C. PROTOCOALE ANEXATE LA TRATATUL DE INSTITUIRE A COMUNITATII EUROPENE

Protocolul privind dreptul de azil pentru resortisantii statelor membre ale Uniunii Europene

ÎNALTELE PARTI CONTRACTANTE,

CONSIDERÂND ca, în conformitate cu dispozitiile articolului F alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeana, Uniunea respecta drepturile fundamentale garantate prin Conventia Europeana de Aparare a Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale, semnata la Roma, pe data de 4 noiembrie 1950;

CONSIDERÂND ca Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene este competenta pentru a asigura respectarea legislatiei de catre Comunitatea Europeana, în interpretarea si aplicarea articolului F alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeana;

CONSIDERÂND ca, în conformitate cu articolul O din Tratatul privind Uniunea Europeana, orice stat european care solicita sa devina membru al Uniunii trebuie sa respecte principiile enuntate la articolul F alineatul (1) din Tratatul privind Uniunea Europeana;

RECUNOSCÂND ca articolul 236 din Tratatul de instituire a Comunitatii Europene creeaza un mecanism de suspendare a anumitor drepturi în caz de încalcare grava si persistenta a principiilor respective de catre un stat membru;

REAMINTIND ca orice resortisant al unui stat membru se bucura, ca cetatean al Uniunii, de un statut special si de o protectie speciala care sunt garantate de catre statele membre în conformitate cu dispozitiile din partea a doua din Tratatul de instituire a Comunitatii Europene;

RECUNOSCÂND ca Tratatul de instituire a Comunitatii Europene stabileste un spatiu fara frontiere interne si acorda fiecarui cetatean al Uniunii dreptul de circulatie si de sedere pe teritoriul statelor membre;

REAMINTIND ca extradarea resortisantilor statelor membre ale Uniunii este reglementata prin Conventia europeana de extradare încheiata la 13 decembrie 1957 si prin Conventia încheiata la 27 septembrie 1996 în temeiul articolului K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeana privind extradarea între statele membre ale Uniunii Europene;

DORIND sa împiedice folosirea institutiei azilului în alte scopuri decât cele pentru care a fost creata;

CONSIDERÂND ca prezentul protocol respecta finalitatea si obiectivele Conventiei de la Geneva încheiate la 28 iulie 1951 privind statutul refugiatilor;

AU CONVENIT asupra dispozitiilor urmatoare, anexate la Tratatul de instituire a Comunitatii Europene:


ARTICOL UNIC

Având în vedere nivelul de protectie a drepturilor fundamentale si a libertatilor fundamentale în statele membre ale Uniunii Europene, acestea sunt considerate ca reprezentând tari de origine sigure unele fata de celelalte în privinta tuturor chestiunilor juridice si practice conexe problemelor de azil. În consecinta, nu orice cerere de azil formulata de catre un resortisant al unui stat membru poate fi luata în considerare sau declarata admisibila spre a fi analizata de catre un alt stat membru decât în cazurile urmatoare:

(a) în cazul în care statul membru al carui resortisant este solicitantul, invocând articolul 15 al Conventiei de la Roma privind apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, ia, dupa intrarea în vigoare a Tratatului de la Amsterdam, masuri de derogare, pe teritoriul sau, de la obligatiile care îi revin în temeiul acestei conventii;

(b) în cazul în care a fost declansata procedura prevazuta la articolul F.1 alineatul (1) din Tratatul privind Uniunea Europeana si pâna când Consiliul ia o decizie în aceasta privinta;

(c) în cazul în care Consiliul, hotarând pe baza articolului F.1 alineatul (1) din Tratatul privind Uniunea Europeana, a constatat, în legatura cu statul membru al carui resortisant este solicitantul, existenta unei încalcari grave si persistente de catre acest stat membru a principiilor enuntate la articolul F alineatul (1);

(d) în cazul în care un stat membru ar trebui sa decida unilateral în ceea ce priveste cererea unui resortisant al unui alt stat membru; în acest caz, Consiliul este informat de îndata; cererea este solutionata pe baza prezumtiei ca este evident nefondata, fara ca prerogativele de decizie ale statului membru sa fie afectate în vreun fel, indiferent de caz.


_________________


Protocolul privind aplicarea principiilor subsidiaritatii si proportionalitatii

ÎNALTELE PARTI CONTRACTANTE,

DECISE sa adopte conditiile de aplicare a principiilor subsidiaritatii si proportionalitatii enuntate la articolul 3b din Tratatul de instituire a Comunitatii Europene, pentru a defini mai precis criteriile de aplicare a principiilor respective si pentru a proceda astfel încât ele sa fie respectate în mod riguros si aplicate coerent de catre toate institutiile;

DORIND sa procedeze astfel încât luarea de decizii sa aiba loc la un nivel cât mai apropiat de cetatenii Uniunii;

TINÂND CONT de acordul interinstitutional încheiat la 25 octombrie 1993 între Parlamentul European, Consiliu si Comisie privind procedurile de punere în aplicare a principiului subsidiaritatii,

AU CONFIRMAT ca vor continua sa orienteze actiunea institutiilor Uniunii, precum si evolutia aplicarii principiului subsidiaritatii pe baza concluziilor Consiliului European de la Birmingham din 16 octombrie 1992 si a perspectivei globale privind punerea în aplicare a principiului de subsidiaritate, adoptata de catre Consiliul European în cadrul reuniunii de la Edinburgh din 11 si 12 decembrie 1992 si, în acest scop,

 

AU CONVENIT asupra dispozitiilor urmatoare, anexate la Tratatul de instituire a Comunitatii Europene:

1. În exercitarea competentelor sale, fiecare institutie va respecta principiul subsidiaritatii. Ea va respecta de asemenea principiul proportionalitatii, în temeiul caruia actiunea Comunitatii nu depaseste actiunile necesare pentru îndeplinirea obiectivelor tratatului.

2. Aplicarea principiilor subsidiaritatii si proportionalitatii respecta dispozitiile generale si obiectivele tratatului, mai ales în ceea ce priveste mentinerea integrala a acquis-ului comunitar si echilibrul institutional; ea nu aduce atingere principiilor stabilite de catre Curtea de Justitie în ceea ce priveste relatia dintre legislatia interna si legislatia comunitara si ar trebui sa tina seama de articolul F alineatul (4) din Tratatul privind Uniunea Europeana, conform caruia „Uniunea se doteaza cu mijloacele necesare pentru îndeplinirea obiectivelor si aplicarea politicilor sale”.

3. Principiul subsidiaritatii nu pune în discutie competentele conferite Comunitatii Europene prin tratat, în forma în care sunt interpretate de Curtea de Justitie. Criteriile enuntate la articolul 3b al doilea paragraf din tratat privesc domeniile în care Comunitatea nu are competenta exclusiva. Principiul subsidiaritatii orienteaza modul în care competentele respective trebuie sa se exercite la nivel comunitar. Subsidiaritatea este un concept dinamic, care ar trebui sa se aplice în lumina obiectivelor enuntate în tratat. Acest concept permite extinderea actiunii Comunitatii, în limitele competentelor sale, în cazul în care împrejurarile cer acest lucru si, invers, limitarea si încetarea actiunii respective în cazul în care aceasta nu se mai justifica.

4. Pentru orice propunere de text legislativ comunitar, motivele pe care aceasta se bazeaza fac obiectul unei declaratii justificative care sa demonstreze conformitatea propunerii respective cu principiile subsidiaritatii si proportionalitatii; motivele care conduc la concluzia ca un obiectiv comunitar poate fi mai bine realizat la scara comunitara, trebuie sa se bazeze pe indicatori calitativi si cantitativi, ori de câte ori este posibil.

5. Pentru a fi justificata, o actiune a Comunitatii trebuie sa se conformeze celor doua aspecte ale principiului subsidiaritatii: obiectivele actiunii propuse sa nu poata fi realizate într-un mod satisfacator prin actiunea statelor membre în cadrul sistemului constitutional national si, în consecinta, sa poata fi mai bine realizate printr-o actiune a Comunitatii.

Pentru a stabili daca se îndeplineste conditia mentionata anterior trebuie respectate urmatoarele linii directoare:

1 problema examinata sa prezinte aspecte transnationale care nu pot fi rezolvate în mod satisfacator prin actiunea statelor membre;

2 o actiune realizata doar la nivel national sau lipsa unei actiuni a Comunitatii sa fie contrara cerintelor tratatului (precum necesitatea de a corecta distorsionarea concurentei, de a evita restrictiile mascate în schimburi comerciale sau de a consolida coeziunea economica si sociala) sau sa lezeze grav, într-un alt mod, interesele statelor membre;

3 o actiune realizata la nivel comunitar sa prezinte avantaje evidente, datorita dimensiunilor sau efectelor acesteia, în raport cu o actiune realizata la nivelul statelor membre.

6. Forma actiunii comunitare este atât de simpla pe cât o permit realizarea adecvata a obiectivului masurii respective si necesitatea unei puneri în aplicare eficiente. Comunitatea nu legifereaza decât în masura necesara. Desi sunt la fel de importante, directivele sunt preferabile regulamentelor, iar directivele-cadru masurilor detaliate. Desi directivele obliga orice stat membru destinatar în ceea ce priveste rezultatul care trebuie atins, directivele prevazute la articolul 189 din tratat lasa la latitudinea autoritatilor nationale alegerea formei si a mijloacelor.

7. În ceea ce priveste natura si importanta actiunii comunitare, masurile Comunitatii trebuie sa permita o marja de decizie cât mai mare posibila în plan intern, aceasta trebuind sa fie compatibila cu realizarea obiectivului masurii respective si sa respecte cerintele tratatului. Fara a aduce atingere legislatiei comunitare, trebuie respectate practicile nationale bine stabilite precum si organizarea si functionarea sistemelor juridice ale statelor membre. Daca este cazul, si sub rezerva necesitatii unei executari adecvate, masurile comunitare trebuie sa ofere statelor membre solutii diferite pentru a realiza obiectivele masurii respective.

8. În cazul în care aplicarea principiului subsidiaritatii implica renuntarea la o actiune a Comunitatii, statele membre sunt obligate sa-si conformeze actiunea regulilor generale enuntate la articolul 5 din tratat si sa ia orice masura menita sa asigure executarea obligatiilor care le revin în sensul tratatului, renuntând la orice masura care ar putea compromite realizarea obiectivelor tratatului.

9. Fara a aduce atingere dreptului la initiativa, Comisia ar trebui:

• cu exceptia cazurilor de urgenta sau de confidentialitate, sa aiba consultari ample înainte de a propune texte legislative si sa publice, pentru fiecare caz necesar, documente privind consultarile respective;

• sa motiveze pertinenta fiecarei propuneri în conformitate cu principiul subsidiaritatii; de fiecare data când acest lucru este necesar, expunerea motivelor, alaturata propunerii, ofera detalii privind chestiunea respectiva. Finantarea, totala sau partiala, a actiunii Comunitatii din bugetul comunitar trebuie justificata;

• sa tina strict seama de necesitatea de a proceda astfel încât orice obligatie, financiara sau administrativa, care revine Comunitatii, guvernelor nationale, autoritatilor locale, operatorilor economici si cetatenilor sa fie cât mai redusa cu putinta si pe masura obiectivului de îndeplinit;

• sa prezinte anual Consiliului European, Parlamentului European si Consiliului un raport privind aplicarea articolului 3b din tratat. Raportul se transmite de asemenea Comitetului Regiunilor si Comitetului Economic si Social.

10. Consiliul European tine seama de raportul Comisiei prevazut la punctul 9 a patra liniuta, în raportul privind progresele realizate de Uniune, pe care este obligat sa-l prezinte Parlamentului European în sensul articolului D din Tratatul privind Uniunea Europeana.

11. Respectând în totalitate procedurile care trebuie aplicate, Parlamentul European si Consiliul realizeaza o examinare, care face parte integranta din examinarea globala a propunerilor Comisiei, a conformitatii propunerilor cu dispozitiile articolului 3b din tratat. Dispozitia se refera atât la propunerea initiala a Comisiei, cât si la modificarile pe care Parlamentul European si Consiliul intentioneaza sa le aduca acesteia.

12. Parlamentul European, în cadrul procedurilor prevazute la articolele 189b si 189c din tratat, este informat despre pozitia Consiliului în ceea ce priveste punerea în aplicare a articolului 3b din tratat prin expunerea motivelor care au determinat Consiliul sa adopte pozitia comuna. Consiliul comunica Parlamentului European motivele pentru care considera ca o propunere a Comisiei nu este, partial sau total, conforma cu articolul 3b din tratat.

13. Respectarea principiului subsidiaritatii face obiectul unei reexaminari, în conformitate cu regulile stabilite prin Tratatul de instituire a Comunitatii Europene.


_________________


Protocolul privind relatiile externe ale statelor membre în ceea ce priveste trecerea frontierelor externe

ÎNALTELE PARTI CONTRACTANTE,

TINÂND CONT de necesitatea ca statele membre sa asigure controale efective la frontierele lor externe, la nevoie în cooperare cu tari terte,

ADOPTA dispozitia urmatoare, anexata la Tratatul de instituire a Comunitatii Europene:

Dispozitiile privind masurile referitoare la trecerea frontierelor externe, prevazute la articolul 73j punctul 2 litera (a) din titlul IIIa din tratat nu aduc atingere competentei statelor membre de a negocia sau de a încheia acorduri cu tari terte, atât timp cât acordurile respective respecta dreptul comunitar si celelalte acorduri internationale incidente.


_________________


Protocolul privind sistemul de radiodifuziune publica în statele membre

ÎNALTELE PARTI CONTRACTANTE,

CONSIDERÂND ca radiodifuziunea ca serviciu public în statele membre este direct legata de nevoile democratice, sociale si culturale ale fiecarei societati, precum si de necesitatea de a pastra pluralismul în mas-media,

AU CONVENIT asupra dispozitiilor interpretative urmatoare, anexate la Tratatul de instituire a Comunitatii Europene:

Dispozitiile Tratatului de instituire a Comunitatii Europene nu aduc atingere competentei statelor membre de a participa la finantarea serviciului public de radiodifuziune în masura în care finantarea se acorda organismelor de radiodifuziune cu scopul ca acestea sa-si îndeplineasca misiunea de serviciu public asa cum a fost ea conferita, definita si organizata de fiecare stat membru si în masura în care finantarea respectiva nu aduce atingere conditiilor schimburilor si concurentei în Comunitate într-o masura care ar fi contrara interesului comun, fiind de la sine înteles ca realizarea mandatului acestui serviciu public trebuie sa fie luata în considerare.


_________________


Protocolul privind protectia si bunastarea animalelor

ÎNALTELE PARTI CONTRACTANTE,

DORIND sa asigure o protectie mai mare si o mai buna respectare a bunastarii animalelor ca fiinte sensibile,

AU CONVENIT asupra dispozitiilor urmatoare, anexate la Tratatul de instituire a Comunitatii Europene:

În cazul în care formuleaza si pun în aplicare politica comunitara din domeniul agriculturii, transporturilor, pietei interne si cercetarii, Comunitatea si statele membre tin seama de toate cerintele bunastarii animalelor si respecta actele cu putere de lege si normele administrative, precum si obiceiurile statelor membre în privinta riturilor religioase, a traditiilor culturale si a patrimoniilor regionale.