Tratatul instituind o Constitutie pentru Europa Constitutia europeana

EDUARD DRAGOMIR, DAN NITA - TRATATUL DE LA LISABONA - EDITURA NOMINA LEX

EDUARD DRAGOMIR, DAN NITA - CURTEA EUROPEANA A DREPTURILOR OMULUI - EDITURA NOMINA LEX

TITLUL V

EXERCITAREA COMPETENTELOR UNIUNII

CAPITOLUL I

DISPOZITII COMUNE

ARTICOLUL I-33

Actele juridice ale Uniunii

(1) Pentru exercitarea competentelor Uniunii, institutiile utilizeaza ca instrumente juridice, în conformitate cu partea III, legile europene, legile-cadru europene, regulamentele europene, deciziile europene, recomandarile si avizele.

Legea europeana este un act legislativ cu caracter general. Aceasta este obligatorie în toate elementele sale si se aplica direct în toate statele membre.

Legea-cadru europeana este un act legislativ care obliga orice stat membru destinatar în ceea ce priveste rezultatul care trebuie obtinut, lasând în acelasi timp autoritatilor nationale competenta în ceea ce priveste alegerea formei si a mijloacelor.

Regulamentul european este un act fara caracter legislativ, de aplicare generala, pentru punerea în aplicare a actelor legislative si a anumitor dispozitii ale Constitutiei. Acesta poate fi obligatoriu în toate elementele sale si se aplica direct în toate statele membre sau poate obliga orice stat membru destinatar în ceea ce priveste rezultatul care trebuie atins, lasând în acelasi timp autoritatilor nationale competenta în ce priveste alegerea formei si a mijloacelor.

Decizia europeana este un act fara caracter legislativ obligatoriu în toate elementele sale. În cazul în care se indica destinatarii, decizia europeana este obligatorie numai pentru acestia.

Recomandarile si avizele nu au caracter obligatoriu.

(2) În cazul în care examineaza un proiect de act legislativ, Parlamentul European si Consiliul se abtin de la adoptarea de acte care nu au fost prevazute de procedura legislativa aplicabila domeniului respectiv.

ARTICOLUL I-34

Actele legislative

(1) Legile si legile-cadru europene se adopta în comun de Parlamentul European si Consiliu, la propunerea Comisiei, în conformitate cu procedura legislativa ordinara prevazuta la articolul III-396. În cazul în care cele doua institutii nu ajung la un acord, actul în cauza nu se adopta.

(2) În cazurile anume prevazute de Constitutie, legile si legile-cadru europene se adopta de Parlamentul European cu participarea Consiliului sau de catre acesta cu participarea Parlamentului European, în conformitate cu o procedura legislativa speciala.

(3) În cazurile anume prevazute de Constitutie, legile si legile-cadru europene se pot adopta la initiativa unui grup de state membre sau a Parlamentului European, la recomandarea Bancii Centrale Europene sau la cererea Curtii de Justitie sau a Bancii Europene de Investitii.

Articolul I-35

Actele fara caracter legislativ

(1) Consiliul European adopta decizii europene în cazurile prevazute de Constitutie.

(2) Consiliul si Comisia, îndeosebi în cazurile prevazute la articolele I-36 si I-37, precum si Banca Centrala Europeana în cazurile specifice prevazute de Constitutie, adopta regulamente sau decizii europene.

(3) Consiliul adopta recomandari. Acesta hotaraste, la propunerea Comisiei, în toate cazurile în care Constitutia prevede ca adopta acte la propunerea Comisiei. Consiliul hotaraste în unanimitate în domeniile în care este necesara unanimitatea pentru adoptarea unui act al Uniunii. Comisia, precum si Banca Centrala Europeana în cazurile specifice prevazute de Constitutie, adopta recomandari.

ARTICOLUL I-36

Regulamentele europene delegate

(1) Legile si legile-cadru europene pot delega Comisiei atributia de a adopta regulamente europene delegate, care completeaza sau modifica anumite elemente fara caracter esential ale legii sau ale legii-cadru.

Legile si legile-cadru europene definesc în mod expres obiectivele, continutul, domeniul de aplicare si durata delegarii de atributii. Elementele esentiale ale unui anumit domeniu sunt rezervate legii sau legii-cadru europene si nu pot face, prin urmare, obiectul delegarii de atributii.

(2) Legile si legile-cadru europene stabilesc în mod expres conditiile de aplicare a delegarii; aceste conditii pot fi urmatoarele:

(a) Parlamentul European sau Consiliul pot decide revocarea delegarii;

(b) regulamentul european delegat poate intra în vigoare numai în cazul în care, în termenul stabilit de legea sau de legea-cadru europeana, Parlamentul European sau Consiliul nu formuleaza obiectii.

În sensul literelor (a) si (b), Parlamentul European hotaraste cu majoritatea membrilor care îl compun, iar Consiliul hotaraste cu majoritate calificata.

ARTICOLUL I-37

Actele de punere în aplicare

(1) Statele membre iau toate masurile de drept intern necesare pentru a pune în aplicare actele obligatorii din punct de vedere juridic ale Uniunii.

(2) În cazul în care sunt necesare conditii unitare de punere în aplicare a actelor obligatorii din punct de vedere juridic ale Uniunii, aceste acte confera Comisiei atributii de punere în aplicare sau, în cazuri speciale si temeinic justificate, precum si în cazurile prevazute la articolul I-40, Consiliului.

(3) În sensul alineatului (2), prin legi europene se stabilesc, în prealabil, normele si principiile generale privind mecanismele de control de catre statele membre al exercitarii atributiilor de punere în aplicare de catre Comisie.

(4) Actele de punere în aplicare ale Uniunii îmbraca forma regulamentelor europene de punere în aplicare a deciziilor europene de punere în aplicare.

ARTICOLUL I-38

Principii comune actelor juridice ale Uniunii

(1) În cazul în care Constitutia nu prevede tipul actului care trebuie adoptat, institutiile îl aleg de la caz la caz, cu respectarea procedurilor aplicabile si a principiului proportionalitatii prevazut la articolul I-11.

(2) Actele juridice se motiveaza si fac trimitere la propunerile, initiativele, recomandarile, cererile sau avizele prevazute de Constitutie.

ARTICOLUL I-39

Publicarea si intrarea în vigoare

(1) Legile si legile-cadru europene adoptate în conformitate cu procedura legislativa ordinara se semneaza de presedintele Parlamentului European si de presedintele Consiliului.

În celelalte cazuri, acestea se semneaza de presedintele institutiei care le-a adoptat.

Legile si legile-cadru europene se publica în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene si intra în vigoare la data prevazuta de textul lor sau, în absenta acesteia, în a douazecea zi de la publicare.

(2) Regulamentele europene si deciziile europene, în cazul în care nu indica destinatarii, se semneaza de presedintele institutiei care le-a adoptat.

Regulamentele europene si deciziile europene, în cazul în care nu indica destinatarul, se publica în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene si intra în vigoare la data prevazuta de textul lor sau, în absenta acesteia, în a douazecea zi de la publicare.

(3) Deciziile europene, altele decât cele mentionate în alineatul (2), se notifica destinatarilor si produc efecte prin notificare.

CAPITOLUL II

DISPOZITII SPECIALE

ARTICOLUL I-40

Dispozitii speciale privind politica externa si de securitate comuna

(1) Uniunea Europeana desfasoara o politica externa si de securitate comuna întemeiata pe dezvoltarea solidaritatii politice reciproce a statelor membre, pe identificarea problemelor de interes general si pe realizarea unui grad din ce în ce mai mare de convergenta a actiunilor statelor membre.

(2) Consiliul European identifica interesele strategice ale Uniunii si stabileste obiectivele politicii sale externe si de securitate comune. Consiliul elaboreaza aceasta politica în cadrul orientarilor strategice stabilite de Consiliul European si în conformitate cu partea III.

(3) Consiliul European si Consiliul adopta deciziile europene necesare.

(4) Politica externa si de securitate comuna este pusa în aplicare de ministrul afacerilor externe al Uniunii si de statele membre, utilizând mijloace nationale si ale Uniunii.

(5) Statele membre se consulta în cadrul Consiliului European si al Consiliului asupra oricarei chestiuni de politica externa si de securitate de interes general în vederea definirii unei abordari comune. Înainte de a întreprinde orice actiune pe scena internationala sau de a-si asuma orice angajament care ar putea leza interesele Uniunii, fiecare stat membru consulta celelalte state în cadrul Consiliului European sau al Consiliului. Statele membre asigura, prin convergenta actiunilor lor, ca Uniunea îsi poate promova interesele si valorile pe scena internationala. Statele membre sunt solidare între ele.

(6) În materie de politica externa si de securitate comuna, Consiliul European si Consiliul adopta decizii europene în unanimitate, cu exceptia cazurilor prevazute de partea III. Consiliul European si Consiliul actioneaza la initiativa unui stat membru, la propunerea ministrului afacerilor externe al Uniunii sau a acestui ministru, cu sprijinul Comisiei. Adoptarea legilor si a legilor-cadru europene este exclusa.

(7) Consiliul European poate adopta, în unanimitate, o decizie europeana care autorizeaza Consiliul sa hotarasca cu majoritate calificata în celelalte cazuri decât cele mentionate în partea III.

(8) Parlamentul European este consultat periodic asupra aspectelor principale si optiunilor fundamentale de politica externa si de securitate comuna. Acesta este tinut la curent cu evolutia acesteia.

ARTICOLUL I-41

Dispozitii speciale referitoare la politica de securitate si aparare comuna

(1) Politica de securitate si aparare comuna face parte integranta din politica externa si de securitate comuna. Aceasta asigura Uniunii o capacitate de actiune bazata pe mijloace civile si militare. Uniunea poate recurge la acestea în cadrul misiunilor în afara Uniunii pentru a asigura mentinerea pacii, prevenirea conflictelor si întarirea securitatii internationale, în conformitate cu principiile Cartei Organizatiei Natiunilor Unite. Îndeplinirea acestor sarcini se sprijina pe capacitatile furnizate de statele membre.

(2) Politica de securitate si aparare comuna include definirea progresiva a unei politici de aparare comune a Uniunii. Aceasta va conduce la o aparare comuna de îndata ce Consiliul European hotaraste aceasta în unanimitate. În acest caz, Consiliul recomanda statelor membre sa adopte o decizie în conformitate cu normele lor constitutionale.

Politica Uniunii desfasurata în conformitate cu prezentul articol, nu aduce atingere caracterului specific al politicii de securitate si aparare a anumitor state membre, respecta obligatiile care decurg din Tratatul Atlanticului de Nord pentru anumite state membre care considera ca apararea lor comuna se realizeaza în cadrul Organizatiei Tratatului Atlanticului de Nord si este compatibila cu politica comuna de securitate si aparare adoptata în acest cadru.

(3) Pentru punerea în aplicare a politicii de securitate si aparare comune, statele membre pun la dispozitia Uniunii capacitati civile si militare pentru a contribui la obiectivele definite de Consiliu. Statele membre care constituie în comun forte multinationale pot, de asemenea, sa le puna la dispozitia politicii de securitate si aparare comune.

Statele membre se angajeaza sa-si îmbunatateasca treptat capacitatile militare. Se instituie o Agentie în domeniul dezvoltarii capacitatilor de aparare, cercetare, achizitii si armament (Agentia Europeana de Aparare) pentru identificarea necesitatilor operative, promovarea masurilor necesare satisfacerii acestora, contribuirea la identificarea si, daca este cazul, la punerea în aplicare a oricarei masuri utile pentru întarirea bazei industriale si tehnologice în sectorul de aparare, participarea la definirea unei politici europene în materie de capacitati si de armament, precum si pentru sprijinirea Consiliului în evaluarea îmbunatatirii capacitatilor militare.

(4) Deciziile europene referitoare la politica de securitate si aparare comuna, inclusiv cele cu privire la lansarea unei misiuni asa cum prevede prezentul articol, se adopta de Consiliu, care hotaraste în unanimitate, la propunerea ministrului afacerilor externe al Uniunii sau la initiativa unui stat membru. Ministrul afacerilor externe al Uniunii poate propune recurgerea la mijloace nationale, precum si la instrumente ale Uniunii, daca este cazul, de comun acord cu Comisia.

(5) În cadrul Uniunii, Consiliul poate încredinta realizarea unei misiuni unui grup de state membre, în scopul apararii valorilor Uniunii si al slujirii intereselor acesteia. Realizarea unei astfel de misiuni este reglementata de articolul III-310.

(6) Statele membre care întrunesc cele mai înalte capacitati militare si care au subscris unor angajamente mai constrângatoare în materie în vederea realizarii celor mai solicitante misiuni stabilesc o cooperare structurata permanenta în cadrul Uniunii. Aceasta cooperare este reglementata de articolul III-312. Cooperarea nu aduce atingere dispozitiilor articolului III-309.

(7) În cazul în care un stat membru ar face obiectul unei agresiuni armate pe teritoriul sau, celelalte state membre sunt obligate sa îi acorde ajutor si asistenta prin toate mijloacele de care dispun, în conformitate cu articolul 51 din Carta Organizatiei Natiunilor Unite. Aceasta nu aduce atingere caracterului specific al politicii de securitate si aparare a anumitor state membre.

Angajamentele si cooperarea în acest domeniu sunt conforme cu angajamentele asumate în cadrul Organizatiei Tratatului Atlanticului de Nord, care ramâne pentru statele membre ale acestei organizatii fundamentul apararii lor colective si cadrul de punere în aplicare a acesteia.

(8) Parlamentul European este consultat periodic cu privire la principalele aspecte si la optiunile fundamentale ale politicii de securitate si aparare comune. Parlamentul European este tinut la curent cu evolutia acesteia.

ARTICOLUL I-42

Dispozitii speciale privind spatiul de libertate, securitate si justitie

(1) Uniunea constituie un spatiu de libertate, securitate si justitie:

(a) prin adoptarea de legi si legi-cadru europene având ca scop, daca este necesar, apropierea actelor cu putere de lege si a normelor administrative ale statelor membre în domeniile mentionate în partea III;

(b) prin promovarea încrederii reciproce între autoritatile competente ale statelor membre, si în special pe baza recunoasterii reciproce a hotarârilor judecatoresti si fara caracter judecatoresc;

(c) printr-o cooperare operationala a autoritatilor competente ale statelor membre, inclusiv a serviciilor de politie, a serviciilor de vama si a altor servicii specializate în domeniul prevenirii si depistarii infractiunilor.

(2) Parlamentele nationale pot participa, în cadrul spatiului de libertate, securitate si justitie, la mecanismele de evaluare prevazute la articolul III-260. Acestea se implica în controlul politic al Europol si în evaluarea activitatilor Eurojust, în conformitate cu articolele III-276 si III-273.
Statele membre dispun de drept de initiativa în domeniul cooperarii politienesti si judiciare în materie penala, în conformitate cu articolul III-264.

ARTICOLUL I-43

Clauza de solidaritate

(1) Uniunea si statele membre actioneaza împreuna, în spirit de solidaritate, în cazul în care un stat membru face obiectul unui atac terorist, ori al unei catastrofe naturale sau provocate de om. Uniunea mobilizeaza toate instrumentele de care dispune, inclusiv mijloacele militare puse la dispozitie de statele membre, pentru:

(a) - prevenirea amenintarii teroriste pe teritoriul statelor membre;
- protejarea institutiilor democratice si a populatiei civile de un eventual atac terorist;
- acordarea de asistenta unui stat membru pe teritoriul acestuia, la cererea autoritatilor sale politice, în cazul unui atac terorist;

(b) acordarea de asistenta unui stat membru pe teritoriul acestuia, la cererea autoritatilor sale politice, în cazul unei catastrofe naturale sau provocate de om.

(2) Normele de punere în aplicare a prezentului articol sunt prevazute la articolul III-329.

CAPITOLUL III

COOPERAREA CONSOLIDATA

ARTICOLUL I-44

Cooperarea consolidata

(1) Statele membre care doresc sa instaureze între ele o cooperare consolidata în cadrul competentelor neexclusive ale Uniunii pot recurge la institutiile acesteia si îsi pot exercita aceste competente prin aplicarea dispozitiilor corespunzatoare ale Constitutiei, în limitele si în conformitate cu procedurile prevazute de prezentul articol, precum si la articolele III-416 - III-423.

Formele de cooperare consolidata vizeaza sa favorizeze realizarea obiectivelor Uniunii, sa apere interesele acesteia si sa consolideze procesul de integrare. Acestea sunt deschise în orice moment tuturor statelor membre, în conformitate cu articolul III-418.

(2) Decizia europeana care autorizeaza o forma de cooperare consolidata se adopta de Consiliu în ultima instanta, atunci când acesta stabileste ca obiectivele preconizate prin aceasta cooperare nu pot fi atinse într-un termen rezonabil de Uniune, în ansamblul ei, si în conditiile în care cel putin o treime din statele membre participa la aceasta. Consiliul hotaraste în conformitate cu procedura prevazuta la articolul III-419.

(3) Toti membrii Consiliului pot participa la dezbateri, dar numai membrii Consiliului care reprezinta statele membre participante la o cooperare consolidata participa la vot.

Unanimitatea se constituie numai prin voturile reprezentantilor statelor participante.

Majoritatea calificata se defineste ca fiind egala cu cel putin 55% din membrii Consiliului reprezentând statele membre participante, care întrunesc cel putin 65% din populatia acestor state.

Minoritatea de blocare trebuie sa cuprinda cel putin numarul minim de membri ai Consiliului reprezentând mai mult de 35% din populatia statelor membre participante, plus un membru, în caz contrar majoritatea calificata se considera a fi întrunita.

Prin derogare de la al treilea si al patrulea paragraf, în cazul în care Consiliul nu hotaraste la propunerea Comisiei sau a ministrului afacerilor externe al Uniunii, majoritatea calificata necesara se defineste ca fiind egala cu cel putin 72% din membrii Consiliului reprezentând statele membre participante, care întrunesc cel putin 65% din populatia acestor state.

(4) Actele adoptate în cadrul unei cooperari consolidate sunt obligatorii numai pentru statele membre participante. Acestea nu sunt considerate ca fiind acquis care trebuie acceptat de statele candidate la aderarea la Uniune.

Tratat privind aderarea Romaniei la Uniunea Europeana - Editura C.H. Beck

Tratatele Uniunii Europene. Versiune consolidata - Editura Hamangiu