Uniunea
Europeana este o entitate unica, avand elemente interguvernamentale si
supranationale si elemente ale unei democratii parlamentare multipartidice.
Astfel, politica Uniunii Europene este foarte variata.
Dreptul Uniunii Europene este primul si unicul exemplu al unui cadru juridic
supranational. Curtea Europeana de Justitie a decis in unul din ultimele
sale cazuri ca dreptul Uniunii Europene constituie “o noua ordine
juridica a dreptului international”. Devenind membre ale Uniunii
Europene, statele suverane nationale cedeaza autoritatea Uniunii Europene
in beneficiul mutual social si economic al popoarelor lor.
Dreptul comunitar cuprinde o serie vasta de subiecte, deseori la fel de
vasta ca si legislatia statelor membre. Cand dreptul comunitar intra in
conflict cu o reglementare nationala, tribunalul national trebuie sa dea
prioritate dreptului comunitar. Curtea Europeana de Justitie a decis in
mai multe randuri ca dreptul comunitar este superior legilor nationale
si chiar constitutiilor statelor membre. Acest lucru este cunoscut ca
principiul suprematiei sau al precedentei dreptului comunitar. Regulamentele
si directivele comunitare sunt parte din sistemele juridice ale statelor
membre si prevaleaza asupra legilor si a altor surse de drept nationale,
deci instantele trebuie sa nu aplice o lege nationala in cazul in care
aceasta este in conflict cu legislatia comunitara. Datorita faptului ca
legislatia comunitara are prioritate in fata legislatiei nationale, statele
membre au si obligatia de a se asigura ca nici o reglementare nationala
nu reprezinta un impediment pentru implementarea efectiva a dreptului
comunitar. In caz contrar, statul membru respectiv poate fi atacat in
justitie de Comisia Europeana.
Unul din factorii care diferentiaza dreptul comunitar de dreptul altor
institutii internationale este impactul sau asupra individului. Dreptul
comunitar ofera oportunitatea cetatenilor de a ataca la Curtea Europeana
de Justitie anumite acte comunitare si le permite acestora sa isi exercite
drepturile in fata tribunalelor nationale. Daca o prevedere este impusa
autoritatii nationale, reglementarea in cauza poate produce efect direct
vertical, adica individul o poate invoca in fata tribunalului national.
Curtea Europeana de Justitie a identificat doua categorii de directive
care au efect direct vertical. Prima categorie consta din acele directive
a caror implementare a esuat prin depasirea termenului limita, ori modul
de implementare a fost incorect. A doua categorie consta din directivele,
sau anumite parti din directive, care nu necesita implementare.
Dreptul comunitar impune, de asemenea, obligatii persoanelor fizice, care
pot fi invocate de alte persoane, aceste prevederi creand efect direct
intre persoane, cunoscut ca efect direct orizontal. Aceasta inseamna ca
cetatenii isi pot reclama drepturile garantate, ca si obligatiile create
pentru ei de catre legislatia Uniunii Europene. Prevederile Tratatului
si ale regulamentelor Uniunii Europene au efect direct orizontal. In plus,
regulamentele au aplicabilitate generala, sunt obligatorii in integralitatea
lor, direct aplicabile in toate statele membre si au efect direct, atat
orizontal cat si vertical.
Actul Unic European a introdus in dreptul comunitar conceptul de subsidiaritate,
stipuland ca actiunile Comunitatii pentru atingerea obiectivelor politicii
mediului au loc numai in cazul in care obiectivele nu pot fi la fel de
bine atinse si prin actiuni la nivel national. Conceptul a devenit constitutional
prin Tratatul Uniunii Europene care stipuleaza ca in domeniile care nu
cad in competenta sa exclusiva, Comunitatea va actiona, conform principiului
subsidiaritatii, numai daca obiectivele actiunii propuse nu se pot atinge
suficient de bine de catre statele membre si, tinand cont de efectele
si dimensiunea actiunii propuse, pot fi mai bine atinse de Comunitate.
Rezulta ca potrivit principiului subsidiaritatii, legile sunt adoptate
la nivel european numai atunci cand acestea sunt mai eficiente comparativ
cu legislatia statelor membre, pe cand dreptul comunitar este suveran
in domenii specifice.
Pentru a veni in sprijinul functionarilor publici si, cu precadere, a
specialistilor in domeniul juridic, Institutul National de Administratie
organizeaza in cadrul programelor de formare continua profesionala si
programe de Drept comunitar si integrare europeana. Aceste programe au
drept obiective cunoasterea si intelegerea normelor care compun Acquis-ul
comunitar, cunoasterea mecanismelor care guverneaza raporturile la nivelul
Uniunii Europene in vederea participarii Romaniei cu statut de observator/stat
membru la activitatile institutiilor europene, intelegerea si insusirea
ordinei juridice a statelor membre. De asemenea, prin organizarea acestor
programe se au in vedere si consecintele integrarii europene pentru administratia
publica romaneasca.