CAPITOLUL
I
Acordul de recunoastere a vinovatiei
Art. 472. Titularii acordului de recunoastere a vinovatiei si limitele
acestuia
(1) În cursul urmaririi penale, dupa punerea în miscare a
actiunii penale, inculpatul si procurorul pot încheia un acord de
recunoastere a vinovatiei.
(2) Acordul de recunoastere a vinovatiei poate fi initiat atât de
catre procuror, cât si de catre inculpat.
(3) Limitele încheierii acordului de recunoastere a vinovatiei se
stabilesc prin avizul prealabil si scris al procurorului ierarhic superior.
(4) Daca actiunea penala s-a pus în miscare fata de mai multi inculpati,
se poate încheia un acord de recunoastere a vinovatiei distinct
cu fiecare dintre acestia.
(5) Inculpatii minori nu pot încheia acorduri de recunoastere a
vinovatiei .
Art. 473. Obiectul acordului de recunoastere a vinovatiei
Acordul de recunoastere a vinovatiei are ca obiect recunoasterea comiterii
faptei si acceptarea încadrarii juridice pentru care a fost pusa
în miscare actiunea penala si priveste felul si cuantumul pedepsei,
precum si forma de executare a acesteia.
Art. 474. Conditiile încheierii acordului de recunoastere a vinovatiei
(1) Acordul de recunoastere a vinovatiei se poate încheia numai
cu privire la infractiunile pentru care legea prevede pedeapsa amenzii
sau a închisorii de cel mult 5 ani.
(2) Acordul de recunoastere a vinovatiei se încheie atunci când,
din probele administrate, rezulta suficiente date cu privire la existenta
faptei pentru care s-a pus în miscare actiunea penala si cu privire
la vinovatia inculpatului.
(3) Inculpatul beneficiaza de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsa
prevazute de lege, în cazul pedepsei închisorii si de reducerea
cu o patrime a limitelor de pedeapsa prevazute de lege, în cazul
pedepsei amenzii.
(4) Dupa încheierea acordului, procurorul si inculpatul nu pot reveni
asupra acestuia.
Art. 475. Forma acordului de recunoastere
a vinovatiei
(1) Acordul de recunoastere a vinovatiei
se încheie în forma scrisa.
(2) În situatia în care se încheie acord de recunoastere
a vinovatiei procurorul nu mai întocmeste rechizitoriu.
Art. 476. Continutul acordului de recunoastere
a vinovatiei
Acordul de recunoastere a vinovatiei cuprinde:
a) data si locul încheierii;
b) numele, prenumele si calitatea celor între care se încheie;
c) date privitoare la persoana inculpatului, prevazute în art.105
alin.(1);
d) descrierea faptei ce formeaza obiectul acordului;
e) încadrarea juridica a faptei si pedeapsa prevazuta de lege;
f) probele si mijloacele de proba;
g) declaratia expresa a inculpatului recunoastere comiterea faptei si
accepta încadrarea juridica pentru care a fost pusa în miscare
actiunea penala;
h) cererile procurorului;
i) semnaturile procurorului si ale inculpatului.
Art. 477. Sesizarea instantei cu acordul de recunoastere a vinovatiei
(1) Dupa încheierea acordului de recunoastere a vinovatiei procurorul
sesizeaza instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza în
fond si trimite acesteia acordul de recunoastere a vinovatiei, însotit
de dosarul de urmarire penala.
(2) În situatia în care se încheie acordul numai cu
privire la unele dintre fapte sau numai cu privire la unii dintre inculpati,
iar pentru celelalte fapte sau inculpati se dispune trimiterea în
judecata, sesizarea instantei se face separat. Procurorul înainteaza
instantei numai actele de urmarire penala care se refera la faptele si
persoanele care au facut obiectul acordului de recunoastere a vinovatiei
(3) În cazul în care sunt incidente dispozitiile art. 22 alin.
(1) procurorul înainteaza instantei acordul de recunoastere a vinovatiei
însotit de tranzactie sau de acordul de mediere.
Art. 478. Procedura în fata instantei
Instanta se pronunta asupra acordului de recunoastere a vinovatiei prin
sentinta, în urma unei proceduri necontradictorii, în sedinta
publica, dupa ascultarea procurorului, a inculpatului si avocatului acestuia,
precum si a partii civile, daca este prezenta.
Art. 479. Solutiile instantei
(1) Instanta, analizând acordul, pronunta una din urmatoarele solutii:
(a) admite acordul de recunoastere a vinovatiei si dispune condamnarea
inculpatului la o pedeapsa ce nu poate fi mai mare decât cea solicitata
de procuror, daca sunt îndeplinite conditiile prevazute la art.
474 – 476 cu privire la toate faptele retinute în sarcina
inculpatului, care au facut obiectul acordului.
(b) respinge acordul de recunoastere a vinovatiei si trimite dosarul procurorului
în vederea continuarii urmaririi penale, daca nu sunt îndeplinite
conditiile prevazute în art. 474 - 476.
(2) Instanta poate admite acordul de recunoastere a vinovatiei numai cu
privire la unii dintre inculpati.
(3) În situatia prevazuta în alin.(1) lit. b) , instanta se
pronunta din oficiu cu privire la starea de arest a inculpatilor.
Art. 480. Solutionarea actiunii civile
(1) În cazul în care între
parti s-a încheiat tranzactie sau acord de mediere cu privire la
actiunea civila, instanta ia act de aceasta prin sentinta.
(2) În celelalte cazuri instanta dispune disjungerea actiunii civile
si trimiterea ei la instanta competenta potrivit legii civile.
Art. 481. Cuprinsul sentintei
Sentinta cuprinde în mod obligatoriu:
a) mentiunile din art. 369 alin.(4), 403 si art. 404;
b) fapta pentru care s-a încheiat acordul de recunoastere a vinovatiei
si încadrarea juridica a acesteia.
Art. 482. Calea de atac
(1) Sentinta pronuntata potrivit art. 479 poate fi atacata cu apel în
termen de 10 zile de la de la comunicare. (2) Dispozitiile art. 474 alin.
(3) sunt aplicabile si în calea de atac a apelului.
CAPITOLUL II
Procedura privind tragerea la raspundere penala a persoanei juridice
Art. 483. Dispozitii generale
(1) În cazul infractiunilor savârsite de persoanele juridice
prevazute în art. 136 alin.(1) din Codul penal în realizarea
obiectului de activitate sau în interesul ori în numele persoanei
juridice, dispozitiile Codului de procedura penala se aplica în
mod corespunzator, cu derogarile si completarile prevazute în prezentul
capitol.
(2) Sunt aplicabile în procedura privind tragerea la raspundere
penala a persoanei juridice si dispozitiile procedurii de camera preliminara,
care se aplica în mod corespunzator.
Art. 484. Obiectul actiunii penale
Actiunea penala are ca obiect tragerea la raspunderea penala a persoanelor
juridice care au savârsit infractiuni.
Art. 485. Reprezentarea persoanei juridice
(1) Persoana juridica este reprezentata la îndeplinirea actelor
procesuale si procedurale de reprezentantul sau legal.
(2) Daca pentru aceeasi fapta sau pentru fapte conexe s-a pus în
miscare actiunea penala si împotriva reprezentantului legal al persoanei
juridice, acesta îsi numeste un mandatar pentru a o reprezenta.
(3) În cazul prevazut la alin.(2), daca persoana juridica nu si-a
numit un mandatar, acesta este desemnat de judecatorul de drepturi si
libertati din rândul practicienilor în insolventa, autorizati
potrivit legii. Practicienilor în insolventa desemnati potrivit
alin.(3) li se aplica, în mod corespunzator, dispozitiile art. 273
alin.(1), (2) si (4) - (6) .
Art. 486. Locul de citare a persoanei juridice
Persoana juridica se citeaza la sediul acesteia. Daca sediul este fictiv
ori persoana juridica nu mai functioneaza la sediul declarat, iar noul
sediu nu este cunoscut, citatia se afiseaza la sediul organului judiciar,
potrivit fazei procesuale în care se afla cauza.
Art. 487. Masuri preventive
(1) Judecatorul de drepturi si libertati, în cursul urmaririi penale,
la propunerea procurorului, poate dispune, daca exista motive temeinice
care justifica suspiciunearezonabila ca persoana juridica a savârsit
o fapta prevazuta de legea penala si numai pentru a se asigura buna desfasurare
a procesului penal, una sau mai multe din urmatoarele masuri:
a) suspendarea procedurii de dizolvare sau lichidare a persoanei juridice,
începuta anterior sau în cursul urmaririi penale;
b) suspendarea fuziunii, a divizarii sau a reducerii capitalului social
al persoanei juridice, începuta anterior sau în cursul urmaririi
penale;
c) interzicerea unor operatiuni patrimoniale, susceptibile de a antrena
diminuarea activului patrimonial sau insolventa persoanei juridice ;
d) interzicerea încheierii anumitor acte juridice, stabilite de
organul judiciar;
e) interzicerea desfasurarii activitatilor de natura celor cu ocazia carora
a fost comisa infractiunea.
(2) În vederea asigurarii respectarii masurilor prevazute în
alin.(1) lit.a) - e), judecatorul de drepturi si libertati poate obliga
persoana juridica la depunerea unei cautiuni constând într-o
suma de bani care nu poate fi mai mica de 10.000 lei. Cautiunea se restituie
la data ramânerii definitive a hotarârii de condamnare pronuntata
în cauza, daca persoana juridica a respectat masura sau masurile
preventive, precum si în cazul în care, prin hotarâre
definitiva, s-a dispus achitarea persoanei juridice.
(3) Cautiunea nu se restituie în cazul nerespectarii de catre persoana
juridica a masurii sau masurilor preventive luate, facându-se venit
la bugetul statului la data ramânerii definitive a hotarârii
pronuntate în cauza.
(4) Masurile preventive prevazute în alin.(1) pot fi dispuse pe
o perioada de cel mult 60 de zile, cu posibilitatea prelungirii, daca
se mentin temeiurile care au determinat luarea acestora, fiecare prelungire
neputând depasi 60 de zile.
(5) Masurile preventive se dispun de judecatorul de drepturi si libertati
prin încheiere motivata data în camera de consiliu, cu citarea
persoanei juridice.
(6) Participarea procurorului este obligatorie.
(7) Împotriva încheierii judecatorului de drepturi si libertati
de la prima instanta se poate face contestatie la judecatorul de drepturi
si libertati de la instanta ierarhic superioara de catre persoana juridica
si procuror, în termen de 24 de ore de la pronuntare, pentru cei
prezenti si de la comunicare, pentru persoana juridica lipsa.
(8) Persoana juridica poate face contestatie numai împotriva încheierii
prin care judecatorul de drepturi si libertati a dispus luarea uneia sau
mai multor masuri preventive. Procurorul poate face contestatie numai
împotriva încheierii prin care judecatorul de drepturi si
libertati a respins propunerea de luare a uneia sau mai multor masuri
preventive.
(9) Masurile preventive se revoca la cererea procurorului sau persoanei
juridice, numai când se constata ca nu mai exista temeiurile care
au justificat luarea sau mentinerea acestora. Dispozitiile alin.(5)-(7)
se aplica în mod corespunzator.
(10) Împotriva reprezentantului persoanei juridice sau a mandatarului
acesteia pot fi luate masurile prevazute de art. 266 si art. 283 alin.(2),
iar fata de practicianul de insolventa, masura prevazuta de art. 283 alin.(2)
.
(11) Luarea masurilor preventive nu împiedica luarea masurilor asiguratorii
conform art. 250-257.
Art. 488. Masurile asiguratorii
Fata de persoana juridica se pot lua, la cererea procurorului, masuri
asiguratorii în vederea confiscarii speciale, repararii pagubei,
produse prin infractiune, precum si pentru garantarea executarii pedepsei
amenzii.
Art. 489. Procedura de informare
(1) Procurorul, în cursul urmaririi penale, comunica organului care
a autorizat înfiintarea persoanei juridice si organului care a înregistrat
persoana juridica punerea în miscare a actiunii penale si trimiterea
în judecata a persoanei juridice, la data dispunerii acestor masuri,
în vederea efectuarii mentiunilor corespunzatoare.
(2) Organele prevazute în alin.(1) sunt obligate sa comunice organului
judiciar, în termen de 24 de ore de la data înregistrarii,
în copie certificata, orice mentiune înregistrata de acestea
cu privire la persoana juridica.
(3) Persoana juridica este obligata sa comunice organului judiciar, în
termen de 24 de ore, intentia de fuziune, divizare, dizolvare, reorganizare,
lichidare sau reducere a capitalului social.
(4) Dispozitiile alin.(1) si (2) se aplica în mod corespunzator
si în cazul luarii masurilor preventive fata de persoana juridica.
(5) Dupa ramânerea definitiva a hotarârii de condamnare la
pedeapsa amenzii, instanta de executare comunica o copie de pe dispozitivul
hotarârii organului care a autorizat înfiintarea persoanei
juridice si organului care a înregistrat persoana juridica, în
vederea efectuarii mentiunilor corespunzatoare.
(6) Neîndeplinirea, de îndata sau pâna la împlinirea
termenelor prevazute, a obligatiilor prevazute în alin.(2)-(4) constituie
abatere judiciara si se sanctioneaza cu amenda judiciara prevazuta în
art. 283 alin.(4).
Art. 490. Interzicerea fuziunii, a divizarii, a reducerii capitalului
social, a dizolvarii sau lichidarii
Dupa ramânerea definitiva a hotarârii de condamnare a persoanei
juridice si pâna la executarea pedepselor aplicate, nu se poate
initia fuziunea, divizarea, dizolvarea, lichidarea sau reducerea capitalului
social al acesteia.
Art. 491. Punerea în executare a pedepsei amenzii
(1) Persoana juridica condamnata la pedeapsa amenzii este obligata sa
depuna recipisa de plata integrala a amenzii la instanta de executare,
în termen de 3 luni de la ramânerea definitiva a hotarârii
de condamnare.
(2) Când persoana juridica condamnata se gaseste în imposibilitatea
de a achita integral amenda în termenul prevazut în alin.(1),
instanta de executare, la cererea persoanei juridice, poate dispune esalonarea
platii amenzii pe cel mult un an, în rate lunare.
(3) În cazul neîndeplinirii obligatiei de plata a amenzii
în termenul aratat în alin.(1) sau de neplata a unei rate
potrivit esalonarii, instanta de executare comunica un extras de pe acea
parte din dispozitiv care priveste aplicarea sau esalonarea amenzii organelor
competente, în vederea executarii acesteia potrivit procedurii de
executare silita a creantelor fiscale.
Art. 492. Punerea în executare a pedepsei complementare a dizolvarii
persoanei juridice
(1) O copie de pe dispozitivul hotarârii de condamnare prin care
s-a aplicat pedeapsa dizolvarii persoanei juridice se comunica, la data
ramânerii definitive, instantei civile competente, care deschide
procedura de lichidare si desemneaza lichidatorul din rândul practicienilor
în insolventa autorizati potrivit legii. Remunerarea lichidatorului
se face din averea persoanei juridice sau, în cazul lipsei acesteia,
din fondul de lichidare constituit potrivit legii.
(2) Copia dispozitivului hotarârii de condamnare se comunica, la
data ramânerii definitive, organului care a autorizat înfiintarea
persoanei juridice si organului care a înregistrat persoana juridica,
pentru a lua masurile necesare.
Art. 493. Punerea în executare a pedepsei complementare a suspendarii
activitatii persoanei juridice
O copie de pe dispozitivul hotarârii de condamnare prin care s-a
aplicat pedeapsa suspendarii activitatii sau a uneia dintre activitatile
persoanei juridice se comunica, la data ramânerii definitive, organului
care a autorizat înfiintarea persoanei juridice si organului care
a înregistrat persoana juridica, pentru a lua masurile necesare.
Art. 494. Punerea în executare a pedepsei complementare a închiderii
unor puncte de lucru a persoanei juridice
O copie de pe dispozitivul hotarârii de condamnare prin care s-a
aplicat persoanei juridice pedeapsa închiderii unor puncte de lucru
se comunica, la data ramânerii definitive, organului care a autorizat
înfiintarea persoanei juridice si organului care a înregistrat
persoana juridica, pentru a lua masurile necesare.
Art. 495. Punerea în executare a pedepsei complementare a interzicerii
persoanei juridice de a participa la procedurile de achizitii publice
(1) O copie de pe dispozitivul hotarârii prin care s-a aplicat persoanei
juridice pedeapsa interzicerii de a participa la procedurile de achizitii
publice se comunica, la data ramânerii definitive:
a) Oficiului registrului comertului, în vederea efectuarii formalitatilor
de publicitate în registrul comertului;
b) Ministerului Justitiei, în vederea efectuarii formalitatilor
de publicitate în registrul national al persoanelor juridice fara
scop patrimonial;
c) oricarei autoritati care tine evidenta persoanelor juridice, în
vederea efectuarii formalitatilor de publicitate.
(2) O copie de pe dispozitivul hotarârii de condamnare prin care
s-a aplicat persoanei juridice pedeapsa interzicerii de a participa la
procedurile de achizitii publice se comunica, la data ramânerii
definitive, organului care a autorizat înfiintarea persoanei juridice
si organului care a înregistrat persoana juridica, pentru a lua
masurile necesare.
Art. 496. Punerea în executare a pedepsei complementare a afisarii
sau publicarii hotarârii de condamnare
(1) Un extras al hotarârii de condamnare care priveste aplicarea
pedepsei complementare se comunica, la data ramânerii definitive,
persoanei juridice condamnate, pentru a-l afisa în forma, locul
si pentru perioada stabilite de instanta de judecata.
(2) Un extras al hotarârii de condamnare care priveste aplicarea
pedepsei complementare se comunica, la data ramânerii definitive,
persoanei juridice condamnate, pentru a publica hotarârea în
forma stabilita de instanta, pe cheltuiala proprie, prin intermediul presei
scrise sau audio-vizuale ori prin alte mijloace de comunicare audio-vizuale,
desemnate de instanta.
(3) Persoana juridica condamnata înainteaza instantei de executare
dovada începerii executarii afisarii sau, dupa caz, dovada executarii
publicarii hotarârii de condamnare, în termen de 30 de zile
de la comunicarea hotarârii, dar nu mai târziu de 10 zile
de la începerea executarii ori, dupa caz, de la executarea pedepsei
principale.
(4) O copie de pe hotarârea de condamnare, în întregime,
sau un extras al acesteia se comunica, la data ramânerii definitive,
organului care a autorizat înfiintarea persoanei juridice si organului
care a înregistrat persoana juridica, pentru a lua masurile necesare.
Art. 497. Supravegherea executarii pedepselor complementare aplicate persoanelor
juridice
(1) În caz de neexecutare cu rea credinta a pedepselor complementare
aplicate persoanei juridice, instanta de executare aplica dispozitiile
art.140 alin.(2) sau, dupa caz, art. 141 alin.(2) ori (3) din Codul penal.
(2) Sesizarea instantei se face din oficiu, de catre judecatorul delegat
al instantei de executare ori de catre organele carora li s-a comunicat
hotarârea definitiva de condamnare a persoanei juridice, potrivit
art. 493 - 496.
(3) Persoana juridica este citata la judecata.
(4) Participarea procurorului este obligatorie.
(5) Dupa concluziile procurorului si ascultarea persoanei juridice condamnate,
instanta se pronunta prin sentinta.
CAPITOLUL III
Procedura în cauzele cu infractori minori
Art. 498. Dispozitii generale
Urmarirea si judecarea infractiunilor savârsite de minori, precum
si punerea în executare a hotarârilor privitoare la acestia
se fac potrivit procedurii obisnuite, cu completarile si derogarile din
prezentul capitol si din Sectiunea a 8-a a Capitolului I din Titlul V
al Partii generale.
Art. 499. Persoanele chemate la organul de urmarire penala
(1) Când suspectul sau inculpatul este un minor care nu a împlinit
16 ani, la orice ascultare sau confruntare a minorului, organul de urmarire
penala citeaza parintii acestuia, ori dupa caz, pe tutore, curator sau
persoana în îngrijirea ori supravegherea careia se afla temporar
minorul, serviciul de probatiune de pe lânga tribunalul în
circumscriptia caruia se afla instanta careia i-ar reveni competenta sa
judece cauza în prima instanta precum si directia generala de asistenta
sociala si protectie a copilului din localitatea unde se desfasoara audierea.
(2) Când suspectul sau inculpatul este un minor care a împlinit
16 ani, citarea persoanelor prevazute în alin.(1) se dispune numai
daca organul de urmarire penala considera necesar.
(3) Neprezentarea persoanelor legal citate la ascultarea sau confruntarea
minorului nu împiedica efectuarea acestor acte.
Art. 500.Referatul de evaluare a minorului
(1) În cauzele cu inculpati minori, organele de urmarire penala
pot sa solicite, atunci când considera necesar, efectuarea referatului
de evaluare de catre serviciul de probatiune de pe lânga tribunalul
în a carui circumscriptie teritoriala îsi are locuinta minorul,
potrivit legii.
(2) În cauzele cu inculpati minori, instanta de judecata are obligatia
sa dispuna efectuarea referatului de evaluare de catre serviciul de probatiune
de pe lânga tribunalul în a carui circumscriptie îsi
are locuinta minorul, potrivit legii. În situatia în care
efectuarea referatului de evaluare a fost solicitata în cursul urmaririi
penale, potrivit dispozitiilor alin.(1), dispunerea referatului de catre
instanta este facultativa.
(3) Referatul de evaluare are rolul de a furniza organului judiciar date
privind persoana minorului din perspectiva psiho-comportamentala.
(4) Referatul de evaluare se realizeaza în conformitate cu structura
si continutul prevazute de legislatia speciala ce reglementeaza activitatea
serviciilor de probatiune.
(5) Prin referatul de evaluare, serviciul de probatiune solicitat poate
face propuneri motivate cu privire la masurile educative ce pot fi luate
fata de minor.
Art. 501. Compunerea instantei
(1) Cauzele în care inculpatul este minor se judeca potrivit regulilor
de competenta obisnuite, de catre judecatori anume desemnati potrivit
legii.
(2) Instanta compusa potrivit dispozitiilor alin.(1) ramâne competenta
sa judece potrivit dispozitiilor procedurale speciale privitoare la minori,
chiar daca între timp inculpatul a împlinit vârsta de
18 ani.
(3) Inculpatul care a savârsit infractiunea în timpul când
era minor este judecat potrivit procedurii aplicabile în cauzele
cu infractori minori, daca la data sesizarii instantei nu a împlinit
18 ani.
Art. 502. Persoane chemate la judecarea minorilor
(1) La judecarea cauzei se citeaza serviciul de probatiune, parintii minorului,
sau dupa caz, tutorele, curatorul ori persoana în îngrijirea
sau supravegherea careia se afla temporar minorul.
(2) Persoanele aratate în alin.(1) au dreptul si îndatorirea
sa dea lamuriri, sa formuleze cereri si sa prezinte propuneri în
privinta masurilor ce ar urma sa fie luate.
(3) Neprezentarea persoanelor legal citate nu împiedica judecarea
cauzei .
Art. 503. Desfasurarea judecatii
(1) Cauzele cu inculpati minori se judeca de urgenta si cu precadere.
(2) Sedinta de judecata este nepublica. Cu încuviintarea instantei,
la desfasurarea judecatii pot asista, în afara de persoanele aratate
în art. 502, si alte persoane.
(3) Când inculpatul este minor cu vârsta mai mica de 16 ani,
instanta, daca apreciaza ca administrarea anumitor probe poate avea o
influenta negativa asupra sa, poate dispune îndepartarea lui din
sedinta. În aceleasi conditii pot fi îndepartate temporar
din sala de judecata si parintii sau persoanele cu drept de reprezentare.
(4) La rechemarea în sala a persoanelor prevazute la alin. (3) presedintele
completului le aduce la cunostinta actele esentiale efectuate în
lipsa lor.
(5) Ascultarea minorului va avea loc o singura data iar reascultarea sa
va fi admisa de judecator doar în cazuri temeinic justificate.
Art. 504. Inculpati minori cu majori
(1) Când în aceeasi cauza sunt mai multi inculpati, dintre
care unii minori si altii majori, si nu este posibila disjungerea, judecata
are loc potrivit dispozitiilor art. 501 alin. (1) si dupa procedura obisnuita.
(2) Cu privire la inculpatii minori din aceste cauze, se aplica dispozitiile
referitoare la procedura în cauzele cu infractori minori.
Art. 505. Punerea în executare a masurilor educative neprivative
de libertate
În cazul în care s-a luat fata de minor vreuna din masurile
educative neprivative de libertate, dupa ramânerea definitiva a
hotarârii se fixeaza un termen pentru când se dispune aducerea
minorului si chemarea reprezentantului serviciului de probatiune pentru
punerea în executare a masurii luate.
Art. 506. Prelungirea sau înlocuirea masurilor educative neprivative
de libertate
(1) Prelungirea masurii educative neprivative de libertate în cazul
în care minorul nu respecta, cu rea-credinta, conditiile de executare
si obligatiile impuse se dispune de instanta care a pronuntat aceasta
masura.
(2) Înlocuirea masurii luata initial cu o alta masura educativa
neprivativa de libertate mai severa ori înlocuirea masurii luata
initial cu o masura educativa privativa de libertate pentru vreuna din
cauzele prevazute în art. 124 din Codul penal, se dispune de instanta
care a pronuntat aceasta masura.
Art. 507. Punerea în executare a internarii într-un centru
educativ
(1) În cazul în care s-a luat fata de minor masura educativa
a internarii într-un centru educativ, punerea în executare
se face prin trimiterea unei copii de pe hotarâre organului de politie
de la locul unde se afla minorul, dupa ramânerea definitiva a hotarârii.
(2) Organul de politie ia masuri pentru internarea minorului.
(3) Cu ocazia punerii în executare a masurii educative a internarii
într-un centru educativ, organul de politie poate patrunde în
domiciliul sau resedinta unei persoane fara învoirea acesteia, precum
si în sediul unei persoane juridice fara învoirea reprezentantului
legal al acesteia.
(4) Daca minorul fata de care s-a luat masura educativa a internarii într-un
centru educativ nu este gasit, organul de politie constata aceasta printr-un
proces-verbal si sesizeaza de îndata organele competente pentru
darea în urmarire precum si pentru darea în consemn la punctele
de trecere a frontierei. Un exemplar al procesului-verbal se înainteaza
centrului educativ în care se va face internarea.
(5) Copia de pe hotarâre se preda cu ocazia executarii masurii,
centrului educativ în care minorul este internat.
(6) Conducatorul centrului educativ comunica de îndata instantei
care a dispus masura, despre efectuarea internarii.
Art. 508. Punerea în executare a internarii într-un centru
de detentie
(1) Masura educativa a internarii minorului într-un centru de detentie
se pune în executare prin trimiterea unei copii a hotarârii
definitive prin care s-a luat aceasta masura organului de politie de la
locul unde se afla minorul, când acesta este liber, ori comandantului
locului de detinere când acesta este arestat preventiv.
(2) Odata cu punerea în executare a masurii educative a internarii
minorului într-un centru de detentie, judecatorul delegat va emite
si ordinul prin care interzice minorului sa paraseasca tara. Dispozitiile
privind întocmirea si continutul ordinului în cazul punerii
în executare a pedepsei închisorii se aplica în mod
corespunzator.
(3) Daca executarea masurii revine organului de politie, dispozitiile
art. 507 alin.(2), (3) si (4) se aplica în mod corespunzator.
(4) Copia de pe hotarâre se preda cu ocazia executarii masurii,
centrului de detentie în care minorul este internat.
(5) Conducatorul centrului de detentie comunica de îndata instantei
care a dispus masura, despre efectuarea internarii.
Art. 509. Schimbari privind masura educativa a internarii într-un
centru educativ
(1) Mentinerea masurii internarii minorului într-un centru educativ,
prelungirea ori înlocuirea acesteia cu internarea într-un
centru de detentie în cazurile prevazute de art. 125 alin.(3) din
Codul penal se dispune de instanta careia îi revine competenta sa
judece noua infractiune sau infractiunea concurenta savârsita anterior.
(2) Înlocuirea internarii minorului cu masura educativa a asistarii
zilnice, liberarea din centrul educativ la împlinirea vârstei
de 18 ani se dispun, potrivit dispozitiilor legii privind executarea pedepselor,
de catre instanta în a carei circumscriptie teritoriala se afla
centrul educativ, corespunzatoare în grad instantei de executare.
Revenirea asupra înlocuirii sau liberarii în cazul în
care acesta nu respecta cu rea-credinta conditiile de executare a masurii
educative ori obligatiile impuse, se dispun din oficiu sau la sesizarea
serviciului de probatiune, de instanta care a judecat cauza în prima
instanta.
(3) În cazul prevazut de art. 125 alin.(7) din Codul penal revenirea
asupra înlocuirii se dispune de instanta careia îi revine
competenta sa judece noua infractiune savârsita de minor.
Art. 510. Schimbari privind masura educativa a internarii într-un
centru de detentie
(1) Prelungirea masurii internarii minorului în centrul de detentie
în cazurile prevazute de art. 126 alin.(3) din Codul penal se dispune
de instanta careia îi revine competenta sa judece noua infractiune
sau infractiunea concurenta savârsita anterior.
(2) Înlocuirea internarii minorului cu masura educativa a asistarii
zilnice, liberarea din centrul de detentie la împlinirea vârstei
de 18 ani se dispun, potrivit dispozitiilor legii privind executarea pedepselor,
de instanta în a carei circumscriptie teritoriala se afla centrul
de detentie, corespunzatoare în grad instantei de executare. Revenirea
asupra înlocuirii sau liberarii în cazul în care acesta
nu respecta cu rea-credinta conditiile de executare a masurii educative
ori obligatiile impuse, se dispune din oficiu sau la sesizarea serviciului
de probatiune, de instanta care a judecat în prima instanta pe minor.
(3) În cazul prevazut de art. 126 alin.(7) din Codul penal revenirea
asupra înlocuirii si prelungirea duratei internarii se dispune de
instanta careia îi revine competenta sa judece noua infractiune
savârsita de minor.
Art. 511. Schimbarea regimului de executare
În cazurile prevazute de art. 127 din Codul penal continuarea executarii
masurii educative privative de libertate într-un penitenciar de
catre persoana internata care a împlinit vârsta de 18 ani
se poate dispune potrivit dispozitiilor legii privind executarea pedepselor,
de instanta în a carei circumscriptie teritoriala se afla centrul
educativ sau centrul de detentie, corespunzatoare în grad instantei
de executare.
Art. 512. Amânarea sau întreruperea executarii masurilor privative
de libertate
Executarea masurii educative a internarii într-un centru educativ
sau a masurii educative a internarii într-un centru de detentie,
poate fi amânata sau întrerupta în cazurile si în
conditiile prevazute de lege.
Art. 513 .Dispozitii privind apelul
Dispozitiile referitoare la judecata în prima instanta în
cauzele privitoare la infractiuni savârsite de minori se aplica
în mod corespunzator si la judecata în apel.
CAPITOLUL IV
Procedura darii în urmarire
Art. 514. Darea în urmarire
(1) Darea în urmarire se solicita si se dispune pentru identificarea,
cautarea, localizarea si prinderea unei persoane în scopul aducerii
acesteia în fata organelor judiciare ori punerii în executare
a anumitor hotarâri judecatoresti.
(2) Darea în urmarire se solicita si se dispune în urmatoarele
cazuri:
a) nu s-a putut executa un mandat de arestare preventiva, un mandat de
executare a unei pedepse privative de libertate, o masura educativa privativa
de libertate, masura internarii medicale sau masura expulzarii, întrucât
persoana fata de care s-a luat una dintre aceste masuri nu a fost gasita;
b) persoana a evadat din starea legala de retinere sau detinere ori a
fugit dintr-un centru educativ, centru de detentie sau din unitatea în
care executa masura internarii medicale;
c) în vederea depistarii unei persoane urmarite international despre
care exista date ca se afla în România.
(3) Darea în urmarire se solicita de:
a) organul de politie care a constatat imposibilitatea executarii masurii
prevazute la alin.(2) lit.a);
b) administratia locului de detinere, centrul educativ sau unitatea medicala
prevazuta în alin.(2) lit.b);
c) organul judiciar competent potrivit legii speciale, în cazul
prevazut în alin.(2) lit.c);
(4) Darea în urmarire se dispune prin ordin de Inspectoratul General
al Politiei Române.
(5) Ordinul de dare în urmarire se comunica în cel mai scurt
timp organelor competente sa elibereze pasaportul, care au obligatia sa
refuze eliberarea pasaportului sau, dupa caz, sa ridice provizoriu pasaportul
pe durata masurii, precum si organelor de frontiera pentru darea în
consemn.
(6) De asemenea, ordinul de dare în urmarire se comunica în
copie:
a) celui în fata caruia urmeaza sa fie adusa persoana urmarita în
momentul prinderii;
b) organului judiciar competent care supravegheaza activitatea de urmarire
a persoanei date în urmarire.
Art. 515. Urmarirea
(1) Ordinul de dare în urmarire se pune în executare de îndata
de catre structurile competente ale Ministerului Administratiei si Internelor
care vor desfasura, la nivel national, activitati de identificare, cautare,
localizare si prindere a persoanei urmarire.
(2) Institutiile publice sunt obligate sa sprijine, în conditiile
legii si conform competentelor legale, organele de politie care efectueaza
urmarirea unei persoane date în urmarire.
(3) Activitatea de urmarire a unei persoane arestate preventiv, desfasurata
de organele de politie, este supravegheata de procurori anume desemnati
din cadrul parchetului de pe lânga curtea de apel în a carui
circumscriptie se afla sediul instantei competente care a solutionat în
fond propunerea de arestare preventiva. Când mandatul de arestare
preventiva a fost emis într-o cauza de competenta parchetului de
pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie, supravegherea
activitatii de urmarire revine procurorului care efectueaza sau a efectuat
urmarirea penala în cauza.
(4) În celelalte cazuri activitatea de urmarire a persoanelor date
în urmarire este supravegheata de procurori anume desemnati din
cadrul parchetului de pe lânga curtea de apel în a carui circumscriptie
se afla sediul instantei de executare ori al altei instante competente
potrivit legii speciale.
Art. 516. Activitati ce pot fi efectuate în procedura urmaririi
(1) În vederea identificarii, cautarii, localizarii si prinderii
persoanelor date în urmarire pot fi efectuate, în conditiile
prevazute de lege, urmatoarele activitati:
a) supravegherea tehnica;
b) retinerea, predarea si perchezitionarea corespondentei si a obiectelor;
c) perchezitia;
d) ridicarea de obiecte sau înscrisuri;
e) monitorizarea tranzactiilor financiare si dezvaluirea datelor financiare.
(2) Activitati prevazute în alin.(1) lit.a), b), c) si e) pot fi
efectuate numai:
a) în baza mandatului emis de judecatorul de drepturi si libertati
de la instanta de executare si cu respectarea procedurii prevazute în
art. 137, respectiv art. 145;
b) numai în baza mandatului emis de judecatorul de drepturi si libertati
de la instanta competenta potrivit legii speciale, cu respectarea procedurii
prevazute de art.155 - 158, în cazurile prevazute în art.
514 alin.(2) lit.c).
(3) Activitatile prevazute în alin.(1) lit. d) pot fi efectuate
numai cu autorizarea procurorului care supravegheaza activitatea organelor
de politie care efectueaza urmarirea persoanei date în urmarire.
Art. 517. Supravegherea tehnica în procedura darii în urmarire
(1) Supravegherea tehnica poate fi dispusa pe o durata de cel mult 30
de zile, la cererea procurorului, de judecatorul de drepturi si libertati
de la instanta competenta, daca acesta apreciaza ca identificarea, cautarea,
localizarea si prinderea persoanelor date în urmarire nu pot fi
facute prin alte mijloace ori ar fi mult întârziate.
(2) Dispozitiile art. 137 - 141 se aplica în mod corespunzator.
(3) Prelungirea mandatului de supraveghere tehnica în procedura
darii în urmarire se face potrivit dispozitiilor art. 142, care
se aplica în mod corespunzator.
Art. 518. Monitorizarea tranzactiilor financiare si dezvaluirea datelor
financiare
(1) Monitorizarea tranzactiilor financiare si dezvaluirea datelor financiare,
în vederea identificarii, cautarii, localizarii si prinderii persoanelor
date în urmarire, poate fi dispusa pe o durata de cel mult 30 de
zile, la cererea procurorului, de judecatorul de drepturi si libertati
de la instanta competenta.
(2) Dispozitiile art. 137 se aplica în mod corespunzator.
(3) Masura poate fi reînnoita, înainte sau dupa expirarea
celei anterioare, în aceleasi conditii, pentru motive temeinic justificate,
fiecare prelungire neputând depasi 30 de zile. Durata totala a monitorizarii,
cu privire la aceeasi persoana, pentru prinderea unei persoane urmarite
nu poate depasi 120 de zile în aceeasi cauza.
(4) Procurorul solicita judecatorului de drepturi si libertati încetarea
imediata a activitatii de supraveghere a conturilor bancare si a conturilor
asimilate acestora, daca nu mai exista motivele care au justificat-o.
Art. 519. Revocarea urmaririi
(1) Urmarirea se revoca în momentul prinderii persoanei urmarite
sau atunci când au disparut temeiurile care au justificat darea
în urmarire.
(2) Revocarea se dispune prin ordin de Inspectoratul General al Politiei
Române, care se transmite în copie, de îndata:
a) parchetului competent care supravegheaza activitatea de urmarire a
persoanei date în urmarire;
b) organele competente sa elibereze pasaportul si organelor de frontiera.
(3) Procurorul care supravegheaza activitatea de urmarire a persoanei
date în urmarire solicita de îndata judecatorului de drepturi
si libertati, încetarea activitatilor de supraveghere luate conform
art. 517 si 518.
CAPITOLUL V
Procedura reabilitarii
Art. 520. Reabilitarea
Reabilitarea are loc fie de drept, în cazurile prevazute de art.
151 sau 165 din Codul Penal, fie la cerere, acordata de instanta de judecata,
în conditiile prevazute în prezentul capitol.
Art. 521. Reabilitarea de drept
(1) La împlinirea termenului de 3 ani prevazut de art. 165 din Codul
penal, daca persoana condamnata nu a mai savârsit o alta infractiune,
autoritatea care tine evidenta cazierului judiciar va sterge din oficiu
mentiunile privind pedeapsa aplicata condamnatului.
(2) La împlinirea termenului de 3 ani prevazut de art. 151 din Codul
penal, organul care a autorizat înfiintarea persoanei juridice si
organul care a înregistrat persoana juridica va sterge din oficiu
mentiunile privind pedeapsa aplicata persoanei juridice.
Art. 522. Reabilitarea judecatoreasca
Competenta sa se pronunte asupra reabilitarii judecatoresti este fie instanta
care a judecat în prima instanta cauza în care s-a pronuntat
condamnarea pentru care se cere reabilitarea, fie instanta corespunzatoare
în a carei circumscriptie domiciliaza condamnatul, sau în
care a avut ultimul domiciliu, daca la data introducerii cererii domiciliaza
în strainatate.
Art. 523. Cererea de reabilitare
(1) Cererea de reabilitare judecatoreasca se formuleaza de catre condamnat,
iar dupa moartea acestuia, de sot sau de rudele apropiate. Sotul sau rudele
apropiate pot continua procedura de reabilitare pornita anterior decesului.
(2) Reabilitarea judecatoreasca se dispune în cazurile si conditiile
prevazute de art. 166 si 168 din Codul penal.
(3) În cerere trebuie sa se mentioneze :
a) adresa condamnatului, iar când cererea este facuta de alta persoana,
adresa acesteia;
b) condamnarea pentru care se cere reabilitarea si fapta pentru care a
fost pronuntata acea condamnare;
c) localitatile unde condamnatul a locuit si locurile de munca din tot
intervalul de timp de la executarea pedepsei si pâna la introducerea
cererii, iar în cazul când executarea pedepsei a fost prescrisa,
de la data ramânerii definitive a hotarârii si pâna
la introducerea cererii;
d) temeiurile cererii;
e) indicatii utile pentru identificarea dosarului si orice alte date pentru
solutionarea cererii.
(4) La cerere se anexeaza actele din care reiese ca sunt îndeplinite
conditiile reabilitarii.
Art. 524. Masuri premergatoare
Dupa fixarea termenului de solutionare a cererii de reabilitare se dispune
citarea persoanei care a solicitat reabilitarea si a persoanelor a caror
ascultare instanta o considera necesara, se iau masuri pentru aducerea
dosarului în care s-a pronuntat condamnarea si se solicita copia
fisei cazierului judiciar al condamnatului.
Art. 525. Respingerea cererii pentru lipsa conditiilor de forma si fond
(1) Cererea de reabilitare se respinge pentru neîndeplinirea conditiilor
de forma si fond în urmatoarele cazuri:
a) a fost introdusa înainte de termenul legal;
b) lipseste mentiunea prevazuta în art. 523 alin.(3) lit.a) si petitionarul
nu s-a prezentat la termenul de înfatisare;
c) lipseste vreuna din mentiunile prevazute în art. 523 alin.(3)
lit.b) - e) si petitionarul nu a completat cererea la termenul de înfatisare
si nici la termenul ce i s-a acordat în vederea completarii.
(2) În cazul prevazut la alin. (1) lit.a), cererea poate fi repetata
dupa împlinirea termenului legal, iar în cazurile prevazute
la lit.b) si c), oricând.
(3) În cazul prescriptiei executarii pedepsei, nu poate depune cerere
de reabilitare persoana prevazuta în art. 523 alin.(1) daca lipsa
executarii este imputabila persoanei condamnate.
Art. 526. Solutionarea cererii
(1) La termenul fixat, în sedinta nepublica, instanta asculta persoanele
citate prezente, concluziile procurorului si ale petitionarului si verifica
daca sunt îndeplinite conditiile cerute de lege pentru admiterea
reabilitarii.
(2) Daca înainte de solutionarea cererii de reabilitare, fata de
condamnat a fost pusa în miscare actiunea penala pentru alta infractiune,
examinarea cererii se suspenda pâna la solutionarea definitiva a
acelei cauze.
Art. 527. Situatii privind despagubirile civile
(1) Când condamnatul sau persoana care a facut cererea de reabilitare
dovedeste ca nu i-a fost cu putinta sa achite despagubirile civile si
cheltuielile judiciare, instanta, apreciind împrejurarile, poate
dispune reabilitarea sau poate sa acorde un termen pentru achitarea în
întregime sau în parte suma datorata.
(2) Termenul prevazut în alin.(1) nu poate depasi 6 luni.
(3) În caz de obligatie solidara, instanta fixeaza suma ce trebuie
achitata, în vederea reabilitarii, de condamnat sau de urmasii sai.
(4) Drepturile acordate partii civile prin hotarârea de condamnare
nu se modifica prin hotarârea data asupra reabilitarii.
Art. 528. Contestatia
Hotarârea prin care instanta rezolva
cererea de reabilitare este supusa contestatiei în termen de 10
zile de la comunicare, care se solutioneaza de instanta ierarhic superioara.
Judecarea contestatiei la hotarârea primei instante se face în
sedinta nepublica, cu citarea petentului. Participarea procurorului este
obligatorie. Decizia instantei prin care se solutioneaza contestatia este
definitiva.
Art. 529. Anularea reabilitarii
(1) În cazurile prevazute la art. 171 din Codul penal instanta prevazuta
în art. 522 dispune anularea reabilitarii, din oficiu sau la cererea
procurorului.
(2) Dispozitiile art. 526 se aplica în mod corespunzator.
Art. 530. Mentiuni despre reabilitare
Dupa ramânerea definitiva a hotarârii de reabilitare sau de
anulare a acesteia, instanta dispune sa se faca mentiune despre aceasta
pe hotarârea prin care s-a pronuntat condamnarea.
CAPITOLUL VI
Procedura repararii pagubei materiale sau a daunei morale în caz
de eroare judiciara sau în caz de privare nelegala de libertate
ori în alte cazuri
Art. 531. Dreptul la repararea pagubei în caz de eroare judiciara
(1) Persoana care a fost condamnata definitiv, indiferent daca pedeapsa
aplicata sau masura educativa privativa de libertate a fost sau nu pusa
în executare, are dreptul la repararea de catre stat a pagubei suferite,
în cazul în care în urma rejudecarii cauzei, dupa anularea
sau desfiintarea hotarârii de condamnare pentru un fapt nou sau
recent descoperit care dovedeste ca s-a produs o eroare judiciara, s-a
pronuntat o hotarâre definitiva de achitare.
(2) Dispozitiile alin.(1) se aplica si în cazul redeschiderii procesului
penal cu privire la condamnatul judecat în lipsa daca dupa rejudecare
s-a pronuntat o hotarâre definitiva de achitare.
(3) Persoana prevazuta în alin.(1) si persoana prevazuta în
alin.(2) nu va fi îndreptatita sa ceara repararea de catre stat
a pagubei suferite daca, prin declaratii mincinoase ori în orice
alt fel, a determinat condamnarea, în afara cazurilor în care
a fost obligata sa procedeze astfel.
(4) Nu este îndreptatita la repararea pagubei nici persoana condamnata
careia îi este imputabila în tot, sau în parte nedescoperirea
în timp util a faptului necunoscut sau recent descoperit.
Art. 532. Dreptul la repararea pagubei în cazul privarii nelegale
de libertate
(1) Are dreptul la repararea pagubei si persoana care, în cursul
procesului penal, a fost privata nelegal de libertate.
(2) Privarea nelegala de libertate trebuie sa fie stabilita, dupa caz,
prin ordonanta a procurorului, prin încheierea definitiva a judecatorului
de drepturi si libertati sau a judecatorului de camera preliminara, precum
si prin încheierea definitiva sau hotarârea definitiva a instantei
de judecata învestita cu judecarea cauzei.
Art. 533. Felul si întinderea reparatiei
(1) La stabilirea întinderii reparatiei se tine seama de durata
privarii nelegale de libertate, precum si de consecintele produse, asupra
persoanei, asupra familiei celui privat de libertate, ori asupra celui
aflat în situatia prevazuta de art. 531.
(2) Reparatia consta în plata unei sume de bani sau în constituirea
unei rente viagere ori în obligatia ca, pe cheltuiala statului,
cel retinut sau arestat nelegal sa fie încredintat unui institut
de asistenta sociala si medicala.
(3) La alegerea felului reparatiei si la întinderea acesteia se
va tine seama de situatia celui îndreptatit la repararea pagubei
si de natura daunei produse.
(4) Persoanelor îndreptatite la repararea pagubei, care înainte
de privarea de libertate ori de încarcerare ca urmare a punerii
în executare a unei pedepse ori masuri educative privative de libertate
erau încadrate în munca, li se calculeaza, la vechimea în
munca stabilita potrivit legii, si timpul cât au fost private de
libertate.
(5) Reparatia este în toate cazurile, suportata de stat, prin Ministerul
Finantelor Publice.
Art. 534.Actiunea pentru repararea pagubei
(1) Actiunea pentru repararea pagubei poate fi pornita de persoana îndreptatita,
potrivit art. 531–532 , iar dupa moartea acesteia poate fi continuata
sau pornita de catre persoanele care se aflau în întretinerea
sa la data decesului.
(2) Actiunea poate fi introdusa în termen de 6 luni de la data ramânerii
definitive a hotarârii instantei de judecata, precum si a ordonantei
sau încheierilor organelor judiciare, prin care s-a constatat eroarea
judiciara, respectiv privarea nelegala de libertate.
(3) Pentru obtinerea repararii pagubei, persoana îndreptatita se
poate adresa tribunalului în a carei circumscriptie domiciliaza,
chemând în judecata civila statul, care este citat prin Ministerul
Finantelor Publice.
(4) Actiunea este scutita de taxa judiciara de timbru.
Art. 535. Actiunea în regres
(1) În cazul în care repararea pagubei a fost acordata potrivit
art. 534, cât si în situatia în care statul român
a fost condamnat de catre o instanta internationala pentru vreunul din
cazurile prevazute în art. 531 - 532, actiunea în regres pentru
recuperarea sumei achitate poate fi îndreptata împotriva persoanei
care, cu rea - credinta sau din culpa grava a provocat situatia generatoare
de daune sau împotriva institutiei la care aceasta este asigurata
pentru despagubiri în caz de prejudicii provocate în exercitiul
profesiunii.
(2) Statul trebuie sa dovedeasca în cadrul actiunii în regres,
prin ordonanta procurorului sau hotarâre penala definitiva, ca cel
asigurat în conditiile alin.(1) a produs cu rea-credinta sau culpa
grava profesionala, eroarea judiciara sau privarea nelegala de libertate
cauzatoare de prejudicii.
CAPITOLUL VII
Procedura în caz de disparitie a dosarelor judiciare si a înscrisurilor
judiciare
Art. 536. Constatarea disparitiei dosarului sau înscrisului
(1) În cazul disparitiei unui dosar judiciar sau a unui înscris
care apartine unui astfel de dosar, organul de urmarire penala sau presedintele
instantei la care se gasea dosarul sau înscrisul întocmeste
un proces verbal prin care constata disparitia si arata masurile care
s-au luat pentru gasirea lui.
(2) În baza procesului-verbal se procedeaza potrivit dispozitiilor
prevazute în prezentul capitol.
Art. 537. Obiectul procedurii speciale
(1) Când dosarul sau înscrisul disparut este reclamat de un
interes justificat si nu poate fi refacut potrivit procedurii obisnuite,
procurorul prin ordonanta sau instanta de judecata prin încheiere
dispune, dupa caz, înlocuirea sau reconstituirea dosarului sau înscrisului
cu privire la care s-a constatat disparitia.
(2) Instanta se pronunta prin încheiere, fara citarea partilor,
afara de cazul când instanta considera necesara chemarea acestora.
(3) Încheierea nu este supusa nici unei cai de atac.
Art. 538. Competenta în cazul înlocuirii sau reconstituirii
(1) Înlocuirea sau reconstituirea se efectueaza de organul de urmarire
penala ori de instanta de judecata înaintea careia cauza se gaseste
pendinte, iar în cauzele definitiv solutionate, de instanta la care
dosarul se gaseste în conservare.
(2) Când constatarea disparitiei s-a facut de un organ de urmarire
penala sau de o instanta de judecata, altele decât cele aratate
în alin.(1), organul de urmarire penala sau instanta de judecata
care a constatat disparitia trimite organului de urmarire penala sau instantei
de judecata competente toate materialele necesare efectuarii înlocuirii
ori reconstituirii înscrisului disparut.
(3) În cazul disparitiei unui dosar judiciar în cursul procedurii
de camera preliminara, înlocuirea sau reconstituirea se efectueaza
de instanta în cadrul careia functioneaza camera preliminara.
Art. 539. Înlocuirea înscrisului
(1) Înlocuirea înscrisului disparut are loc atunci când
exista copii oficiale de pe acel înscris. Organul de urmarire penala
sau instanta de judecata ia masuri pentru obtinerea copiei.
(2) Copia obtinuta tine locul înscrisului original pâna la
gasirea acestuia.
(3) Persoanei sau autoritatii care a predat copia oficiala i se elibereaza
o copie certificata de pe aceasta.
Art. 540. Reconstituirea înscrisului sau dosarului
(1) Când nu exista o copie oficiala de pe înscrisul disparut,
se procedeaza la reconstituirea acestuia.
(2) Reconstituirea unui dosar se face prin reconstituirea înscrisurilor
pe care le continea .
(3) În vederea reconstituirii pot fi folosite orice mijloace de
proba prevazute de lege.
(4) Rezultatul reconstituirii se constata, dupa caz, prin ordonanta procurorului
sau prin hotarârea instantei data cu citarea partilor, dupa ascultarea
acestora si a procurorului.
(5) Neprezentarea partilor legal citate nu împiedica judecarea cauzei.
(6) Hotarârea de reconstituire este supusa apelului.
(7) Împotriva ordonantei procurorului privind rezultatul reconstituirii,
orice persoana care justifica un interes legitim poate face plângere,
dispozitiile art. 335-338 aplicându-se în mod corespunzator.
CAPITOLUL VIII
Procedura privind cooperarea judiciara internationala si punerea în
aplicare a tratatelor internationale în materie penala
SECTIUNEA 1
Dispozitii generale
Art. 541. Dispozitii privind asistenta judiciara internationala
Cooperarea judiciara internationala va fi solicitata sau acordata în
conformitate cu dispozitiile tratatelor internationale interesând
cooperarea judiciara internationala în materie penala la care România
este parte precum si cu dispozitiile cuprinse în legea speciala
si în prezentul capitol, daca în tratatele internationale
nu se prevede altfel.
SECTIUNEA a 2-a
Recunoasterea unor acte judiciare straine
Art. 542. Executarea dispozitiilor civile dintr-o hotarâre judecatoreasca
penala straina
Executarea dispozitiilor civile dintr-o hotarâre judecatoreasca
penala straina se face potrivit regulilor prevazute pentru executarea
hotarârilor civile straine.