Termenul de cetatean provine din limba latina: "civis romanus".
Notiunea de "cetatenie" are mai multe perspective din care poate fi analizata. Astfel:
- din cea sociologica, ea este definita ca un status uzual si reprezinta calitatea de membru al unui stat-natiune, fiind conferita de la nastere sau prin proceduri juridice în cazuri de emigrare dintr-un stat într-altul;
- din cea politologica cetatenia este o relatie dinamica între un cetatean si natiunea sa. Potrivit acestei conceptii, notiunea de cetatenie cuprinde reguli referitoare la ceea ce ar putea sa faca (sa voteze), la ceea ce trebuie sa faca (sa plateasca impozite si taxe) si la ceea ce ar putea sa refuze sa faca;
- din cea juridica s-a definit ca fiind legatura politica si juridica permanenta dintre o persoana fizica si un anumit stat.
Notiunea de "cetatenie europeana" are o istorie mai recenta, doctrina identificand inceputul ei la Consiliul de la Fontainebleau din 25-26 iunie 1984, cand s-a format un asa-numit Comitet de reflectie. Totusi, consacrarea la nivelul dreptului primar comunitar a acestei notiuni a avut loc abia prin Tratatul de la Maastricht. Astfel, acesta, in cadrul fostului articol 8, arata: "este cetatean al Uniunii orice persoana care detine nationalitatea unui stat membru".
Printr-o Declaratie anexata în anul 1992 Tratatului de la Maastricht, cu ocazia Conferintei Interguvernamentale, se reaminteste faptul ca, de fiecare data când se face referire la cetatenii statelor membre, problema de a sti daca o persoana are cetatenia unui stat membru sau a altuia nu se va rezolva decât facându-se referire la dreptul national al statului membru în cauza.

Bibliografie