Protocol privind anumite dispozitii referitoare la Franta

ÎNALTELE PARTI CONTRACTANTE-
DORIND sa reglementeze, în conformitate cu obiectivele generale ale tratatului, anumite probleme specifice existente în prezent -
AU CONVENIT asupra urmatoarelor dispozitii anexate prezentului Tratat:

I. Taxe si ajutoare
(1) Comisia si Consiliul examineaza anual regimul ajutorului la export si al taxelor speciale de import practicat în zona francului francez.
Cu ocazia acestei examinari, guvernul francez face cunoscute masurile pe care îsi propune sa le ia în vederea reducerii si rationalizarii nivelurilor ajutoarelor si taxelor.
De asemenea, guvernul francez comunica Consiliului si Comisiei noile taxe pe care le preconizeaza ca urmare a unor noi liberalizari si ajutoarelor si taxelor pe care intentioneaza sa le aplice în limita nivelului maxim al ajutoarelor în vigoare la 1 ianuarie 1957. Aceste masuri diverse pot face obiectul unei discutii în cadrul acestor institutii.
(2) Consiliul, hotarând cu majoritate calificata, la propunerea Comisiei, poate solicita guvernului francez, daca considera ca absenta uniformitatii poate prejudicia anumite sectoare industriale din celelalte state membre, luarea unor masuri de uniformizare a taxelor si ajutoarelor, în cazul fiecareia dintre cele trei categorii de materii prime, de semifabricate si de produse finite. În cazul în care guvernul francez nu ia aceste masuri, Consiliul, hotarând de asemenea cu majoritate calificata, autorizeaza celelalte state membre sa adopte masurile de salvgardare ale caror conditii si modalitati le defineste.
(3) În cazul în care balanta platilor curente din zona francului francez a fost echilibrata pentru mai mult de un an si daca rezervele sale monetare au atins un nivel satisfacator, în special în ceea ce priveste volumul comertului sau exterior, Consiliul, hotarând cu majoritate calificata, la propunerea Comisiei, poate decide suspendarea de catre guvernul francez a sistemului de taxe si ajutoare.
În cazul în care Comisia si guvernul francez nu sunt de acord asupra faptului daca nivelul rezervelor monetare în zona francului francez poate fi considerat satisfacator, acestia se vor conforma avizului unei personalitati sau unui organism ales de comun acord ca arbitru. În caz de dezacord, acest arbitru este desemnat de presedintele Curtii de Justitie.
Suspendarea astfel decisa trebuie aplicata în conditii care sa nu prejudicieze echilibrul balantei de plati si, în special, sa poata fi efectuata treptat. Ca urmare a aplicarii suspendarii, dispozitiile Tratatului se aplica integral.
Expresia de „balanta de plati curente” trebuie înteleasa în sensul adoptat de organismele internationale si de Fondul Monetar International, adica balanta comerciala si tranzactiile invizibile care au caracter de venituri sau de prestari de servicii.

 

II. Remunerarea orelor suplimentare

(1) Statele membre estimeaza ca instituirea pietei comune va duce, la sfârsitul primei etape, la o situatie în care baza în functie de care sunt remunerate orele suplimentare si nivelul mediu de majorare a acestor ore în industria corespunzatoare acestora existenta în Franta, dupa media anului 1956.
(2) În cazul în care nu se ajunge la aceasta situatie la sfârsitul primei etape, Comisia trebuie sa autorizeze Franta sa ia, cu privire la sectoarele industriale afectate de inegalitate în modul de remunerare a orelor suplimentare, masuri de salvgardare ale caror conditii si norme le defineste, cu exceptia cazului în care, pe durata acestei etape cresterea medie a nivelului salariilor în aceleasi sectoare a altor state membre depaseste, în raport cu media anului 1956, cea intervenita în Franta cu un procent stabilit de Comisie, cu aprobarea Consiliului care hotaraste cu majoritate calificata.

ADOPTAT la Roma, douazeci si cinci martie una mie noua sute cincizeci si sapte.
P. H. Spaak J. Ch. Snoy et d'Oppuers
Adenauer Hallstein
Pineau M. Faure
Antonio Segni Gaetano Martino
Bech Lambert Schaus
J. Luns J. Linthorst Homan