce atingere unor interese de stat, moralei, demnitatii sau vietii intime a unei persoane, intereselor minorilor sau ale justitiei, instanta, la cererea procurorului, a partilor ori din oficiu, poate declara sedinta nepublica pentru tot cursul sau pentru o anumita parte a judecarii cauzei.
(4) Instanta poate de asemenea sa declare sedinta nepublica la cererea unui martor, daca prin ascultarea sa în sedinta publica s-ar aduce atingere sigurantei sau vietii intime a acestuia sau a membrilor familiei sale ori la cererea procurorului, a persoanei vatamate sau a partilor, în cazul în care o audiere în public ar pune în pericol confidentialitatea unor informatii.
(5) Declararea sedintei nepublice se face în sedinta publica, dupa ascultarea partilor prezente, a persoanei vatamate si a procurorului. Dispozitia instantei este executorie.
(6) În timpul cât sedinta este nepublica, nu sunt admisi în sala de sedinta decât partile, persoana vatamata, reprezentantii acestora, avocatii si celelalte persoane a caror prezenta este autorizata de instanta.
(7) În tot timpul cât judecata se desfasoara în sedinta nepublica, dosarul cauzei nu este public. Partile, persoana vatamata, reprezentantii acestora, avocatii si expertii desemnati în cauza au dreptul de a lua cunostinta de actele dosarului.
(8) Presedintele completului are îndatorirea de a aduce la cunostinta persoanelor ce participa la judecata desfasurata în sedinta nepublica obligatia de a pastra confidentialitatea informatiilor obtinute pe parcursul procesului.
(9) Pe durata judecatii, instanta poate interzice publicarea si difuzarea, prin mijloace scrise sau audio-vizuale, de texte, desene, fotografii sau imagini de natura a dezvalui identitatea persoanei vatamate, a partii civile, a partii responsabile civilmente sau a martorilor, în conditiile prevazute în alin. (3) sau în alin. (4).
(10) Toate actele dosarului sunt publice.
Art.352. Citarea partilor la judecata
(1) Judecata poate avea loc numai daca partile sunt legal citate si procedura este îndeplinita. Inculpatul, partea civila, partea responsabila civilmente, avocatii si, dupa caz, reprezentantii legali ai acestora, precum si interpretii se citeaza din oficiu, de catre instanta.
(2) Pentru primul termen de judecata, persoana vatamata se citeaza cu mentiunea ca se poate constitui parte civila pâna la începerea cercetarii judecatoresti.
(3) Neprezentarea partilor citate nu împiedica judecarea cauzei. Când instanta considera ca este necesara prezenta uneia dintre partile lipsa, poate lua masuri pentru prezentarea acesteia, amânând în acest scop judecata.
(4) Partea prezenta la un termen nu mai este citata pentru termenele ulterioare, chiar daca ar lipsi la vreunul dintre aceste termene. Militarii si detinutii sunt citati din oficiu la fiecare termen.
(5) Pe tot parcursul judecatii, partile pot solicita, oral sau în scris, ca judecata sa se desfasoare în lipsa, în acest caz, nemaifiind citate pentru termenele urmatoare.
(6) Martorii si expertii se citeaza de instanta de judecata, potrivit dispozitiilor legale.
(7) Când judecata se amâna, partile si celelalte persoane care participa la proces iau în cunostinta noul termen de judecata. Partile care au solicitat ca judecata sa se desfasoare în lipsa, precum si partile care au primit personal citatia si au lipsit de la judecata în mod nejustificat nu se mai citeaza pentru termenele urmatoare.
(8) La cererea persoanelor care iau termenul în cunostinta, instanta le înmâneaza citatii, spre a le servi drept justificare la locul de munca, în vederea prezentarii la noul termen.
Art.353. Compunerea instantei
(1) Instanta judeca în complet de judecata, a carui compunere este cea prevazuta de lege.
(2) Completul de judecata trebuie sa ramâna acelasi în tot cursul judecarii cauzei. Când acest lucru nu este posibil, completul se poate schimba pâna la începerea dezbaterilor.
(3) Dupa începerea dezbaterilor, orice schimbare intervenita în compunerea completului atrage reluarea dezbaterilor.
Art.354. Judecata de urgenta în cauzele cu arestati preventiv sau aflati în arest la domiciliu
Daca în cauza sunt inculpati arestati preventiv sau aflati în arest la domiciliu, judecata se face de urgenta si cu precadere.
Art.355. Asigurarea apararii
(1) Persoana vatamata, inculpatul, celelalte parti si avocatii acestora au dreptul sa ia cunostinta de actele dosarului în tot cursul judecatii.
(2) Când vreuna din parti se afla în stare de detinere, presedintele completului ia masuri ca acesta sa-si poata exercita dreptul prevazut în alin. (1) si sa poata lua contact cu avocatul sau.
(3) În cursul judecatii, partile au dreptul la un singur termen pentru angajarea unui avocat si pentru pregatirea apararii.
(4) În mod exceptional, în situatia în care una dintre parti arata ca întelege sa renunte la asistenta juridica acordata de avocatul sau ales, instanta va acorda un alt termen pentru angajarea unui alt avocat si pregatirea apararii.
(5) În situatiile prevazute în alin. (1) – (4), acordarea înlesnirilor necesare pregatirii apararii efective trebuie sa fie conforma respectarii termenului rezonabil al procesului penal .

Art.356. Atributiile presedintelui completului
(1) Presedintele completului conduce sedinta, îndeplinind toate îndatoririle prevazute de lege si decide asupra cererilor formulate de procuror, persoana vatamata si de parti, daca rezolvarea acestora nu este data în caderea completului.
(2) În cursul judecatii, presedintele, dupa consultarea celorlalti membri ai completului, poate respinge întrebarile formulate de parti, persoana vatamata si de procuror, daca acestea nu sunt concludente si utile judecarii cauzei.
(3) Dispozitiile presedintelui completului sunt obligatorii pentru toate persoanele prezente în sala de sedinta.
Art.357. Strigarea cauzei si apelul celor citati
(1) Presedintele completului anunta, potrivit ordinii de pe lista de sedinta, cauza a carei judecare este la rând, dispune a se face apelul partilor si al celorlalte persoane citate si constata care din ele s-au prezentat. În cazul participantilor care lipsesc verifica daca le-a fost înmânata citatia în conditiile art.261 si daca si-au justificat în vreun fel absenta.
(2) Partile si persoana vatamata se pot prezenta si participa la judecata chiar daca nu au fost citate sau nu au primit citatia, presedintele având îndatorirea sa stabileasca identitatea acestora.
Art.358. Asigurarea ordinii si solemnitatii sedintei
(1) Presedintele vegheaza asupra mentinerii ordinii si solemnitatii sedintei, putând lua masurile necesare în acest scop.
(2) Presedintele poate limita accesul publicului la sedinta de judecata, tinând seama de marimea salii de sedinta.
(3) Partile si persoanele care asista la sedinta de judecata sunt obligate sa pastreze disciplina sedintei.
(4) Când o parte sau oricare alta persoana tulbura sedinta ori nesocoteste masurile luate, presedintele îi atrage atentia sa respecte disciplina, iar în caz de repetare ori de abateri grave, dispune îndepartarea ei din sala.
(5) Partea îndepartata este chemata în sala înainte de începerea dezbaterilor. Presedintele îi aduce la cunostinta actele esentiale efectuate în lipsa si îi citeste declaratiile celor ascultati. Daca partea continua sa tulbure sedinta, presedintele poate dispune din nou îndepartarea ei din sala, dezbaterile urmând a avea loc în lipsa acesteia.
(6) Daca partea continua sa tulbure sedinta si cu ocazia pronuntarii hotarârii, presedintele completului poate dispune îndepartarea ei din sala, în acest caz hotarârea urmând a-i fi comunicata.
(7) Completul de judecata poate interzice avocatului dreptul de a asigura apararea unei parti în proces daca, dupa ce a fost avertizat sa respecte disciplina si sanctionat potrivit prevederilor art.283, continua sa tulbure sedinta. În acest caz, partii în cauza i se va cere sa angajeze un alt avocat, judecata fiind amânata în acest scop. Presedintele completului informeaza baroul de avocati asupra acestei masuri.
(8) Daca inculpatul, persoana vatamata, partea civila sau partea responsabila civilmente refuza sa angajeze alt avocat si asistenta juridica este obligatorie, completul procedeaza la desemnarea unui avocat din oficiu, caruia îi acorda înlesnirile si timpul necesar pregatirii apararii. În cazul în care asistenta juridica nu este obligatorie judecata se va desfasura în continuare.
Art.359. Constatarea infractiunilor de audienta
(1) Daca în cursul sedintei se savârseste o fapta prevazuta de legea penala, procurorul de sedinta constata acea fapta si îl identifica pe faptuitor. Procesul-verbal întocmit se trimite procurorului competent.
(2) Procurorul care participa la judecata poate declara ca pune în miscare actiunea penala, îl poate retine pe inculpat si poate solicita completului de judecata arestarea preventiva a acestuia. Solutionarea propunerii de arestare preventiva se face de catre instanta cu respectarea dispozitiilor art.239 si 240.
(3) Daca propunerea este admisa, presedintele completului emite un mandat de arestare a inculpatului. Despre luarea acestei masuri se face mentiune în încheierea de sedinta. Inculpatul este trimis de îndata procurorului competent împreuna cu procesul-verbal si cu mandatul de arestare.
Art.360. Pregatirea sedintei de judecata
(1) În vederea repartizarii pe complete si a stabilirii primului termen de judecata, dupa ramânerea definitiva a hotarârii pronuntate în camera preliminara, dosarele nou formate vor fi transmise, dupa înregistrare în registratura instantei, persoanei desemnate cu repartizarea aleatorie a cauzelor.
(2) Presedintele completului de judecata are îndatorirea sa ia din timp toate masurile necesare, pentru ca la termenul de judecata fixat judecarea cauzei sa nu sufere amânare.
(3) În acest scop, dosarele repartizate pe complete în mod aleatoriu vor fi preluate de presedintele completului, care va lua masurile necesare în scopul pregatirii judecatii, astfel încât sa se asigure solutionarea cu celeritate a cauzei.
(4) În cazurile în care asistenta juridica este obligatorie, presedintele completului va lua masuri pentru desemnarea avocatului din oficiu.
(5) În situatia în care în aceeasi cauza au calitatea de inculpat atât persoana juridica, cât si reprezentantii legali ai acesteia, presedintele verifica daca inculpatul persoana juridica si-a desemnat un reprezentant, iar, în caz contrar, procedeaza la desemnarea unui reprezentant, din rândul practicienilor în insolventa.
(6) De asemenea, presedintele verifica îndeplinirea dispozitiilor privind citarea si, dupa caz, procedeaza la completarea acestora.
(7) Presedintele completului se îngrijeste ca lista cauzelor fixate pentru judecata sa fie întocmita si afisata la instanta, cu 24 de ore înaintea termenului de judecata.
(8) La întocmirea listei se tine seama de data intrarii cauzelor la instanta, dându-se întâietate cauzelor în care sunt detinuti sau arestati la domiciliu si celor cu privire la care legea prevede ca judecata se face de urgenta.
Art. 361. Masurile preventive în cursul judecatii
(1) Instanta se pronunta, la cerere sau din oficiu, cu privire la luarea, înlocuirea, revocarea sau încetarea de drept a masurilor preventive.
(2) În cauzele în care fata de inculpat s-a dispus o masura preventiva, instanta este datoare sa verifice, în cursul judecatii, în sedinta publica, legalitatea si temeinicia masurii preventive, procedând potrivit dispozitiilor art. 207.
Art.362. Participarea procurorului la judecata si drepturile acestuia
(1) Participarea procurorului la judecata este obligatorie.
(2) În cursul judecatii, procurorul exercita rol activ, în vederea aflarii adevarului si a respectarii dispozitiilor legale.
(3) În cursul judecatii, procurorul poate formula cereri, ridica exceptii si pune concluzii. Cererile si concluziile procurorului trebuie sa fie motivate.
(4) Când în cursul judecatii se constata ca a intervenit vreuna din cauzele care împiedica exercitarea actiunii penale, procurorul poate pune, dupa caz, concluzii de achitare sau de încetare a procesului penal.
Art. 363. Participarea inculpatului la judecata si drepturile acestuia
(1) Judecata cauzei are loc în prezenta inculpatului. Aducerea inculpatului aflat în stare de detinere la judecata este obligatorie.
(2) Judecata poate avea loc în lipsa inculpatului daca acesta este disparut, se sustrage de la judecata ori si-a schimbat adresa fara a o aduce la cunostinta organelor judiciare si nu i se cunoaste noua adresa.
(3) Judecata poate de asemenea avea loc în lipsa inculpatului daca, desi legal citat, acesta lipseste în mod nejustificat de la judecarea cauzei.
(4) Pe tot parcursul judecatii, inculpatul, inclusiv în cazul în care este privat de libertate, poate cere, în scris, sa fie judecat în lipsa, fiind reprezentat de avocatul sau ales sau din oficiu.
(5) Daca apreciaza necesara prezenta inculpatului, instanta poate dispune aducerea acestuia cu mandat de aducere.
Art.364. Participarea celorlalte parti la judecata si drepturile acestora
(1) Partea civila si partea responsabila civilmente pot fi reprezentate de avocat.
(2) Partea civila si partea responsabila civilmente pot formula cereri, ridica exceptii si pune concluzii.
Art.365. Participarea persoanei vatamate la judecata si drepturile acesteia
(1) Persoana vatamata poate fi reprezentata de avocat.
(2) Persoana vatamata poate formula cereri de administrare de probe de catre instanta, poate ridica exceptii si pune concluzii pe latura penala a cauzei.
Art.366. Suspendarea judecatii
(1) Când se constata pe baza unei expertize medico-legale ca inculpatul sufera de o boala grava, care îl împiedica sa participe la judecata, instanta dispune, prin încheiere, suspendarea procesului penal pâna când starea sanatatii inculpatului va permite participarea acestuia la judecata.
(2) Daca sunt mai multi inculpati, iar temeiul suspendarii priveste numai pe unul dintre ei si disjungerea nu este posibila, se dispune suspendarea întregii cauze.
(3) Suspendarea judecatii se dispune si pe perioada desfasurarii procedurii de mediere, potrivit legii.
(4) Încheierea data în prima instanta prin care s-a dispus suspendarea cauzei poate fi atacata separat cu contestatie la instanta ierarhic superioara în termen de 24 de ore de la pronuntare, pentru cei prezenti, si de la comunicare, pentru cei lipsa. Contestatia nu suspenda executarea si se judeca în termen de 3 zile de la primirea dosarului.
(5) Procesul penal se reia din oficiu de îndata ce inculpatul poate participa la judecata sau la încheierea procedurii de mediere, potrivit legii.
(6) Instanta de judecata este obligata sa verifice periodic, dar nu mai târziu de 3 luni, daca mai subzista cauza care a determinat suspendarea judecatii. (7) Daca inculpatul se afla în arest la domiciliu sau este arestat preventiv, se aplica în mod corespunzator prevederile art.207.
(8) În cazul în care a fost ridicata o exceptie de neconstitutonalitate, instanta nu poate suspenda judecarea cauzei.
Art.367. Suspendarea judecatii în caz de extradare activa
(1) În cazul în care, potrivit legii, se cere extradarea unei persoane în vederea judecarii într-o cauza penala, instanta pe rolul careia se afla cauza poate dispune, prin încheiere motivata, suspendarea judecatii pâna la data la care statul solicitat va comunica hotarârea sa asupra cererii de extradare. Încheierea instantei este supusa contestatiei în termen de 24 de ore de la pronuntare, pentru cei prezenti, si de la comunicare, pentru cei lipsa, la instanta ierarhic superioara. Contestatia se judeca în termen de 5 zile de la primirea dosarului, fara participarea procurorului si a partilor.
(2) Daca se solicita extradarea unui inculpat judecat într-o cauza cu mai multi inculpati, instanta poate dispune, în interesul unei bune judecati, disjungerea cauzei.
Art.368. Note privind desfasurarea sedintei de judecata
(1) Desfasurarea sedintei de judecata se înregistreaza cu mijloace tehnice audio.
(2) În cursul sedintei de judecata grefierul ia note cu privire la desfasurarea procesului. Procurorul si partile pot cere citirea notelor si vizarea lor de catre presedinte.
(3) Dupa terminarea sedintei de judecata, participantii la proces primesc, la cerere, câte o copie de pe notele grefierului.
(4) Notele grefierului pot fi contestate pâna la termenul urmator.
(5) În caz de contestare, de catre participantii la proces, a notelor grefierului, acestea vor fi verificate si, eventual, completate ori rectificate pe baza înregistrarilor din sedinta de judecata.

Art.369. Felul hotarârilor
(1) Hotarârea prin care cauza este solutionata de prima instanta de judecata sau prin care aceasta se dezînvesteste fara a solutiona cauza se numeste sentinta. Instanta se pronunta prin sentinta si în alte situatii prevazute de lege.
(2) Hotarârea prin care instanta se pronunta asupra apelului, recursului în casatie, recursului în interesul legii se numeste decizie. Instanta se pronunta prin decizie si în alte situatii prevazute de lege.
(3)Toate celelalte hotarâri pronuntate de instante în cursul judecatii se numesc încheieri.
(4) Desfasurarea procesului în sedinta de judecata se consemneaza într-o încheiere care cuprinde:
a) ziua, luna, anul si denumirea instantei;
b) mentiunea daca sedinta a fost sau nu publica;
c) numele si prenumele judecatorilor, procurorului si grefierului;
d) numele si prenumele partilor, avocatilor si ale celorlalte persoane care participa în proces si care au fost prezente la judecata, precum si ale celor care au lipsit, cu aratarea calitatii lor procesuale si cu mentiunea privitoare la îndeplinirea procedurii;
e) enuntarea faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecata si textele de lege în care a fost încadrata fapta;
f) mijloacele de proba care au fost supuse dezbaterii contradictorii;
g) cererile de orice natura formulate de procuror, de parti si de ceilalti participanti la proces;
h) concluziile procurorului si ale partilor;
i) masurile luate în cursul sedintei.
(5) Încheierea se întocmeste de grefier în termen de 72 de ore de la terminarea sedintei si se semneaza de presedintele completului de judecata si de grefier.
(6) Când hotarârea se pronunta în ziua în care a avut loc judecata, nu se întocmeste o încheiere separata.
CAPITOLUL II
Judecata în prima instanta
SECTIUNEA 1
Desfasurarea judecarii cauzelor
Art.370. Obiectul judecatii
Judecata se margineste la fapta si la persoana aratate în actul de sesizare a instantei.
Art.371. Verificari privitoare la inculpat
(1) La termenul de judecata, dupa strigarea cauzei si apelul partilor, presedintele verifica identitatea inculpatului.
(2) În cazul inculpatului persoana juridica, presedintele face verificari cu privire la denumire, sediul social si sediile secundare, codul unic de identificare, identitatea si calitatea persoanelor abilitate sa îl reprezinte.
Art. 372. Masuri premergatoare privind martorii, expertii si interpretii
(1) Dupa apelul martorilor, expertilor si interpretilor, presedintele cere martorilor prezenti sa paraseasca sala de sedinta si le pune în vedere sa nu se îndeparteze fara încuviintarea sa.
(2) Expertii ramân în sala de sedinta, afara de cazul în care instanta dispune altfel.
(3) Martorii, expertii si interpretii prezenti pot fi ascultati, chiar daca nu au fost citati sau nu au primit citatie, însa numai dupa ce s-a stabilit identitatea lor, tinându-se seama de dispozitiile art.120.

Art. 373. Judecata pe baza probelor administrate în faza de urmarire penala
(1) Pâna la începerea cercetarii judecatoresti, inculpatul poate declara, personal sau prin înscris autentic, ca recunoaste savârsirea faptelor retinute în actul de sesizare a instantei si solicita ca judecata sa se faca în baza probelor administrate în faza de urmarire penala.
(2) Judecata nu poate avea loc în baza probelor administrate în faza de urmarire penala, decât daca inculpatul declara ca recunoaste în totalitate faptele retinute în actul de sesizare a instantei si nu solicita administrarea de probe.
(3) La termenul de judecata, când cauza se afla în stare de judecata, instanta întreaba pe inculpat daca solicita ca judecata sa aiba loc în baza probelor administrate în faza de urmarire penala si acorda cuvântul procurorului, celorlalte parti si persoanei vatamate asupra cererii formulate.
(4) Instanta de judecata admite cererea atunci când, din probele administrate, rezulta ca faptele inculpatului sunt stabilite si sunt suficiente date cu privire la persoana sa pentru a permite stabilirea unei pedepse si procedeaza la ascultarea inculpatului, potrivit art. 377.
(5) Dupa admiterea cererii, instanta poate dispune, din oficiu, administrarea de probe, daca se considera necesar, pentru justa solutionare a cauzei.
(6) În caz de admitere a cererii, presedintele explica persoanei vatamate ca se poate constitui parte civila si întreaba pe partea civila si pe partea responsabila civilmente daca propun administrarea de probe. Instanta poate dispune disjungerea actiunii civile, potrivit art. 25, daca pentru solutionarea acesteia este necesara administrarea de probe, prin care s-ar prelungi în mod nejustificat solutionarea actiunii penale.
(7) În caz de admitere a cererii, dispozitiile art. 385 si 391-395 se aplica în mod corespunzator.
(8) Inculpatul beneficiaza de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsa prevazute de lege, în cazul pedepsei închisorii si de reducerea cu o patrime a limitelor de pedeapsa prevazute de lege, în cazul pedepsei amenzii. Daca pedeapsa prevazuta de lege este detentiunea pe viata se aplica pedeapsa închisorii de la 10 la 20 de ani.
(9) În caz de respingere a cererii, instanta procedeaza potrivit art. 375 – 407.
Art. 374. Lamuriri, exceptii si cereri
(1) Daca inculpatul nu solicita ca judecata sa aiba loc pe baza probelor administrate în faza de urmarire penala sau daca cererea sa a fost respinsa, presedintele pune în vedere persoanei vatamate ca se poate constitui parte civila pâna la începerea cercetarii judecatoresti.
(2) Presedintele întreaba procurorul, partile si persoana vatamata daca propun administrarea de probe.
(3) Probele administrate în cursul urmaririi penale si necontestate de catre parti nu se readministreaza în cursul cercetarii judecatoresti. Acestea sunt puse în dezbaterea contradictorie a partilor si sunt avute în vedere de instanta la deliberare.
(4) Probele prevazute în alin. (3) pot fi administrate din oficiu de instanta, daca se considera necesar, pentru justa solutionare a cauzei.
(5) În cazul când se propun probe, trebuie sa se arate faptele si împrejurarile ce urmeaza a fi dovedite, mijloacele prin care pot fi administrate aceste probe, locul unde se afla aceste mijloace, iar în ce priveste martorii si expertii, identitatea si adresa acestora.
(6) Procurorul, persoana vatamata si partile pot cere administrarea de probe noi si în cursul cercetarii judecatoresti.
(7) Instanta poate dispune din oficiu administrarea de probe necesare pentru aflarea adevarului si justa solutionare a cauzei.
Art.375. Ordinea cercetarii judecatoresti
(1) Instanta începe efectuarea cercetarii judecatoresti, când cauza se afla în stare de judecata.
(2) Ordinea de efectuare a actelor de cercetare judecatoreasca este cea prevazuta în dispozitiile cuprinse în prezenta sectiune.
(3) Dupa ascultarea inculpatului, a persoanei vatamate, a partii civile si a partii responsabile civilmente se procedeaza la administrarea probelor încuviintate procurorului, precum si persoanei vatamate si partilor anterior mentionate, potrivit art. 374.
(4) Administrarea de probe din oficiu poate fi facuta oricând pe parcursul cercetarii judecatoresti.
(5) Instanta poate dispune unele schimbari ale ordinii, când aceasta este necesara pentru buna desfasurare a cercetarii judecatoresti.
Art. 376. Începerea cercetarii judecatoresti
Presedintele dispune ca procurorul sa dea citire sau sa faca o prezentare succinta a actului de sesizare a instantei, dupa care explica inculpatului în ce consta învinuirea ce i se aduce. Totodata, înstiinteaza pe inculpat cu privire la dreptul de a nu face nici o declaratie, atragându-i atentia ca ceea ce declara poate fi folosit si împotriva sa, precum si cu privire la dreptul de a pune întrebari coinculpatilor, persoanei vatamate, celorlalte parti, martorilor, expertilor si de a da explicatii în tot cursul cercetarii judecatoresti, când socoteste ca este necesar.
Art. 377. Ascultarea inculpatului
(1) Inculpatul este lasat sa arate tot ce stie despre fapta pentru care a fost trimis în judecata, apoi i se pot pune întrebari de catre procuror, de persoana vatamata, de partea civila, de partea responsabila civilmente, de ceilalti inculpati si de avocatul inculpatului a carui ascultare se face. Presedintele si ceilalti membri ai completului pot de asemenea pune întrebari, daca apreciaza necesar, pentru justa solutionare a cauzei.
(2) Instanta poate respinge întrebarile care nu sunt concludente si utile cauzei. Întrebarile respinse se consemneaza în încheierea de sedinta.
(3) Procurorul are obligatia de a întreba inculpatul daca îsi manifesta acordul de a presta o munca neremunerata în folosul comunitatii, în cazul în care va fi gasit vinovat.
(4) Când inculpatul nu-si mai aminteste anumite fapte sau împrejurari sau când exista contraziceri între declaratiile facute de inculpat în instanta si cele date anterior, la cerere, presedintele cere acestuia explicatii si poate da citire, în întregime sau în parte, declaratiilor anterioare date în prezenta avocatului sau.
(5) Când inculpatul refuza sa dea declaratii, instanta dispune citirea declaratiilor pe care acesta le-a dat anterior, în prezenta avocatului sau.
(6) Inculpatul poate fi reascultat ori de câte ori este necesar.
Art. 378. Ascultarea coinculpatilor
(1) Daca sunt mai multi inculpati, ascultarea fiecaruia dintre ei se face în prezenta celorlalti inculpati.
(2) Când interesul aflarii adevarului o cere, instanta poate dispune ascultarea vreunuia dintre inculpati, fara ca ceilalti sa fie de fata.
(3) Declaratiile luate separat sunt citite în mod obligatoriu celorlalti inculpati, dupa ascultarea lor.
(4) Inculpatul poate fi din nou ascultat în prezenta celorlalti inculpati sau a unora dintre ei.
Art. 379. Ascultarea persoanei vatamate, a partii civile si a partii responsabile civilmente
(1) Instanta procedeaza la ascultarea persoanei vatamate, a partii civile si a partii responsabile civilmente potrivit dispozitiilor art.109 – 110, dupa ascultarea inculpatului si, dupa caz, a coinculpatilor
(2) Persoanele mentionate sunt lasate sa arate tot ce stiu despre fapta care face obiectul judecatii, apoi li se pot pune întrebari de catre procuror, inculpat, avocatul inculpatului, persoana vatamata, partea civila, partea responsabila civilmente si avocatii acestora. Presedintele si ceilalti membri ai completului pot de asemenea pune întrebari, daca apreciaza necesar, pentru justa solutionare a cauzei.
(3) Instanta poate respinge întrebarile care nu sunt concludente si utile cauzei. Întrebarile respinse se consemneaza în încheierea de sedinta.
(4) Persoana vatamata, partea civila si partea responsabila civilmente pot fi reascultate ori de câte ori este necesar.
Art. 380. Ascultarea martorului si a expertului
(1) Ascultarea martorului se face potrivit dispozitiilor art.117 - 122, care se aplica în mod corespunzator.
(2) Daca martorul a fost propus de catre procuror, acestuia i se pot pune întrebari de catre procuror, inculpat, persoana vatamata, partea civila, partea responsabila civilmente. Daca martorul sau expertul a fost propus de catre una din parti, i se pot pune întrebari de catre aceasta, de catre procuror, persoana vatamata si de catre celelalte parti.
(3) Presedintele si ceilalti membri ai completului pot adresa întrebari martorului sau expertului ori de câte ori considera necesar, pentru justa solutionare a cauzei.
(4) Instanta poate respinge întrebarile care nu sunt concludente si utile cauzei. Întrebarile respinse se consemneaza în încheierea de sedinta.
(5) Martorul care poseda un înscris în legatura cu depozitia facuta poate sa-l citeasca în instanta. Procurorul si partile au dreptul sa examineze înscrisul, iar instanta poate dispune retinerea înscrisului la dosar, în original sau în copie.
(6) Daca ascultarea vreunuia dintre martori nu mai este posibila, iar în faza de urmarire penala inculpatul sau avocatul acestuia a asistat la ascultarea sa sau acesta a fost ascultat de catre judecatorul de drepturi si libertati în conditiile art. 307, instanta dispune citirea depozitiei date de acesta în cursul urmaririi penale si tine seama de ea la judecarea cauzei.
(7) Daca unul sau mai multi martori lipsesc, instanta poate dispune motivat fie continuarea judecatii, fie amânarea cauzei. Martorul a carui lipsa nu este justificata poate fi adus silit cu mandat de aducere.
(8) Martorii ascultati ramân în sala, la dispozitia instantei, pâna la terminarea actelor de cercetare judecatoreasca care se efectueaza în sedinta respectiva. Daca instanta gaseste necesar, poate dispune retragerea lor sau a unora dintre ei, din sala de sedinta, în vederea reaudierii ori a confruntarii lor.
(9) Instanta, dupa ascultarea concluziilor procurorului, persoanei vatamate si ale partilor, poate încuviinta plecarea martorilor dupa ascultarea lor.
(10) Dispozitiile alin.(1) - (9) se aplica în mod corespunzator si în caz de ascultare a expertului sau interpretului.
(11) Dispozitiile art.128 - 133 se aplica în mod corespunzator, atunci când este cazul.
Art. 381. Consemnarea declaratiilor
Declaratiile inculpatilor, ale martorilor ori ale altor persoane audiate în cauza, inclusiv întrebarile adresate acestora de oricare dintre parti sau de instanta de judecata, se consemneaza întocmai în conditiile prevazute de art. 108 alin. (1) – (4), întrebarile respinse urmând a fi consemnate în încheierea de sedinta potrivit art. 377 – 379.
Art. 382. Renuntarea la probe si imposibilitatea administrarii probelor
(1) Procurorul, persoana vatamata si partile pot renunta la probele pe care le-au propus.
(2) Dupa punerea în discutie a renuntarii, instanta poate dispune ca proba sa nu mai fie administrata, daca nu mai este necesara.
(3) Daca în cursul cercetarii judecatoresti administrarea unei probe anterior admise apare inutila sau nu mai este posibila, instanta, dupa ce asculta procurorul, persoana vatamata si partile, poate dispune ca acea proba sa nu mai fie administrata.
(4) Daca imposibilitatea de administrare se refera la o proba administrata în faza de urmarire penala si încuviintata de instanta, aceasta este pusa în discutia partilor, a persoanei vatamate si a procurorului si se tine seama de ea la judecarea cauzei.
Art. 383. Prezentarea mijloacelor materiale de proba
Când în cauza supusa judecatii exista mijloace materiale de proba, instanta, la cerere sau din oficiu, dispune aducerea si prezentarea acestora.
Art. 384. Amânarea pentru probe noi
Daca din cercetarea judecatoreasca rezulta ca pentru lamurirea faptelor sau împrejurarilor cauzei este necesara administrarea unor probe noi, instanta dispune fie judecarea cauzei în continuare, fie amânarea ei.
Art. 385. Schimbarea încadrarii juridice
Daca în cursul judecatii se considera ca încadrarea juridica data faptei prin actul de sesizare urmeaza a fi schimbata, instanta este obligata sa puna în discutie noua încadrare si sa atraga atentia inculpatului ca are dreptul sa ceara lasarea cauzei mai la urma sau eventual amânarea judecatii, pentru a-si pregati apararea.
Art. 386. Extinderea actiunii penale
(1) Daca în cursul judecatii se descopera în sarcina inculpatului date cu privire si la alte acte materiale care intra în continutul infractiunii pentru care a fost trimis în judecata sau cu privire la savârsirea unei alte fapte prevazute de legea penala, procurorul poate declara ca extinde actiunea penala si cu privire la aceste acte, respectiv în ce priveste aceasta fapta.
(2) În cursul judecatii, când se descopera date cu privire la participarea si a unei alte persoane la savârsirea faptei prevazute de legea penala puse în sarcina inculpatului sau date cu privire la savârsirea unei fapte prevazute de legea penala de catre o alta persoana, procurorul poate declara ca extinde actiunea penala si cu privire la aceasta persoana.
(3) Instanta dispune trimiterea cauzei la procuror, în limitele extinderii declarate de acesta, potrivit alin. (1) si (2).

Art. 387. Terminarea cercetarii judecatoresti

(1) Înainte de a declara terminata cercetarea judecatoreasca, presedintele întreaba pe procuror, persoana vatamata si pe parti daca mai au de dat explicatii ori de formulat cereri noi pentru completarea cercetarii judecatoresti.
(2) Daca nu s-au formulat cereri sau daca cererile formulate au fost respinse, ori daca s-au efectuat completarile cerute, presedintele declara terminata cercetarea judecatoreasca.
Art. 388. Dezbaterile si ordinea în care se da cuvântul
(1) Dupa terminarea cercetarii judecatoresti se trece la dezbateri, dându-se cuvântul în urmatoarea ordine: procurorului, persoanei vatamate, partii civile, partii responsabile civilmente si inculpatului.
(2) Presedintele poate da cuvântul si în replica, respectându-se aceeasi ordine.
(3) Durata concluziilor procurorului, ale partilor ale persoanei vatamate si ale avocatilor acestora poate fi limitata. Presedintele completului poate hotarî ca acestea trebuie sa aiba o durata în timp similara.
(4) Presedintele are dreptul sa întrerupa pe cei care au cuvântul, daca în sustinerile lor depasesc limitele cauzei ce se judeca.
(5) Când vreuna din parti are mai multi avocati, doar unul dintre acestia, la alegerea partii, are dreptul de a pune concluzii.
(6) Pentru motive temeinice dezbaterile pot fi întrerupte. Întreruperea nu poate fi mai mare de 5 zile.
Art. 389. Ultimul cuvânt al inculpatului
(1) Înainte de a încheia dezbaterile, presedintele da ultimul cuvânt inculpatului personal.
(2) În timpul în care inculpatul are ultimul cuvânt, nu i se pot pune întrebari. Daca inculpatul releva fapte sau împrejurari noi, esentiale pentru solutionarea cauzei, instanta dispune reluarea cercetarii judecatoresti.
Art. 390. Concluzii scrise
(1) Instanta, când socoteste necesar, poate cere partilor, dupa închiderea dezbaterilor, sa depuna concluzii scrise.
(2) Procurorul, persoana vatamata si partile pot depune concluzii scrise, chiar daca nu au fost cerute de instanta.
SECTIUNEA a 2-a
Deliberarea si hotarârea instantei
Art. 391. Solutionarea cauzei
(1) Deliberarea si pronuntarea hotarârii se fac în sedinta în care au avut loc dezbaterile sau la o data ulterioara, dar nu mai târziu de 15 zile de la închiderea dezbaterilor.
(2) În situatii exceptionale, când raportat la complexitatea cauzei deliberarea si pronuntarea nu pot avea loc în termenul prevazut la alin. (1) instanta poate amâna pronuntarea o singura data pentru cel mult 15 zile.
(3) Presedintele completului informeaza partile prezente asupra datei la care se va pronunta hotarârea.
Art. 392. Deliberarea
(1) La deliberare iau parte numai membrii completului în fata caruia a avut loc dezbaterea.
(2) Completul de judecata delibereaza în secret.
Art. 393. Obiectul deliberarii
(1) Completul de judecata delibereaza mai întâi asupra chestiunilor de fapt si apoi asupra chestiunilor de drept.
(2) Deliberarea poarta asupra existentei faptei si vinovatiei inculpatului, asupra stabilirii pedepsei, asupra stabilirii masurii educative ori masurii de siguranta, daca este cazul sa fie luata, precum si asupra deducerii duratei masurilor preventive privative de libertate si a internarii medicale.
(3) Completul de judecata delibereaza si asupra repararii pagubei produse prin infractiune, asupra masurilor preventive si asiguratorii, a mijloacelor materiale de proba, a cheltuielilor judiciare, precum si asupra oricarei alte probleme privind justa solutionare a cauzei.
(4) Toti membrii completului de judecata au îndatorirea sa-si spuna parerea asupra fiecarei chestiuni.
(5) Presedintele îsi spune parerea cel din urma.
Art. 394. Luarea hotarârii
(1) Hotarârea trebuie sa fie rezultatul acordului membrilor completului de judecata asupra solutiilor date chestiunilor supuse deliberarii.
(2) Când unanimitatea nu poate fi întrunita, hotarârea se ia cu majoritate.
(3) Daca din deliberare rezulta mai mult decât doua pareri, judecatorul care opineaza pentru solutia cea mai severa trebuie sa se alature celei mai apropiate de parerea sa.
(4) Motivarea opiniei separate este obligatorie.
(5) În situatia în care în cadrul completului de judecata nu se poate întruni majoritatea ori unanimitatea, judecarea cauzei se reia în complet de divergenta.
Art. 395. Reluarea cercetarii judecatoresti sau a dezbaterilor
(1) Daca în cursul deliberarii instanta apreciaza ca o anumita împrejurare trebuie lamurita si ca este necesara reluarea cercetarii judecatoresti, repune cauza pe rol.
(2) Daca lamurirea acelei împrejurari se poate face numai prin reluarea dezbaterilor, instanta o va pune în discutie în aceeasi sedinta, daca este posibil, sau în alta sedinta în continuare.
Art. 396. Rezolvarea actiunii penale
(1) Instanta hotaraste asupra învinuirii aduse inculpatului, pronuntând, dupa caz, condamnarea, renuntarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicarii pedepsei, achitarea sau încetarea procesului penal.
(2) Condamnarea se pronunta daca instanta constata, dincolo de orice îndoiala rezonabila, ca fapta exista, constituie infractiune si a fost savârsita de inculpat.
(3) Renuntarea la aplicarea pedepsei se pronunta în conditiile art.80 - 82 din Codul penal.
(4) Amânarea aplicarii pedepsei se pronunta în conditiile art.83 - 90 din Codul penal.
(5) Achitarea inculpatului se pronunta în cazul prevazut la art.15 alin.(1) lit.a) si b).
(6) Încetarea procesului penal se pronunta în cazurile prevazute la art.15 alin.(1) lit.c) - i).
(7) Daca inculpatul a cerut continuarea procesului penal potrivit art .17 si se constata ca sunt incidente cazurile prevazute la art.15 lit. a) si b), instanta de judecata pronunta achitarea.
(8) Daca inculpatul a cerut continuarea procesului penal potrivit art.17 si se constata ca nu sunt incidente cazurile prevazute la art.15 lit.a) si b), instanta de judecata pronunta încetarea procesului penal.
(9) În cazul în care în cursul urmaririi penale, al procedurii de camera preliminara sau al judecatii, fata de inculpat s-a luat masura preventiva a controlului judiciar pe cautiune sau s-a dispus înlocuirea unei alte masuri preventive cu masura preventiva a controlului judiciar pe cautiune si inculpatul este condamnat la pedeapsa amenzii, instanta dispune plata din cautiune a acesteia, potrivit dispozitiilor art. 217.
Art. 397. Rezolvarea actiunii civile
(1) Instanta se pronunta prin aceeasi hotarâre si asupra actiunii civile.
(2) În cazul când admite actiunea civila, instanta examineaza, potrivit art.250 - 255 necesitatea luarii masurilor asiguratorii privind reparatiile civile, daca asemenea masuri nu au fost luate anterior.
(3) De asemenea, instanta se pronunta prin hotarâre si asupra restituirii lucrurilor si restabilirii situatiei anterioare, potrivit dispozitiilor art.256 si 257.
(4) Dispozitiile din hotarâre privind luarea masurilor asiguratorii sunt executorii.
(5) În cazul în care, potrivit dispozitiilor art.24 alin.(5), instanta lasa nesolutionata actiunea civila, masurile asiguratorii se mentin. Aceste masuri înceteaza de drept daca persoana vatamata nu introduce actiune în fata instantei civile în termen de 30 de zile de la ramânerea definitiva a hotarârii.
(6) În cazul în care în cursul urmaririi penale, al procedurii de camera preliminara sau al judecatii, fata de inculpat s-a luat masura preventiva a controlului judiciar pe cautiune sau s-a dispus înlocuirea unei alte masuri preventive cu masura preventiva a controlului judiciar pe cautiune si este admisa actiunea civila, instanta dispune plata din cautiune a despagubirilor acordate pentru repararea pagubelor cauzate de infractiune, potrivit dispozitiilor art. 217.
Art. 398. Cheltuieli judiciare
Instanta se pronunta prin hotarâre si asupra cheltuielilor judiciare, potrivit dispozitiilor prevazute în art. 272 - 276.
Art. 399. Dispozitii cu privire la masurile preventive
(1) Instanta are obligatia ca, prin hotarâre, sa se pronunte asupra mentinerii sau revocarii ori încetarii de drept a masurii preventive dispuse pe parcursul procesului penal cu privire la inculpat.
(2) În caz de renuntare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicarii pedepsei, de achitare sau de încetare a procesului penal, instanta dispune punerea de îndata în libertate a inculpatului arestat preventiv.
(3) De asemenea, instanta dispune punerea de îndata în libertate a inculpatului arestat preventiv, atunci când pronunta:
a) o pedeapsa cu închisoare cel mult egala cu durata retinerii si arestarii preventive;
b) o pedeapsa cu închisoare, cu suspendarea executarii sub supraveghere;
c) o pedeapsa cu amenda, care nu însoteste pedeapsa închisorii;
d) o masura educativa.
(3) Hotarârea pronuntata în conditiile alin.(1) si (2) cu privire la masurile preventive este executorie.
(4) Când potrivit dispozitiilor prevazute în alin.(1),(2) si(3) inculpatul este pus în libertate, instanta comunica aceasta administratiei locului de detinere.
(5) Inculpatul condamnat de prima instanta si aflat în stare de arest preventiv este liberat de îndata ce durata retinerii si a arestarii devin egale cu durata pedepsei pronuntate, desi hotarârea nu este definitiva. Liberarea se dispune de administratia locului de detinere, careia i se comunica, îndata dupa pronuntarea hotarârii, o copie de pe dispozitiv sau extras.
(6) În caz de renuntare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicarii pedepsei, achitare sau de încetare a procesului penal, daca în cursul urmaririi penale sau al judecatii, fata de inculpat s-a luat masura preventiva a controlului judiciar pe cautiune, instanta va dispune restituirea sumei depuse drept cautiune, daca nu s-a dispus plata din aceasta a despagubirilor acordate pentru repararea pagubelor cauzate de infractiune sau a amenzii, potrivit art. 396 si 397.
(7) Instanta dispune confiscarea cautiunii daca masura controlului judiciar pe cautiune a fost înlocuita cu masura arestului la domiciliu sau a arestarii preventive, pentru motivele aratate în art. 217 alin. (11) si nu s-a dispus plata din cautiune a sumelor prevazute în alin. 217 alin. (4) pct. 2.
(8) Durata masurii arestului la domiciliu se deduce din pedeapsa aplicata prin echivalarea a trei zile de arest preventiv la domiciliu cu o zi din pedeapsa.
Art. 400. Minuta
(1) Rezultatul deliberarii se consemneaza într-o minuta, care trebuie sa aiba continutul prevazut pentru dispozitivul hotarârii. Minuta se semneaza de membrii completului de judecata.
(2) Întocmirea minutei este obligatorie si în cazurile în care judecatorul sau instanta dispune asupra masurilor preventive.
(3) Minuta se întocmeste în doua exemplare originale, din care unul se ataseaza la dosarul cauzei, iar celalalt se depune, spre conservare, la dosarul de minute al instantei.
Art. 401. Cuprinsul hotarârii
Hotarârea prin care instanta penala solutioneaza fondul cauzei trebuie sa contina o parte introductiva, o expunere si dispozitivul.
Art. 402. Continutul partii introductive
(1) Partea introductiva cuprinde mentiunile prevazute în art.369 alin. (4).
(2) Când s-a redactat o încheiere de sedinta, potrivit dispozitiilor din art.369, partea introductiva se limiteaza numai la urmatoarele mentiuni: denumirea instantei care a judecat cauza, data pronuntarii hotarârii, locul unde a fost judecata cauza, precum si numele si prenumele membrilor completului de judecata, ale procurorului si ale grefierului, facându-se mentiune ca celelalte date au fost trecute în încheierea de sedinta.
(3) În hotarârile instantelor militare trebuie sa se indice si gradul militar al membrilor completului de judecata si al procurorului. Când inculpatul este militar, se mentioneaza si gradul acestuia.

Art. 403. Continutul expunerii
(1) Expunerea trebuie sa cuprinda:
a) datele privind identitatea partilor;
b) descrierea faptei ce face obiectul trimiterii în judecata, cu aratarea timpului si locului unde a fost savârsita, precum si încadrarea juridica data acesteia prin actul de sesizare;
c) analiza probelor care au servit ca temei pentru solutionarea laturii penale a cauzei, cât si a celor care au fost înlaturate, motivarea solutiei cu privire la latura civila a cauzei, precum si analiza oricaror elemente de fapt pe care se sprijina solutia data în cauza.
d) aratarea temeiurilor de drept care justifica solutiile date în cauza.
(2) În caz de condamnare, expunerea trebuie sa mai cuprinda fapta sau fiecare fapta retinuta de instanta în sarcina inculpatului, forma si gradul de vinovatie, circumstantele agravante sau atenuante, starea de recidiva, timpul ce se deduce din pedeapsa pronuntata si actele din care rezulta perioada ce urmeaza a fi dedusa.
(3) Daca instanta retine în sarcina inculpatului numai o parte din faptele ce formeaza obiectul trimiterii în judecata, se va arata în hotarâre pentru care anume fapte s-a pronuntat condamnarea si pentru care încetarea procesului penal sau achitarea.
Art. 404. Continutul dispozitivului
(1) Dispozitivul trebuie sa cuprinda datele prevazute în art.105 privitoare la persoana inculpatului, solutia data de instanta cu privire la infractiune, indicându-se, în caz de condamnare, denumirea acesteia si textul de lege în care se încadreaza, iar în caz de achitare sau de încetare a procesului penal, cauza pe care se întemeiaza potrivit art.15, precum si solutia data cu privire la solutionarea actiunii civile.
(2) Când instanta dispune renuntarea la aplicarea pedepsei, în dispozitiv se face mentiune despre aplicarea avertismentului, potrivit art.81 din Codul penal.
(3) Când instanta dispune amânarea aplicarii pedepsei sau suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere, în dispozitiv se mentioneaza masurile de supraveghere si obligatiile, prevazute în art.85 alin.(1) si (2) din Codul penal, respectiv în art.93 alin.(1) - (3) din Codul penal, pe care trebuie sa le respecte inculpatul.
(4) Dispozitivul trebuie sa mai cuprinda, dupa caz, cele hotarâte de instanta cu privire la:
a) deducerea duratei masurii preventive privative de libertate si a internarii medicale, indicându-se partea din pedeapsa executata în acest mod;
b) masurile preventive;
c) masurile asiguratorii;
d) masurile de siguranta;
e) cheltuielile judiciare;
f) restituirea lucrurilor;
g) restabilirea situatiei anterioare;
h) cautiune;
i) rezolvarea oricarei alte probleme privind justa solutionare a cauzei.
(5) Când instanta pronunta pedeapsa închisorii, în dispozitiv se face mentiune ca persoana condamnata este lipsita de drepturile sau, dupa caz, unele dintre drepturile prevazute în art.65 din Codul penal, pe durata prevazuta în acelasi articol.
(6) Dispozitivul trebuie sa cuprinda totdeauna mentiunea ca hotarârea este supusa apelului, cu aratarea termenului în care poate fi exercitat si mentionarea datei când hotarârea a fost pronuntata si ca pronuntarea s-a facut în sedinta publica.
Art. 405. Pronuntarea hotarârii
(1) Hotarârea se pronunta în sedinta publica de catre presedintele completului de judecata, asistat de grefier.
(2) La pronuntarea hotarârii partile nu se citeaza.
(3) Presedintele completului pronunta dispozitivul hotarârii.
(4) În caz de amânare a aplicarii pedepsei sau de condamnare la pedeapsa închisorii cu suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere, presedintele atrage atentia inculpatului, respectiv celui condamnat asupra dispozitiilor a caror nerespectare are ca urmare revocarea amânarii aplicarii pedepsei sau a suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere. De asemenea, presedintele face cunoscute acestuia masurile de supraveghere la care este supus si obligatiile pe care trebuie sa le respecte.
(5) Dupa pronuntare, presedintele explica partilor prezente ca pot declara apel.
(6) Hotarârea se redacteaza în cel mult 30 de zile de la pronuntare.
Art. 406. Redactarea si semnarea hotarârii
(1) Hotarârea se redacteaza de unul din judecatorii care au participat la solutionarea cauzei si se semneaza de toti membrii completului si de grefier.
(2) Hotarârea redactata trebuie sa fie conforma cu cea pronuntata în sedinta publica.
(3) În caz de împiedicare a vreunuia dintre membrii completului de judecata de a semna, hotarârea se semneaza în locul acestuia de presedintele completului. Daca si presedintele completului este împiedicat a semna, hotarârea se semneaza de presedintele instantei. Când împiedicarea îl priveste pe grefier, hotarârea se semneaza de grefierul sef. În toate cazurile se face mentiune pe hotarâre despre cauza care a determinat împiedicarea.

Art. 407. Comunicarea hotarârii
(1) Hotarârea se comunica procurorului, partilor, persoanei vatamate si administratiei locului de detinere.
(2) În cazul în care instanta a dispus amânarea aplicarii pedepsei sau suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere, hotarârea se comunica serviciului de probatiune.
(3) Daca în cauza sunt inculpati arestati preventiv sau aflati în arest la domiciliu, procurorului,partilor, persoanei vatamate si administratiei locului de detinere li se comunica, dupa pronuntare, o copie de pe dispozitivul hotarârii, în vederea exercitarii dreptului de apel. Dupa redactarea hotarârii, acestora li se comunica hotarârea în întregul sau.

CAPITOLUL III
APELUL
Art. 408. Hotarârile supuse apelului

(1) Sentintele pot fi atacate cu apel, daca legea nu prevede altfel.
(2) Încheierile pot fi atacate cu apel numai odata cu sentinta, cu exceptia cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu apel.
(3) Apelul declarat împotriva sentintei se socoteste facut si împotriva încheierilor.

Art. 409. Persoanele care pot face apel

(1) Pot face apel :
a) procurorul, referitor la latura penala si latura civila;
b) inculpatul, în ceea ce priveste latura penala si latura civila;
c) partea civila si partea responsabila civilmente, în ceea ce priveste latura civila, iar referitor la latura penala în masura în care solutia din aceasta latura a influentat solutia în latura civila;
d) persoana vatamata, în ceea ce priveste latura penala;
e) martorul, expertul, interpretul si avocatul, în ceea ce priveste cheltuielile judiciare, indemnizatiile cuvenite acestora si amenzile judiciare aplicate;
f) orice persoana fizica ori juridica ale carei drepturi legitime au fost vatamate nemijlocit printr-o masura sau printr-un act al instantei în ceea ce priveste dispozitiile care au provocat asemenea vatamare.
(2) Împotriva sentintei de achitare sau de încetare a procesului penal, inculpatul poate declara apel si în ceea ce priveste temeiurile achitarii sau încetarii procesului penal;
(3) Pentru persoanele prevazute la alin. (1) lit. b) – f) apelul poate fi declarat si de catre reprezentantul legal ori de catre avocat, iar pentru inculpat si de catre sotul acestuia.

Art. 410. Termenul de declarare a apelului

(1) Pentru procuror, persoana vatamata si parti, termenul de apel este de 10 zile, daca legea nu dispune altfel, si curge de la comunicarea hotarârii.
(2) Termenul de apel curge de la comunicarea copiei de pe dispozitivul hotarârii în cazul prevazut la art. 407 alin. (3).
(3) În cazul prevazut de art. 409 lit. e), apelul poate fi exercitat de îndata dupa pronuntarea încheierii prin care s-a dispus asupra cheltuielilor judiciare, indemnizatiilor si amenzilor judiciare si cel mai târziu în 10 zile de la pronuntarea sentintei prin care s-a solutionat cauza. Judecarea apelului se face numai dupa solutionarea cauzei, afara de cazul când procesul a fost suspendat.

Art. 411. Repunerea în termen

(1) Apelul declarat dupa expirarea termenului prevazut de lege este considerat ca fiind facut în termen, daca instanta de apel constata ca întârzierea a fost determinata de o cauza temeinica de împiedicare, iar cererea de apel a fost facuta în cel mult 10 zile de la încetarea acesteia.
(2) Pâna la solutionarea repunerii în termen, instanta de apel poate suspenda executarea hotarârii atacate.
(3) Hotarârea este definitiva pâna la momentul în care instanta de apel admite cererea de repunere în termen.
(4) Dispozitiile alin. (1) si (2) nu se aplica în situatia redeschiderii procesului penal ceruta de persoana condamnata în lipsa.

Art. 412. Forma si continutul apelului

(1) Apelul se declara prin cerere scrisa care trebuie sa contina urmatoarele:
a) numarul dosarului, sentintei sau încheierii atacate;
b) denumirea instantei care a pronuntat hotarârea atacata;
c) motivele de nelegalitate sau de netemeinicie invocate;
d) un scurt rezumat al cauzei;
e) faptele si împrejurarile care nu au fost elucidate si probele pe care se întemeiaza criticile hotarârii apelate si care urmeaza a fi prezentate ori solicitate instantei de control la primul termen fixat pentru judecarea apelului;
f) formularea exacta a cererilor pentru îndreptarea pretinselor nelegalitati ori netemeinicii ale hotarârii atacate si reparatia solicitata;
g) semnatura persoanei care declara apelul.
(2) Pentru persoana care nu poate sa semneze, cererea va fi atestata de un grefier de la instanta a carei hotarâre se ataca sau de avocat.
(3) Cererea poate fi atestata si de primarul sau secretarul Consiliului local ori de functionarul desemnat de acestia din localitatea unde domiciliaza apelantul.
(4) Motivele de apel, precizate în scris, se depun la instanta de apel pâna cel mai târziu cu 3 zile înainte de primul termen de judecata, în cazul în care termenul de apel curge de la data comunicarii dispozitivului hotarârii.
(5) Cererea de apel nesemnata ori neatestata poate fi confirmata în instanta de parte ori de reprezentantul ei la primul termen de judecata cu procedura legal îndeplinita.
(6) Cererea de apel se va depune într-un numar de exemplare corespunzator cu cel al partilor interesate sau al reprezentantilor acestora.

Art. 413. Instanta la care se depune apelul
(1) Cererea de apel întocmita în conditiile prevazute în art. 412 se depune la instanta a carei hotarâre se ataca.
(2) Persoana care se afla în stare de detinere poate depune cererea de apel si la administratia locului de detinere.
(3) Cererea de apel înregistrata sau atestata în conditiile alineatului precedent ori procesul-verbal întocmit de administratia locului de detinere se înainteaza de îndata instantei a carei hotarâre este atacata.

Art. 414. Renuntarea la apel
(1) Dupa pronuntarea hotarârii si pâna la expirarea termenului de declarare a apelului, partile si persoana vatamata pot renunta în mod expres la aceasta cale de atac.
(2) Asupra renuntarii, cu exceptia apelului care priveste latura civila a cauzei, se poate reveni înauntrul termenului pentru declararea apelului.
(3) Renuntarea sau revenirea asupra renuntarii poate sa fie facuta personal sau prin mandatar special.

Art. 415. Retragerea apelului
(1) Pâna la închiderea dezbaterilor la instanta de apel, persoana vatamata si oricare dintre parti îsi poate retrage apelului declarat. Retragerea trebuie sa fie facuta personal de parte sau prin mandatar special, iar daca partea se afla în stare de detinere, printr-o declaratie atestata sau consemnata într-un proces-verbal de catre administratia locului de detinere. Declaratia de retragere se poate face fie la instanta a carei hotarâre a fost atacata, fie la instanta de apel.
(2) Reprezentantii legali pot retrage apelul cu respectarea, în ceea ce priveste latura civila, a conditiilor prevazute de legea civila. Inculpatul minor nu poate retrage apelul declarat personal sau de reprezentantul sau legal.
(3) Apelul declarat de procuror poate fi retras de procurorul ierarhic superior.
(4) Apelul declarat de procuror si retras poate fi însusit de partea în favoarea careia a fost declarat.

Art. 416. Efectul suspensiv al apelului
Apelul declarat în termen este suspensiv de executare, atât în ceea ce priveste latura penala, cât si latura civila, afara de cazul când legea dispune altfel.

Art. 417. Efectul devolutiv al apelului si limitele sale

(1) Instanta judeca apelul numai cu privire la persoana care l-a declarat si la persoana la care se refera declaratia de apel si numai în raport cu calitatea pe care apelantul o are în proces.
(2) În cadrul limitelor aratate în alineatul precedent, instanta este obligata ca, în afara de temeiurile invocate si cererile formulate de apelant, sa examineze cauza sub toate aspectele de fapt si de drept.

Art. 418. Neagravarea situatiei în propriul apel

(1) Instanta de apel, solutionând cauza, nu poate crea o situatie mai grea pentru cel care a declarat apel.
(2) De asemenea, în apelul declarat de procuror în favoarea unei parti, instanta de apel nu poate agrava situatia acesteia.

Art. 419. Efectul extensiv al apelului
Instanta de apel examineaza cauza prin extindere si cu privire la partile care nu au declarat apel sau la care acesta nu se refera, putând hotarî si în privinta lor, fara sa poata crea acestor parti o situatie mai grea.

Art. 420. Judecarea apelului
(1) Judecarea apelului se face cu citarea partilor.
(2) Judecarea apelului nu poate avea loc decât în prezenta inculpatului, când acesta se afla în stare de detinere.
(3) Participarea procurorului la judecarea apelului este obligatorie.
(4) Instanta de apel procedeaza la ascultarea inculpatului, când aceasta este posibila, potrivit regulilor de la judecata în fond.
(5) Instanta de apel poate readministra probele administrate la prima instanta si poate administra probe noi, în conditiile art. 98.
(6) Când apelul este în stare de judecata, presedintele completului da cuvântul apelantului, apoi intimatului si pe urma procurorului. Daca între apelurile declarate se afla si apelul procurorului, primul cuvânt îl are acesta.
(7) Procurorul si partile au dreptul la replica cu privire la chestiunile noi ivite cu ocazia dezbaterilor. Inculpatului i se acorda ultimul cuvânt.
(8) Instanta verifica hotarârea atacata pe baza lucrarilor si a materialului din dosarul cauzei, precum si a oricaror probe administrate în fata instantei de apel.
(9) În vederea solutionarii apelului, instanta poate da o noua apreciere probelor.
(10) Instanta se pronunta asupra tuturor motivelor de apel invocate.
(11) La judecarea apelului se aplica regulile de la judecata în fond, în masura în care în prezentul titlu nu exista dispozitii contrare.
(12) Apelul împotriva încheierilor, care potrivit legii, pot fi atacate separat, se judeca în camera de consiliu fara prezenta partilor si a procurorului, care pot depune concluzii scrise, cu exceptia cazurilor în care legea dispune altfel, ori atunci când instanta apreciaza ca este necesara judecata în sedinta publica.

Art. 421. Solutiile la judecata în apel
Instanta, judecând apelul, pronunta una din urmatoarele solutii:
1. respinge apelul, mentinând hotarârea atacata:
a) daca apelul este tardiv sau inadmisibil;
b) daca apelul este nefondat.
2. admite apelul si :
a) desfiinteaza sentinta primei instante si pronunta o noua hotarâre procedând potrivit regulilor referitoare la solutionarea actiunii penale si a actiunii civile la judecata în fond;
b) desfiinteaza sentinta primei instante si dispune rejudecarea de catre instanta a carei hotarâre a fost desfiintata pentru motivul ca judecarea cauzei la acea instanta a avut loc în lipsa unei parti nelegal citate sau care, legal citata, a fost în imposibilitate de a se prezenta si de înstiinta instanta despre aceasta imposibilitate, invocata de acea parte. Rejudecarea de catre instanta a carei hotarâre a fost desfiintata se dispune si atunci când exista vreunul dintre cazurile de nulitate absoluta, cu exceptia cazului de necompetenta, când se dispune rejudecarea de catre instanta competenta.

Art. 422. Chestiuni complementare
Instanta, deliberând asupra apelului, face, atunci când este cazul, aplicarea dispozitiilor privitoare la reluarea dezbaterilor si a celor privind rezolvarea actiunii civile, masurile asiguratorii, cheltuielile judiciare si orice alte aspecte de care depinde solutionarea completa a apelului. De asemenea, instanta de apel verifica daca s-a facut o justa aplicare de catre prima instanta a dispozitiilor privitoare la deducerea duratei retinerii, arestarii preventive si a arestului la domiciliu, si adauga, daca este cazul, timpul de arestare scurs dupa pronuntarea hotarârii atacate cu apel.

Art. 423. Desfiintarea hotarârii
(1) În caz de admitere a apelului, hotarârea atacata se desfiinteaza în limitele dispozitiilor privind efectul devolutiv si extensiv al apelului.
(2) Hotarârea poate fi desfiintata numai cu privire la unele fapte sau persoane ori numai în ceea ce priveste latura penala sau civila, daca aceasta nu împiedica justa solutionare a cauzei.
(3) În caz de desfiintare a hotarârii, instanta de apel poate mentine masura arestarii preventive.

Art. 424. Continutul deciziei instantei de apel si comunicarea acesteia
(1) Decizia instantei de apel trebuie sa cuprinda în partea introductiva mentiunile prevazute în art. 402, iar în expunere temeiurile de fapt si de drept care au dus, dupa caz la respingerea sau admiterea apelului, precum si temeiurile care au dus la adoptarea oricareia dintre solutiile prevazute în art. 421. Dispozitivul cuprinde solutia data de instanta de apel, data pronuntarii deciziei si mentiunea ca pronuntarea s-a facut în sedinta publica.
(2) Instanta de apel se pronunta asupra masurilor preventive potrivit dispozitiilor referitoare la continutul sentintei.
(3) În cazul în care inculpatul se afla în stare de arest preventiv sau de arest la domiciliu, în expunere si dispozitiv se arata timpul care se deduce din pedeapsa.
(4) Când s-a dispus rejudecarea, decizia trebuie sa indice care este ultimul act procedural ramas valabil de la care procesul penal trebuie sa-si reia cursul, în caz contrar toate actele procedurale fiind desfiintate de drept.
(5) Decizia instantei de apel se comunica procurorului, partilor, persoanei vatamate si administratiei locului de detinere.

Art. 425. Limitele rejudecarii
(1) Instanta de rejudecare trebuie sa se conformeze hotarârii instantei de apel, în masura în care situatia de fapt ramâne cea avuta în vedere la solutionarea apelului.
(2) Daca hotarârea a fost desfiintata în apelul procurorului, declarat în defavoarea inculpatului sau în apelul persoanei vatamate, instanta care rejudeca poate agrava solutia data de prima instanta.
(3) Când hotarârea este desfiintata numai cu privire la unele fapte sau persoane, ori numai în ce priveste latura penala sau civila, instanta de rejudecare se pronunta în limitele în care hotarârea a fost desfiintata.

CAPITOLUL IV
Caile extraordinare de atac
SECTIUNEA 1
Recursul în casatie
Art.426. Scopul recursului în casatie si instanta competenta
Recursul urmareste sa supuna Înaltei Curti de Casatie si Justitie judecarea, în conditiile legii, a conformitatii hotarârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Art.427. Hotarâri supuse recursului în casatie
(1) Pot fi atacate cu recurs în casatie deciziile pronuntate de curtile de apel, ca instante de apel, cu exceptia deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor.
(2) Nu pot fi atacate cu recurs în casatie:
a) sentintele în privinta carora persoanele prevazute în art.409 nu au folosit calea de atac a apelului ori când apelul a fost retras, daca legea prevede aceasta cale de atac. Persoanele prevazute în art.409 pot declara recurs în casatie împotriva deciziei pronuntate în apel, chiar daca nu au folosit apelul, daca prin decizia pronuntata în apel a fost modificata solutia din sentinta si numai cu privire la aceasta modificare;
b) deciziile pronuntate în apel de Înalta Curte de Casatie si Justitie;
c) încheierile pronuntate în materia masurilor preventive si a altor masuri procesuale;
d) hotarârile definitive pronuntate în materia plângerilor împotriva solutiilor de neurmarire sau de netrimitere în judecata, precum si în materia executarii pedepselor sau a reabilitarii;
(3) Procurorul nu poate exercita recurs în casatie împotriva hotarârilor prin care s-a dispus achitarea inculpatului, în scopul obtinerii condamnarii acestuia de catre instanta de recurs în casatie.
Art.428. Termenul de declarare a recursului în casatie
(1) Recursul în casatie poate fi introdus de catre parti sau procuror în termen de 30 de zile de la data comunicarii deciziei instantei de apel.
(2) Inculpatul care a lipsit la toate termenele de judecata în apel si la pronuntarea deciziei poate declara recurs în casatie în termen de 30 de zile de la data începerii executarii.

Art.429. Declararea recursului în casatie
(1) Pot formula cerere de recurs în casatie:
a) procurorul, în ceea ce priveste latura penala si latura civila;
b) inculpatul, în ceea ce priveste latura penala cât si latura civila, împotriva hotarârilor prin care s-a dispus condamnarea sa sau încetarea procesului penal;
c) partea civila si partea responsabila civilmente în ceea ce priveste latura civila, iar referitor la latura penala în masura în care solutia din aceasta latura a influentat solutia în latura civila.
(2) Pentru inculpat pot formula cerere de recurs în casatie membrii de familie ai acestuia si avocatul, cu încuviintarea scrisa a inculpatului.
(3) Pâna la închiderea dezbaterilor la instanta de recurs, partile si procurorul îsi pot retrage recursul în casatie declarat. Retragerea trebuie sa fie facuta personal de parte sau prin mandatar special, iar daca partea se afla în stare de detinere, printr-o declaratie atestata sau consemnata într-un proces-verbal de catre conducerea locului de detinere. Declaratia de retragere se poate face fie la instanta a carei hotarâre a fost atacata, fie la instanta de recurs.
(4) Reprezentantii legali pot retrage recursul în casatie cu respectarea, în ceea ce priveste latura civila, a conditiilor prevazute de legea civila. Inculpatul minor nu poate retrage recursul în casatie declarat personal sau de reprezentantul sau legal.
(5) Recursul în casatie declarat de procuror poate fi retras de procurorul ierarhic superior.
(6) Decizia instantei de apel, prin care a fost respins apelul, nu poate fi atacata cu recurs în casatie de persoanele care nu au exercitat calea de atac a apelului ori când apelul acestora a fost retras.

Art.430. Motivarea recursului în casatie
(1) Cererea de recurs în casatie se formuleaza în scris, si va cuprinde:
a) numele si prenumele, domiciliul sau resedinta partii sau, dupa caz numele, prenumele procurorului care exercita recursul în casatie, precum si organul judiciar din care acesta face parte. În cazul în care cererea este formulata de avocat sau de un membru de familie al inculpatului, cererea trebuie sa cuprinda si numele, prenumele si domiciliul profesional al avocatului, respectiv numele si prenumele, domiciliul sau resedinta membrului de familie care formuleaza calea de atac;
b) indicarea hotarârii care se ataca;
c) indicarea cazurilor de recurs în casatie pe care se întemeiaza cererea si motivarea acestora;
d) semnatura persoanei care exercita recursul în casatie.
(2) Pentru persoana care nu poate sa semneze, cererea va fi atestata de un grefier de la instanta a carei hotarâre se ataca sau de avocat.
(3) La cerere se anexeaza toate înscrisurile invocate în motivarea acesteia.
Art.431. Cazurile în care se poate face recurs în casatie
(1) Hotarârile sunt supuse casarii în urmatoarele cazuri:
1. în cursul judecatii nu au fost respectate dispozitiile privind competenta dupa materie sau dupa calitatea persoanei;
2. completul stabilit aleatoriu pentru solutionarea cauzei a fost schimbat, cu încalcarea legii, pe parcursul judecatii ori daca hotarârea a fost pronuntata de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului;
3. instanta nu a fost compusa potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate;
4. judecata a avut loc fara participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii;
5. judecata a avut loc în lipsa avocatului, când asistenta juridica a inculpatului era obligatorie potrivit legii;
6. sedinta de judecata nu a fost publica, în afara de cazurile când legea prevede altfel;
7. judecata în apel a avut loc fara citarea legala a unei parti, sau care desi legal citata a fost în imposibilitate de a se prezenta si de a înstiinta instanta despre aceasta imposibilitate;
8. inculpatul a fost condamnat pentru o fapta care nu este prevazuta de legea penala;
9. inculpatul a fost condamnat desi existau probe cu privire la o cauza de încetare a procesului penal;
10. în mod gresit s-a dispus încetarea procesului penal;
11. hotarârea cuprinde motive contradictorii ori motive straine de natura cauzei sau exista o contradictie între considerentele si dispozitivul hotatârii;
12.instanta nu a procedat la ascultarea inculpatului prezent, daca ascultarea era posibila;
13. instanta a depasit atributiile puterii judecatoresti;
14. nu s-a constatat gratierea sau, în mod gresit, s-a constatat ca pedeapsa aplicata inculpatului a fost gratiata;
15. s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevazute de lege;
16. instanta si-a întemeiat hotarârea pe probe pentru care a fost aplicata sanctiunea excluderii sau în mod gresit s-a aplicat sanctiunea excluderii cu privire la probe legal administrate;
17. instanta nu s-a pronuntat asupra unuia sau mai multor motive de apel.
(2) Cazurile prevazute în alin.(1) pot constitui temei al casarii hotarârii doar daca nu au fost invocate pe calea apelului sau în cursul judecarii apelului ori daca, desi au fost invocate, au fost respinse sau instanta a omis sa se pronunte asupra lor.
(3) În cazul în care cererea de recurs în casatie a fost respinsa, partea sau procurorul care a declarat recursul în casatie nu mai poate formula o noua cerere împotriva aceleiasi hotarâri, indiferent de motivul invocat.
Art.432. Procedura de comunicare
(1) Cererea de recurs în casatie, împreuna cu înscrisurile anexate, se depune într-un numar suficient de exemplare la instanta a carei hotarâre se ataca, pentru a fi comunicata celorlalte parti sau procurorului.
(2) Cererea de recurs în casatie împreuna cu înscrisurile anexate se poate depune de catre persoana aflata în stare de detinere si la administratia locului de detinere, care le înainteaza de îndata la instanta a carei hotarâre de ataca.
(3) Presedintele instantei a carei hotarâre se ataca, ori judecatorul delegat de catre acesta, va proceda la efectuarea comunicarilor prevazute de alin.(1) catre procuror si parti, cu mentiunea ca se pot depune concluziile scrise în termen de 10 zile de la primirea comunicarilor, la aceeasi instanta.
(4) Nedepunerea de catre parti si procuror de concluzii scrise nu împiedica judecarea recursului în casatie.
(5) În termen de 5 zile de la depunerea concluziilor scrise sau de la expirarea termenului de depunere a acestora, presedintele instantei sau judecatorul delegat de catre acesta, va înainta Înaltei Curti de Casatie si Justitie cererea formulata, împreuna cu înscrisurile anexate, dovezile de comunicare efectuate, precum si concluziile scrise depuse în dosarul cauzei.
(6) În cazul în care nu este îndeplinita procedura de comunicare prevazuta în alin.(3) si (5), ori daca aceasta nu este completa, magistratul asistent de la Înalta Curte de Casatie si Justitie, desemnat cu verificarea îndeplinirii procedurii de comunicare si de întocmire a raportului referitor la cererea de recurs în casatie, restituie cauza instantei a carei hotarâre se ataca în vederea îndeplinirii acesteia.
Art.433. Admiterea în principiu
(1) Admisibilitatea cererii de recurs în casatie se examineaza în camera de consiliu, dupa depunerea raportului magistratului asistent si atunci când procedura de comunicare este legal îndeplinita.
(2) Daca cererea de recurs în casatie nu este facuta în termenul prevazut de lege sau daca nu s-au respectat dispozitiile art.426, 427, 430 si 431, ori daca cererea este vadit nefondata, instanta respinge, prin încheiere, cererea de recurs în casatie, dupa caz, ca tardiva, inadmisibila, sau nefondata, cu indicarea expresa a conditiilor încalcate.
(3) Daca cererea de recurs în casatie a fost retrasa instanta ia act de retragere, prin încheiere.
(4) În cazul în care instanta constata ca cererea îndeplineste conditiile prevazute la art. 427 - 431, dispune prin încheiere admiterea în principiu a cererii de recurs în casatie si trimite cauza în vederea judecarii recursului în casatie.

Art.434. Suspendarea executarii
(1) Instanta care admite în principiu cererea de recurs în casatie sau completul care judeca recursul în casatie poate suspenda motivat, în tot sau în parte, executarea hotarârii, putând impune respectarea de catre condamnat a uneia dintre obligatiile prevazute de art.214 alin.(1) si (2) .
2) În cazul în care persoana condamnata nu respecta obligatiile impuse prin încheiere, completul care va judeca recursul, din oficiu sau la cererea procurorului poate dispune revocarea masurii suspendarii si reluarea executarii pedepsei.
(3) Aducerea la îndeplinire a dispozitiilor de suspendare a executarii hotarârii se face prin instanta de executare.
Art. 435. Efectul devolutiv si limitele sale
(1) Instanta judeca recursul în casatie numai cu privire la persoana care l-a declarat si la persoana la care se refera declaratia de recurs în casatie si numai în raport cu calitatea pe care recurentul o are în proces.
(2) Instanta de recurs examineaza cauza numai în limitele motivelor de casare prevazute în art.431 invocate în cererea de recurs în casatie.
Art. 436. Efectul extensiv si limitele sale
(1) Instanta examineaza cauza prin extindere si cu privire la partile care nu au declarat recurs în casatie sau la care acesta nu se refera, putând hotarî si în privinta lor, fara sa poata crea acestor parti o situatie mai grea.
(2) Procurorul, chiar dupa expirarea termenului de recurs în casatie, poate cere extinderea recursului declarat de el în termen si fata de alte persoane decât acelea la care s-a referit, fara a se putea crea acestora o situatie mai grea.
Art. 437. Neagravarea situatiei în propriul recurs în casatie
(1) Instanta, solutionând cauza, nu poate crea o situatie mai grea pentru cel care a declarat recursul în casatie.
(2) În recursul în casatie declarat de procuror în favoarea unei parti, instanta de recurs nu poate agrava situatia acesteia.
Art. 438. Prezenta partilor si a procurorului
(1) Judecarea recursului în casatie admis în principiu se face cu citarea partilor, asistate de avocati alesi sau desemnati din oficiu.
(2) Participarea procurorului la judecarea recursului în casatie este obligatorie.
Art. 439. Judecarea recursului în casatie
(1) Presedintele completului da cuvântul recurentului, apoi intimatului si la final procurorului. Daca între recursurile în casatie declarate se afla si recursul procurorului, primul cuvânt îl are acesta.
(2) Procurorul si partile au dreptul la replica cu privire la chestiunile noi ivite cu ocazia dezbaterilor.
Art. 440. Verificarea hotarârii
(1) Instanta, judecând recursul în casatie, verifica legalitatea hotarârii atacate.
(2) Instanta este obligata sa se pronunte asupra tuturor cazurilor de recurs în casatie invocate prin cerere de procuror sau de parti.
Art. 441. Solutiile la judecata recursului în casatie
(1) Instanta, judecând recursul în casatie, pronunta una din urmatoarele solutii:
1. respinge recursul în casatie, mentinând hotarârea atacata, daca recursul în casatie este nefondat.
2. admite recursul în casatie, casând hotarârea atacata si :
a) achita pe inculpat sau dispune încetarea procesului penal, ori înlatura gresita aplicare a legii;
b) dispune rejudecarea de catre instanta de apel sau de instanta competenta material sau dupa calitatea persoanei, daca sunt incidente celelate cazuri de casare prevazute de art. 431.
(2) Daca recursul în casatie vizeaza gresita solutionare a laturii civile, instanta dupa admiterea recursului înlatura nelegalitatea constatata sau dispune rejudecarea de catre instanta a carei hotarâre a fost casata în conditiile alin.(1) pct.2 lit.b) .
(3) În cazul prevazut la alin. (1) pct. 2 lit. a) instanta de recurs în casatie desfiinteaza si hotarârea primei instante, daca se constata aceleasi încalcari de lege ca în decizia recurata.

(4) În cazul în care condamnatul se gaseste în cursul executarii pedepsei, instanta, admitând recursul în casatie si pronuntând casarea cu trimitere, dispune asupra starii de libertate a acestuia, putând lua o masura preventiva.
Art. 442. Desfiintarea hotarârii si continutul deciziei
(1) În caz de admitere a recursului în casatie, hotarârea atacata se caseaza în limitele prevazute de art.435 si 436.
(2) Hotarârea poate fi desfiintata numai cu privire la unele fapte sau persoane, ori numai în ce priveste latura penala sau civila, daca aceasta nu împiedica justa solutionare a cauzei.
(3) Decizia instantei de recurs în casatie trebuie sa cuprinda, în partea introductiva, mentiunile prevazute în art.402, iar în expunere, temeiurile de drept care au dus la respingerea sau admiterea recursului în casatie. Dispozitivul trebuie sa cuprinda solutia pronuntata de instanta de recurs în casatie, data pronuntarii deciziei si mentiunea ca pronuntarea s-a facut în sedinta publica.
(4) Când s-a dispus rejudecarea, decizia trebuie sa indice care este ultimul act procedural ramas valabil de la care procesul penal trebuie sa-si reia cursul, în caz contrar toate actele procedurale fiind desfiintate de drept.
Art. 443. Limitele judecarii
(1) Instanta de rejudecare trebuie sa se conformeze hotarârii instantei de recurs în casatie, în masura în care situatia de fapt ramâne cea avuta în vedere la admiterea recursului în casatie.
(2) Când hotarârea este desfiintata numai cu privire la unele fapte sau persoane, instanta se pronunta în limitele în care hotarârea a fost casata.
Art. 444. Procedura de rejudecare
Rejudecarea cauzei dupa casarea hotarârii atacate se desfasoara potrivit dispozitiilor cuprinse în Partea speciala, Titlul III, Capitolul II sau III, care se aplica în mod corespunzator.
SECTIUNEA a 2-a
Revizuirea
Art. 445. Hotarârile supuse revizuirii
(1) Hotarârile judecatoresti definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penala cât si cu privire la latura civila.
(2) Când o hotarâre priveste mai multe infractiuni sau mai multe persoane, revizuirea se poate cere pentru oricare dintre fapte sau dintre faptuitori.
Art. 446. Cazurile de revizuire
(1) Revizuirea hotarârilor judecatoresti definitive, cu privire la latura penala, poate fi ceruta când:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurari ce nu au fost cunoscute la solutionarea cauzei, si care singure sau prin coroborare cu alte probe dovedesc netemeinicia hotarârii pronuntate în cauza;
b) hotarârea a carei revizuire se cere s-a întemeiat pe declaratia unui martor, opinia unui expert sau pe situatiile învederate de un interpret, care au savârsit infractiunea de marturie mincinoasa în cauza a carei revizuire se cere, influentând astfel solutia pronuntata;
c) un înscris care a servit ca temei al hotarârii a carei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecatii sau dupa pronuntarea hotarârii, împrejurare care a influentat solutia pronuntata în cauza;
d) un membru al completului de judecata, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmarire penala a comis o infractiune în legatura cu cauza a carei revizuire se cere, împrejurare care a influentat solutia pronuntata în cauza;
e) când doua sau mai multe hotarâri judecatoresti definitive nu se pot concilia;
f) hotarârea s-a întemeiat pe o prevedere legala ce a fost declarata neconstitutionala dupa ce hotarârea a devenit definitiva, în situatia în care consecintele încalcarii dispozitiei constitutionale continua sa se produca si nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotarârii pronuntate.
(2) Revizuirea hotarârilor judecatoresti penale definitive, cu privire la latura civila, poate fi ceruta numai în fata instantei civile, potrivit Codului de procedura civila.
(3) Cazurile prevazute la lit.a) si f) pot fi invocate ca motive de revizuire, numai în favoarea persoanei condamnate.
(4) Cazul prevazut la lit.a) constituie motiv de revizuire daca pe baza faptelor sau împrejurarilor noi se poate dovedi netemeinicia hotarârii de condamnare ori de încetare a procesului penal, iar în cazurile prevazute la lit.b), c) d), si f) constituie motive de revizuire, daca au dus la pronuntarea unei hotarâri nelegale sau netemeinice.
(5) În cazul prevazut la lit.e) toate hotarârile care nu se pot concilia sunt supuse revizuirii.
Art. 447. Dovedirea unor cazuri de revizuire
(1) Situatiile care constituie cazurile de revizuire prevazute în art.446 alin. 1 lit.b), c) si d) se dovedesc prin hotarâre judecatoreasca definitiva prin care instanta s-a pronuntat asupra fondului cauzei constatând existenta falsului sau existenta faptelor si savârsirea lor de respectivele persoane.
(2) În cazurile în care dovada nu poate fi facuta potrivit alin.(1) datorita existentei unei cauze care împiedica punerea în miscare sau exercitarea actiunii penale, proba cazurilor de revizuire prevazute în art.446 alin. 1 lit.b), c) si d) se poate face în procedura de revizuire, prin orice mijloc de proba.
Art. 448. Persoanele care pot cere revizuirea
(1) Pot cere revizuirea:
a) Partile din proces, în limitele calitatii lor procesuale;
b) un membru de familie al condamnatului, chiar si dupa moartea acestuia, numai daca cererea este formulata în favoarea condamnatului.
(2) Procurorul poate din oficiu cere revizuirea laturii penale a hotarârii.

Art. 449. Cererea de revizuire
(1) Cererea de revizuire se adreseaza instantei care a judecat cauza în prima instanta.
(2) Cererea se formuleaza în scris si trebuie motivata, cu aratarea cazului de revizuire pe care se întemeiaza si a mijloacelor de proba în dovedirea acestuia.
(3) La cerere se vor alatura copii de pe înscrisurile de care cel ce a formulat cererea de revizuire întelege a se folosi în proces, certificate pentru conformitate cu originalul. Când înscrisurile sunt redactate într-o limba straina, ele se vor alatura în traducere efectuata de un traducator autorizat.
(4) În cazul în care cererea nu îndeplineste conditiile prevazute în alin.(2) si (3) instanta pune în vedere celui ce a formulat cererea sa o completeze pâna la primul termen de judecata sau dupa caz, într-un termen stabilit de instanta, sub sanctiunea prevazuta în art.453 alin.(3).
Art. 450. Termenul de introducere a cererii
(1) Cererea de revizuire în favoarea condamnatului se poate face oricând, chiar dupa ce pedeapsa a fost executata sau considerata executata ori dupa moartea condamnatului, cu exceptia cazului prevazut în art.446 alin.(1) lit.f) când cererea de revizuire poate fi formulata în termen de 1 an de la data publicarii deciziei Curtii Constitutionale în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(2) Cererea de revizuire în defavoarea condamnatului, a celui achitat sau a celui fata de care s-a încetat procesul penal, se poate face în termen de 3 luni, care curge:
a) în cazurile prevazute la art.446 alin.(1) lit.b), c) si d) când nu sunt constatate prin hotarâre definitiva pronuntata de instanta penala, de la data când faptele sau împrejurarile au fost cunoscute de persoana care face cererea sau de la data când aceasta a luat cunostinta de împrejurarile pentru care constatarea infractiunii nu se poate face printr-o hotarâre penala, dar nu mai târziu de trei ani de la data producerii acestora;
b) în cazurile prevazute în art.446 alin.(1) lit.b), c) si d), daca sunt constatate prin hotarâre definitiva pronuntata de instanta penala, de la data când hotarârea a fost cunoscuta de persoana care face cererea, dar nu mai târziu de un an de la data ramânerii definitive a hotarârii penale.
c) în cazul prevazut în art.446 alin.(1) lit.e) de la data când hotarârile ce nu se conciliaza au fost cunoscute de persoana care face cererea.
(3) Dispozitiile alin.(2) se aplica si în cazul când procurorul se sesizeaza din oficiu.
(4) Revizuirea în defavoarea inculpatului nu se poate face când a intervenit o cauza care împiedica punerea în miscare a actiunii penale sau continuarea procesului penal.
Art. 451. Instanta competenta
Competenta sa judece cererea de revizuire este instanta care a judecat cauza în prima instanta. Când temeiul cererii de revizuire consta în existenta unor hotarâri ce nu se pot concilia, competenta se determina potrivit dispozitiilor art.43.
Art. 452. Masuri premergatoare
(1) La primirea cererii de revizuire, presedintele instantei fixeaza termen de judecata pentru examinarea cererii de revizuire, în vederea admiterii în principiu, dispunând atasarea dosarului cauzei si citarea partilor interesate.
(2) Când persoana în favoarea sau defavoarea careia s-a cerut revizuirea se afla în stare de detinere, chiar într-o alta cauza, presedintele dispune încunostintarea acestei persoane despre termen si ia masuri pentru desemnarea unui avocat din oficiu.
(3) Persoana privata de liberate este adusa la judecata.
Art. 453. Admiterea în principiu
(1) Instanta, ascultând concluziile procurorului si ale partilor, examineaza daca:
a) cererea a fost formulata în termen si de o persoana dintre cele prevazute de art.448;
b) cererea a fost întocmita cu respectarea prevederilor art.449 alin.(2) - (3);
c) au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale;
d) faptele si mijloacele de proba în baza carora este formulata cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioara de revizuire care a fost judecata definitiv;
e) faptele si mijloacele de proba în baza carora este formulata cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existentei unor temeiuri legale ce permit revizuirea;
f) persoana care a formulat cererea s-a conformat cerintelor instantei dispuse potrivit art.449 alin.(4).
(2) În cazul în care instanta constata ca sunt îndeplinite conditiile prevazute în alin.(1) dispune prin încheiere admiterea în principiu a cererii de revizuire.
(3) În cazul în care instanta constata neîndeplinirea conditiilor prevazute în alin.(1), dispune prin sentinta, respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibila.
(4) Când cererea de revizuire a fost facuta pentru un condamnat decedat, sau când condamnatul care a facut cererea ori în favoarea caruia s-a facut revizuirea a decedat dupa introducerea cererii, prin derogare de la dispozitiile art.15 alin.(1) lit.e) procedura de revizuire îsi va urma cursul, iar în cazul rejudecarii cauzei, dupa admiterea în principiu, instanta va hotarî potrivit dispozitiilor din art.15 care se aplica în mod corespunzator.
(5) Încheierea prin care este admisa în principiu cererea de revizuire este supusa caii de atac odata cu fondul. Sentinta prin care este respinsa cererea de revizuire, dupa analiza admisibilitatii în principiu, este supusa aceleiasi cai de atac ca si hotarârea la care se refera revizuirea.
Art. 454. Masurile care pot fi luate odata cu sau ulterior admiterii în principiu
(1) Odata cu admiterea în principiu a cererii de revizuire sau ulterior acesteia, instanta poate suspenda motivat, în tot sau în parte, executarea hotarârii supuse revizuirii, si poate dispune respectarea de catre condamnat a uneia dintre obligatiile prevazute de art.214 alin.(1) si (2) .
(2) Împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea hotarârii supuse revizuirii, prevazute în alin. (1) procurorul sau persoana interesata poate formula contestatie în termen de 24 de ore de la de la pronuntare pentru cei prezenti si de la comunicare pentru cei lipsa. Contestatia formulata de procuror este suspensiva de executare. Dispozitiile art. 591 alin. (2) – (5) se aplica în mod corespunzator.
(3) În cazul în care persoana condamnata nu respecta obligatiile stabilite prin încheiere, instanta din oficiu sau la cererea procurorului poate dispune revocarea masurii suspendarii si reluarea executarii pedepsei.
(4) În cazul admiterii în principiu a cererii de revizuire pentru existenta unor hotarâri ce nu se pot concilia, cauzele în care aceste hotarâri au fost pronuntate se reunesc în vederea rejudecarii.
Art. 455. Rejudecarea
(1) Rejudecarea cauzei dupa admiterea în principiu a cererii de revizuire se face potrivit regulilor de procedura privind judecarea în prima instanta.
(2) Instanta, daca gaseste necesar, administreaza din nou probele care au fost efectuate în cursul primei judecati.
(3) În cazul în care instanta constata ca situatia de fapt nu poate fi stabilita în mod nemijlocit sau aceasta nu s-ar putea face decât cu mare întârziere, dispune efectuarea cercetarilor necesare de catre procuror.
(4) Cercetarea efectuata de procuror direct sau prin intermediul organelor de politie, nu poate depasi 3 luni.
(5) Dupa efectuarea cercetarilor, procurorul înainteaza întregul material instantei competente.
(6) Persoanele prevazute în art.446 alin.(1) lit.b) si d) nu pot fi ascultate ca martori în cauza supusa revizuirii, daca dovada acestor cazuri de revizuire s-a facut prin hotarâre judecatoreasca.
Art. 456. Solutiile dupa rejudecare
(1) Daca se constata ca cererea de revizuire este întemeiata instanta anuleaza hotarârea în masura în care a fost admisa revizuirea sau hotarârile care nu se pot concilia si pronunta o noua hotarâre potrivit dispozitiilor art.395 - 399, care se aplica în mod corespunzator.
(2) Instanta rejudeca cauza prin extindere si cu privire la partile care nu au formulat cerere de revizuire, putând hotarî si în privinta lor, fara sa le poata crea acestora o situatie mai grea.
(3) Instanta ia masuri pentru restabilirea situatiei anterioare dispunând, daca este cazul, restituirea amenzii platite si a bunurilor confiscate, a cheltuielilor judiciare pe care cel în favoarea caruia s-a admis revizuirea nu era tinut sa le suporte sau alte asemenea masuri.
(4) Daca instanta constata ca cererea de revizuire este neîntemeiata, o respinge si dispune obligarea revizuientului la plata cheltuielilor judiciare catre stat precum si reluarea executarii pedepsei, în cazul în care aceasta a fost suspendata.
Art. 457. Calea de atac
Sentinta prin care instanta se pronunta asupra cererii de revizuire, dupa rejudecarea cauzei, este supusa aceleiasi cai de atac ca si hotarârea la care se refera revizuirea.
Art. 458. Efectele respingerii cererii de revizuire
În cazul respingerii cererii de revizuire ca inadmisibila sau ca neîntemeiata, nu va putea fi formulata o noua cerere pentru aceleasi motive.
Art. 459. Revizuirea în cazul hotarârilor Curtii Europene a Drepturilor Omului
(1) Hotarârile definitive pronuntate în cauzele în care Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat o încalcare a drepturilor sau libertatilor fundamentale sau a dispus scoaterea cauzei de pe rol, ca urmare a solutionarii amiabile a litigiului între stat si reclamanti, pot fi supuse revizuirii, daca vreuna dintre consecintele grave ale încalcarii Conventiei europene pentru apararea drepturilor omului si a Protocoalelor aditionale la aceasta continua sa se produca si nu poate fi remediata decât prin revizuirea hotarârii pronuntate.
(2) Pot cere revizuirea:
a) persoana al carei drept a fost încalcat;
b) membrii de familie ai condamnatului, chiar si dupa moartea acestuia, numai daca cererea este formulata în favoarea condamnatului;
c) procurorul.
(3) Cererea de revizuire se introduce la Înalta Curte de Casatie si Justitie, care judeca cererea în complet de 9 judecatori.
(4) Cererea de revizuire se poate face cel mai târziu în termen de un an de la data publicarii în Monitorul Oficial al României, Partea I, a hotarârii definitive pronuntate de Curtea Europeana a Drepturilor Omului.
(5) Dupa sesizare, instanta poate dispune, din oficiu, la propunerea procurorului sau la cererea partii, suspendarea executarii hotarârii atacate. Dispozitiile art.454 alin.(1) si (3) se aplica în mod corespunzator.
(6) Participarea procurorului este obligatorie.
(7) La judecarea cererii de revizuire, partile se citeaza. Partea aflata în stare de detinere este adusa la judecata.
(8) Atunci când partile sunt prezente la judecarea cererii de revizuire, instanta asculta si concluziile acestora.
(9) Instanta examineaza cererea în baza actelor dosarului si se pronunta prin decizie.
(10) Instanta respinge cererea în cazul în care constata ca este tardiva, inadmisibila sau nefondata.
(11) Atunci când instanta constata ca cererea este fondata:
a) desfiinteaza, în parte, hotarârea atacata sub aspectul dreptului încalcat si, rejudecând cauza, cu aplicarea dispozitiilor din Titlul III, Capitolul IV, Sectiunea 1, înlatura consecintele încalcarii dreptului;
b) desfiinteaza hotarârea si, când este necesara administrarea de probe, dispune rejudecarea de catre instanta în fata careia s-a produs încalcarea dreptului, aplicându-se dispozitiile din Titlul III, Capitolul IV Sectiunea 1.
(12) Decizia pronuntata de Înalta Curte de Casatie si Justitie nu este supusa niciunei cai de atac.
SECTIUNEA a 3-a
Redeschiderea procesului penal în cazul judecarii în lipsa persoanei condamnate
Art. 460. Redeschiderea procesului penal în cazul judecarii în lipsa persoanei condamnate
(1) Persoana condamnata definitiv care a fost judecata în lipsa poate solicita redeschiderea procesului penal în termen de sase luni din ziua în care a luat cunostinta ca s-a desfasurat un proces penal împotriva sa, daca între timp nu s-a împlinit termenul de prescriptie al raspunderii penale.
(2) Este considerat persoana judecata în lipsa, inculpatul care:
a) nu a avut cunostinta de proces;
b) desi a avut cunostinta de proces în orice mod a lipsit în mod justificat de la judecarea cauzei;
(3) Procesul penal în care o persoana judecata în lipsa a fost condamnata se redeschide, cu respectarea conditiilor prevazute în alin. (1) si (2), si în cazul în care un stat strain a dispus extradarea sau predarea condamnatului în baza mandatului european de arestare si condamnatul a formulat cerere de redeschidere a procesului în termen de 6 luni de la predarea sa catre autoritatile române.
(4) Procesul penal nu poate fi redeschis în cazul în care persoana condamnata a solicitat sa fie judecata în lipsa.
Art. 461. Cererea de redeschidere a procesului penal
(1) Cererea de redeschidere a procesului penal poate fi formulata de catre persoana judecata în lipsa, si se adreseaza instantei care a judecat cauza în lipsa, fie în prima instanta, fie în apel.
(2) Când persoana judecata în lipsa este privata de libertate, cererea poate fi depusa la administratia locului de detinere, care o va trimite de îndata instantei competente.
(3) Cererea se formuleaza în scris si trebuie motivata cu privire la îndeplinirea conditiilor prevazute în art. 460.
(4) Cererea poate fi însotita de copii de pe înscrisurile de care persoana judecata în lipsa întelege a se folosi în proces, certificate pentru conformitate cu originalul. Când înscrisurile sunt redactate într-o limba straina, ele vor fi însotite de traducere, efectuata de un traducator autorizat.
(5) În cazul în care cererea nu îndeplineste conditiile prevazute în alin.(3) si (4) instanta pune în vedere celui ce a formulat cererea sa o completeze pâna la primul termen de judecata sau dupa caz, într-un termen scurt, stabilit de instanta.

Art. 462. Masuri premergatoare

(1) La primirea cererii de redeschidere a procesului penal, presedintele instantei fixeaza un termen pentru examinarea admisibilitatii în principiu, dispunând atasarea dosarului cauzei precum si citarea partilor interesate.
(2) Când persoana care a solicitat redeschiderea procesului penal este privata de libertate, chiar într-o alta cauza, presedintele dispune încunostintarea acesteia despre termen si ia masuri pentru desemnarea unui avocat din oficiu.
(3) Persoana privata de libertate este adusa la judecata.
Art. 463. Admiterea în principiu
(1) Instanta, ascultând concluziile procurorului si ale partilor, examineaza daca:
a) cererea a fost formulata în termen si de catre o persoana dintre cele prevazute în art.460;
b) au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procesului penal;
c) motivele în baza carora este formulata cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioara de redeschidere a procesului penal, care a fost judecata definitiv.
(2) De asemenea, instanta supune dezbaterii necesitatea luarii fata de persoana ce a formulat cererea de redeschidere a vreuneia dintre masurile preventive prevazute de art.201 alin.(4) lit. b) - e), în cazul admiterii în principiu a cererii.
(3) Daca instanta constata îndeplinirea conditiilor prevazute în alin.(1) dispune prin încheiere admiterea în principiu a cererii de redeschidere a procesului penal.
(4) Daca instanta constata neîndeplinirea conditiilor prevazute în art.460, dispune, prin sentinta, respingerea cererii de redeschidere a procesului penal.
(5) Încheierea prin care este admisa în principiu cererea de redeschidere a procesului penal poate fi atacata odata cu fondul.
(6) Hotarârea prin care este respinsa cererea de redeschidere a procesului penal, este supusa aceleiasi cai de atac ca si hotarârea pronuntata în lipsa persoanei condamnate.
(7) Admiterea în principiu a cererii de redeschidere a procesului penal atrage desfiintarea de drept a hotarârii pronuntate în lipsa persoanei condamnate.
(8) Instanta redeschide procesul penal prin extindere si cu privire la partile care nu au formulat cerere, putând hotarî si în privinta lor, fara sa le poata crea acestora o situatie mai grea.
(9) Odata cu admiterea în principiu a cererii de redeschidere a procesului penal, instanta, din oficiu sau la cererea procurorului, poate dispune luarea fata de inculpat a uneia dintre masurile preventive prevazute în art.201 alin.(4) lit.b) - e). Dispozitiile titlului V al Partii generale se aplica în mod corespunzator.
Art. 464. Rejudecarea cauzei
(1) Rejudecarea cauzei se face potrivit regulilor de procedura aplicabile etapei procesuale pentru care s-a dispus redeschiderea procesului penal.
(2) În cazul în care rejudecarea cauzei se face de catre prima instanta , aceasta ia masuri pentru comunicarea catre inculpat a rechizitoriului.
Capitolul VI
Dispozitii privind asigurarea unei practici judiciare unitare

Sectiunea 1
Recursul în interesul legii
Art. 465. Cererea de recurs în interesul legii
(1) Recursul în interesul legii este calea extraordinara de atac prin care se asigura interpretarea si aplicarea unitara a legii penale si de procedura penala pe întreg teritoriul tarii.
(2) Procurorul general al Parchetului de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie, din oficiu ori la cererea ministrului justitiei, sau colegiul de conducere al Înaltei Curti de Casatie si Justitie, al curtilor de apel ori al parchetelor de pe lânga curtile de apel poate sa ceara Înaltei Curti de Casatie si Justitie sa se pronunte asupra problemelor de drept care au fost solutionate diferit de instantele judecatoresti.
(3) Cererea trebuie sa cuprinda solutiile diferite date problemei de drept si motivarea acestora, jurisprudenta Curtii Constitutionale, a Curtii Europene a Drepturilor Omului sau, dupa caz, a Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene, opiniile exprimate în doctrina, relevante în domeniu, precum si solutia ce se propune a fi pronuntata în recursul în interesul legii.
(4) Cererea de recurs în interesul legii trebuie sa fie însotita, sub sanctiunea respingerii ca inadmisibila, de copii ale hotarârilor judecatoresti definitive din care rezulta ca problemele de drept care formeaza obiectul judecatii au fost solutionate în mod diferit de instantele judecatoresti.

Art. 466. Conditii de admisibilitate
Recursul în interesul legii este admisibil numai daca se face dovada ca problemele de drept care formeaza obiectul judecatii au fost solutionate în mod diferit prin hotarâri judecatoresti definitive, care se anexeaza cererii.
Art. 467. Judecarea recursului în interesul legii
(1) Recursul în interesul legii se judeca de Sectiile Unite ale Înaltei Curti de Casatie si Justitie.
(2) La primirea cererii, presedintele Înaltei Curti de Casatie si Justitie desemneaza trei judecatori, din cadrul Sectiei penale a instantei, pentru a întocmi un raport asupra recursului în interesul legii.
(3) În vederea întocmirii raportului, presedintele Înaltei Curti de Casatie si Justitie, la solicitarea judecatorilor desemnati cu întocmirea raportului, poate solicita unor specialisti recunoscuti opinia scrisa asupra problemelor de drept solutionate diferit.
(4) Raportul cuprinde solutiile diferite date problemei de drept si motivarea pe care acestea se fundamenteaza, jurisprudenta relevanta a Curtii Constitutionale, a Curtii Europene a Drepturilor Omului sau, dupa caz, a Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene, opiniile exprimate în doctrina, relevante în domeniu, precum si opinia specialistilor consultati. Totodata, judecatorii raportori întocmesc si motiveaza proiectul solutiei ce se propune a fi data recursului în interesul legii.
(5) Presedintele Înaltei Curti de Casatie si Justitie fixeaza termenul de judecata. Sedinta Sectiilor Unite ale Înaltei Curti de Casatie si Justitie se convoaca de presedintele instantei, cu cel putin 20 de zile înainte de desfasurarea acesteia. Odata cu convocarea, fiecare judecator primeste o copie a raportului si a proiectului solutiei propuse.
(6) La sedinta participa toti judecatorii în functie ai instantei, cu exceptia celor care din motive obiective nu pot participa. Sedinta are loc în prezenta a cel putin 2/3 din numarul judecatorilor în functie.
(7) Recursul în interesul legii se sustine în fata Sectiilor Unite ale Înaltei Curti de Casatie si Justitie, de catre procurorul general al Parchetului de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie sau procurorul desemnat de acesta, de catre judecatorul desemnat de colegiul de conducere al Înaltei Curti de Casatie si Justitie, respectiv al curtii de apel sau de catre procurorul desemnat de colegiul de conducere parchetului de pe lânga curtea de apel.
(8) Recursul în interesul legii se judeca în cel mult 3 luni de la data sesizarii instantei, iar solutia se adopta cu votul majoritatii judecatorilor prezenti. Abtinerea de la vot este interzisa.
Art. 468. Continutul hotarârii si efectele ei
(1) Sectiile Unite ale Înaltei Curti de Casatie si Justitie se pronunta asupra cererii de recurs în interesul legii prin decizie.
(2) Decizia se pronunta numai în interesul legii si nu are efecte asupra hotarârilor judecatoresti examinate si nici cu privire la situatia partilor din acele procese.
(3) Decizia se motiveaza în termen de cel mult 30 de zile de la pronuntare si se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(4) Dezlegarea data problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instante de la data publicarii deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Sectiunea a 2-a
Sesizarea Înaltei Curti de Casatie si Justitie în vederea pronuntarii unei hotarâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept

Art. 469. Obiectul sesizarii
Daca, în cursul judecatii, un complet de judecata al Înaltei Curti de Casatie si Justitie, al curtii de apel sau al tribunalului, învestit cu solutionarea cauzei în ultima instanta, constatând ca o problema de drept de care depinde solutionarea cauzei respective a fost dezlegata diferit în practica instantelor, va putea solicita sectiei penale a Înaltei Curti de Casatie si Justitie sa pronunte o hotarâre prealabila prin care sa dea rezolvare problemei de drept cu care a fost sesizata.

Art. 470. Procedura de judecata
(1) Sesizarea sectiei penale a Înaltei Curti de Casatie si Justitie se face, din oficiu sau la cererea partilor, dupa dezbateri contradictorii si daca sunt îndeplinite conditiile prevazute la art. 469, prin încheiere, care nu este supusa nici unei cai de atac. Cererea partilor trebuie sa fie însotita sub sanctiunea respingerii ca inadmisibila de prezentarea dezlegarilor diferite în practica instentelor a problemei de drept sesizate.
(2) Prin aceeasi încheiere se poate suspenda judecarea cauzei pâna la pronuntarea hotarârii prealabile pentru dezlegarea problemei de drept. În cazul în care inculpatul se afla în arest la domiciliu sau este arestat preventiv, se aplica în mod corespunzator prevederile art. 207 pe toata durata suspendarii.
(3) La primirea sesizarii, presedintele sectiei va desemna un judecator, pentru a întocmi un raport asupra problemei de drept supuse judecatii. Dispozitiile art. 467 alin. (3)-(6) se aplica în mod corespunzator.
(4) Raportul va fi comunicat partilor, care, în termen de cel mult 15 zile de la comunicare, pot depune, în scris, prin avocat, concluzii privind problema de drept supusa judecatii.
(5) Sesizarea se judeca fara citarea partilor în cel mult trei luni de la data învestirii sectiei, iar solutia se adopta cu jumatate plus unu din numarul judecatorilor prezenti. Nu se admit abtineri de la vot.

Art. 471. Continutul si efectele hotarârii
(1) Asupra sesizarii sectia se pronunta prin decizie, numai cu privire la problema de drept supusa dezlegarii.
(2) Dispozitiile art. 468 alin. (3) se aplica în mod corespunzator.
(3) Dezlegarea data problemelor de drept este obligatorie pentru instante, inclusiv în cauza în legatura cu care s-a ridicat problema de drept, de la data publicarii deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Codul de procedura penala comentat - Art. 385. Recursul. Art. 386-414. Caile extraordinare de atac - Nicolae Volonciu, Adina Vlasceanu - Editura Hamangiu

Codul de procedura penala comentat - Art. 415-464. Executarea hotarârilor penale - Nicolae Volonciu, Raluca Morosanu - Editura Hamangiu

Codul de procedura penala comentat - Art. 62-135. Probele si mijloacele de proba - Nicolae Volonciu, Alina Barbu - Editura Hamangiu

Codul de procedura penala – texte, jurisprudenta, hotarâri C.E.D.O. ed.a 2-a - George Antoniu, Adina Vlasceanu, Alina Barbu - Editura Hamangiu

Cooperarea judiciara internationala si europeana in materie penala - Florin Razvan Radu - Editura Wolters Kluwer

Cooperarea juidiciara internationala în materie penala - Mrejeru Bogdan, Mrejeru Theodor - Editura Universitara

Drept procesual penal - Camelia Serban Morareanu - Editura Hamangiu

Drept procesual penal - 2008 - Anca-Lelia Lorincz - Editura Universul Juridic

Drept procesual penal - Teste grila pentru examenul de licenta, de admitere în magistratura - Nicoleta Cristus, Carmen Damian - Editura Hamangiu

Drept procesual penal. Editia a II-a - Jidovu Nicu - Editura C.H. Beck

Drept procesual penal. Partea generala. Editia a II-a - Crisu Anastasiu - Editura C.H. Beck

Judecata în prima instanta în procesul penal - Magdalena Iordache - Editura Hamangiu

Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor si a masurilor dispuse de organele judiciare in cursul procesului penal - Petrache Zidaru - Editura Hamangiu

Masurile preventive în procesul penal român - Gheorghe Radu - Editura Hamangiu

Modificarile Codului de procedura penala. Legea nr. 356/2006. O.U.G. Nr. 60/2006. Comentarii si explicatii - Alexandru Vasiliu - Editura Hamangiu

Plângerea împotriva solutiilor procurorului de netrimitere în judecata - Magdalena Iordache, Gabriela Alexandroiu - Editura Hamangiu

Solutiile la judecata în apel în procesul penal - Mihaela Laura Pamfil - Editura Hamangiu

Suspendarea executarii pedepsei ca forma a probatiunii in dreptul penal roman - prefata de Costica Bulai - Cristian Mitrache - Editura Universul Juridic

Teoria si practica recursului penal - Grigore Gr. Theodoru - Editura Hamangiu

Tratat de Drept procesual penal - ed. a 2-a - Grigore Gr. Theodoru - Editura Hamangiu

Tratat de procedura penala. Partea generala - Ion Neagu - Editura Universul Juridic

Tratat de procedura penala. Partea generala. Volumul I. - Mateut Gheorghita - Editura C.H. Beck