Textul Tratatului de la Amsterdam de modificare a Tratatului privind UE

ACTUL FINAL

CONFERINTA REPREZENTANTILOR GUVERNELOR STATELOR MEMBRE, convocata la Torino, la 29 martie 1996 pentru adoptarea de comun acord a modificarilor care trebuie aduse Tratatului privind Uniunea Europeana, tratatelor de instituire a Comunitatii Europene, respectiv a Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului si a Comunitatii Europene a Energiei Atomice si anumitor acte conexe, a adoptat textele urmatoare:

I. TRATATUL DE LA AMSTERDAM DE MODIFICARE A TRATATULUI PRIVIND UNIUNEA EUROPEANA, A TRATATELOR DE INSTITUIRE A COMUNITATILOR EUROPENE SI A ANUMITOR ACTE CONEXE

II. PROTOCOALE

A. Protocolul anexat la Tratatul privind Uniunea Europeana

1. Protocolul privind articolul J.7 din Tratatul privind Uniunea Europeana

B. Protocoalele anexate la Tratatul privind Uniunea Europeana si la Tratatul de instituire a Comunitatii Europene

2. Protocolul privind integrarea acquis-ului Schengen în cadrul Uniunii Europene

3. Protocolul privind aplicarea anumitor dispozitii ale articolului 7a din Tratatul de instituire a Comunitatii Europene în raport cu Regatul Unit si Irlanda

4. Protocolul privind pozitia Regatului Unit si Irlandei

5. Protocolul privind pozitia Danemarcei

C. Protocoalele anexate la Tratatul de instituire a Comunitatii Europene

6. Protocolul privind dreptul de azil pentru resortisantii statelor membre ale Uniunii Europene

7. Protocolul privind aplicarea principiilor subsidiaritatii si proportionalitatii

8. Protocolul privind relatiile externe ale statelor membre în ceea ce priveste trecerea frontierelor externe

9. Protocolul privind sistemul de radiodifuziune publica în statele membre

10. Protocolul privind protectia si bunastarea animalelor

D. Protocoalele anexate la Tratatul privind Uniunea Europeana si la tratatele de instituire a Comunitatii Europene, a Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului si a Comunitatii Europene a Energiei Atomice

11. Protocolul privind institutiile în perspectiva extinderii Uniunii Europene

12. Protocolul privind stabilirea sediilor unor institutii, organisme si servicii ale Comunitatilor Europene precum si a sediului Europol

13. Protocolul privind rolul parlamentelor nationale în Uniunea Europeana

III. DECLARATII

Conferinta a adoptat declaratiile urmatoare, anexate la prezentul Act final:

1. Declaratia privind abolirea pedepsei cu moartea

2. Declaratia privind ameliorarea cooperarii dintre Uniunea Europeana si Uniunea Europei Occidentale

3. Declaratia privind Uniunea Europei Occidentale

4. Declaratia privind articolele J.14 si K.10 din Tratatul privind Uniunea Europeana

5. Declaratia privind articolul J.15 din Tratatul privind Uniunea Europeana

6. Declaratia privind crearea unei unitati de planificare a politicii si de alerta rapida

7. Declaratia privind articolul K.2 din Tratatul privind Uniunea Europeana

8. Declaratia privind articolul K.3 litera (e) din Tratatul privind Uniunea Europeana

9. Declaratia privind articolul K.6 alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeana

10. Declaratia privind articolul K.7 din Tratatul privind Uniunea Europeana

11. Declaratia privind statutul bisericilor si organizatiilor neconfesionale

12. Declaratia privind evaluarea impactului asupra mediului

13. Declaratia privind articolul 7d din Tratatul de instituire a Comunitatii Europene

14. Declaratia privind abrogarea articolului 44 din Tratatul de instituire a Comunitatii Europene

15. Declaratia privind mentinerea nivelului de protectie si securitate asigurat de acquis-ul Schengen

16. Declaratia privind articolul 73j punctul (2) litera (b) din Tratatul de instituire a Comunitatii Europene

17. Declaratia privind articolul 73k din Tratatul de instituire a Comunitatii Europene

18. Declaratia privind articolul 73k alineatul (3) litera (a) din Tratatul de instituire a Comunitatii Europene

19. Declaratia privind articolul 73l alineatul (1) din Tratatul de instituire a Comunitatii Europene

20. Declaratia privind articolul 73m din Tratatul de instituire a Comunitatii Europene

21. Declaratia privind articolul 73o din Tratatul de instituire a Comunitatii Europene

22. Declaratia privind persoanele cu handicap

23. Declaratia privind actiunile de încurajare prevazute la articolul 109r din Tratatul de instituire a Comunitatii Europene

24. Declaratia privind articolul 109r din Tratatul de instituire a Comunitatii Europene

25. Declaratia privind articolul 118 din Tratatul de instituire a Comunitatii Europene

26. Declaratia privind articolul 118 alineatul (2) din Tratatul de instituire a Comunitatii Europene

27. Declaratia privind articolul 118b alineatul (2) din Tratatul de instituire a Comunitatii Europene

28. Declaratia privind articolul 119 alineatul (4) din Tratatul de instituire a Comunitatii Europene

29. Declaratia privind sportul

30. Declaratia privind regiunile insulare

31. Declaratia privind Decizia Consiliului din 13 iulie 1987

32. Declaratia privind organizarea si functionarea Comisiei

33. Declaratia privind articolul 188c alineatul (3) din Tratatul de instituire a Comunitatii Europene

34. Declaratia privind respectarea termenelor prevazute de procedura de codecizie

35. Declaratia privind articolul 191a alineatul (1) din Tratatul de instituire a Comunitatii Europene

36. Declaratia privind tarile si teritoriile de peste mari

37. Declaratia privind institutiile publice de credit din Germania

38. Declaratia privind voluntariatul

39. Declaratia privind calitatea redactarii legislatiei comunitare

40. Declaratia privind procedura de încheiere a acordurilor internationale de catre Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului

41. Declaratia privind dispozitiile legate de transparenta, accesul la documente si combaterea fraudei

42. Declaratia privind consolidarea tratatelor

43. Declaratia privind Protocolul privind aplicarea principiilor subsidiaritatii si proportionalitatii

44. Declaratia privind articolul 2 din Protocolul privind integrarea acquis-ului Schengen în cadrul Uniunii Europene

45. Declaratia privind articolul 4 din Protocolul privind integrarea acquis-ului Schengen în cadrul Uniunii Europene

46. Declaratia privind articolul 5 din Protocolul privind integrarea acquis-ului Schengen în cadrul Uniunii Europene

47. Declaratia privind articolul 6 din Protocolul privind integrarea acquis-ului Schengen în cadrul Uniunii Europene

48. Declaratia privind Protocolul privind dreptul de azil pentru resortisantii statelor membre ale Uniunii Europene

49. Declaratia privind litera (d) a articolului unic din Protocolul privind dreptul de azil pentru resortisantii statelor membre ale Uniunii Europene

50. Declaratia privind Protocolul privind institutiile în perspectiva extinderii Uniunii Europene

51. Declaratia privind articolul 10 din Tratatul de la Amsterdam

În plus, Conferinta a luat act de declaratiile urmatoare, anexate la prezentul Act final:

1. Declaratia Austriei si Luxemburgului privind institutiile de credit

2. Declaratia Danemarcei privind articolul K.14 din Tratatul privind Uniunea Europeana

3. Declaratia Germaniei, Austriei si Belgiei privind subsidiaritatea

4. Declaratia Irlandei privind articolul 3 din Protocolul privind pozitia Regatului Unit si Irlandei

5. Declaratia Belgiei privind Protocolul privind dreptul de azil pentru resortisantii statelor membre ale Uniunii Europene

6. Declaratia Belgiei, Frantei si Italiei privind Protocolul privind institutiile în perspectiva extinderii Uniunii Europene

7. Declaratia Frantei privind situatia departamentelor de peste mari în ceea ce priveste Protocolul privind integrarea acquis-ului Schengen în cadrul Uniunii Europene

8. Declaratia Greciei privind statutul bisericilor si al asociatiilor sau comunitatilor neconfesionale

În final, Conferinta a convenit sa adauge la prezentul act final, cu titlu ilustrativ, textele din Tratatul privind Uniunea Europeana si din Tratatul de instituire a Comunitatii Europene, conform modificarilor operate de Conferinta.

Hecho en Amsterdam, el dos de octubre de mil novecientos noventa y siete.

Udfærdiget i Amsterdam, den anden oktober nittenhundrede og syvoghalvfems.

Geschehen zu Amsterdam am zweiten Oktober neunzehnhundertsiebenundneunzig.

????e st? ?µste??taµ, st?? d?? ??t?d???? t?? ?t??? ????a e???a??s?a e?e???ta ept?.

Done at Amsterdam this second day of October in the year one thousand nine hundred and ninety-seven.

Fait à Amsterdam, le deux octobre de l'an mil neuf cent quatre-vingt-dix-sept.

Arna dhéanamh in Amstardam ar an dara lá de Dheireadh Fómhair sa bhliain míle naoi gcéad nócha a seacht.

Fatto ad Amsterdam, addì due ottobre millenovecentonovantasette.

Gedaan te Amsterdam, de tweede oktober negentienhonderd zevenennegentig.

Feito em Amesterdão, em dois de Outubro de mil novecentos e noventa e sete.

Tehty Amsterdamissa 2 päivänä lokakuuta vuonna tuhatyhdeksänsataayhdeksänkymmentäseitsmän.

Utfärdat i Amsterdam den andre oktober år nittonhundranittiosju.

Pour Sa Majesté le Roi des Belges
Voor Zijne Majesteit de Koning der Belgen
Für Seine Majestät den König der Belgier

Cette signature engage également la Communauté française, la Communauté flamande, la Communauté germanophone, la Région wallonne, la Région flamande et la Région de Bruxelles-Capitale.
Deze handtekening verbindt eveneens de Vlaamse Gemeenschap, de Franse Gemeenschap, de Duitstalige Gemeenschap, het Vlaamse Gewest, het Waalse Gewest en het Brusselse Hoofdstedelijke Gewest.
Diese Unterschrift bindet zugleich die Deutschprachige Gemeinschaft, die Flämische Gemeinschaft, die Französische Gemeinschaft, die Wallonische Region, die Flämische Region und die Region Brüssel-Hauptstadt.

For Hendes Majestæt Danmarks Dronning

Für den Präsidenten der Bundesrepublik Deutschland

??a t?? ???ed?? t?? p?ded??t?? ????????? ??µ???at?a?

Por Su Majestad el Rey de España

Pour le Président de la République française

Thar ceann an Choimisiúin arna údarú le hAirteagal 14 de Bhunreacht na hÉireann chun cumhachtaí agus feidhmeanna Uachtarán na hÉireann a oibriú agus a chomhlíonadh
For the Commission authorised by Article 14 of the Constitution of Ireland to exercise and perform the powers and functions of the President of Ireland

Per il Presidente della Repubblica italiana

Pour Son Altesse Royale le Grand-Duc de Luxembourg

Voor Hare Majesteit de Koningin der Nederlanden

Für den Bundespräsidenten der Republik Österreich

Pelo Presidente da República Portuguesa

Suomen Tasavallan Presidentin puolesta
För Republiken Finlands President

För Hans Majestät Konungen av Sverige

For Her Majesty the Queen of the United Kingdom of Great Britain and Northern Ireland

_________________

DECLARATII ADOPTATE DE CONFERINTA

1. Declaratia privind abolirea pedepsei cu moartea

Facând trimitere la articolul F alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeana, Conferinta aminteste ca Protocolul nr. 6 la Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, semnata la Roma la 4 noiembrie 1950, care a fost semnat si ratificat de o larga majoritate a statelor membre, prevede abolirea pedepsei cu moartea.

În acest context, Conferinta noteaza ca, de la semnarea protocolului mentionat anterior pâna la 28 aprilie 1983, pedeapsa cu moartea a fost abolita în majoritatea statelor membre ale Uniunii Europene si nu a mai fost aplicata în nici unul dintre acestea.

2. Declaratia privind ameliorarea cooperarii dintre Uniunea Europeana si Uniunea Europei Occidentale

În vederea ameliorarii cooperarii dintre Uniunea Europeana si Uniunea Europei Occidentale, Conferinta invita Consiliul sa depuna eforturi pentru a adopta cât mai repede modalitatile adecvate pentru verificarile de securitate privind personalul Secretariatului General al Consiliului.

3. Declaratia privind Uniunea Europei Occidentale

Conferinta ia act de declaratia urmatoare, adoptata de Consiliul de Ministri al Uniunii Europei Occidentale la 22 iulie 1997:

„DECLARATIA UNIUNII EUROPEI OCCIDENTALE CU PRIVIRE LA ROLUL UNIUNII EUROPEI OCCIDENTALE SI LA RELATIILE CU UNIUNEA EUROPEANA SI CU ALIANTA ATLANTICA

INTRODUCERE

1. Statele membre ale Uniunii Europei Occidentale (UEO) au convenit în anul 1991, la Maastricht, asupra necesitatii constituirii unei adevarate identitati europene în materie de securitate si aparare (IESD) si a asumarii unei responsabilitati europene sporite în materie de aparare. Având în vedere Tratatul de la Amsterdam, statele membre reafirma ca aceste eforturi trebuie continuate si intensificate. UEO face parte integranta din dezvoltarea Uniunii Europene (UE), permitând Uniunii accesul la o capacitate operationala, în special în contextul misiunilor de tip Petersberg, fiind, de asemenea, un element esential al dezvoltarii IESD în cadrul Aliantei Atlantice în conformitate cu Declaratia de la Paris si cu deciziile luate de ministrii NATO la Berlin.

2. Consiliul UEO reuneste în prezent toate statele membre ale Uniunii Europene si pe toti membrii europeni ai Aliantei Atlantice în functie de statutul fiecaruia. Consiliul cuprinde de asemenea statele respective si statele Europei Centrale si de Est legate de Uniunea Europeana printr-un acord de asociere si candidate atât la integrarea în Uniunea Europeana cât si în Alianta Atlantica. UEO se afirma astfel ca un adevarat cadru al dialogului si cooperarii între europeni privind problemele de securitate si aparare în sens larg.

3. În acest context, UEO ia nota de titlul V din Tratatul privind Uniunea Europeana, referitor la politica externa si de securitate comuna a UE, în special de articolul J.3 alineatul (1), de articolul J.7 si de Protocolul privind articolul J.7, care se citesc dupa cum urmeaza:

Articolul J.3 alineatul (1)

„(1) Consiliul European defineste principiile si orientarile generale ale politicii externe si de securitate comuna, inclusiv în ceea ce priveste chestiunile având implicatii în materie de aparare.”

Articolul J.7

„(1) Politica externa si de securitate comuna include ansamblul problemelor privind securitatea Uniunii, inclusiv definirea treptata a unei politici de aparare comuna, în conformitate cu al doilea paragraf, care ar putea conduce la o aparare comuna, în cazul în care Consiliul European hotaraste astfel. În acest caz, Consiliul recomanda statelor membre sa adopte o decizie în acest sens în conformitate cu cerintele lor constitutionale.

Uniunea Europei Occidentale (UEO) face parte integranta din dezvoltarea Uniunii, permitând accesul Uniunii la o capacitate operationala, în special în cadrul alineatului (2). Ea sprijina Uniunea în definirea aspectelor politicii externe si de securitate comuna privind apararea, astfel cum sunt acestea stabilite de prezentul articol. Prin urmare, Uniunea încurajeaza stabilirea unor relatii institutionale mai strânse cu UEO în vederea integrarii eventuale a UEO în Uniune, în cazul în care Consiliul European hotaraste astfel. În acest caz, Consiliul recomanda statelor membre sa adopte o decizie în acest sens în conformitate cu cerintele lor constitutionale.

Politica Uniunii în sensul prezentului articol nu afecteaza caracterul specific al politicii de securitate si aparare a anumitor state membre, ci respecta obligatiile ce decurg din Tratatul Atlanticului de Nord pentru anumite state membre care considera ca apararea lor comuna se realizeaza în cadrul Organizatiei Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) si ca ea este compatibila cu politica comuna de securitate si de aparare stabilita în acest cadru.

Definirea treptata a unei politici de aparare comuna se bazeaza, în masura în care statele membre o considera potrivita, pe o cooperare înntre ele în materie de armament.

(2) Problemele prevazute de prezentul articol includ misiunile umanitare si de evacuare, misiunile de mentinere a pacii si misiunile fortelor combatante pentru gestionarea crizelor, inclusiv misiunile de restabilire a pacii.

(3) Uniunea va recurge la UEO pentru elaborarea si punerea în aplicare a deciziilor si actiunilor Uniunii care au implicatii în domeniul apararii.

Competenta Consiliului European în definirea orientarilor în conformitate cu articolul J.3 este valabila si pentru UEO în ceea ce priveste problemele pentru care Uniunea a recurs la aceasta.

Ori de câte ori Uniunea recurge la UEO pentru ca aceasta sa elaboreze si sa puna în aplicare deciziile Uniunii privind misiunile prevazute la alineatul (2), toate statele membre ale Uniunii au dreptul de a participa pe deplin la misiunile respective. Consiliul, de comun acord cu institutiile UEO, adopta modalitatile practice necesare pentru a permite tuturor statelor membre care contribuie la misiunile respective sa participe pe deplin si cu drepturi egale la planificarea si luarea deciziilor în cadrul UEO.

Deciziile care au implicatii în domeniul apararii, reglementate de prezentul alineat, se iau fara a aduce atingere politicilor si obligatiilor prevazute la alineatul (1) al treilea paragraf.

(4) Prezentul articol nu împiedica dezvoltarea unei cooperari mai strânse între doua sau mai multe state membre la nivel bilateral, în cadrul UEO si al Aliantei Atlantice, în masura în care cooperarea respectiva nu contravine si nu o împiedica pe cea prevazuta de prezentul titlu.

(5) În scopul promovarii realizarii obiectivelor definite de prezentul articol, dispozitiile acestuia vor fi reexaminate conform articolului N.”

Protocolul privind articolul J.7

„ÎNALTELE PARTI CONTRACTANTE,

RECUNOSCÂND necesitatea aplicarii tuturor dispozitiilor articolului J.7 alineatul (1) al doilea paragraf si alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeana;

RECUNOSCÂND ca politica Uniunii în temeiul articolului J.7 nu trebuie sa afecteze caracterul specific al politicii de securitate si aparare a anumitor state membre, ca ea trebuie sa respecte obligatiile ce decurg din Tratatul Atlanticului de Nord pentru anumite state membre care considera ca apararea lor comuna se realizeaza în cadrul NATO si ca trebuie sa fie compatibila cu politica comuna de securitate si aparare adoptata în acest cadru;

AU CONVENIT asupra dispozitiei urmatoare, anexata la Tratatul privind Uniunea Europeana:

Uniunea Europeana, în colaborare cu Uniunea Europei Occidentale, elaboreaza acorduri în vederea ameliorarii cooperarii dintre ele, în termen de un an de la intrarea în vigoare a Tratatului de la Amsterdam.”

A. RELATIILE UEO CU UNIUNEA EUROPEANA: SPRIJINIREA APLICARII TRATATULUI DE LA AMSTERDAM

4. În „Declaratia privind rolul Uniunii Europei Occidentale si a relatiilor acesteia cu Uniunea Europeana si cu Alianta Atlantica” adoptata la 10 decembrie 1991, statele membre ale UEO si-au stabilit ca obiectiv „construirea în etape a UEO ca o componenta de aparare a Uniunii Europene”. Ele reafirma în prezent acest deziderat în forma dezvoltata prin Tratatul de la Amsterdam.

5. În cazul în care Uniunea va face apel la UEO, aceasta din urma va elabora si va aplica deciziile si actiunile Uniunii cu implicatii în domeniul apararii.

Pentru elaborarea si aplicarea deciziilor si actiunilor UE pentru care Uniunea a facut apel la UEO, aceasta va actiona în conformitate cu orientarile definite de Consiliul European.

UEO asista Uniunea Europeana în definirea aspectelor de politica externa si de securitate comuna referitoare la aparare, definite la articolul J.7 din Tratatul privind Uniunea Europeana.

6. UEO confirma ca în cazul în care Uniunea Europeana o solicita pentru elaborarea si aplicarea deciziilor Uniunii referitoare la misiunile prevazute la articolul J.7 alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeana, toate statele membre ale Uniunii au dreptul sa participe pe deplin la misiunile în cauza, în conformitate cu articolul J.7 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeana.

UEO va dezvolta rolul observatorilor UEO în conformitate cu dispozitiile articolului J.7 alineatul (3) si va adopta modalitatile practice necesare pentru a permite tuturor statelor membre ale UE care contribuie la misiunile desfasurate de UEO la cererea UE sa participe pe deplin si în conditii de egalitate la planificarea si la luarea deciziilor în cadrul UEO.

7. În conformitate cu Protocolul privind articolul J.7 din Tratatul privind Uniunea Europeana, UEO elaboreaza în colaborare cu Uniunea Europeana acorduri care urmaresc consolidarea cooperarii dintre cele doua organizatii. În acest sens, pot fi luate anumite masuri, dintre care unele se afla deja în analiza UEO, si mai cu seama:

? aranjamente urmarind ameliorarea coordonarii proceselor de consultare si de luare a deciziilor de catre fiecare organizatie, în special în situatii de criza;

? organizarea de reuniuni împreuna cu organele competente ale celor doua organizatii;

? armonizarea, pe cât posibil, a succesiunii la presedintia UEO si UE, precum si a regulilor administrative si a practicilor celor doua organizatii;

? coordonarea strânsa a activitatilor serviciilor Secretariatului General al UEO si ale Secretariatului General al Consiliului UE, inclusiv prin schimb si detasare de personal;

? finalizarea unor acorduri care permit organelor competente ale UE, inclusiv Unitatea de planificare a politicii si de alerta rapida, sa aiba acces la resursele Celulei de planificare, a Centrului de situatie si a Centrului pentru sateliti al UEO;

? cooperarea din domeniul armamentului, în caz de necesitate, în cadrul Grupului Armament din Europa Occidentala, ca instanta europeana de cooperare în materie de armament, a UE si UEO în contextul rationalizarii pietei europene de armament si al înfiintarii unei agentii europene de armament;

? aranjamente practice care urmaresc asigurarea unei cooperari cu Comisia europeana si în care este reflectat rolul sau în cadrul PESC, definit în Tratatul privind Uniunea Europeana.

? ameliorarea aranjamentelor cu Uniunea Europeana în materie de securitate.

B. RELATIILE DINTRE UEO SI NATO PRIVIND DEZVOLTAREA UNEI IESD ÎN CADRUL ALIANTEI ATLANTICE

8. Alianta Atlantica ramâne baza apararii colective în sensul Tratatului Atlanticului de Nord. Ea ramâne forumul esential de consultare între aliati si locul în care se realizeaza acordurile asupra politicilor privind angajamentele luate în domeniul securitatii si apararii în sensul Tratatului de la Washington. Alianta s-a angajat într-un proces de adaptare si de reforma pentru a putea îndeplini cu mai multa eficacitate toate misiunile care îi revin. Acest proces urmareste consolidarea si reînnoirea parteneriatului transatlantic, inclusiv prin crearea unei IESD în cadrul Aliantei.

9. UEO constituie un element esential în dezvoltarea Identitatii Europene de Securitate si de Aparare în cadrul Aliantei Atlantice si va continua sa actioneze pentru a consolida cooperarea institutionala si concreta cu NATO.

10. Pe lânga sprijinirea apararii comune în conformitate cu articolul 5 din Tratatul de la Washington si cu articolul V din Tratatul de la Bruxelles, UEO joaca un rol activ în prevenirea conflictelor si administrarea crizelor în conformitate cu Declaratia de la Petersberg. În acest cadru, UEO se angajeaza sa-si îndeplineasca rolul care îi revine, respectând transparenta totala si complementaritatea dintre cele doua organizatii.

11. UEO afirma ca aceasta identitate va fi întemeiata pe principii militare clare si sustinuta de o planificare militara adecvata care va permite crearea de forte militare coerente si eficiente, capabile sa actioneze sub controlul sau politic si directia strategica a UEO.

12. În acest scop, UEO va dezvolta cooperarea cu NATO, mai ales în domeniile urmatoare:

1 mecanisme de consultare între UEO si NATO în contextul unei crize;

2 participare activa a UEO la procesul NATO de planificare a apararii;

3 legaturi operationale UEO-NATO pentru planificarea, pregatirea si conducerea operatiunilor care folosesc mijloace si capacitati NATO sub controlul politic si directia strategica a UEO, si mai ales:

4 planificare militara, efectuata de NATO în colaborare cu UEO, si exercitii;

5 elaborare a unui acord-cadru privind transferul, urmarirea si recuperarea mijloacelor si capacitatilor NATO;

6 legaturi dintre UEO si NATO în domeniul aranjamentelor europene în materie de comandament.

Aceasta cooperare va continua sa se dezvolte, tinând seama îndeosebi de adaptarea Aliantei.

C. ROLUL OPERATIONAL AL UEO ÎN DEZVOLTAREA IESD

13. UEO îsi va dezvolta rolul în calitate de organ politico-militar european pentru gestionarea crizelor, folosind mijloacele si capacitatile puse la dispozitie de catre tarile UEO pe o baza nationala sau multinationala si recurgând, daca este cazul, la mijloace si capacitati NATO în conformitate cu acordurile în curs de elaborare. În acest context, UEO va sustine de asemenea Organizatia Natiunilor Unite si OSCE în activitatile lor de gestionare a crizelor.

UEO va contribui, în sensul articolului J.7 din Tratatul privind Uniunea Europeana, la definirea progresiva a unei politici de aparare comune si va veghea la aplicarea ei concreta, dezvoltându-si în continuare propriul rol operational.

14. În acest scop, UEO îsi va continua lucrarile în domeniile urmatoare:

1 UEO a dezvoltat mecanisme si proceduri în domeniul gestionarii crizelor, care vor fi actualizate pe masura ce va creste experienta UEO prin intermediul exercitiilor si operatiunilor. Aplicarea misiunilor de tip Petersberg necesita moduri de actiune flexibile, adaptate la diversitatea situatiilor de criza si folosirea optima a capacitatilor disponibile, inclusiv prin recurgerea la un stat major national care sa poata fi furnizat de o natiune-cadru, sau la un stat major multinational aflat sub incidenta UEO, sau la mijloacele si capacitatile NATO;

2 UEO a elaborat deja „Concluziile preliminare privind definirea unei politici europene de aparare comuna”, prima contributie referitoare la obiectivele, importanta si mijloacele unei politici europene de aparare comuna.

UEO va continua aceste lucrari sprijinindu-se mai ales pe declaratia de la Paris si tinând seama de elementele pertinente din deciziile luate în timpul întâlnirilor la nivel înalt si reuniunilor ministeriale ale UEO si NATO dupa reuniunea de la Birmingham. UEO va acorda o atentie speciala domeniilor urmatoare:

3 definirea principiilor care reglementeaza utilizarea fortelor armate ale statelor UEO pentru operatiunile UEO de tip Petersberg pentru a sprijini interesele comune ale europenilor în materie de securitate;

4 organizarea de mijloace operationale pentru misiuni de tip Petersberg, cum ar fi elaborarea de planuri generice, de circumstanta si antrenament, pregatirea si interoperabilitatea fortelor, inclusiv prin participarea UEO, în caz de necesitate, la procesul de planificare a apararii al NATO;

5 mobilitatea strategica pe baza lucrarilor în curs ale UEO;

6 informarea în domeniul apararii, prin intermediul Celulei de planificare, al Centrului de situatie si al Centrului pentru sateliti;

7 UEO a luat numeroase masuri care i-au permis sa-si consolideze rolul operational (Celula de planificare, Centrul de situatie, Centrul pentru sateliti). Ameliorarea functionarii componentelor militare ale UEO si organizarea, sub autoritatea Consiliului, a unui comitet militar vor constitui o noua consolidare a structurilor importante pentru succesul pregatirii si conducerii operatiunilor UEO;

8 în scopul de a deschide participarea membrilor asociati si a observatorilor la toate operatiunile sale, UEO va examina în egala masura modalitatile necesare pentru a permite membrilor asociati si observatorilor participarea deplina, în conformitate cu statutul lor, la toate operatiunile conduse de UEO;

9 UEO aminteste ca membrii asociati participa în aceleasi conditii cu membrii de drept la operatiunile la care acestia contribuie, precum si la exercitiile si la planificarile privind exercitiile respective. În plus, UEO va examina problema participarii cât mai depline a observatorilor, în conformitate cu statutul lor, la planificarea si luarea deciziilor în cadrul UEO pentru toate operatiunile la care acestia contribuie;

10 UEO va examina, consultându-se, la nevoie, cu autoritatile competente, posibilitatea unei participari maxime a membrilor asociati si a observatorilor la activitatile sale în conformitate cu statutul acestora. Ea va aborda în special activitatile din domeniul armamentului, al spatiului si al studiilor militare;

11 UEO va examina modalitatea de intensificare a participarii partenerilor asociati la un numar tot mai mare de activitati.”

4. Declaratia privind articolele J.14 si K.10 din Tratatul privind Uniunea Europeana

Dispozitiile articolului J.14 si cele ale articolului K.10, precum si orice acord care rezulta din aceste articole, nu implica nici un transfer de competenta dinspre statele membre spre Uniunea Europeana.

5. Declaratia privind articolul J.15 din Tratatul privind Uniunea Europeana

Conferinta convine ca statele membre sa vegheze pentru ca, în orice moment, în caz de criza internationala sau de orice alt eveniment cu caracter de urgenta, Comitetul Politic prevazut la articolul J.15 sa se poata reuni în cel mai scurt timp, la nivelul directorilor politici sau al supleantilor acestora.

6. Declaratia privind crearea unei unitati de planificare politica si de alerta rapida

Conferinta convine ca:

1. în cadrul Secretariatului General al Consiliului se constituie o unitate de planificare politica si de alerta rapida, plasata sub conducerea secretarului general, Înalt reprezentant pentru PESC. Se instituie o cooperare adecvata cu Comisia astfel încât sa se asigure o coordonare deplina cu politica economica externa si cu politica de dezvoltare a Uniunii;

2. aceasta unitate are în principal urmatoarele scopuri:

(a) sa supravegheze si sa analizeze evolutiile intervenite în domeniile care intra sub incidenta PESC;

(b) sa furnizeze evaluari privind interesele Uniunii în materie de politica externa si de securitate si sa inventarieze principalele domenii de interes pentru PESC, în viitor;

(c) sa furnizeze în timp util evaluari si sa sesizeze rapid evenimente sau situatii care ar putea avea repercusiuni importante pentru politica externa si de securitate a Uniunii, inclusiv crizele politice potentiale;

(d) sa stabileasca, la cererea Consiliului sau a presedintiei ori din proprie initiativa, documente care sa prezinte, în mod argumentat, optiunile referitoare la politica de urmat si pe care sa le prezinte, sub responsabilitatea presedintiei, ca o contributie la definirea politicii din cadrul Consiliului; aceste documente pot contine analize, recomandari si strategii pentru PESC;

3. personalul unitatii respective provine din cadrul Secretariatului General, din statele membre, din cadrul Comisiei si din cadrul UEO;

4. Comisia sau orice stat membru poate face unitatii sugestii referitoare la activitatile care trebuie întreprinse;

5. statele membre si Comisia sprijina procesul de planificare politica, furnizând într-o masura cât mai larga informatii relevante, inclusiv informatii confidentiale.

7. Declaratia privind articolul K.2 din Tratatul privind Uniunea Europeana

Actiunile din domeniul cooperarii politienesti stabilite în temeiul articolului K.2, inclusiv activitatile Europolului, sunt supuse unui control judiciar adecvat de catre autoritatile nationale competente, în conformitate cu normele care se aplica în fiecare stat membru.

8. Declaratia privind articolul K.3 litera (e) din Tratatul privind Uniunea Europeana

Conferinta considera ca dispozitiile articolului K.3 litera (e) nu trebuie sa aiba ca efect obligarea unui stat membru al carui sistem judiciar nu prevede pedepse minime de a le adopta.

9. Declaratia privind articolul K.6 alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeana

Conferinta considera ca initiativele referitoare la masurile prevazute la articolul K.6 alineatul (2) si actele adoptate de Consiliu în temeiul dispozitiei mentionate anterior trebuie publicate în Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene, în conformitate cu normele de procedura incidente ale Consiliului si Comisiei.

10. Declaratia privind articolul K.7 din Tratatul privind Uniunea Europeana

Conferinta ia nota ca în cazul în care statele membre fac o declaratie în temeiul articolului K.7 alineatul (2), îsi pot rezerva dreptul de a prevedea dispozitii în dreptul lor intern pentru ca, în cazul în care se invoca o chestiune privind validitatea sau interpretarea unui act prevazut la articolul K.7 alineatul (1), într-o cauza pendinte pe rolul unei instante judecatoresti nationale ale carei hotarâri nu sunt supuse vreunei cai de atac în dreptul intern, aceasta instanta judecatoreasca sa fie obligata sa înainteze cauza Curtii de Justitie.

11. Declaratia privind statutul bisericilor si organizatiilor neconfesionale

Uniunea Europeana respecta si nu aduce atingere statutului de care beneficiaza, în temeiul dreptului intern, bisericile si asociatiile sau comunitatile religioase în statele membre.

Uniunea Europeana respecta de asemenea statutul organizatiilor filozofice si fara caracter confesional.

12. Declaratia privind evaluarea impactului asupra mediului

Conferinta ia nota ca, în cazul în care prezinta propuneri care ar putea avea implicatii semnificative asupra mediului, Comisia se angajeaza sa pregateasca studii de evaluare a impactului asupra mediului

13. Declaratia privind articolul 7d din Tratatul de instituire a Comunitatii Europene

Dispozitiile articolului 7d din Tratatul de instituire a Comunitatii Europene, referitoare la serviciile publice, se pun în aplicare cu respectarea deplina a jurisprudentei Curtii de Justitie în ceea ce priveste, între altele, principiile egalitatii de tratament, precum si de calitate si de continuitate a serviciilor respective.

14. Declaratia privind abrogarea articolului 44 din Tratatul de instituire a Comunitatii Europene

Eliminarea articolului 44 din Tratatul de instituire a Comunitatii Europene, în care se face trimitere la preferinta naturala între statele membre în cadrul stabilirii preturilor minime în timpul perioadei de tranzitie, nu are nici o incidenta asupra principiului preferintei comunitare, astfel cum este acesta definit în jurisprudenta Curtii de Justitie.

15. Declaratia privind mentinerea nivelului de protectie si de securitate asigurat prin acquis-ul Schengen

Conferinta considera ca masurile adoptate de Consiliu, care vor avea ca efect înlocuirea dispozitiilor privind eliminarea controalelor la frontierele comune, incluse în Conventia Schengen încheiata în 1990, ar trebui sa asigure cel putin acelasi nivel de protectie si de securitate ca si dispozitiile mentionate din Conventia Schengen.

16. Declaratia privind articolul 73j punctul (2) litera (b) din Tratatul de instituire a Comunitatii Europene

Conferinta considera ca, pentru aplicarea articolului 73j punctul (2) litera (b) din Tratatul de instituire a Comunitatii Europene, trebuie sa se tina seama de considerentele de politica externa ale Uniunii Europene si ale statelor membre.

17. Declaratia privind articolul 73k din Tratatul de instituire a Comunitatii Europene

Împreuna cu Înaltul Comisariat al Organizatiei Natiunilor Unite pentru Refugiati si cu alte organizatii internationale relevante se organizeaza consultari privind problemele care privesc politica de azil.

18. Declaratia privind articolul 73k alineatul (3) litera (a) din Tratatul de instituire a Comunitatii Europene

Conferinta considera ca statele membre pot negocia si încheia acorduri cu tari terte în domeniile reglementate prin articolul 73k alineatul (3) litera (a) din Tratatul de instituire a Comunitatii Europene, cu conditia ca aceste acorduri sa respecte dreptul comunitar.

19. Declaratia privind articolul 73l alineatul (1) din Tratatul de instituire a Comunitatii Europene

Conferinta considera ca statele membre pot tine seama de considerentele de politica externa în cazul în care îsi exercita responsabilitatile în cadrul articolului 73l alineatul (1) din Tratatul de instituire a Comunitatii Europene.

20. Declaratia privind articolul 73m din Tratatul de instituire a Comunitatii Europene

Masurile luate în temeiul articolului 73m din Tratatul de instituire a Comunitatii Europene nu împiedica un stat membru sa aplice normele sale constitutionale privind libertatea presei si libertatea de expresie în celelalte mijloace de comunicare în masa.

21. Declaratia privind articolul 73o din Tratatul de instituire a Comunitatii Europene

Conferinta convine ca Consiliul sa examineze elementele deciziei prevazute la articolul 73o alineatul (2) a doua liniuta din Tratatul de instituire a Comunitatii Europene, înainte de încheierea perioadei de cinci ani, prevazuta la articolul 73o în vederea luarii si aplicarii deciziei mentionate anterior îndata dupa sfârsitul perioadei respective.

22. Declaratia privind persoanele cu handicap

Conferinta considera ca, în vederea elaborarii de masuri în temeiul articolului 100a din Tratatul de instituire a Comunitatii Europene, institutiile Comunitatii trebuie sa tina seama de nevoile persoanelor cu handicap.

23. Declaratia privind actiunile de încurajare prevazute la articolul 109r din Tratatul de instituire a Comunitatii Europene

Conferinta considera ca actiunile de încurajare prevazute la articolul 109r din Tratatul de instituire a Comunitatii Europene ar trebui sa contina întotdeauna precizarile urmatoare:

1 motivele adoptarii lor, bazate pe o evaluare obiectiva a necesitatii lor si pe existenta unei valori adaugate la nivelul Comunitatii;

2 durata lor, care nu ar trebui sa depaseasca cinci ani;

3 suma totala maxima a finantarii lor, care ar trebui sa reflecte caracterul stimulant al masurilor respective.

24. Declaratia privind articolul 109r din Tratatul de instituire a Comunitatii Europene

Se convine ca orice cheltuiala efectuata în aplicarea articolului 109r din Tratatul de instituire a Comunitatii Europene va fi imputata la rubrica 3 din estimarile financiare.

25. Declaratia privind articolul 118 din Tratatul de instituire a Comunitatii Europene

Se convine ca orice cheltuiala efectuata în temeiul articolului 118 din Tratatul de instituire a Comunitatii Europene va fi imputata la rubrica 3 din estimarile financiare.

26. Declaratia privind articolul 118 alineatul (2) din Tratatul de instituire a Comunitatii Europene

Înaltele Parti Contractante iau nota ca, în timpul examinarii articolului 118 alineatul (2) din Tratatul de instituire a Comunitatii Europene, s-a convenit ca intentia Comunitatii Europene, prin adoptarea prevederilor minime în materie de protectie a securitatii si sanatatii lucratorilor, nu era aceea de a-i penaliza, în cazul în care acest lucru nu ar fi justificat, pe lucratorii din întreprinderile mici si mijlocii.

27. Declaratia privind articolul 118b alineatul (2) din Tratatul de instituire a Comunitatii Europene

Înaltele Parti Contractante declara ca prima dintre dispozitiile privind aplicarea acordurilor între partenerii sociali la nivel comunitar – prevazute la articolul 118b alineatul (2) din Tratatul de instituire a Comunitatii Europene – va consta în dezvoltarea continutului acordurilor prin negocieri colective organizate în conformitate cu reglementarile fiecarui stat membru si ca, în consecinta, dispozitia respectiva nu implica obligatia pentru statele membre de a aplica direct acorduri sau de a elabora norme pentru transpunerea lor si nici obligatia de a-si modifica legislatia interna în vigoare pentru facilitarea aplicarii acestora.

28. Declaratia privind articolul 119 alineatul (4) din Tratatul de instituire a Comunitatii Europene

În cazul în care adopta masurile prevazute la articolul 119 alineatul (4) din Tratatul de instituire a Comunitatii Europene, statele membre ar trebui sa aiba în vedere înainte de toate ameliorarea situatiei femeilor în viata profesionala.

29. Declaratia privind sportul

Conferinta subliniaza importanta sociala a sportului si, în special, rolul sau de agent identitar si de punte de legatura între oameni. Drept urmare, Conferinta invita institutiile Uniunii Europene sa consulte asociatiile sportive în cazul în care apar probleme importante legate de sport. În acest scop, se tine în special seama de particularitatile sportului pentru amatori.

30. Declaratia privind regiunile insulare

Conferinta recunoaste ca regiunile insulare au deficiente structurale legate de insularitatea lor, a carei permanenta dauneaza grav dezvoltarii lor economice si sociale.

Prin urmare, Conferinta recunoaste ca legislatia comunitara trebuie sa tina seama de aceste deficiente si ca pot fi luate masuri specifice, în cazurile în care acestea sunt justificate, în favoarea regiunilor respective, pentru a le integra mai bine în piata interna în conditii echitabile.

31. Declaratia privind Decizia Consiliului din 13 iulie 1987

Conferinta invita Comisia sa prezinte Consiliului, cel mai târziu la sfârsitul anului 1988, o propunere de modificare a Deciziei Consiliului din 13 iulie 1987 prin care se stabilesc modalitatile de exercitare a competentelor de executie conferite Comisiei.

32. Declaratia privind organizarea si functionarea Comisiei

Conferinta ia nota de intentia Comisiei de a pregati o reorganizare a sarcinilor în cadrul colegiului în timp util pentru Comisia care îsi va prelua functiile în anul 2000, pentru a asigura o repartizare optima între portofoliile traditionale si sarcinile speciale.

În acest scop, Conferinta considera ca presedintele Comisiei trebuie sa se bucure de largi prerogative discretionare în atribuirea sarcinilor în cadrul colegiului, precum si în reorganizarea sarcinilor respective în timpul mandatului sau.

Conferinta ia de asemenea nota de intentia Comisiei de a realiza, în paralel, o reorganizare corespunzatoare a serviciilor sale. Ea remarca în special ca este de dorit ca relatiile externe sa fie plasate sub conducerea unui vicepresedinte.

33. Declaratia privind articolul 188c alineatul (3) din Tratatul de instituire a Comunitatii Europene

Conferinta invita Curtea de Conturi, Banca Europeana de Investitii si Comisia sa mentina în vigoare actualul acord tripartit. În cazul în care una dintre parti solicita un nou text sau o modificare, Curtea, Banca si Comisia se vor stradui sa ajunga la un acord asupra unui text în sensul respectiv, tinând seama de interesele lor respective.

34. Declaratia privind respectarea termenelor prevazute de procedura de codecizie

Conferinta invita Parlamentul European, Consiliul si Comisia sa faca totul pentru a garanta derularea cât mai rapida a procedurii de codecizie. Ea aminteste ca este important sa se respecte riguros termenele stabilite la articolul 189b din Tratatul de instituire a Comunitatii Europene si confirma ca recurgerea la prelungirea acestor termene, prevazuta la alineatul (7) din articolul în cauza, nu trebuie luata în considerare decât în caz de absoluta necesitate. Termenul real între cea de-a doua lectura a Parlamentului European si terminarea lucrarilor comitetului de conciliere nu trebuie în nici un caz sa depaseasca noua luni.

35. Declaratia privind articolul 191a alineatul (1) din Tratatul de instituire a Comunitatii Europene

Conferinta este de acord ca principiile si conditiile prevazute la articolul 191a alineatul (1) din Tratatul de instituire a Comunitatii Europene vor permite unui stat membru sa ceara Comisiei sau Consiliului sa nu comunice unor terti un document care emana de la statul respectiv fara acordul prealabil al acestuia.

36. Declaratia privind tarile si teritoriile de peste mari

Conferinta recunoaste ca regimul special de asociere a tarilor si teritoriilor de peste mari (TTPM), care rezulta din partea a patra a Tratatului de instituire a Comunitatii Europene, a fost conceput pentru tari si teritorii numeroase, cu o suprafata vasta si cu o populatie importanta. Acest regim nu a evoluat decât într-o mica masura din anul 1957.

Conferinta constata ca astazi TTPM nu sunt decât în numar de douazeci si ca este vorba despre teritorii insulare extrem de dispersate, a caror populatie totala este de aproximativ 900 000 de locuitori. În plus, TTPM cunosc în cea mai mare parte o întârziere structurala importanta, legata de deficiente geografice si economice deosebit de severe. În aceste conditii, regimul special de asociere conceput în 1957 nu mai poate raspunde eficient problemelor pe care le pune dezvoltarea TTPM.

Conferinta aminteste în mod solemn ca scopul asocierii este promovarea dezvoltarii economice si sociale a acestor tari si teritorii si stabilirea de relatii economice strânse între ele si Comunitate în ansamblul ei.

Conferinta invita Consiliul sa reexamineze, pe baza articolului 136 din Tratatul de instituire a Comunitatii Europene, acest regim de asociere pâna în februarie 2002, insistând asupra urmatoarelor patru puncte:

1 promovarea mai eficienta a dezvoltarii economice si sociale a TTPM;

2 dezvoltarea relatiilor economice între TTPM si Uniunea Europeana;

3 luarea în considerare într-o mai mare masura a diversitatii si specificitatii fiecarei TTPM, inclusiv în ceea ce priveste libertatea de stabilire;

4 ameliorarea eficientei instrumentului financiar.

37. Declaratia privind institutiile publice de credit din Germania

Conferinta ia la cunostinta avizul Comisiei, care considera ca regulile de concurenta aflate în vigoare în Comunitate permit sa se tina seama de serviciile de interes economic general asigurate în Germania prin institutiile de credit de drept public, precum si de avantajele care le sunt acordate acestora drept compensatii pentru costurile inerente prestarii serviciilor respective. În acest scop, acest stat membru ramâne competent sa determine cum acorda colectivitatilor teritoriale mijloacele pentru îndeplinirea misiunii lor, care este aceea de a oferi, în regiunile aflate sub jurisdictia lor, o infrastructura financiara eficienta pentru întregul teritoriu. Aceste avantaje nu trebuie sa aduca atingere conditiilor de concurenta într-o masura care depaseste ceea ce este necesar pentru executarea misiunilor speciale si care este contrara intereselor Comunitatii.

Conferinta aminteste invitatia adresata de Consiliul European Comisiei de a verifica daca exista cazuri similare în celelalte state membre si sa aplice, daca este cazul, aceleasi norme în cazurile similare si sa informeze Consiliul în formatia „ECOFIN”.

38. Declaratia privind voluntariatul

Conferinta recunoaste contributia importanta a activitatilor de voluntariat pentru dezvoltarea solidaritatii sociale.

Comunitatea va încuraja dimensiunea europeana a organizatiilor voluntare punând în special accentul pe schimbul de informatii si experiente, precum si pe participarea tinerilor si vârstnicilor la activitati voluntare.

39. Declaratia privind calitatea redactarii legislatiei comunitare

Conferinta constata ca, daca se doreste ca legislatia comunitara sa fie corect pusa în aplicare de catre autoritatile nationale competente si mai bine înteleasa de public si de mediile economice, calitatea redactarii acesteia este esentiala. Ea aminteste concluziile la care a ajuns, în acest domeniu, presedintia Consiliului European de la Edinburgh, în 11 si 12 decembrie 1992, precum si Rezolutia Consiliului privind calitatea redactarii legislatiei comunitare, adoptata la 8 iunie 1993 (JO C 166, 17.6.1993, p. 1).

Conferinta considera ca cele trei institutii care participa la procedura de adoptare a legislatiei comunitare, Parlamentul European, Consiliul si Comisia, ar trebui sa stabileasca linii directoare referitoare la calitatea redactarii legislatiei mentionate. Ea subliniaza de asemenea ca legislatia comunitara ar trebui sa fie facuta mai accesibila si se felicita în acest sens pentru adoptarea si aplicarea, pentru prima data, a unei metode de lucru accelerate în vederea unei codificari oficiale a textelor legislative, instituita prin Acordul interinstitutional încheiat la 20 decembrie 1994 (JO C 102, 4.4.1996, p. 2).

Astfel, Conferinta declara ca Parlamentul European, Consiliul si Comisia ar trebui:

1 sa adopte de comun acord linii directoare care sa urmareasca ameliorarea calitatii redactarii legislatiei comunitare si sa urmeze aceste linii directoare cu ocazia examinarii propunerilor sau a proiectelor de texte legislative comunitare, luând acele masuri de organizare interna pe care le considera necesare pentru garantarea aplicarii corecte a liniilor directoare respective;

2 sa nu precupeteasca nici un efort pentru accelerarea codificarii oficiale a textelor legislative.

40. Declaratia privind procedura de încheiere a acordurilor internationale de catre Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului

Eliminarea § 14 din Conventia privind dispozitiile tranzitorii anexata la Tratatul de instituire a Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului nu modifica practica existenta în materia procedurii pentru încheierea acordurilor internationale de catre Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului.

41. Declaratia privind dispozitiile privind transparenta, accesul la documente si combaterea fraudei

Conferinta considera ca Parlamentul European, Consiliul si Comisia, în cazurile în care actioneaza în temeiul Tratatului de instituire a Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului si a Tratatului de instituire a Comunitatii Europene a Energiei Atomice, vor trebui sa se inspire din dispozitiile în materie de transparenta, acces la documente si combatere a fraudei în vigoare în cadrul Tratatului de instituire a Comunitatii Europene.

42. Declaratia privind consolidarea tratatelor

Înaltele Parti Contractante convin ca lucrarile începute în timpul Conferintei interguvernamentale vor fi continuate cât mai rapid cu putinta în vederea consolidarii tuturor tratatelor pertinente, inclusiv a Tratatului privind Uniunea Europeana.

Ele convin ca rezultatul definitiv al acestui exercitiu tehnic, care va fi facut public cu titlu de exemplu sub responsabilitatea Secretariatului General al Consiliului, nu va avea valoare juridica.

43. Declaratia privind Protocolul privind aplicarea principiilor subsidiaritatii si proportionalitatii

Înaltele Parti Contractante confirma, pe de o parte, Declaratia privind aplicarea dreptului comunitar, anexata la Actul final al Tratatului privind Uniunea Europeana si, pe de alta parte, concluziile Consiliului European de la Essen, care precizeaza ca punerea în aplicare a dreptului comunitar în plan administrativ revine din principiu statelor membre în conformitate cu regimul constitutional al acestora. Competentele în materie de supraveghere, control si punere în aplicare conferite institutiilor comunitare în conformitate cu articolele 145 si 155 din Tratatul de instituire a Comunitatii Europene nu sunt afectate.

44. Declaratia privind articolul 2 din Protocolul privind integrarea acquis-ului Schengen în cadrul Uniunii Europene

Înaltele Parti Contractante convin ca, la data intrarii în vigoare a Tratatului de la Amsterdam, Consiliul adopta toate masurile necesare prevazute la articolul 2 din Protocolul privind integrarea acquis-ului Schengen în cadrul Uniunii Europene. În acest scop, lucrarile preliminare necesare se realizeaza astfel încât sa fie încheiate înaintea datei respective.

45. Declaratia privind articolul 4 din Protocolul privind integrarea acquis-ului Schengen în cadrul Uniunii Europene

Înaltele Parti Contractante invita Consiliul sa solicite avizul Comisiei înainte sa hotarasca asupra unei cereri formulate de Irlanda sau de Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord în temeiul articolului 4 din Protocolul privind integrarea acquis-ului Schengen în cadrul Uniunii Europene, de participare la o parte sau la toate dispozitiile acquis-ului Schengen. Ele se angajeaza de asemenea sa faca totul pentru a permite Irlandei si Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord, în cazul în care acestea doresc, sa recurga la dispozitiile articolului 4 din protocolul mentionat anterior, astfel încât Consiliul sa fie în masura sa ia deciziile prevazute la articolul respectiv la data intrarii în vigoare a acestui protocol sau la o data ulterioara.

46. Declaratia privind articolul 5 din Protocolul privind integrarea acquis-ului Schengen în cadrul Uniunii Europene

Înaltele Parti Contractante se angajeaza sa faca totul pentru ca actiunea tuturor statelor membre sa fie posibila în domeniile care intra sub incidenta acquis-ului Schengen, mai ales în masura în care Irlanda sau Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord au acceptat total sau partial dispozitiile acestui acquis în conformitate cu articolul 4 din Protocolul privind integrarea acquis-ului Schengen în cadrul Uniunii Europene.

47. Declaratia privind articolul 6 din Protocolul privind integrarea acquis-ului Schengen în cadrul Uniunii Europene

Înaltele Parti Contractante convin sa ia toate masurile necesare pentru ca acordurile prevazute la articolul 6 din Protocolul privind integrarea acquis-ului Schengen în cadrul Uniunii Europene sa poata intra în vigoare la aceeasi data cu data intrarii în vigoare a Tratatului de la Amsterdam.

48. Declaratia privind Protocolul privind dreptul de azil pentru resortisantii statelor membre ale Uniunii Europene

Protocolul privind dreptul de azil pentru resortisantii statelor membre ale Uniunii Europene nu aduce atingere dreptului fiecarui stat membru de a lua masurile organizatorice pe care acesta le considera necesare pentru îndeplinirea obligatiilor care-i revin în conformitate cu Conventia de la Geneva încheiata la 28 iulie 1951 privind statutul refugiatilor.

49. Declaratia privind litera (d) a articolului unic din Protocolul privind dreptul de azil pentru resortisantii statelor membre ale Uniunii Europene

Conferinta declara ca, recunoscând importanta Rezolutiei ministrilor statelor membre ale Comunitatilor Europene însarcinati cu politicile de imigrare din 30 noiembrie si 1 decembrie 1992 privind cererile de azil si a Rezolutiei Consiliului din 20 iunie 1995 privind garantiile minime pentru procedurile de azil, problema utilizarii abuzive a procedurilor de azil si problema procedurilor rapide adecvate pentru a respinge cererile de azil evident nefondate ar trebui verificate mai detaliat în vederea unor noi îmbunatatiri care sa permita accelerarea procedurilor respective.

50. Declaratia privind Protocolul privind institutiile în perspectiva extinderii Uniunii Europene

Pâna la intrarea în vigoare a primei extinderi, se convine ca Decizia Consiliului din 29 martie 1994 („compromisul de la Ioannina”) va fi prelungita si ca, pâna atunci, se va gasi o solutie pentru cazul special al Spaniei.

51. Declaratia privind articolul 10 din Tratatul de la Amsterdam

Tratatul de la Amsterdam abroga si elimina dispozitiile caduce din Tratatul de instituire a Comunitatii Europene, din Tratatul de instituire a Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului si din Tratatul de instituire a Comunitatii Europene a Energiei Atomice în forma în care se gaseau în vigoare înaintea intrarii în vigoare a Tratatului de la Amsterdam si adapteaza unele dintre dispozitiile acestora, inclusiv introducerea anumitor dispozitii din Tratatul de instituire a unui Consiliu unic si a unei Comisii unice a Comunitatilor Europene si din Actul referitor la alegerea reprezentantilor în Parlamentul European prin vot universal direct. Aceste operatiuni nu aduc atingere acquis-ului comunitar.

DECLARATII DE CARE CONFERINTA A LUAT ACT

1. Declaratia Austriei si a Luxemburgului privind institutiile de credit

Austria si Luxemburgul considera ca declaratia privind institutiile de credit din Germania este valabila si pentru institutiile de credit din Austria si Luxemburg care au o structura organizatorica asemanatoare.

2. Declaratia Danemarcei privind articolul K.14 din Tratatul privind Uniunea Europeana

Articolul K.14 din Tratatul privind Uniunea Europeana prevede unanimitatea tuturor membrilor Consiliul Uniunii Europene, adica a tuturor statelor membre, pentru adoptarea oricarei decizii care urmareste aplicarea la actiunile din domeniile prevazute la articolul K.1 a dispozitiilor din titlul IIIa din Tratatul de instituire a Comunitatii Europene, intitulat „Vize, azil, imigrare si alte politici legate de libera circulatie a persoanelor”. În plus, orice decizie unanima a Consiliului, înainte de a intra în vigoare, va trebui sa fie adoptata în fiecare stat membru în conformitate cu normele sale constitutionale. În Danemarca, o astfel de adoptare va necesita, în cazul unui transfer de suveranitate, asa cum acesta este definit în Constitutia daneza, fie o majoritate de cinci sesimi din membrii Folketing-ului, fie simultan o majoritate a membrilor Folketing-ului si o majoritate a persoanelor care participa la un referendum.

3. Declaratia Germaniei, Austriei si Belgiei privind subsidiaritatea

Pentru guvernele german, austriac si belgian este de la sine înteles ca actiunea Comunitatii Europene, în conformitate cu principiul subsidiaritatii, priveste nu doar statele membre, ci si entitatile acestora în masura în care acestea dispun de prerogative legislative care le sunt conferite prin dreptul constitutional national.

4. Declaratia Irlandei privind articolul 3 din Protocolul privind pozitia Regatului Unit si Irlandei

Irlanda declara ca are intentia de a-si exercita dreptul conferit prin articolul 3 din Protocolul privind pozitia Regatului Unit si Irlandei, de a participa la adoptarea de masuri în conformitate cu titlul IIIa din Tratatul de instituire a Comunitatii Europene în masura maxima compatibila cu mentinerea zonei sale comune de calatorie cu Regatul Unit. Irlanda aminteste ca participarea sa la Protocolul privind aplicarea anumitor dispozitii ale articolului 7a din Tratatul de instituire a Comunitatii Europene exprima dorinta sa de a-si mentine zona de calatorie comuna cu Regatul Unit pentru a asigura o libertate de circulatie maxima la iesirea si intrarea în Irlanda.

5. Declaratia Belgiei privind Protocolul privind dreptul de azil pentru resortisantii statelor membre ale Uniunii Europene

Aprobând Protocolul privind dreptul de azil pentru resortisantii statelor membre ale Uniunii Europene, Belgia declara ca, în conformitate cu obligatiile sale în temeiul Conventiei de la Geneva încheiata în 1951 si Protocolului de la New York încheiat în 1967, ea va efectua, în conformitate cu dispozitia enuntata prin articolul unic litera (b) din Protocolul respectiv, o verificare individuala a oricarei cereri de azil prezentata de catre un resortisant al unui alt stat membru.

6. Declaratia Belgiei, Frantei si Italiei privind Protocolul privind institutiile în perspectiva extinderii Uniunii Europene

Belgia, Franta si Italia constata ca, pe baza rezultatelor Conferintei interguvernamentale, Tratatul de la Amsterdam nu raspunde necesitatii, reafirmate în Consiliul European de la Madrid, unor progrese substantiale pe calea consolidarii institutiilor.

Aceste tari considera ca o astfel de consolidare este o conditie indispensabila pentru încheierea primelor negocieri de aderare. Ele sunt decise sa duca la îndeplinire Protocolul privind compunerea Comisiei si ponderea voturilor si considera ca o extindere semnificativa a recurgerii la votul cu majoritate calificata face parte din elementele relevante de care trebuie sa se tina seama.

7. Declaratia Frantei privind situatia departamentelor de peste mari în conformitate cu Protocolul privind integrarea acquis-ului Schengen în cadrul Uniunii Europene

Franta considera ca punerea în aplicare a Protocolului privind integrarea acquis-ului Schengen în cadrul Uniunii Europene nu aduce atingere domeniului de aplicare geografica a Conventiei de aplicare a Acordului Schengen încheiat la 14 iunie 1985, semnata la Schengen la 19 iunie 1990, definit la articolul 138 alineatul (1) din conventia respectiva.

8. Declaratia Greciei privind statutul bisericilor si al asociatiilor sau comunitatilor neconfesionale

În ceea ce priveste Declaratia privind statutul bisericilor si al asociatiilor sau comunitatilor neconfesionale, Grecia aminteste Declaratia comuna referitoare la Muntele Athos, anexata la Actul final la Tratatul de aderare a Republicii Elene la Comunitatile Europene.