Textul Tratatului de instituire a Comunitatii Economice Europene CEE - 25 martie 1957

EDUARD DRAGOMIR, DAN NITA - TRATATUL DE LA LISABONA - EDITURA NOMINA LEX

EDUARD DRAGOMIR, DAN NITA - CURTEA EUROPEANA A DREPTURILOR OMULUI - EDITURA NOMINA LEX

PARTEA A DOUA
Fundamentele Comunitatii

TITLUL I
Libera circulatie a marfurilor

Articolul 9
(1) Comunitatea se întemeiaza pe o uniune vamala care cuprinde ansamblul schimburilor de marfuri si care implica interzicerea, în relatiile dintre statele membre, a taxelor vamale la import si la export si a oricaror taxe cu efect echivalent, precum si adoptarea unui tarif vamal comun în relatiile cu tarile terte.
(2) Dispozitiile capitolului 1 sectiunea 1 si ale capitolului 2 din prezentul titlu se aplica produselor originare din state membre, precum si produselor provenind din tari terte care se afla în libera circulatie în statele membre.

Articolul 10
(1) Produsele care provin din tari terte sunt considerate ca fiind în libera circulatie într-un stat membru în cazul în care au fost îndeplinite formalitatile de import si au fost percepute în statul membru în cauza taxele vamale si taxele cu efect echivalent exigibile si daca nu au beneficiat de o restituire totala sau partiala a acestor taxe si impuneri.
(2) Pâna la sfârsitul primului an de la intrarea în vigoare a prezentului tratat, Comisia stabileste metodele de cooperare administrativa pentru punerea în aplicare a articolului 9 alineatul (2), luând în considerare necesitatea de a reduce pe cât posibil formalitatile impuse comertului.
Pâna la sfârsitul primului an de la intrarea în vigoare a prezentului tratat, Comisia stabileste, în comertul dintre statele membre, dispozitiile aplicabile marfurilor originare dintr-un alt stat membru, pentru fabricarea carora s-au folosit produse care au fost scutite în statul membru exportator de taxe vamale si de taxe cu efect echivalent sau care au beneficiat de o restituire totala sau partiala a acestor taxe sau impuneri.
Adoptând aceste dispozitii, Comisia are în vedere normele prevazute pentru eliminarea taxelor vamale în cadrul Comunitatii si pentru punerea în aplicare treptata a Tarifului Vamal Comun.

Articolul 11
Statele membre adopta toate dispozitiile necesare pentru a permite guvernelor sa duca la îndeplinire, în termenele stabilite, obligatiile ce le revin în materie de taxe vamale, în temeiul prezentului tratat.

Capitolul 1
Uniunea vamala

Sectiunea 1
Eliminarea taxelor vamale între statele membre

Articolul 12
În relatiile comerciale reciproce, statele membre se abtin sa introduca între ele noi taxe vamale la import si la export sau taxe cu efect echivalent, precum si sa le majoreze pe cele în vigoare.

Articolul 13
(1) Taxele vamale la import, în vigoare între statele membre, sunt eliminate treptat de acestea în cursul perioadei de tranzitie, în conditiile prevazute la articolele 14 si 15.
(2) Taxele cu efect echivalent taxelor vamale la import, în vigoare între statele membre, sunt eliminate treptat de acestea în cursul perioadei de tranzitie. Comisia stabileste, prin directive, ritmul acestei eliminari. Comisia actioneaza în conformitate cu normele prevazute la articolul 14 alineatele (2) si (3), precum si cu directivele adoptate de Consiliu în aplicarea alineatului (2) mentionat anterior.

Articolul 14
(1) Pentru fiecare produs, taxa de baza asupra careia trebuie sa se opereze reduceri succesive este taxa aplicata la 1 ianuarie 1957.
(2) Ritmul reducerilor se stabileste dupa cum urmeaza:
(a) în cursul primei etape, prima reducere se efectueaza în termen de un an de la intrarea în vigoare a prezentului tratat; a doua, optsprezece luni mai târziu; a treia, la sfârsitul celui de-al patrulea an de la intrarea în vigoare a tratatului;
(b) în cursul celei de-a doua etape, se opereaza o reducere în termen de optsprezece luni de la începutul acestei etape; o a doua reducere, optsprezece luni de la precedenta; o a treia reducere, se opereaza un an mai târziu;
(c) reducerile care ramân a fi efectuate se aplica în cursul celei de-a treia etape; Consiliul, care hotaraste cu majoritate calificata la propunerea Comisiei, stabileste prin directive ritmul acestor reduceri.
(3) Pentru prima reducere, statele membre aplica între ele, la fiecare produs, o taxa egala cu taxa de baza redusa cu 10%.
La fiecare reducere ulterioara, fiecare stat membru trebuie sa reduca toate taxele sale, astfel încât totalul încasarii taxelor vamale, astfel cum este definita în alineatul (4) sa fie redus cu 10%, reducerea la fiecare produs trebuind sa fie cel putin egala cu 5% din taxa de baza.
Cu toate acestea, pentru produsele la care continua sa existe o taxa mai mare de 30%, fiecare reducere trebuie sa reprezinte cel putin 10% din taxa de baza.
(4) Pentru fiecare stat membru, totalul încasarii taxelor vamale mentionat în alineatul (3) se calculeaza înmultind taxele de baza cu valoarea importurilor provenind din alte state membre în cursul anului 1956.
(5) Problemele speciale pe care le ridica punerea în aplicare a alineatelor precedente sunt reglementate prin directive ale Consiliului, care hotaraste cu majoritate calificata la propunerea Comisiei.
(6) Statele membre raporteaza Comisiei modul de aplicare a normelor mentionate mai sus cu privire la reducerea taxelor. Statele membre depun eforturi pentru ca reducerea aplicata taxelor pe fiecare produs sa atinga:
- la sfârsitul primei etape, cel putin 25 % din taxa de baza;
- la sfârsitul celei de-a doua etape, cel putin 50% din taxa de baza.
Comisia adreseaza recomandari necesare statelor membre în cazul în care constata ca exista riscul ca obiectivele definite în articolul 13 si procentajele stabilite în prezentul alineat sa nu fie atinse.
(7) Dispozitiile prezentului articol pot fi modificate de Consiliu, care hotaraste în unanimitate, la propunerea Comisiei si dupa consultarea Adunarii.

Articolul 15
(1) Independent de dispozitiile articolului 14, orice stat membru poate, în timpul perioadei de tranzitie, sa suspende total sau partial încasarea taxelor aplicate produselor importate din alte state membre. Acesta trebuie sa informeze celelalte state membre si Comisia.
(2) Statele membre se declara dispuse sa-si reduca taxele vamale în raport cu celelalte state membre într-un ritm mai rapid decât cel prevazut la articolul 14, în cazul în care situatia lor economica generala si situatia sectorului în cauza o permit.
În acest sens, Comisia adreseaza recomandari statelor membre în cauza.

Articolul 16
Statele membre elimina între ele taxele vamale de export si taxele cu efect echivalent, cel târziu pâna la sfârsitul primei etape.

Articolul 17
(1) Dispozitiile articolelor 9 -15 alineatul (1) se aplica taxelor vamale cu caracter fiscal. Cu toate acestea, aceste taxe nu sunt avute în vedere la calcularea totalului încasarilor vamale si nici la cea a reducerii totalitatii taxelor mentionate în articolul 14 alineatele (3) si (4).
Aceste taxe se reduc cu cel putin 10% din taxa de baza la fiecare reducere. Statele membre pot aplica reduceri într-un ritm mai rapid decât cel prevazut la articolul 14.
(2) Statele informeaza Comisia cu privire la taxele lor vamale cu caracter fiscal pâna la sfârsitul primului an de la intrarea în vigoare a prezentului tratat.
(3) Statele membre îsi rezerva dreptul de a înlocui aceste taxe printr-o taxa interna în conformitate cu dispozitiile articolului 95.
(4) În cazul în care constata ca înlocuirea unei taxe vamale cu caracter fiscal întâmpina dificultati serioase într-unul dintre statele membre, Comisia autorizeaza statul în cauza sa mentina aceasta taxa, cu conditia de a o elimina în cel mult sase ani de la intrarea în vigoare a prezentului tratat. Autorizarea trebuie ceruta înainte de sfârsitul primului an de la intrarea în vigoare a tratatului.

Sectiunea 2
Instituirea Tarifului Vamal Comun

Articolul 18
Statele membre îsi declara disponibilitatea de a contribui la dezvoltarea comertului international si la reducerea obstacolelor în calea schimburilor, prin încheierea de acorduri care îsi propun, pe baza de reciprocitate si de avantaje reciproce, sa reduca taxele vamale sub nivelul general de care acestea s-ar putea prevala în urma instituirii unei uniuni vamale între ele.

Articolul 19
(1) În conditiile si în limitele prevazute în continuare, taxele Tarifului Vamal Comun se stabilesc la nivelul mediei aritmetice a taxelor aplicate în cele patru teritorii vamale pe care le cuprinde Comunitatea.
(2) Taxele luate în considerare în calcularea acestei medii sunt cele aplicate de statele membre la 1 ianuarie 1957.
Cu toate acestea, în ceea ce priveste tariful italian, taxa aplicata se calculeaza fara a lua în considerare reducerea temporara de 10%. În plus, în ceea ce priveste pozitiile la care tariful italian prevede o taxa conventionala, aceasta se înlocuieste cu taxa aplicata astfel definita, cu conditia sa nu o depaseasca cu mai mult de 10%. În cazul în care taxa conventionala depaseste taxa aplicata astfel definita cu mai mult de 10%, aceasta taxa aplicata, majorata cu 10%, se ia în calculul mediei aritmetice.
În ceea ce priveste pozitiile tarifare enumerate în lista A, taxele care figureaza pe aceasta lista sunt înlocuite cu taxele aplicate în calculul mediei aritmetice.(3) Taxele din Tariful Vamal Comun nu trebuie sa depaseasca:
(a) 3% pentru produsele de la pozitiile tarifare enumerate în lista B,
(b) 10% pentru produsele de la pozitiile tarifare enumerate în lista C,
(c) 15% pentru produsele de la pozitiile tarifare enumerate în lista D,
(d) 25% pentru produsele de la pozitiile tarifare enumerate în lista E; în cazul în care, pentru aceste produse, tariful tarilor Benelux contine o taxa care nu depaseste 3%, aceasta taxa se majoreaza la 12% pentru calculul mediei aritmetice.(4) Lista F stabileste taxele care se aplica produselor enumerate în cuprinsul sau.
(5) Listele cu pozitiile tarifare mentionate în prezentul articol si în articolul 20 fac obiectul anexei I la prezentul tratat.

Articolul 20
Taxele care se aplica produselor din lista G se stabilesc prin negocieri între statele membre. Fiecare stat membru poate adauga alte produse pe aceasta lista în limita a 2% din valoarea totala a importurilor provenite din tari terte în cursul anului 1956.
Comisia ia toate masurile necesare pentru ca aceste negocieri sa înceapa înainte de sfârsitul celui de-al doilea an de la intrarea în vigoare a prezentului tratat si sa se încheie înainte de sfârsitul primei etape.
În cazul în care, pentru anumite produse, nu s-a putut ajunge la un acord în termenele stabilite, Consiliul, hotarând la propunerea Comisiei, în unanimitate pâna la sfârsitul celei de-a doua etape si ulterior cu majoritate calificata, stabileste taxele din Tariful Vamal Comun.

Articolul 21
(1) Dificultatile tehnice care ar putea aparea în aplicarea articolelor 19 si 20 se solutioneaza, în primii doi ani de la intrarea în vigoare a prezentului tratat, prin directive ale Consiliului, care hotaraste cu majoritate calificata la propunerea Comisiei.
(2) Înainte de încheierea primei etape sau cel mai târziu în momentul stabilirii taxelor, Consiliul, hotarând cu majoritate calificata la propunerea Comisiei, stabileste adaptarile necesare în vederea pastrarii armoniei interne a Tarifului Vamal Comun ca urmare a aplicarii normelor prevazute la articolele 19 si 20, luând în considerare mai ales gradul de prelucrare a diferitelor marfuri carora li se aplica acest tarif.

Articolul 22
În termen de doi ani de la intrarea în vigoare a prezentului tratat, Comisia stabileste masura în care taxele vamale cu caracter fiscal mentionate în articolul 17 alineatul (2) trebuie avute în vedere la calculul mediei aritmetice prevazute la articolul 19 alineatul (1). Comisia are în vedere caracterul protectionist pe care acestea l-ar putea avea.
În termen de cel mult 6 luni de la aceasta stabilire, orice stat membru poate solicita aplicarea pentru produsul în cauza a procedurii prevazute la articolul 20, fara ca limita prevazuta la articolul mentionat sa-i fie opozabila.

Articolul 23
(1) În scopul instituirii treptate a Tarifului Vamal Comun, statele membre îsi modifica tarifele care se aplica tarilor terte, dupa cum urmeaza:
(a) pentru pozitiile tarifare pentru care taxele aplicate efectiv de la 1 ianuarie 1957 nu variaza cu mai mult de 15% în plus sau în minus fata de taxele din Tariful Vamal Comun, acestea din urma se aplica la sfârsitul celui de-al patrulea an de la intrarea în vigoare a prezentului tratat;
(b) în celelalte cazuri, fiecare stat membru aplica, la aceeasi data, o taxa care sa reduca cu 30% diferenta dintre nivelul aplicat efectiv la 1 ianuarie 1957 si cel din Tariful Vamal Comun;
(c) aceasta diferenta se reduce din nou cu 30% la încheierea celei de-a doua etape;
(d) în ceea ce priveste pozitiile tarifare pentru care taxele din Tariful Vamal Comun nu se cunosc înca la încheierea primei etape, fiecare stat membru aplica, în termen de sase luni de când Consiliul a hotarât în conformitate cu articolul 20, taxele care ar rezulta din aplicarea dispozitiilor prezentului alineat.
(2) Statul membru care a obtinut autorizarea prevazuta la articolul 17 alineatul (4) este scutit de la aplicarea dispozitiilor referitoare la pozitiile tarifare care fac obiectul acestei autorizari, pe toata durata de valabilitate a acestei autorizari. La expirarea autorizarii, statul membru în cauza aplica taxa care ar fi rezultat din aplicarea dispozitiilor alineatului precedent.
(3) Tariful Vamal Comun se aplica integral cel mai târziu la expirarea perioadei de tranzitie.

Articolul 24
Pentru a se alinia la Tariful Vamal Comun, statele membre sunt libere sa-si modifice taxele vamale într-un ritm mai rapid decât cel prevazut la articolul 23.

Articolul 25
(1) În cazul în care Comisia constata ca în statele membre productia anumitor produse din listele B, C si D nu este suficienta pentru a aproviziona un stat membru si ca aprovizionarea acestuia depinde în mod traditional, în masura considerabila, de importuri provenind din tari terte, Consiliul, hotarând cu majoritate calificata la propunerea Comisiei, acorda statului membru în cauza contingente tarifare cu taxe reduse sau cu taxe zero. Aceste contingente nu pot depasi anumite limite dincolo de care ar exista riscul unor transferuri de activitati în detrimentul altor state membre.
(2) În ceea ce priveste produsele din lista E, precum si din lista G pentru care procentele se stabilesc în conformitate cu procedura prevazuta la articolul 20 paragraful al treilea, Comisia acorda fiecarui stat membru în cauza, la cerere, contingente tarifare cu taxe reduse sau cu taxe zero, în cazul în care o schimbare a surselor de aprovizionare sau o aprovizionare insuficienta în cadrul Comunitatii este de natura sa genereze consecinte prejudiciabile industriei prelucratoare a statului membru în cauza.
Aceste contingente nu pot depasi limite dincolo de care exista riscul unor transferuri de activitati în detrimentul altor state membre.
(3) În ceea ce priveste produsele enumerate în anexa II la prezentul tratat, Comisia poate autoriza orice stat membru sa suspende în totalitate sau în parte încasarea taxelor aplicabile sau îi poate acorda contingente tarifare cu taxe reduse sau cu taxe zero, cu conditia ca acestea sa nu creeze perturbari grave pe piata produselor în cauza.
(4) Comisia procedeaza periodic la examinarea contingentelor tarifare acordate în aplicarea prezentului articol.

Articolul 26
Comisia poate autoriza un stat membru, care se confrunta cu dificultati deosebite, sa amâne reducerea sau majorarea taxelor prevazute la articolul 23 pentru anumite pozitii tarifare.
Autorizarea nu se poate acorda decât pe o perioada limitata si numai pentru pozitiile tarifare care, în ansamblu, nu reprezinta mai mult de 5% din valoarea importurilor provenind din tari terte, efectuate în decursul ultimului an pentru care exista date statistice.

Articolul 27
Înainte de încheierea primei etape, statele membre procedeaza, în masura în care este necesar, la apropierea legilor, regulamentelor si normelor administrative în materie vamala. În acest sens, Comisia adreseaza statelor membre toate recomandarile necesare.

Articolul 28
Orice modificari sau eliminari unilaterale ale taxelor din tariful vamal comun se stabilesc de Consiliu, care hotaraste în unanimitate. Cu toate acestea, dupa expirarea perioadei de tranzitie, Consiliul, hotarând cu majoritate calificata la propunerea Comisiei, poate stabili modificari sau suspendari care sa nu depaseasca 20% din nivelul fiecarei taxe, pentru o perioada de maxim sase luni. Aceste modificari sau suspendari pot fi prelungite, în aceleasi conditii, numai pentru o a doua perioada de sase luni.

Articolul 29
În îndeplinirea misiunilor care îi sunt încredintate în temeiul prezentei sectiuni, Comisia are în vedere:

(a) necesitatea de a promova schimburi comerciale între statele membre si tarile terte;

(b) evolutia conditiilor concurentei în cadrul Comunitatii, în masura în care aceasta evolutie are ca efect cresterea competitivitatii întreprinderilor;

(c) necesitatile Comunitatii de aprovizionare cu materii prime si produse semifinite, veghind în acelasi timp ca între statele membre sa nu fie denaturate conditiile concurentei în ceea ce priveste produsele finite,

(d) necesitatea de a evita perturbari grave ale economiilor statelor membre si de a asigura o dezvoltare rationala a productiei si o crestere a consumului în cadrul Comunitatii.

Capitolul 2
Eliminarea restrictiilor cantitative între statele membre

Articolul 30
Între statele membre sunt interzise restrictiile cantitative la import, precum si orice masuri cu efect echivalent, fara a aduce atingere dispozitiilor care urmeaza.

Articolul 31
Statele membre se abtin sa introduca în relatiile dintre ele noi restrictii cantitative si masuri cu efect echivalent.
Cu toate acestea, aceasta obligatie nu se aplica decât la nivelul de liberalizare realizat în aplicarea deciziilor Consiliului Organizatiei Europene de Cooperare Economica din 14 ianuarie 1955. Statele membre transmit Comisiei, în termen de maxim sase luni de la intrarea în vigoare a prezentului tratat, listele cu produsele liberalizate în aplicarea acestor decizii. Listele astfel transmise sunt consolidate de statele membre.

Articolul 32
În relatiile comerciale reciproce, statele membre se abtin sa confere un caracter si mai restrictiv contingentelor si masurilor cu efect echivalent existente la data intrarii în vigoare a prezentului tratat.
Aceste contingente trebuie sa fie eliminate cel târziu la expirarea perioadei de tranzitie. Acestea sunt eliminate treptat în cursul acestei perioade în conditiile stabilite în continuare.

Articolul 33
(1) La un an de la intrarea în vigoare a prezentului tratat, fiecare stat membru transforma contingentele bilaterale deschise celorlalte state membre în contingente globale accesibile fara discriminare tuturor celorlalte state membre.
La aceeasi data, statele membre majoreaza ansamblul contingentelor globale stabilite, astfel încât sa realizeze, prin raportare la anul precedent, o crestere de cel putin 20% din valoarea totala a acestora. Cu toate acestea, fiecare dintre contingentele globale pe produs se majoreaza cu cel putin 10%.
În fiecare an, contingentele se majoreaza, dupa aceleasi reguli si în aceleasi proportii, prin raport la anul precedent.
A patra majorare are loc la sfârsitul celui de-al patrulea an de la intrarea în vigoare a prezentului tratat, iar a cincea majorare, la un an de la începutul celei de-a doua etape.
(2) În cazul în care, pentru un produs neliberalizat, contingentul global nu atinge 3% din productia nationala a statului în cauza, se stabileste un contingent egal cu cel putin 3% din aceasta productie în termen de un an de la intrarea în vigoare a prezentului tratat. Acest contingent trebuie sa atinga 4% dupa al doilea an si 5% dupa al treilea an. În continuare, statul membru în cauza majoreaza anual contingentul cu cel putin 15%.
În cazul în care nu exista o astfel de productie nationala, Comisia adopta o decizie prin care stabileste un contigent corespunzator.
(3) La sfârsitul celui de-al zecelea an, fiecare contingent trebuie sa fie egal cu cel putin 20% din productia nationala.
(4) În cazul în care Comisia constata printr-o decizie ca, în decursul a doi ani consecutivi, importurile la un anumit produs au fost inferioare contingentului deschis, acest contingent global nu poate fi luat în considerare pentru calculul valorii totale a contingentelor globale. În acest caz, statul membru elimina contingentarea produsului în cauza.
(5) Pentru contingentele care reprezinta mai mult de 20% din productia nationala a produsului în cauza, Consiliul, hotarând cu majoritate calificata la propunerea Comisiei, poate reduce procentajul minim de 10% prevazut la alineatul (1). Aceasta modificare nu poate aduce însa atingere obligatiei de majorare anuala de 20% a valorii contingentelor globale.
(6) Statele membre care si-au depasit obligatiile privind nivelul de liberalizare realizat în aplicarea deciziilor Consiliului Organizatiei Europene de Cooperare Economica din data de 14 ianuarie 1955 sunt abilitate sa ia în considerare valoarea importurilor liberalizate în mod unilateral, în calculul majorarii totale anuale de 20% prevazute la alineatul (1). Acest calcul se supune aprobarii prealabile a Comisiei.
(7) Procedura si ritmul de eliminare între statele membre a masurilor cu efect echivalent contingentelor existente la data intrarii în vigoare a prezentului tratat se stabilesc prin directivele Comisiei.
(8) În cazul în care Comisia constata ca aplicarea dispozitiilor prezentului articol si, în special, a celor privind procentajele nu permite eliminarea treptata prevazuta la articolul 32 paragraful al doilea, Consiliul, hotarând în unanimitate la propunerea Comisiei în cursul primei etape si cu majoritate calificata ulterior, poate modifica procedura prevazuta la prezentul articol si poate proceda în special la majorarea procentajelor stabilite.

Articolul 34
(1) Între statele membre sunt interzise restrictiile cantitative la export, precum si orice masuri cu efect echivalent.
(2) Cel târziu la încheierea primei etape, statele membre elimina restrictiile cantitative la export si orice masuri cu efect echivalent existente în momentul intrarii în vigoare a prezentului tratat.

Articolul 35
Statele membre îsi declara disponibilitatea de a elimina, în raporturile cu celelalte state membre, restrictiile cantitative la import si la export într-un ritm mai rapid decât cel prevazut la articolele precedente, în cazul în care situatia lor economica generala si situatia din sectorul în cauza le permit.
În acest sens, Comisia adreseaza recomandari statelor în cauza.

Articolul 36
Dispozitiile articolelor 30-34 nu se opun interdictiilor sau restrictiilor la import, la export sau de tranzit, justificate pe motive de moralitate publica, de ordine publica, de siguranta publica, de protectie a sanatatii si a vietii persoanelor si a animalelor sau de conservare a plantelor, de protejare a unor bunuri de patrimoniu national cu valoare artistica, istorica sau arheologica sau de protectie a proprietatii industriale si comerciale. Cu toate acestea, interdictiile sau restrictiile respective nu trebuie sa constituie un mijloc de discriminare arbitrara si nici o restrictie mascata în comertul dintre statele membre.

Articolul 37
(1) Statele membre restructureaza treptat monopolurilor nationale cu caracter comercial, astfel încât, la încheierea perioadei de tranzitie, sa se asigure excluderea oricarei discriminari între resortisantii statelor membre cu privire la conditiile de aprovizionare si desfacere.
Dispozitiile prezentului articol se aplica oricarui organ prin intermediul caruia un stat membru, de jure sau de facto, direct sau indirect, controleaza, conduce sau influenteaza în mod semnificativ importurile sau exporturile dintre statele membre. Aceste dispozitii se aplica, de asemenea, monopolurilor de stat concesionate.
(2) Statele membre se abtin sa introduca orice noua masura care contravine principiilor enuntate la alineatul (1) sau care restrânge domeniul de aplicare a articolelor care se refera la eliminarea taxelor vamale si a restrictiilor cantitative între statele membre.
(3) Ritmul masurilor prevazute la alineatul (1) trebuie adaptat la eliminarea restrictiilor cantitative pentru aceleasi produse, prevazuta la articolele 30-34.
În cazul în care un produs este supus unui monopol national cu caracter comercial doar într-unul sau în mai multe state membre, Comisia poate autoriza celelalte state membre sa aplice masuri de salvgardare, pentru care stabileste conditiile si normele de aplicare atât timp cât restructurarea prevazuta la alineatul (1) nu a fost înca realizata.
(4) În cazul unui monopol cu caracter comercial care presupune o reglementare menita sa faciliteze desfacerea sau valorificarea produselor agricole, în aplicarea normelor din prezentul articol trebuie asigurate garantii echivalente pentru ocuparea fortei de munca si nivelul de trai al producatorilor în cauza, luând în considerare ritmul adaptarilor posibile si al specializarilor necesare.
(5) Pe de alta parte, obligatiile statelor membre subzista numai în masura în care sunt compatibile cu acordurile internationale existente.
(6) Comisia formuleaza, chiar din prima etapa, recomandari cu privire la normele de aplicare si ritmul în conformitate cu care adaptarea prevazuta de prezentul articol trebuie dusa la îndeplinire.

TITLUL II
Agricultura

Articolul 38
(1) Piata comuna cuprinde agricultura si comertul cu produse agricole. Prin produse agricole se înteleg produsele solului, cele animaliere si pescaresti, precum si produsele care au suferit o prima transformare si se afla în raport direct cu aceste produse.
(2) Cu exceptia unor dispozitii contrare prevazute la articolele 39 - 46, normele prevazute în vederea instituirii pietei comune se aplica produselor agricole.
(3) Produsele care intra sub incidenta articolelor 39-46 sunt enumerate în lista care face obiectul anexei II la prezentul tratat. Cu toate acestea, în termen de doi ani de la intrarea în vigoare a prezentului tratat, Consiliul, la propunerea Comisiei, stabileste cu majoritate calificata produsele care trebuie adaugate la aceasta lista.
(4) Functionarea si dezvoltarea pietei comune pentru produse agricole trebuie sa fie însotite de stabilirea unei politici agricole comune a statelor membre.

Articolul 39
(1) Politica agricola comuna are ca obiective :
(a) cresterea productivitatii agriculturii prin promovarea progresului tehnic, prin asigurarea dezvoltarii rationale a productiei agricole, precum si prin utilizarea optima a factorilor de productie, si în special a fortei de munca;
(b) asigurarea unui nivel de trai echitabil pentru populatia agricola, în special prin majorarea veniturilor individuale ale lucratorilor din agricultura;
(c) stabilizarea pietelor;
(d) garantarea sigurantei aprovizionarilor;
(e) asigurarea unor preturi rezonabile de livrare catre consumatori.
(2) În elaborarea politicii agricole comune si a metodelor speciale pe care aceasta le poate implica se au în vedere urmatoarele:
(a) caracterul special al activitatii agricole care rezulta din structura sociala a agriculturii si din discrepantele structurale si naturale existente între diferitele regiuni agricole;
(b) necesitatea de a opera treptat modificarile necesare;
(c) faptul ca, în statele membre, agricultura este un sector strâns legat de ansamblul economiei.

Articolul 40
(1) Statele membre dezvolta treptat politica agricola comuna în perioada de tranzitie si o pun în aplicare cel mai târziu la încheierea acestei perioade.
(2) În vederea realizarii obiectivelor prevazute la articolul 39, se instituie o organizare comuna a pietelor agricole.
În functie de produse, aceasta organizare îmbraca una dintre urmatoarele forme:
(a) norme comune în domeniul concurentei,
(b) coordonarea obligatorie a diferitelor organizari nationale ale pietei,
(c) organizarea europeana a pietei.
(3) Organizarea comuna în una din formele prevazute la alineatul (2) poate implica toate masurile necesare pentru realizarea obiectivelor definite la articolul 39 si, în special, reglementarea preturilor, a subventiilor pentru producerea si pentru comercializarea diferitelor produse, a sistemelor de depozitare si de report, a mecanismelor comune de stabilizare a importurilor sau a exporturilor.
Organizarea comuna trebuie sa se limiteze la urmarirea obiectivelor enuntate la articolul 39 si trebuie sa excluda orice discriminare între producatorii sau consumatorii din Comunitate.
O eventuala politica de preturi comuna trebuie sa se bazeze pe criterii comune si pe metode de calcul uniforme.
(4) Pentru ca organizarea comuna mentionata la alineatul (2) sa-si poata atinge obiectivele, se pot înfiinta unul sau mai multe fonduri de orientare si garantare agricole.

Articolul 41
Pentru a permite realizarea obiectivelor definite la articolul 39, în cadrul politicii agricole comune pot fi prevazute în special urmatoarele masuri:
(a) o coordonare eficienta a eforturilor întreprinse în domeniile formarii profesionale, cercetarii si popularizarii cunostintelor agronomice, care poate include proiecte sau institutii finantate în comun;
(b) actiuni comune pentru promovarea consumului anumitor produse.

Articolul 42
Dispozitiile capitolului referitor la normele privind concurenta se aplica productiei si comercializarii produselor agricole numai în masura stabilita de Consiliu în cadrul dispozitiilor si în conformitate cu procedura prevazuta la articolul 43 alineatele (2) si (3), având în vedere obiectivele mentionate în articolul 39.
Consiliul poate autoriza acordarea de ajutoare în special:
(a) în vederea protejarii exploatatiilor agricole defavorizate de conditiile structurale sau naturale;
(b) în cadrul programelor de dezvoltare economica.

Articolul 43
(1) În vederea trasarii liniilor directoare ale unei politici agricole comune, dupa intrarea în vigoare a prezentului tratat, Comisia convoaca o conferinta a statelor membre pentru compararea politicilor agricole ale acestora si pentru stabilirea, în special, a bilantului resurselor si al necesitatilor acestora.
(2) Având în vedere lucrarile conferintei mentionate în alineatul (1), Comisia prezinta, dupa consultarea Comitetului Economic si Social si în termen de doi ani de la intrarea în vigoare a prezentului tratat, propuneri referitoare la elaborarea si punerea în practica a politicii agricole comune, inclusiv înlocuirea formelor de organizare nationale cu una dintre formele de organizare comuna prevazute la articolul 40 alineatul (2), precum si la punerea în practica a masurilor special prevazute de prezentul titlu.
Aceste propuneri trebuie sa aiba în vedere interdependenta dintre problemele agricole prevazute de prezentul titlu.
La propunerea Comisiei si dupa consultarea Adunarii, Consiliul, hotarând în unanimitate în cursul primelor doua etape si ulterior cu majoritate calificata, adopta regulamente sau directive sau ia decizii, fara ca aceasta sa aduca atingere dreptului sau de a formula recomandari.
(3) Consiliul, hotarând cu majoritate calificata si în conditiile prevazute la alineatul precedent, poate înlocui formele de organizare ale pietelor nationale cu organizarea comuna prevazuta la articolul 40 alineatul 2 în cazul în care :
(a) organizarea comuna ofera statelor membre care se opun acestei masuri si care dispun de o organizare nationala a productiei în cauza garantii echivalente pentru încadrarea în munca si nivelul de trai al producatorilor în cauza, luându-se în considerare calendarul adaptarilor posibile si specializarile necesare, si
(b) aceasta organizare asigura, pentru schimburile din cadrul Comunitatii, conditii similare celor existente pe piata nationala.
(4) În cazul în care o organizare comuna pentru anumite materii prime se instituie înainte sa existe o organizare comuna pentru produsele transformate corespunzatoare, materiile prime în cauza folosite pentru produsele transformate destinate exportului în tari terte pot fi importate din afara Comunitatii.

Articolul 44
(1) În masura în care eliminarea treptata a taxelor vamale si a restrictiilor cantitative între statele membre poate conduce la preturi care pot pune în pericol obiectivele stabilite în articolul 39, fiecarui stat membru îi este permis sa aplice anumitor produse, în perioada de tranzitie, fara discriminare si înlocuind contingentele si fara sa împiedice cresterea volumului schimburilor prevazut la articolul 45 alineatul 2, un sistem de preturi minime sub al caror nivel importurile pot fi:
- fie temporar suspendate sau reduse,
- fie permise, cu conditia realizarii lor la un pret mai mare decât pretul minim stabilit pentru produsul în cauza.
În cel de-al doilea caz, preturile minime nu includ taxele vamale.
(2) Preturile minime nu trebuie sa aiba ca efect o reducere a schimburilor existente între statele membre la intrarea în vigoare a prezentului tratat si nici sa împiedice cresterea treptata a acestor schimburi. Preturile minime nu trebuie aplicate astfel încât sa împiedice dezvoltarea unei preferinte naturale între statele membre.
(3) La intrarea în vigoare a prezentului tratat, Consiliul, la propunerea Comisiei, stabileste criteriile obiective de instituire a sistemelor de preturi minime si de stabilire a acestor preturi.
Aceste criterii iau în considerare în special preturile de cost medii nationale în statul membru care aplica pretul minim, situatia diferitelor întreprinderi în raport cu aceste preturi de cost medii, precum si necesitatea de a promova îmbunatatirea treptata a exploatarii agricole si adaptarile si specializarile necesare în cadrul pietei comune.
Comisia propune, de asemenea, o procedura de revizuire a acestor criterii în vederea asimilarii si accelerarii progresului tehnic, precum si a alinierii treptate a preturilor în cadrul pietei comune.
Aceste criterii, precum si procedura de revizuire, trebuie stabilite de Consiliu în unanimitate în primii trei ani de la intrarea în vigoare a prezentului tratat.
(4) Pâna la intrarea în vigoare a deciziei Consiliului, statele membre pot stabili preturile minime, cu conditia de a informa în prealabil Comisia si celelalte state membre, pentru a le permite sa-si prezinte observatiile.
Dupa adoptarea deciziei Consiliului, preturile minime se stabilesc de statele membre pe baza criteriilor stabilite în conformitate cu conditiile astfel definite.
Consiliul, hotarând cu majoritate calificata la propunerea Comisiei, poate modifica deciziile acestea în cazul în care nu sunt conforme criteriilor astfel definite.
(5) Începând cu cea de a treia etapa, în cazul în care stabilirea criteriilor obiective mentionate mai sus pentru anumite produse nu a fost posibila, Consiliul, hotarând cu majoritate calificata la propunerea Comisiei, poate modifica preturile minime aplicate acestor produse.
(6) La expirarea perioadei de tranzitie, se procedeaza la majorarea preturilor minime existente înca. La propunerea Comisiei, Consiliul, care hotaraste cu majoritate de 9 voturi în conformitate cu ponderarea voturilor, prevazuta la articolul 148 alineatul 2 primul paragraf, stabileste regimul care se aplica în cadrul politicii agricole comune.

Articolul 45
(1) Pâna în momentul înlocuirii formelor de organizare nationale cu una dintre formele de organizare comuna prevazute la articolul 40 alineatul 2, pentru produsele pentru care exista în unele state membre:
- dispozitii menite sa asigure producatorilor nationali desfacerea productiei si
- necesitati de import,
se continua dezvoltarea schimburilor prin încheierea de acorduri sau contracte pe termen lung între statele membre exportatoare si importatoare.
Aceste acorduri sau contracte trebuie sa conduca la eliminarea treptata a oricarei discriminari în privinta aplicarii acestor dispozitii diferitilor producatori din Comunitate.
Încheierea acestor acorduri sau contracte intervine în cursul primei etape, avându-se în vedere principiul reciprocitatii.
(2) În ceea ce priveste cantitatile, aceste acorduri sau contracte au drept baza volumul mediu al schimburilor între statele membre la produsele în cauza pe durata a trei ani înainte de intrarea în vigoare a prezentului tratat si prevad o crestere a acestui volum în limita nevoilor existente, luând în considerare fluxurile comerciale traditionale.
În ceea ce priveste preturile, aceste acorduri sau contracte le permit producatorilor sa desfaca cantitatile convenite la preturi care se apropie treptat de preturile platite producatorilor nationali de pe piata interna a tarii cumparatoare.
Aceasta apropiere trebuie sa se realizeze cu regularitate si sa se încheie cel târziu la sfârsitul perioadei de tranzitie.
Preturile se negociaza între partile în cauza, în cadrul directivelor stabilite de Comisie în vederea aplicarii celor doua paragrafe precedente.
În cazul prelungirii primei etape, executarea acordurilor sau contractelor continua în conditiile care se aplica la sfârsitul celui de-al patrulea an de la intrarea în vigoare a prezentului tratat, iar obligatiile de a creste cantitatile si de a alinia preturile se suspenda pâna la trecerea la a doua etapa.
Statele membre recurg la toate posibilitatile ce le sunt oferite în temeiul dispozitiilor legislatiei interne, în special în materie de politica de import, pentru a asigura încheierea si executarea acestor acorduri si contracte.
(3) În masura în care statele membre au nevoie de materii prime pentru fabricarea produselor destinate exportului în afara Comunitatii în concurenta cu produsele din tari terte, aceste acorduri si contracte nu pot împiedica importurile de materii prime din tari terte efectuate în acest scop. Cu toate acestea, prezenta dispozitie nu se aplica în cazul în care Consiliul decide în unanimitate sa acorde fondurile necesare pentru a compensa diferenta de pret la produsele importate în acest scop în baza acestor acorduri sau contracte, în raport cu pretul de achizitie la aceleasi produse pe piata mondiala.

Articolul 46
În cazul în care, într-un stat membru, un produs face obiectul unei forme de organizare nationale a pietei sau al oricarei reglementari interne cu efect echivalent care afecteaza din punct de vedere concurential o productie similara dintr-un alt stat membru, statele membre aplica la import o taxa compensatorie acestui produs provenind din statul membru în care exista respectiva organizare sau reglementare, cu exceptia cazului în care acest stat membru aplica o taxa compensatorie la export.
Comisia stabileste cuantumul acestor taxe la nivelul necesar pentru a restabili echilibrul; de asemenea, Comisia poate autoriza recurgerea la alte masuri, pentru care stabileste conditiile si normele de aplicare.

Articolul 47
În ceea ce priveste functiile care revin Comitetului Economic si Social în aplicarea prezentului titlu, sectiunea pentru agricultura are drept scop sa fie la dispozitia Comisiei, în vederea pregatirii deliberarilor Comitetului, în conformitate cu dispozitiile articolelor 197 si 198.

TITLUL III
Libera circulatie a persoanelor, serviciilor si capitalurilor

Capitolul 1
Lucratorii

Articolul 48
(1) Libera circulatie a lucratorilor este garantata în cadrul Comunitatii cel târziu la încheierea perioadei de tranzitie.
(2) Libera circulatie implica eliminarea oricarei discriminari pe motiv de cetatenie între lucratorii statelor membre, în ceea ce priveste încadrarea în munca, remunerarea si celelalte conditii de munca.
(3) Sub rezerva restrictiilor justificate de motive de ordine publica, siguranta publica si sanatate publica, libera circulatie a lucratorilor implica dreptul:
(a) de a accepta ofertele reale de încadrare în munca,
(b) de a circula liber în acest scop pe teritoriul statelor membre,
(c) de sedere într-un stat membru pentru a desfasura o activitate salarizata în conformitate cu actele cu putere de lege si actele administrative care reglementeaza încadrarea în munca a lucratorilor statului în cauza,
(d) de a ramâne pe teritoriul unui stat membru dupa ce a fost încadrat în munca în acest stat, în conditiile care fac obiectul unor regulamente de aplicare stabilite de Comisie.
(4) Dispozitiile prezentului articol nu se aplica încadrarii în administratia publica.

Articolul 49
La intrarea în vigoarea a prezentului tratat, Consiliul, la propunerea Comisiei si dupa consultarea Comitetului Economic si Social, adopta, prin directive sau regulamente, masurile necesare în vederea realizarii treptate a liberei circulatii a lucratorilor, astfel cum este aceasta definita la articolul precedent, si în special:
(a) asigurarea unei colaborari strânse între serviciile nationale pentru ocuparea fortei de munca;
(b) eliminarea treptata, pe baza unui plan, a acelor proceduri si practici administrative, precum si a perioadelor de acces la locurile de munca disponibile care decurg din dreptul intern sau din acordurile încheiate anterior între statele membre si a caror mentinere ar constitui un obstacol pentru libera circulatie a lucratorilor;
(c) eliminarea treptata, pe baza unui plan, a tuturor perioadelor si restrictiilor prevazute de dreptul intern sau în cadrul unor acorduri încheiate anterior între statele membre, care impun lucratorilor din celelalte state membre conditii diferite în ceea ce priveste libera alegere a unui loc de munca în raport cu conditiile impuse lucratorilor statului în cauza;
(d) stabilirea unor mecanisme proprii în vederea corelarii cererii si ofertei de locuri de munca si prin facilitarea echilibrului între cerere si oferta pe piata muncii în conditii care sa evite amenintarea grava a nivelului de trai si de ocupare a fortei de munca în diferite regiuni si ramuri industriale.

Articolul 50
Statele membre încurajeaza schimburile de tineri lucratori în cadrul unui program comun.

Articolul 51
Consiliul, hotarând în unanimitate la propunerea Comisiei, adopta în domeniul securitatii sociale masurile necesare pentru instituirea liberei circulatii a lucratorilor, în special prin introducerea unui sistem prin care sa se asigure lucratorilor migranti si persoanelor aflate în întretinerea acestora:
(a) cumulul tuturor perioadelor luate în considerare în diferitele legislatii interne, în vederea obtinerii si pastrarii dreptului la prestatii, precum si pentru calcularea acestora,
(b) plata prestatiilor catre persoanele rezidente pe teritoriile statelor membre.

Capitolul 2
Dreptul de stabilire

Articolul 52
În conformitate cu dispozitiile urmatoare, restrictiile privind libertatea de stabilire a resortisantilor unui stat membru pe teritoriul unui alt stat membru se elimina treptat pe parcursul perioadei de tranzitie. Aceasta eliminare treptata vizeaza si restrictiile privind înfiintarea de agentii, sucursale sau filiale de catre resortisantii unui stat membru stabiliti pe teritoriul altui stat membru.
Libertatea de stabilire presupune accesul la activitati independente si la exercitarea acestora, precum si constituirea si administrarea întreprinderilor, în speta a societatilor în sensul articolului 58 al doilea paragraf, în conditiile definite pentru resortisantii proprii de legislatia statului membru de stabilire, sub rezerva dispozitiilor capitolului privind capitalurile.

Articolul 53
Statele membre nu introduc noi restrictii la stabilirea pe teritoriul lor a resortisantilor celorlalte state membre, sub rezerva dispozitiilor prevazute de prezentul tratat.

Articolul 54
(1) Înainte de încheierea primei etape, Consiliul, la propunerea Comisiei si dupa consultarea Comitetului Economic si Social si a Adunarii, adopta în unanimitate un program general de eliminare a restrictiilor impuse libertatii de stabilire în cadrul Comunitatii. Comisia supune aceasta propunere aprobarii Consiliului în primii doi ani din prima etapa.
Programul stabileste, pentru fiecare categorie de activitati, conditiile generale de realizare a libertatii de stabilire si în special etapele acesteia.
(2) Pentru punerea în aplicare a programului general sau, în absenta acestuia, pentru finalizarea unei etape a realizarii libertatii de stabilire în vederea desfasurarii unei anumite activitati, Consiliul, la propunerea Comisiei si dupa consultarea Comitetului Economic si Social si a Adunarii, hotaraste în unanimitate pâna la încheierea primei etape si ulterior cu majoritate calificata, prin intermediul directivelor.
(3) Consiliul si Comisia exercita functiile care le revin în conformitate cu dispozitiile mentionate anterior, si în special:
(a) acordând prioritate, de regula, activitatilor în cazul carora libertatea de stabilire constituie o contributie deosebit de utila la dezvoltarea productiei si a schimburilor comerciale;
(b) asigurând o strânsa cooperare între autoritatile nationale competente, pentru a cunoaste aspectele deosebite ale diferitelor activitati în cadrul Comunitatii;
(c) eliminând acele proceduri si practici administrative care decurg din dreptul intern sau din acordurile încheiate anterior între statele membre si a caror mentinere ar constitui un obstacol pentru libertatea de stabilire;
(d) asigurând lucratorilor dintr-un stat membru, angajati în munca pe teritoriul unui alt stat membru, posibilitatea de a ramâne pe teritoriul acestuia pentru a desfasura o activitate independenta, în cazul în care îndeplinesc conditiile pe care ar trebui sa le îndeplineasca în cazul în care ar sosi în acest stat la data la care intentioneaza sa initieze aceasta activitate;
(e) asigurând resortisantului unui stat membru posibilitatea de a dobândi si folosi terenuri si constructii situate pe teritoriul altui stat membru, în masura în care aceasta nu aduce atingere principiilor stabilite la articolul 39 alineatul (2);
(f) eliminând treptat restrictiile privind libertatea de stabilire în fiecare ramura de activitate avuta în vedere, în ceea ce priveste, pe de o parte, conditiile de înfiintare de agentii, sucursale sau filiale pe teritoriul unui stat membru si, pe de alta parte, conditiile de acces al personalului apartinând sediului principal în functiile de conducere sau de supraveghere a acestor agentii, sucursale sau filiale;
(g) coordonând, în masura în care este necesar si în vederea echivalarii lor, garantiile solicitate în statele membre societatilor în sensul articolului 58 al doilea paragraf pentru a proteja deopotriva interesele asociatilor si ale tertilor;
(h) asigurându-se ca ajutoarele acordate de statele membre nu denatureaza conditiile de stabilire.

Articolul 55
Sunt exceptate de la aplicarea dispozitiilor prezentului capitol, activitatile care, în ceea ce priveste statul membru în cauza, sunt asociate în acest stat, chiar si cu titlu ocazional, exercitarii autoritatii publice.
Consiliul, hotarând cu majoritate calificata la propunerea Comisiei, poate excepta anumite activitati de la aplicarea dispozitiilor prezentului capitol.

Articolul 56
(1) Prevederile prezentului capitol si masurile adoptate în temeiul acestora nu aduc atingere punerii în aplicare a actelor cu putere de lege si actelor administrative care prevad un regim special pentru resortisantii straini si care se justifica din motive de ordine publica, de siguranta publica si de sanatate publica.
(2) Înainte de încheierea perioadei de tranzitie, Consiliul, hotarând în unanimitate la propunerea Comisiei si dupa consultarea Adunarii, adopta directive în vederea coordonarii actelor cu putere de lege si actelor administrative mentionate anterior. Cu toate acestea, dupa încheierea celei de-a doua etape, Consiliul, hotarând cu majoritate calificata la propunerea Comisiei, adopta directive în vederea coordonarii dispozitiilor de reglementare sau administrative în fiecare stat membru.

Articolul 57
(1) În vederea facilitarii accesului la activitati independente si la exercitarea acestora, Consiliul, la propunerea Comisiei si dupa consultarea Adunarii, care hotaraste în unanimitate în cursul primei etape si ulterior cu majoritate calificata, adopta directive în vederea recunoasterii reciproce a diplomelor, certificatelor si a altor titluri oficiale de calificare.
(2) În acelasi scop, înaintea încheierii perioadei de tranzitie, Consiliul, hotarând la propunerea Comisiei dupa consultarea Adunarii, adopta directivele cu privire la coordonarea actelor cu putere de lege si actelor administrative ale statelor membre privind accesul la activitati independente si la exercitarea acestora. Unanimitatea este necesara pentru materiile care, cel putin într-un stat membru, sunt reglementate de legi si pentru masurile care privesc protejarea economiilor, în special distributia creditului si profesia bancara si care privesc de conditiile de exercitare, în diferitele state membre, ale profesiunilor medicale, paramedicale si farmaceutice. În celelalte cazuri, Consiliul hotaraste în unanimitate în cursul primei etape si ulterior cu majoritate calificata.
(3) Liberalizarea treptata a restrictiilor cu privire la profesiunile medicale, paramedicale si farmaceutice este subordonata coordonarii conditiilor de exercitare a acestora în diferitele state membre.

Articolul 58
Societatile constituite în conformitate cu legislatia unui stat membru si având sediul social, administratia centrala sau locul principal de desfasurare a activitatii în cadrul Comunitatii sunt asimilate, în aplicarea prezentei subsectiuni, persoanelor fizice resortisante ale statelor membre.
Prin societati se înteleg societatile constituite în conformitate cu dispozitiile legislatiei civile sau comerciale, inclusiv societatile cooperative si alte persoane juridice de drept public sau privat, cu exceptia celor fara scop lucrativ.

Capitolul 3
Serviciile

Articolul 59
În conformitate cu dispozitiile ce urmeaza, se elimina treptat în cursul perioadei de tranzitie restrictiile privind libertatea de a presta servicii în cadrul Comunitatii cu privire la resortisantii statelor membre stabiliti într-un alt stat al Comunitatii decât cel al beneficiarului serviciilor.
Consiliul, hotarând în unanimitate la propunerea Comisiei, poate extinde dispozitiile prezentului capitol la prestatorii de servicii care sunt resortisanti ai unui stat tert si sunt stabiliti în Comunitate.

Articolul 60
În întelesul prezentului tratat, sunt considerate servicii prestatiile furnizate în mod obisnuit în schimbul unei remuneratii, în masura în care nu sunt reglementate de dispozitiile referitoare la libera circulatie a marfurilor, a capitalurilor si a persoanelor.
Serviciile cuprind în special:
(a) activitati cu caracter industrial;
(b) activitati cu caracter comercial;
(c) activitati mestesugaresti;
(d) activitati prestate în cadrul profesiunilor liberale.
Fara a aduce atingere dispozitiilor capitolului privind dreptul de stabilire, prestatorul unui serviciu poate, în vederea executarii prestatiei, sa îsi desfasoare temporar activitatea în tara în care presteaza serviciul, în aceleasi conditii care sunt impuse de aceasta tara propriilor resortisanti.

Articolul 61
(1) Libera circulatie a serviciilor în domeniul transporturilor este reglementata de dispozitiile din titlul privind transporturile.
(2) Liberalizarea serviciilor bancare si de asigurari asociate circulatiei capitalurilor trebuie sa se realizeze concomitent cu liberalizarea treptata a circulatiei capitalurilor.

Articolul 62
Sub rezerva dispozitiilor prezentului tratat, statele membre nu introduc noi restrictii la libertatea de a presta servicii atinsa efectiv la intrarea în vigoare a acestui tratat.

Articolul 63
(1) Înainte de încheierea primei etape, Consiliul adopta în unanimitate, la propunerea Comisiei si dupa consultarea Comitetului Economic si Social si a Adunarii, un program general de eliminare a restrictiilor impuse libertatii de a presta servicii în cadrul Comunitatii. Comisia înainteaza Consiliului aceasta propunere în primii doi ani ai primei etape.
Programul stabileste conditiile generale si etapele de liberalizare pentru fiecare categorie de servicii.
(2) În vederea punerii în aplicare a programului general sau, în absenta acestuia, în vederea parcurgerii unei etape a liberalizarii unui anumit serviciu, Consiliul, la propunerea Comisiei si dupa consultarea Comitetului Economic si Social si a Adunarii, hotaraste prin directive, în unanimitate pâna la încheierea primei etape si ulterior cu majoritate calificata.
(3) Propunerile si deciziile mentionate la alineatele (1) si (2) se refera, în general, acelor servicii care intervin direct asupra costurilor de productie sau a caror liberalizare contribuie la facilitarea schimburilor de marfuri.

Articolul 64
Statele membre se declara dispuse sa procedeze la liberalizarea serviciilor într-o masura mai mare decât cea la care obliga directivele adoptate în vederea aplicarii articolului 63 alineatul (2), în cazul în care situatia lor economica generala si situatia din sectorul în cauza permite acest lucru.
În acest scop, Comisia adreseaza recomandari statelor membre în cauza.

Articolul 65
Atât timp cât restrictiile impuse libertatii de a presta servicii nu sunt eliminate, fiecare dintre statele membre aplica asemenea restrictii, fara a discrimina pe motive de cetatenie ori nationalitate sau resedinta ori sediu social, tuturor prestatorilor de servicii mentionati la articolul 59 primul paragraf.

Articolul 66
Dispozitiile articolelor 55-58 se aplica în domeniul reglementat de prezentul capitol.

Capitolul 4
Capitalurile

Articolul 67
(1) În perioada de tranzitie si în masura necesara bunei functionari a pietei comune, statele membre elimina treptat în relatiile dintre ele restrictiile impuse circulatiei capitalurilor apartinând rezidentilor statelor membre, precum si tratamentul discriminatoriu în baza cetateniei ori nationalitatii sau a resedintei ori sediului social al partilor sau a locului plasamentului de capital.
(2) Cel târziu la încheierea primei etape, nu se mai aplica nici un fel de restrictii platilor curente aferente circulatiei capitalurilor între statele membre.

Articolul 68
(1) Statele membre acorda cu generozitate autorizatii de schimb în domeniile mentionate în prezentul capitol, în masura în care acestea sunt înca necesare dupa intrarea în vigoare a prezentului tratat.
(2) În cazul în care un stat membru aplica circulatiei capitalurilor liberalizate, în conformitate cu dispozitiile prezentului capitol, reglementarea sa interna privind piata de capitaluri si creditul, trebuie sa o faca fara discriminare.
(3) Împrumuturile destinate finantarii directe sau indirecte a unui stat membru sau a colectivitatilor publice teritoriale pot fi emise sau plasate în alte state membre numai cu acordul statelor membre în cauza. Aceasta dispozitie nu împiedica aplicarea articolului 22 din Protocolul privind Statutului Bancii Europene de Investitii.

Articolul 69
Consiliul, hotarând la propunerea Comisiei care consulta în acest scop Comitetul Monetar prevazut la articolul 105, adopta, în unanimitate în primele doua etape si ulterior cu majoritate calificata, directivele necesare aplicarii treptate a dispozitiilor articolului 67.

Articolul 70
(1) Comisia propune Consiliului masurile de coordonare treptata a politicilor statelor membre în materie de schimb valutar, în ceea ce priveste circulatiei capitalurilor între aceste state si tari terte. În acest sens, Consiliul adopta în unanimitate directive. Consiliul încearca sa obtina cel mai înalt grad de liberalizare posibil.
(2) În cazul în care actiunea întreprinsa în aplicarea alineatului precedent nu permite eliminarea diferentelor dintre reglementarile privind schimbul ale statelor membre si în care aceste diferente pot determina persoanele rezidente într-unul dintre statele membre sa utilizeze facilitatile de transfer din cadrul Comunitatii, asa cum sunt prevazute la articolul 67, pentru a eluda reglementarile unuia dintre statele membre cu privire la circulatia capitalurilor din sau catre tari terte, acest stat, dupa consultarea celorlalte state membre si a Comisiei, poate sa ia masurile corespunzatoare pentru a elimina aceste dificultati.
În cazul în care Consiliul constata ca aceste masuri restrâng libertatea circulatiei capitalurilor în cadrul Comunitatii mai mult decât este necesar în scopul aplicarii alineatul precedent, acesta poate hotarî, cu majoritate calificata la propunerea Comisiei, ca statul membru în cauza trebuie sa modifice sau sa elimine aceste masuri.

Articolul 71
Statele membre se straduiesc sa nu introduca în cadrul Comunitatii noi restrictii de schimb care sa afecteze circulatia capitalurilor si platile curente aferente acestora si sa nu faca si mai restrictive reglementarile existente.
Statele membre îsi declara disponibilitatea de a depasi nivelul de liberalizare a capitalurilor prevazut la articolele precedente, în masura în care situatia lor economica, în special starea balantei de plati, le permit.
Comisia, dupa consultarea Comitetului Monetar, poate adresa statelor membre recomandari în acest domeniu.

Articolul 72
Statele membre informeaza Comisia cu privire la circulatia capitalurilor cu destinatie sau provenind din tari terte, despre care au cunostinta. Comisia poate adresa statelor membre avizele pe care le considera necesare în acest domeniu.

Articolul 73
(1) În cazul în care circulatia capitalurilor antreneaza perturbari în functionarea pietei de capitaluri dintr-un stat membru, Comisia, dupa consultarea Comitetului Monetar, autorizeaza acest stat sa ia în domeniul circulatiei capitalurilor masurile de protectie, stabilind conditiile si normele.
Aceasta autorizatie poate fi revocata, iar aceste conditii si norme pot fi modificate de Consiliu care hotaraste cu majoritate calificata.
(2) Cu toate acestea, statul membru aflat în dificultate poate lua el însusi masurile mentionate mai sus, dat fiind caracterul lor secret sau urgent, în cazul în care acestea ar fi necesare. Comisia si statele membre trebuie sa fie informate cu privire la aceste masuri cel târziu în momentul intrarii lor în vigoare. În acest caz, Comisia, dupa consultarea Comitetului Monetar, poate decide ca statul în cauza trebuie sa modifice sau sa elimine aceste masuri.

Titlul IV
Transporturile

Articolul 74
În ceea ce priveste domeniul reglementat de prezentul titlu, statele membre urmaresc obiectivele tratatului în cadrul unei politici comune în domeniul transporturilor.

Articolul 75
(1) În vederea aplicarii articolului 74 si luând în considerare aspectele speciale ale transporturilor, Consiliul, hotarând în unanimitate pâna la încheierea celei de-a doua etape si ulterior cu majoritate calificata, stabileste, la propunerea Comisiei si dupa consultarea Comitetului Economic si Social si a Adunarii, urmatoarele:
(a) norme comune aplicabile transporturilor internationale efectuate dinspre sau catre teritoriul unui stat membru, ori prin traversarea teritoriului unuia sau mai multor state membre;
(b) conditiile de admitere a transportatorilor nerezidenti în transporturile nationale ale unui stat membru;
(c) orice alte dispozitii utile.
(2) Dispozitiile mentionate la literele a) si b) din alineatul precedent se adopta în decursul perioadei de tranzitie.
(3) Prin derogare de la procedura prevazuta la alineatul (1), dispozitiile cu privire la principiile regimului transporturilor si a caror aplicare poate afecta grav nivelul de trai si de ocupare a fortei de munca în anumite regiuni, precum si exploatarea echipamentelor de transport, se adopta prin vot unanim de Consiliu, având în vedere necesitatea adaptarii la dezvoltarea economica rezultând din instituirea pietei comune.

Articolul 76

Pâna la adoptarea dispozitiilor prevazute la articolul 75 alineatul (1) si exceptând cazul acordului unanim al Consiliului, nici un stat membru nu poate adopta dispozitii mai putin favorabile, prin efectul lor direct sau indirect asupra transportatorilor celorlalte state membre în raport cu transportatorii nationali, decât diferitele dispozitii care reglementeaza acest domeniu la intrarea în vigoare a prezentului tratat.

Articolul 77
Sunt compatibile cu prezentul tratat ajutoarele care raspund necesitatilor de coordonare a transporturilor sau care corespund compensarea anumitor obligatii inerente notiunii de serviciu public.

Articolul 78
Orice masura adoptata în cadrul prezentului tratat în domeniul tarifelor si conditiilor de transport trebuie sa tina seama de situatia economica a transportatorilor.

Articolul 79
(1) În cazul transportului în interiorul Comunitatii trebuie eliminate, cel târziu pâna la încheierea celei de-a doua etape, discriminarile care constau în aplicarea de catre un transportator, pentru aceleasi marfuri si pe aceleasi rute de transport, a unor tarife si conditii de transport diferite în functie de tara de origine sau de destinatia produselor transportate.
(2) Alineatul (1) nu exclude posibilitatea adoptarii de Consiliu a altor masuri, în aplicarea articolului 75 alineatul (1).
(3) În termen de doi ani de la intrarea în vigoare a prezentului tratat, Consiliul, hotarând cu majoritate calificata, adopta, la propunerea Comisiei si dupa consultarea Comitetului Economic si Social, o reglementare care sa asigure punerea în aplicare a dispozitiilor alineatului (1).
Consiliul poate adopta, în special, dispozitiile necesare pentru a permite institutiilor Comunitatii sa vegheze la respectarea normei enuntate la alineatul (1) si sa asigure ca utilizatorii beneficiaza pe deplin de aceasta.
(4) Comisia, din proprie initiativa sau la cererea unui stat membru, examineaza cazurile de discriminare mentionate la alineatul (1) si, dupa consultarea oricarui stat membru în cauza, adopta deciziile necesare în cadrul reglementarii adoptate în conformitate cu dispozitiile alineatului (3).

Articolul 80
(1) Aplicarea impusa de un stat membru, la transporturile executate în interiorul Comunitatii, a unor tarife si conditii care presupun orice element de sustinere sau protectie în interesul uneia sau mai multor întreprinderi sau ramuri industriale speciale, este interzisa începând cu cea de-a doua etapa, cu exceptia cazului în care aceasta este autorizata de Comisie.
(2) Comisia, din proprie initiativa sau la cererea unui stat membru, examineaza tarifele si conditiile mentionate în alineatul (1), având în vedere, în special, pe de o parte, cerintele unei politici economice regionale corespunzatoare, nevoile regiunilor subdezvoltate, precum si problemele regiunilor grav afectate de conjuncturi politice si, pe de alta parte, efectele acestor tarife si conditii asupra concurentei între diferitele moduri de transport.
Dupa consultarea oricarui stat membru în cauza, Comisia adopta deciziile necesare.
(3) Interdictia mentionata în alineatul (1) nu vizeaza tarifele concurentiale.

Articolul 81
Taxele sau redeventele care, independent de tarifele de transport, sunt percepute de un transportator la trecerea frontierelor nu trebuie sa depaseasca un cuantum rezonabil, tinând cont de cheltuielile reale pe care le implica efectiv trecerea frontierei.
Statele membre depun eforturi pentru reducerea treptata a acestor cheltuieli.
Comisia poate adresa recomandari statelor membre în vederea aplicarii prezentului articol.

Articolul 82
Dispozitiile prezentului titlu nu contravin masurilor adoptate în Republica Federala Germania, în masura în care acestea sunt necesare pentru compensarea dezavantajelor economice pe care divizarea Germaniei le-a produs economiei anumitor regiuni din Republica Federala, afectate de aceasta divizare.

Articolul 83
Se constituie pe lânga Comisie un Comitet Consultativ, format din experti desemnati de guvernele statelor membre. Comisia îl consulta în domeniul transporturilor ori de câte ori considera util, fara a aduce atingere atributiilor sectiunii de transporturi din cadrul Comitetului Economic si Social.

Articolul 84
(1) Dispozitiile prezentului titlu se aplica transporturilor feroviare, rutiere si pe cai navigabile interioare.
(2) Consiliul, hotarând în unanimitate, poate decide daca, în ce masura si prin ce procedura se pot adopta dispozitii corespunzatoare pentru navigatia maritima si aeriana.