Tratatul instituind o Constitutie pentru Europa Constitutia europeana

TITLUL V

ACTIUNEA PE PLAN EXTERN A UNIUNII

CAPITOLUL I

DISPOZITII GENERALE

ARTICOLUL III-292

(1) Actiunea Uniunii pe scena internationala are la baza principiile care au inspirat crearea, dezvoltarea si extinderea sa si pe care intentioneaza sa le promoveze în lumea întreaga: democratia, statul de drept, universalitatea si indivizibilitatea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, respectarea demnitatii umane, principiile egalitatii si solidaritatii, precum si respectarea principiilor Cartei Organizatiei Natiunilor Unite si ale dreptului international.
Uniunea depune toate eforturile pentru a dezvolta relatii si a construi parteneriate cu tarile terte, cu organizatiile internationale, regionale sau globale care împartasesc principiile prevazute la primul paragraf. Aceasta promoveaza solutii multilaterale pentru problemele comune, în special în cadrul Organizatiei Natiunilor Unite.
(2) Uniunea defineste si desfasoara politici comune si actiuni si actioneaza pentru asigurarea unui nivel înalt de cooperare în toate domeniile relatiilor internationale, în scopul:
(a) apararea valorilor, a intereselor fundamentale, a securitatii, a independentei si integritatii sale;

(b) consolidarii si sprijinirii democratiei, statului de drept, drepturilor omului si principiilor dreptului international;

(c) mentinerii pacii, prevenirii conflictelor si consolidarii securitatii internationale, în conformitate cu scopurile si principiile Cartei Organizatiei Natiunilor Unite, precum si cu principiile Actului final de la Helsinki si cu obiectivele Cartei de la Paris, inclusiv cele privind frontierele externe;

(d) promovarii dezvoltarii durabile pe plan economic, social si de mediu a tarilor în curs de dezvoltare, cu scopul primordial de a eradica saracia;

(e) încurajarii integrarii tuturor tarilor în economia mondiala, inclusiv prin eliminarea treptata a restrictiilor în comertul international;

(f) participarii la elaborarea unor masuri internationale pentru conservarea si îmbunatatirea calitatii mediului si gestionarea durabila a resurselor naturale mondiale, în vederea asigurarii unei dezvoltari durabile;

(g) acordarii de asistenta populatiilor, tarilor si regiunilor care se confrunta cu dezastre naturale sau provocate de om si

(h) promovarii unui sistem international bazat pe o cooperare multilaterala mai puternica si pe o buna guvernare globala.

(3) Uniunea se obliga sa respecte principiile si sa urmareasca obiectivele prevazute la alineatele (1) si (2) în elaborarea si aplicarea actiunii sale pe plan extern în diferitele domenii reglementate prin prezentul titlu, precum si a aspectelor externe ale celorlalte politici ale sale.

Uniunea se obliga sa asigure coerenta între diferitele domenii ale actiunii sale pe plan extern precum si între acestea si celelalte politici ale sale. Consiliul si Comisia, sprijinite de ministrul afacerilor externe al Uniunii, sunt obligate sa asigure coerenta si coopereaza în acest scop.

ARTICOLUL III-293

(1) Pe baza principiilor si obiectivelor enumerate de articolul III-292, Consiliul European identifica interesele si obiectivele strategice ale Uniunii.
Deciziile europene ale Consiliului European privind interesele si obiectivele strategice ale Uniunii se refera la politica externa si de securitate comuna, precum si la celelalte domenii ale actiunii pe plan extern a Uniunii. Deciziile se pot referi la relatiile Uniunii cu o tara sau o regiune sau pot aborda o anumita tematica. Acestea definesc durata lor si mijloacele care urmeaza a fi puse la dispozitie de Uniune si statele membre.

Consiliul European hotaraste în unanimitate, la recomandarea Consiliului, adoptata de acesta în conformitate cu normele prevazute pentru fiecare domeniu în parte. Deciziile europene ale Consiliului European sunt puse în aplicare în conformitate cu procedurile prevazute de Constitutie.

(2) Ministrul afacerilor externe al Uniunii, în domeniul politicii externe si de securitate comune, si Comisia, pentru celelalte domenii ale actiunii pe plan extern, pot prezenta Consiliului propuneri comune.

CAPITOLUL II

POLITICA EXTERNA SI DE SECURITATE COMUNA

SECTIUNEA I

DISPOZITII COMUNE

ARTICOLUL III-294

(1) În cadrul principiilor si obiectivelor actiunii sale pe plan extern, Uniunea defineste si pune în aplicare o politica externa si de securitate comuna care include toate domeniile politicii externe si de securitate.

(2) Statele membre sprijina activ si fara rezerve politica externa si de securitate comuna în spiritul loialitatii si solidaritatii reciproce.

Statele membre conlucreaza pentru consolidarea si dezvoltarea solidaritatii politice reciproce. Acestea se abtin de la orice actiune contrara intereselor Uniunii sau care poate dauna eficientei sale ca forta de coeziune în relatiile internationale.

Consiliul si ministrul afacerilor externe al Uniunii vegheaza la respectarea acestor principii.

(3) Uniunea desfasoara politica externa si de securitate comuna:

(a) prin definirea orientarilor generale;

(b) prin adoptarea deciziilor europene care definesc:

(i) actiunile care trebuie îndeplinite de Uniune;

(ii) pozitiile care trebuie luate de Uniune;

(iii) normele de aplicare a deciziilor europene prevazute la punctele (i) si (ii);

ARTICOLUL III-295

(1) Consiliul European defineste orientarile generale ale politicii externe si de securitate comune, inclusiv în ceea ce priveste chestiunile având implicatii în materie de aparare.

În cazul în care evolutia internationala o cere, presedintele Consiliului European convoaca o reuniune extraordinara a Consiliului European pentru a defini liniile strategice ale politicii Uniunii în raport cu aceasta evolutie.

(2) Consiliul adopta deciziile europene necesare pentru definirea si punerea în aplicare a politicii externe si de securitate comune, pe baza orientarilor generale si a liniilor strategice definite de Consiliul European.

ARTICOLUL III-296

(1) Ministrul afacerilor externe al Uniunii, care prezideaza Consiliul Afacerilor Externe, contribuie prin propunerile sale la elaborarea politicii externe si de securitate comune si asigura punerea în aplicare a deciziilor europene de Consiliul European si Consiliu.

(2) Ministrul afacerilor externe reprezinta Uniunea pentru domeniile care tin de politica externa si de securitate comuna. Acesta desfasoara, în numele Uniunii, dialogul politic cu tertii si exprima pozitia Uniunii în cadrul organizatiilor internationale si al conferintelor internationale.

(3) Pentru îndeplinirea mandatului sau, ministrul afacerilor externe al Uniunii este sprijinit de un Serviciu european pentru actiunea pe plan extern. Acest serviciu lucreaza în colaborare cu serviciile diplomatice ale statelor membre si este format din functionarii serviciilor competente ale Secretariatului General al Consiliului si ale Comisiei, precum si din personalul detasat al serviciilor diplomatice nationale. Organizarea si functionarea Serviciului european pentru actiunea pe plan extern se stabilesc prin decizie europeana a Consiliului. Consiliul hotaraste la propunerea ministrului afacerilor externe al Uniunii, dupa consultarea Parlamentului European si aprobarea Comisiei.

ARTICOLUL III-297

(1) În cazul în care o situatie internationala necesita o actiune efectiva din partea Uniunii, Consiliul adopta deciziile europene necesare. Aceste decizii stabilesc obiectivele, cadrul si mijloacele care trebuie puse la dispozitia Uniunii, precum si conditiile privind punerea în aplicare a actiunii si, în cazul în care este necesar, durata acesteia.

În cazul în care are loc o schimbare de împrejurari care are un efect semnificativ asupra unei chestiuni care face obiectul unei astfel de decizii europene, Consiliul revizuieste principiile si obiectivele acestei decizii si adopta deciziile europene necesare.

(2) Deciziile europene prevazute la alineatul (1) angajeaza statele membre în luarile lor de pozitie si în desfasurarea actiunii lor.

(3) Orice luare de pozitie sau orice actiune nationala avuta în vedere în aplicarea unei decizii europene prevazute la alineatul (1) face obiectul unei informari efectuate de statul membru în cauza, într-un termen care sa permita, daca este cazul, o concertare prealabila în cadrul Consiliului. Obligatia informarii prealabile nu se aplica masurilor care constituie o simpla transpunere pe plan intern a deciziei respective.

(4) În caz de necesitate imperioasa legata de evolutia situatiei si în lipsa unei revizuiri a deciziei europene, prevazute la alineatul (l), statele membre pot lua de urgenta masurile care se impun, tinând seama de obiectivele generale ale deciziei respective. Statul membru care ia astfel de masuri informeaza imediat Consiliul.

(5) În caz de dificultati majore în aplicarea unei decizii europene prevazute de prezentul articol, un stat membru sesizeaza Consiliul, care delibereaza si cauta solutiile corespunzatoare. Solutiile nu pot fi formulate în contradictie cu obiectivele actiunii si nici nu pot dauna eficientei acesteia.

ARTICOLUL III-298

Consiliul adopta decizii europene care definesc pozitia Uniunii asupra unei probleme speciale de natura geografica sau tematica. Statele membre asigura conformarea politicilor lor nationale cu pozitiile Uniunii.

ARTICOLUL III-299

(1) Orice stat membru, ministrul afacerilor externe al Uniunii sau ministrul cu sprijinul Comisiei poate sesiza Consiliul cu privire la orice problema privind politica externa si de securitate comuna si îi poate prezenta initiative sau propuneri.

(2) În cazurile în care se impune o decizie rapida, ministrul afacerilor externe al Uniunii convoaca, din oficiu sau la cererea unui stat membru, în termen de patruzeci si opt de ore, sau, în caz de necesitate absoluta, în termen mai scurt, o reuniune extraordinara a Consiliului.

ARTICOLUL III-300

(1) Deciziile europene prevazute de prezentul capitol se adopta de Consiliu, care hotaraste în unanimitate.

Orice membru al Consiliului care se abtine de la vot poate însoti abtinerea sa de o declaratie formala. În acest caz, el nu este obligat sa aplice decizia europeana, dar accepta ca aceasta angajeaza Uniunea. În spirit de solidaritate reciproca, statul membru în cauza se abtine de la orice actiune care ar putea intra în conflict cu actiunea Uniunii întemeiata pe aceasta decizie sau care ar putea împiedica desfasurarea acesteia, iar celelalte state membre sunt obligate sa îi respecte pozitia. În cazul în care membrii Consiliului care îsi însotesc actiunea de o asemenea declaratie reprezinta cel putin o treime din statele membre, întrunind cel putin o treime din populatia Uniunii, decizia nu se adopta.

(2) Prin derogare de la alineatul (1), Consiliul hotaraste cu majoritate calificata:

(a) în cazul în care adopta o decizie europeana care defineste o actiune sau o pozitie a Uniunii, în temeiul unei decizii europene a Consiliului European privind interesele si obiectivele strategice ale Uniunii, prevazute la articolul III-293 alineatul (1);

(b) în cazul în care adopta o decizie europeana privind o actiune sau o pozitie a Uniunii, la propunerea ministrului afacerilor externe al Uniunii prezentata în urma unei cereri exprese pe care Consiliul European i-a adresat-o din proprie initiativa, sau din initiativa ministrului;

(c) în cazul în care adopta o decizie europeana care pune în aplicare o decizie europeana care defineste o actiune sau o pozitie a Uniunii;

(d) în cazul în care adopta o decizie europeana privind numirea unui reprezentant special, în conformitate cu dispozitiile articolului III-302.

În cazul în care un membru al Consiliului declara ca, din motive vitale de politica nationala pe care le prezinta, are intentia sa se opuna adoptarii unei decizii europene care trebuie adoptata cu majoritate calificata, nu se trece la vot. Ministrul afacerilor externe al Uniunii cauta, în strânsa consultare cu statul membru implicat, o solutie acceptabila pentru acesta. În absenta unui rezultat, Consiliul, hotarând cu majoritate calificata, poate solicita Consiliului European sa se pronunte cu privire la chestiunea în cauza, în vederea adoptarii în unanimitate a unei decizii europene.

(3) În conformitate cu articolul I-40 alineatul (7), Consiliul European poate adopta în unanimitate o decizie europeana care permite Consiliului sa hotarasca cu majoritate calificata în alte cazuri decât cele prevazute la alineatul (2) al prezentului articol.

(4) Alineatele (2) si (3) nu se aplica deciziilor care au implicatii militare sau în domeniul apararii.

ARTICOLUL III-301

(1) În cazul în care Consiliul European sau Consiliul a definit o abordare comuna a Uniunii în întelesul articolului I-40 alineatul (5), ministrul afacerilor externe al Uniunii si ministrii afacerilor externe ai statelor membre îsi coordoneaza activitatile în cadrul Consiliului.

(2) Misiunile diplomatice ale statelor membre si delegatiile Uniunii în tarile terte si în cadrul organizatiilor internationale coopereaza între ele si contribuie la formularea si la punerea în aplicare a abordarii comune prevazute la alineatul (1).

ARTICOLUL III-302

Consiliul poate numi, la propunerea ministrului afacerilor externe al Uniunii, un reprezentant special caruia îi încredinteaza un mandat în legatura cu chestiuni politice speciale. Reprezentantul special îsi exercita mandatul sub autoritatea ministrului.

ARTICOLUL III-303

Uniunea poate încheia acorduri cu unul sau mai multe state sau organizatii internationale în domeniile care fac obiectul prezentului capitol.

ARTICOLUL III-304

(1) Ministrul afacerilor externe al Uniunii consulta si informeaza Parlamentul European, în conformitate cu dispozitiile articolului I-40 alineatul (8) si ale articolului I-41 alineatul (8). Acesta se asigura ca punctele de vedere ale Parlamentului European se iau în considerare în mod corespunzator. Reprezentantii speciali pot participa la informarea Parlamentului European.

(2) Parlamentul European poate adresa întrebari sau poate formula recomandari Consiliului si ministrului afacerilor externe al Uniunii. De doua ori pe an, Parlamentul European organizeaza o dezbatere privind progresele realizate pentru punerea în aplicare a politicii externe si de securitate comune, inclusiv a politicii de securitate si de aparare comune.

ARTICOLUL III-305

(1) Statele membre îsi coordoneaza actiunea în cadrul organizatiilor internationale si al conferintelor internationale. Statele membre apara în acest cadru pozitiile Uniunii. Ministrul afacerilor externe al Uniunii asigura organizarea acestei coordonari.

În cadrul organizatiilor internationale si pe durata conferintelor internationale la care nu participa toate statele membre, statele care participa apara pozitiile Uniunii.

(2) În conformitate cu dispozitiile articolului I-16 alineatul (2), statele membre reprezentate în organizatiile internationale sau în conferintele internationale la care nu participa toate statele membre le informeaza pe acestea din urma, precum si pe ministrul afacerilor externe, despre orice problema de interes comun.

Statele membre care sunt de asemenea membre ale Consiliului de Securitate al Organizatiei Natiunilor Unite se pun de acord si le informeaza pe deplin pe celelalte state membre si pe ministrul afacerilor externe al Uniunii. În exercitarea functiilor lor, statele membre care sunt membre ale Consiliului de Securitate apara pozitiile si interesele Uniunii, fara a aduce atingere raspunderilor care le revin în temeiul dispozitiilor Cartei Organizatiei Natiunilor Unite.

În cazul în care Uniunea a definit o pozitie privind o tema aflata pe ordinea de zi a Consiliului de Securitate al Organizatiei Natiunilor Unite, statele membre care fac parte din acesta solicita ca ministrul afacerilor externe al Uniunii sa fie invitat pentru a prezenta pozitia Uniunii.

ARTICOLUL III-306

Misiunile diplomatice si consulare ale statelor membre si delegatiile Uniunii în tarile terte si în cadrul conferintelor internationale, precum si reprezentantii acestora pe lânga organizatiile internationale coopereaza pentru a asigura respectarea si punerea în aplicare a deciziilor europene care definesc pozitiile si actiunile Uniunii adoptate de Consiliu în temeiul prezentului capitol. Acestea aprofundeaza cooperarea prin schimbul de informatii si prin efectuarea de evaluari comune.

Acestea contribuie la punerea în aplicare a dreptului la protectie al cetatenilor europeni pe teritoriul tarilor terte, prevazut la articolul I-10 alineatul (2) litera (c), precum si la masurile adoptate pentru punerea în aplicare a articolului III-127.

ARTICOLUL III-307

(1) Fara a aduce atingere dispozitiilor articolului III-344, un Comitet Politic si de Securitate urmareste situatia internationala în domeniile referitoare la politica externa si de securitate comuna si contribuie la definirea politicilor prin emiterea de avize adresate Consiliului, la cererea acestuia, a ministrului afacerilor externe al Uniunii sau din proprie initiativa. Comitetul supravegheaza, de asemenea, punerea în aplicare a politicilor convenite, fara a aduce atingere atributiilor ministrului afacerilor externe al Uniunii.

(2) În cadrul prezentului capitol, Comitetul Politic si de Securitate exercita, sub responsabilitatea Consiliului si a ministrului afacerilor externe al Uniunii, controlul politic si conducerea strategica a operatiunilor de gestionare a crizelor, prevazute la articolul III-309.
Consiliul poate autoriza Comitetul sa ia masurile corespunzatoare cu privire la controlul politic si la conducerea strategica a operatiunii, în cadrul unei operatiuni de gestionare a crizei si pe durata acesteia, asa cum au fost stabilite de Consiliu.

ARTICOLUL III-308

Punerea în aplicare a politicii externe si de securitate comune nu aduce atingere aplicarii procedurilor si domeniului de aplicare corespunzator al atributiilor institutiilor prevazute de Constitutie în vederea exercitarii competentelor Uniunii prevazute la articolele I-13 - I-15 si la articolul I-17.

De asemenea, punerea în aplicare a politicilor prevazute de dispozitiile respective nu aduce atingere aplicarii procedurilor si domeniului de aplicare corespunzator al atributiilor institutiilor prevazute de Constitutie în vederea exercitarii competentelor Uniunii în temeiul prezentului capitol.

SECTIUNEA 2

POLITICA DE SECURITATE SI DE APARARE COMUNA

ARTICOLUL III-309

(1) Misiunile prevazute la articolul I-41 alineatul (1), în cadrul carora Uniunea poate recurge la mijloace civile si militare, includ actiunile comune în materie de dezarmare, misiunile umanitare si de evacuare, misiunile de consiliere si de asistenta în probleme militare, misiunile de prevenire a conflictelor si de mentinere a pacii, misiunile fortelor de lupta pentru gestionarea crizelor, inclusiv misiunile de restabilire a pacii si operatiunile de stabilizare la încheierea conflictelor. Toate aceste misiuni pot contribui la combaterea terorismului, inclusiv prin sprijinul acordat tarilor terte în combaterea terorismului pe teritoriul acestora.
(2) Consiliul adopta decizii europene privind misiunile prevazute la alineatul (1), definind obiectivele si întinderea acestora, precum si conditiile generale de punere în aplicare. Ministrul afacerilor externe al Uniunii, sub autoritatea Consiliului si în contact strâns si permanent cu Comitetul Politic si de Securitate, supravegheaza coordonarea aspectelor civile si militare ale acestor misiuni.

ARTICOLUL III-310

(1) În cadrul deciziilor europene adoptate în conformitate cu dispozitiile articolului III-309, Consiliul poate încredinta punerea în aplicare a unei misiuni unui grup de state membre care doresc sa se angajeze în aceasta misiune si care dispun de capacitatile necesare. Aceste state membre, împreuna cu ministrul afacerilor externe al Uniunii, convin asupra administrarii misiunii.

(2) Statele membre care participa la desfasurarea misiunii informeaza periodic Consiliul despre stadiul misiunii, din proprie initiativa sau la cererea altui stat membru. Statele membre participante sesizeaza imediat Consiliul în cazul în care realizarea misiunii are consecinte majore sau necesita o modificare a obiectivului, a întinderii si conditiilor misiunii stabilite prin deciziile europene prevazute la alineatul (1). În acest caz, Consiliul adopta deciziile europene necesare.

ARTICOLUL III-311

(1) Agentia din domeniul dezvoltarii capacitatilor de aparare, cercetarii, achizitiilor si armamentului (Agentia Europeana de Aparare), înfiintata în temeiul dispozitiilor articolului I-41 alineatul (3) si aflata sub autoritatea Consiliului, are ca misiune:

(a) sa contribuie la identificarea obiectivelor privind capacitatile militare ale statelor membre si sa evalueze respectarea angajamentelor privind capacitatile asumate de statele membre;

(b) sa promoveze armonizarea necesitatilor operationale si adoptarea de metode de achizitie performante si compatibile;

(c) sa propuna proiecte multilaterale în vederea îndeplinirii obiectivelor în materie de capacitati militare si sa asigure coordonarea programelor desfasurate de statele membre si administrarea programelor de cooperare specifica;

(d) sa sustina cercetarea în materie de tehnologie a apararii, sa coordoneze si sa planifice activitatile de cercetare comune si studierea solutiilor tehnice care raspund necesitatilor operationale viitoare;

(e) sa contribuie la identificarea, si, dupa caz, la punerea în aplicare a oricarei masuri utile pentru întarirea bazei industriale si tehnologice a sectorului de aparare si la îmbunatatirea eficientei cheltuielilor militare.

(2) Agentia Europeana de Aparare este deschisa tuturor statelor membre care doresc sa participe. Consiliul, hotarând cu majoritate calificata, adopta o decizie europeana care defineste statutul, sediul si regulamentul de procedura ale Agentiei. Aceasta decizie tine seama de gradul de participare efectiva la activitatile Agentiei. În cadrul Agentiei se constituie grupuri speciale care reunesc statele membre ce desfasoara proiecte comune. Agentia îsi îndeplineste misiunile în colaborare cu Comisia, dupa caz.

ARTICOLUL III-312

(1) Statele membre care doresc sa participe la cooperarea structurata permanenta prevazuta la articolul I-41 alineatul (6) si care îndeplinesc criteriile si îsi asuma angajamentele în materie de capacitati militare prevazute de Protocolul privind cooperarea structurata permanenta îsi notifica intentia Consiliului si ministrului afacerilor externe al Uniunii.

(2) Într-un termen de trei luni de la notificarea prevazuta la alineatul (1), Consiliul adopta o decizie europeana prin care stabileste cooperarea structurata permanenta si adopta lista statelor membre participante. Consiliul hotaraste cu majoritate calificata, dupa consultarea ministrului afacerilor externe al Uniunii.

(3) Orice stat membru care, într-un stadiu ulterior, doreste sa participe la cooperarea structurata permanenta, îsi notifica intentia Consiliului si ministrului afacerilor externe al Uniunii.

Consiliul adopta o decizie europeana care confirma participarea statului membru în cauza care respecta criteriile si îsi asuma angajamentele prevazute la articolele (1) si (2) ale Protocolului privind cooperarea structurata permanenta. Consiliul hotaraste cu majoritate calificata, dupa consultarea ministrului afacerilor externe al Uniunii. Participa la vot numai membrii Consiliului care reprezinta statele membre participante.

Majoritatea calificata este definita ca fiind egala cu cel putin 55% din membrii Consiliului, reprezentând statele membre participante care reunesc cel putin 65% din populatia acestor state.

Minoritatea de blocare trebuie sa cuprinda cel putin numarul minim al membrilor Consiliului, reprezentând mai mult de 35% din populatia statelor membre participante, plus un membru, în caz contrar considerându-se ca fiind întrunita majoritatea calificata.

(4) În cazul în care un stat membru participant nu mai îndeplineste criteriile sau nu îsi mai poate asuma angajamentele prevazute la articolele (1) si (2) din Protocolul privind cooperarea structurata permanenta, Consiliul poate adopta o decizie europeana prin care suspenda participarea respectivului stat.

Consiliul hotaraste cu majoritate calificata. Participa la vot numai membrii Consiliului care reprezinta statele membre participante, cu exceptia statului membru în cauza.

Majoritatea calificata este definita ca fiind egala cu cel putin 55% din membrii Consiliului, reprezentând statele membre participante care reunesc cel putin 65% din populatia acestor state.

(5) Daca un stat membru participant doreste sa iasa din cooperarea structurata permanenta, acesta notifica decizia sa Consiliului, care ia act de faptul ca participarea statului în cauza ia sfârsit.

(6) Deciziile europene si recomandarile Consiliului luate în cadrul cooperarii structurate permanente, altele decât cele prevazute la alineatele 2-5, se adopta cu unanimitate. În întelesul prezentului alineat, unanimitatea este constituita doar din voturile reprezentantilor statelor membre participante.

SECTIUNEA 3

DISPOZITII FINANCIARE

ARTICOLUL III-313

(1) Cheltuielile administrative pe care institutiile le efectueaza pentru aplicarea prezentului capitol se afla în sarcina bugetului Uniunii.

(2) Cheltuielile operationale determinate de aplicarea prezentului capitol se afla, de asemenea, în sarcina bugetului Uniunii, cu exceptia cheltuielilor aferente operatiunilor cu implicatii militare sau din domeniul apararii si a cazurilor în care Consiliul decide altfel.

În cazul în care o cheltuiala nu este în sarcina bugetului Uniunii, aceasta este în sarcina statelor membre în functie de nivelul produsului intern brut, cu exceptia cazului în care Consiliul hotaraste altfel. În ceea ce priveste cheltuielile corespunzatoare operatiunilor cu implicatii militare sau în domeniul apararii, statele membre ai caror reprezentanti în Consiliu au facut o declaratie formala în temeiul dispozitiilor articolului III-300 alineatul (1) al doilea paragraf nu sunt obligate sa contribuie la finantarea acestora.

(3) Consiliul adopta o decizie europeana care stabileste procedurile speciale privind garantarea accesului rapid la alocarile din bugetul Uniunii destinate finantarii de urgenta a initiativelor în cadrul politicii externe si de securitate comune, în special la activitatile de pregatire a misiunilor prevazute la articolul I-41 alineatul (1) si la articolul III-309. Consiliul hotaraste dupa consultarea Parlamentului European.

Activitatile de pregatire a misiunilor prevazute la articolul I-41 alineatul (1) si la articolul III-309, care nu se afla în sarcina bugetului Uniunii, sunt finantate printr-un fond de lansare, constituit din contributiile statelor membre.

Consiliul adopta cu majoritate calificata, la propunerea ministrului afacerilor externe al Uniunii, deciziile europene care stabilesc:

(a) procedura de constituire si de finantare a fondului de lansare si în special sumele alocate fondului;

(b) procedura de administrare a fondului de lansare;

În cazul în care, în conformitate cu articolul I-41 alineatul (1) si cu articolul III-309, misiunea preconizata nu poate fi pusa în sarcina bugetului Uniunii, Consiliul îl autorizeaza pe ministrul afacerilor externe al Uniunii sa utilizeze acest fond. Ministrul afacerilor externe al Uniunii raporteaza Consiliului cu privire la îndeplinirea acestui mandat.

CAPITOLUL III

POLITICA COMERCIALA COMUNA

ARTICOLUL III-314

Prin stabilirea unei uniuni vamale, în conformitate cu articolul III-151, Uniunea contribuie, în interesul comun, la dezvoltarea armonioasa a comertului mondial, la eliminarea treptata a restrictiilor în calea schimburilor comerciale internationale si a investitiilor externe directe si la reducerea barierelor vamale si de alta natura.

ARTICOLUL III-315

(1) Politica comerciala comuna se întemeiaza pe principii unitare, în special în ceea ce priveste modificarile tarifare, încheierea de acorduri tarifare si comerciale privind schimburile de marfuri si servicii si aspectele comerciale ale proprietatii intelectuale, investitiile straine directe, uniformizarea masurilor de liberalizare, politica exporturilor, precum si masurile de protectie comerciala, printre care si cele care trebuie adoptate în caz de dumping si de subventii. Politica comerciala comuna se desfasoara în cadrul principiilor si obiectivelor actiunii pe plan extern a Uniunii.

(2) Masurile care definesc cadrul în care este pusa în aplicare politica comerciala comuna se stabilesc prin legi europene.

(3) În cazul în care trebuie negociate si încheiate acorduri cu una sau mai multe tari terte ori organizatii internationale, se aplica articolul III-325, sub rezerva dispozitiilor speciale ale prezentului articol.

Comisia prezinta recomandari Consiliului, care o autorizeaza sa deschida negocierile necesare. Consiliul si Comisia au obligatia de a asigura compatibilitatea acordurilor negociate cu politicile si normele interne ale Uniunii.

Aceste negocieri sunt purtate de Comisie, în consultare cu un Comitet Special desemnat de Consiliu pentru a o sprijini în aceasta misiune si cu respectarea directivelor pe care i le poate adresa Consiliul. Comisia raporteaza periodic Comitetului Special si Parlamentului European cu privire la stadiul negocierilor.

(4) Pentru negocierea si încheierea acordurilor prevazute la alineatul (3), Consiliul hotaraste cu majoritate calificata.

Pentru negocierea si încheierea unui acord în domeniile comertului cu servicii si aspectelor comerciale ale proprietatii intelectuale, precum si în cel al investitiilor straine directe, Consiliul hotaraste în unanimitate în cazul în care acest acord cuprinde dispozitii pentru care este necesara unanimitatea pentru adoptarea de norme interne.

Consiliul hotaraste, de asemenea în unanimitate, negocierea si încheierea de acorduri:

(a) în domeniul comertului cu servicii culturale si audiovizuale, în cazul în care aceste acorduri risca sa aduca atingere diversitatii culturale si lingvistice a Uniunii;

(b) în domeniul comertului cu servicii sociale, de educatie si de sanatate, în situatia în care aceste acorduri risca sa perturbe în mod grav organizarea acestor servicii la nivel national si sa aduca atingere raspunderii statelor membre pentru furnizarea acestor servicii.

(5) Negocierea si încheierea acordurilor internationale în domeniul transporturilor se supun dispozitiilor titlului III capitolul III sectiunea 7 si ale articolului III-325.

(6) Exercitarea competentelor atribuite prin prezentul articol în domeniul politicii comerciale comune nu aduce atingere delimitarii competentelor între Uniune si statele membre si nu implica armonizarea dispozitiilor actelor cu putere de lege si ale normelor administrative ale statelor membre în masura în care Constitutia exclude o astfel de armonizare.

CAPITOLUL IV

COOPERAREA CU TARILE TERTE SI AJUTORUL UMANITAR

SECTIUNEA 1

COOPERAREA PENTRU DEZVOLTARE

ARTICOLUL III-316

(1) Politica Uniunii în domeniul cooperarii pentru dezvoltare se desfasoara cu respectarea principiilor si obiectivelor actiunii pe plan extern a Uniunii. Politica de cooperare pentru dezvoltare a Uniunii si politicile statelor membre se completeaza si se sprijina reciproc.

Obiectivul principal al politicii Uniunii în acest domeniu este reducerea si, în cele din urma, eradicarea saraciei. Uniunea tine seama de obiectivele cooperarii pentru dezvoltare în momentul punerii în aplicare a politicilor care pot afecta tarile în curs de dezvoltare.

(2) Uniunea si statele membre respecta angajamentele si tin seama de obiectivele pe care le-au acceptat în cadrul Organizatiei Natiunilor Unite si al altor organizatii internationale competente.

ARTICOLUL III-317

(1) Prin legi sau legi-cadru europene se stabilesc masurile necesare pentru punerea în aplicare a politicii de cooperare pentru dezvoltare, care pot consta în programe multianuale de cooperare cu tari în curs de dezvoltare sau în programe având o abordare tematica.

(2) Uniunea poate încheia cu tarile terte si cu organizatiile internationale competente orice acord util în realizarea obiectivelor mentionate la articolele III-292 si III-316.

Primul paragraf nu aduce atingere competentei statelor membre de a negocia în cadrul organismelor internationale si de a încheia acorduri internationale.

(3) Banca Europeana de Investitii contribuie, în conformitate cu conditiile prevazute de statutul sau, la punerea în aplicare a masurilor mentionate la alineatul (1).

ARTICOLUL III-318

(1) Pentru a favoriza complementaritatea si eficienta actiunilor lor, Uniunea si statele membre îsi coordoneaza politicile în domeniul cooperarii pentru dezvoltare si se pun de acord cu privire la programele de asistenta, inclusiv în cadrul organizatiilor internationale si al conferintelor internationale. Acestea pot întreprinde actiuni comune. Statele membre contribuie, în cazul în care este necesar, la punerea în aplicare a programelor de asistenta ale Uniunii.

(2) Comisia poate adopta orice initiativa utila pentru promovarea coordonarii mentionate la alineatul (1).

(3) În cadrul competentelor proprii, Uniunea si statele membre coopereaza cu tarile terte si cu organizatiile internationale competente.

SECTIUNEA 2

COOPERAREA ECONOMICA, FINANCIARA SI TEHNICA CU TARILE TERTE

ARTICOLUL III-319

(1) Fara a aduce atingere celorlalte dispozitii ale Constitutiei, în special articolelor III-316 - III-318, Uniunea desfasoara actiuni de cooperare economica, financiara si tehnica, inclusiv în domeniul financiar, cu tari terte, altele decât tarile în curs de dezvoltare. Aceste actiuni sunt în concordanta cu politica de dezvoltare a Uniunii si se desfasoara cu respectarea principiilor si obiectivelor actiunii sale externe. Actiunile Uniunii si ale statelor membre se completeaza si se sprijina reciproc.

(2) Prin legi sau legi-cadru europene se stabilesc masurile necesare pentru punerea în aplicare a alineatului (1).

(3) În cadrul competentelor proprii, Uniunea si statele membre coopereaza cu tarile terte si cu organizatiile internationale competente. Conditiile cooperarii Uniunii pot face obiectul unor acorduri între aceasta si tertele parti în cauza.

Primul paragraf nu aduce atingere competentei statelor membre de a negocia în cadrul organismelor internationale si de a încheia acorduri internationale.

ARTICOLUL III-320

În cazul în care situatia dintr-o tara terta solicita o asistenta financiara urgenta din partea Uniunii, Consiliul, la propunerea Comisiei, adopta deciziile europene necesare.

SECTIUNEA 3

AJUTORUL UMANITAR

ARTICOLUL III-321

(1) Actiunile Uniunii în domeniul ajutorului umanitar se desfasoara în cadrul principiilor si al obiectivelor actiunii pe plan extern a Uniunii. Aceste actiuni vizeaza, în mod punctual, sa acorde asistenta si ajutor populatiei din tarile terte, victime ale unor dezastre naturale sau provocate de om, pentru a face fata nevoilor umanitare care apar în aceste situatii diferite. Actiunile Uniunii si ale statelor membre se completeaza si se sprijina reciproc.

(2) Actiunile de ajutor umanitar se desfasoara în conformitate cu principiile dreptului international si principiilor impartialitatii, neutralitatii si nediscriminarii.

(3) Prin legi sau legi-cadru europene se stabilesc masurile de definire a cadrului în care sunt puse în aplicare actiunile de ajutor umanitar ale Uniunii.

(4) Uniunea poate încheia cu tarile terte si cu organizatiile internationale competente orice acord util pentru realizarea obiectivelor prevazute la alineatul (1) si la articolul III-292.

Primul paragraf nu aduce atingere competentei statelor membre de a negocia în cadrul organismelor internationale si de a încheia acorduri.

(5) Pentru a stabili un cadru al contributiilor comune ale tinerilor europeni la actiunile de ajutor umanitar ale Uniunii, se constituie un Corp voluntar european de ajutor umanitar. Statutul si functionarea acestuia se stabilesc prin legi europene.

(6) Comisia poate adopta orice initiativa utila pentru promovarea coordonarii actiunilor Uniunii cu cele ale statelor membre, în scopul consolidarii eficientei si complementaritatii masurilor de ajutor umanitar luate de Uniune si de statele membre.

(7) Uniunea asigura ca actiunile sale umanitare sa fie coordonate si în conformitate cu cele ale organizatiilor si organismelor internationale, îndeosebi cele care fac parte din sistemul Organizatiei Natiunilor Unite.

CAPITOLUL V

MASURILE RESTRICTIVE

ARTICOLUL III-322

(1) În cazul în care o decizie europeana, adoptata în conformitate cu dispozitiile capitolului II, prevede întreruperea sau reducerea, în tot sau în parte, a relatiilor economice si financiare cu una sau mai multe tari terte, Consiliul, hotarând cu majoritate calificata la propunerea comuna a ministrului afacerilor externe al Uniunii si a Comisiei, adopta regulamentele sau deciziile europene necesare. Consiliul informeaza Parlamentul European cu privire la aceasta.

(2) În cazul în care o decizie europeana, adoptata în conformitate cu dispozitiile capitolului II, dispune astfel, Consiliul poate adopta, în conformitate cu procedura prevazuta la alineatul (1), masuri restrictive împotriva persoanelor fizice sau juridice, grupurilor sau entitatilor fara caracter statal.

(3) Actele prevazute de prezentul articol cuprind dispozitiile necesare în materie de garantii juridice.

CAPITOLUL VI

ACORDURILE INTERNATIONALE

ARTICOLUL III-323

(1) Uniunea poate încheia acorduri cu una sau mai multe tari terte sau organizatii internationale în cazul în care se prevede astfel în Constitutie sau în cazul în care încheierea unui acord este necesara pentru realizarea, în cadrul politicilor Uniunii, a unuia din obiectivele stabilite prin Constitutie, este prevazuta printr-un act juridic obligatoriu al Uniunii, sau poate influenta normele comune ori poate modifica domeniul de aplicare a acestora.

(2) Acordurile încheiate de Uniune sunt obligatorii pentru institutiile Uniunii si pentru statele membre.

ARTICOLUL III-324

Uniunea poate încheia acorduri de asociere cu unul sau mai multe tari terte ori cu organizatii internationale pentru a crea o asociere caracterizata de drepturi si obligatii reciproce, de actiuni comune si proceduri speciale.

ARTICOLUL III-325

(1) Fara a aduce atingere dispozitiilor speciale ale articolului III-315, acordurile dintre Uniune si tarile terte sau organizatiile internationale sunt negociate si încheiate în conformitate cu procedura de mai jos.

(2) Consiliul autorizeaza începerea negocierilor, adopta directivele de negociere, autorizeaza semnarea si încheie acordurile.

(3) Comisia, sau ministrul afacerilor externe al Uniunii în cazul în care acordul în cauza priveste exclusiv sau în principal politica externa si de securitate comuna, prezinta recomandari Consiliului care adopta o decizie europeana de autorizare a începerii negocierilor si desemneaza, în functie de domeniul acordului în cauza, negociatorul sau seful echipei de negociatori a Uniunii.

(4) Consiliul poate adresa directive negociatorului si poate desemna un comitet special, negocierile trebuind sa fie efectuate în consultare cu acest comitet.

(5) Consiliul, la propunerea negociatorului, adopta o decizie europeana care autorizeaza semnarea acordului si, daca este cazul, aplicarea sa provizorie înainte de intrarea în vigoare.

(6) Consiliul, la propunerea negociatorului, adopta o decizie europeana privind încheierea acordului.

Cu exceptia cazului în care acordul se refera exclusiv la politica externa si de securitate comuna, Consiliul adopta decizia europeana privind încheierea acordului:

(a) dupa aprobarea Parlamentului European în urmatoarele cazuri:

i) acordurile de asociere;

ii) aderarea Uniunii la Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale;

iii) acordurile de creare a unui cadru institutional specific prin organizarea procedurilor de cooperare;

iv) acordurile care au implicatii bugetare importante pentru Uniune;

v) acordurile în domeniile în care se aplica procedura legislativa ordinara sau procedura legislativa speciala în cazul în care aprobarea Parlamentului European este necesara.

În caz de urgenta, Parlamentul European si Consiliul pot conveni un termen pentru aprobare.

(b) dupa consultarea Parlamentului European, în celelalte cazuri. Parlamentul emite avizul într-un termen pe care Consiliul îl poate stabili în functie de urgenta problemei. În absenta unui aviz emis în acest termen, Consiliul poate hotarî.

Prin derogare de la dispozitiile alineatelor (5), (6) si (9), în momentul încheierii unui acord, Consiliul poate împuternici negociatorul sa aprobe, în numele Uniunii, modificarile acordului, în cazul în care acesta prevede ca aceste modificari trebuie adoptate conform unei proceduri simplificate sau de catre un organism constituit prin respectivul acord. Consiliul poate însoti aceasta împuternicire de conditii speciale.

(8) Pe parcursul întregii proceduri, Consiliul hotaraste cu majoritate calificata.

Cu toate acestea, Consiliul hotaraste în unanimitate în cazul în care acordul se refera la un domeniu pentru care este necesara unanimitatea în vederea adoptarii unui act al Uniunii, precum si în cazurile acordurilor de asociere si acordurilor prevazute la articolul III-319 cu statele candidate la aderare.

(9) Consiliul, la propunerea Comisiei sau a ministrului afacerilor externe al Uniunii, adopta o decizie europeana pentru suspendarea aplicarii unui acord si pentru stabilirea pozitiilor care trebuie adoptate în numele Uniunii în cadrul unui organism constituit printr-un acord, în cazul în care acest organism trebuie sa adopte acte având efecte juridice, cu exceptia actelor care modifica sau completeaza cadrul institutional al acordului.

(10) Parlamentul European este informat de îndata si pe deplin pe parcursul tuturor etapelor procedurii.

(11) Un stat membru, Parlamentul European, Consiliul sau Comisia pot solicita avizul Curtii de Justitie cu privire la compatibilitatea unui acord preconizat cu dispozitiile Constitutiei. În cazul unui aviz negativ al Curtii de Justitie, acordul respectiv poate intra în vigoare numai dupa modificarea acestuia sau revizuirea Constitutiei.

ARTICOLUL III-326

(1) Prin derogare de la articolul III-325, Consiliul, la recomandarea Bancii Centrale Europene sau a Comisiei si dupa consultarea Bancii Centrale Europene, în vederea ajungerii la un consens compatibil cu obiectivul stabilitatii preturilor, poate încheia acorduri formale privind sistemul ratelor de schimb pentru euro în raport cu monedele statelor terte. Consiliul hotaraste în unanimitate, dupa consultarea Parlamentului European si în conformitate cu procedura prevazuta la alineatul (3).

Consiliul, la recomandarea Bancii Centrale Europe sau a Comisiei si dupa consultarea Bancii Centrale Europene, în vederea ajungerii la un consens compatibil cu obiectivul stabilitatii preturilor, poate adopta, modifica sau renunta la cursurile centrale ale monedei euro în sistemul ratelor de schimb. Presedintele Consiliului informeaza Parlamentul European cu privire la adoptarea, modificarea sau renuntarea la cursurile centrale ale euro.

(2) În lipsa unui sistem al ratelor de schimb în raport cu una sau mai multe monede ale statelor terte, în întelesul alineatului (1), Consiliul, hotarând la recomandarea Bancii Centrale Europene sau la recomandarea Comisiei si dupa consultarea Bancii Centrale Europene, poate formula orientarile generale ale politicii de schimb în raport cu aceste monede. Aceste orientari generale nu aduc atingere obiectivul principal al Sistemului European al Bancilor Centrale, si anume mentinerea stabilitatii preturilor.

(3) Prin derogare de la articolul III-325, în cazul în care acordurile asupra unor chestiuni referitoare la regimul monetar sau de schimb trebuie sa faca obiectul negocierilor între Uniune si unul sau mai multe state terte sau organizatii internationale, Consiliul, hotarând la recomandarea Comisiei si dupa consultarea Bancii Centrale Europene, decide asupra aranjamentelor de negociere si încheiere a acestor acorduri. Aceste aranjamente trebuie sa asigure exprimarea de catre Uniune a unei pozitii unice. Comisia este asociata pe deplin în negocieri.

(4) Fara a aduce atingere competentelor si acordurilor Uniunii în domeniul uniunii economice si monetare, statele membre pot negocia în cadrul organismelor internationale si pot încheia acorduri.

CAPITOLUL VII

RELATIILE UNIUNII CU ORGANIZATIILE INTERNATIONALE SI CU TARILE TERTE
SI DELEGATIILE UNIUNII

ARTICOLUL III-327

(1) Uniunea stabileste orice forma de cooperare utila cu organele Organizatiei Natiunilor Unite si cu institutiile sale specializate, cu Consiliul Europei, cu Organizatia pentru Securitate si Cooperare în Europa si cu Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica.

Uniunea asigura, de asemenea, legaturile oportune cu alte organizatii internationale.

(2) Ministrul afacerilor externe al Uniunii si Comisia primesc instructiuni în vederea punerii în aplicare a dispozitiilor prezentului articol.

ARTICOLUL III-328

(1) Delegatiile Uniunii în tarile terte si pe lânga organizatiile internationale asigura reprezentarea Uniunii.

(2) Delegatiile Uniunii se afla sub autoritatea ministrului afacerilor externe al Uniunii. Delegatiile actioneaza în strânsa cooperare cu misiunile diplomatice si consulare ale statelor membre.

CAPITOLUL VIII

APLICAREA CLAUZEI DE SOLIDARITATE

ARTICOLUL III-329

(1) În cazul în care un stat membru face obiectul unui atac terorist sau este victima unui dezastru natural ori provocat de om, celelalte state membre îi ofera sprijin la cererea autoritatilor politice ale acestuia. În acest scop, statele membre se coordoneaza între ele în cadrul Consiliului.

(2) Conditiile de punere în aplicare de catre Uniune a clauzei de solidaritate prevazuta la articolul I-43 sunt definite prin decizie europeana adoptata de Consiliu, la propunerea comuna a Comisiei si a ministrului afacerilor externe al Uniunii. În cazul în care aceasta decizie are implicatii în domeniul apararii, Consiliul hotaraste în conformitate cu dispozitiile articolului III-300 alineatul (1). Parlamentul European este informat.

În cadrul prezentului alineat si fara a aduce atingere dispozitiilor articolului III-344, Consiliul este sprijinit de Comitetul Politic si de Securitate, cu sprijinul structurilor dezvoltate în cadrul politicii de securitate si de aparare comune, si de Comitetul prevazut la articolul III-261, care îi prezinta, daca este cazul, avize comune.

(3) Pentru a permite Uniunii si statelor membre sa actioneze în mod eficient, Consiliul European efectueaza o evaluare periodica a amenintarilor cu care se confrunta Uniunea.

Tratat privind aderarea Romaniei la Uniunea Europeana - Editura C.H. Beck

Tratatele Uniunii Europene. Versiune consolidata - Editura Hamangiu