Versiunea Consolidata a Tratatului privind functionarea Uniunii Europene - Jurnalul Oficial C115 din 9.5.2008

TITLUL VIII

POLITICA ECONOMICA SI MONETARA

Articolul 119

(ex-articolul 4 TCE)

(1) În vederea realizarii obiectivelor prevazute la articolul 3 din Tratatul privind Uniunea Europeana, actiunea statelor membre si a Uniunii presupune, în conditiile prevazute de tratate, instituirea unei politici economice întemeiate pe strânsa coordonare a politicilor economice ale statelor membre, pe piata interna si pe definirea obiectivelor comune si conduse în conformitate cu principiul unei economii de piata deschise, în care concurenta este libera.

(2) În paralel, în condi?iile ?i în conformitate cu procedurile prevazute în tratate, aceasta ac?iune presupune o moneda unica, euro, precum si definirea si aplicarea unei politici monetare unice si a unei politici unice a cursurilor de schimb, al caror obiectiv principal îl constituie mentinerea stabilitatii preturilor si, fara a aduce atingere acestui obiectiv, sustinerea politicilor economice generale în Uniune, în conformitate cu principiul unei economii de piata deschise, în care concurenta este libera.

(3) Aceasta actiune a statelor membre si a Uniunii implica respectarea urmatoarelor principii directoare: preturi stabile, finante publice si conditii monetare sanatoase, precum si o balanta de plati stabila.

CAPITOLUL 1

POLITICA ECONOMICA

Articolul 120

(ex-articolul 98 TCE)

Statele membre îsi conduc politicile economice pentru a contribui la realizarea obiectivelor Uniunii definite la articolul 3 din Tratatul privind Uniunea Europeana si în contextul orientarilor generale mentionate la articolul 121 alineatul (2). Statele membre si Uniunea actioneaza în conformitate cu principiul unei economii de piata deschise, în care concurenta este libera, favorizând alocarea eficienta a resurselor, în conformitate cu principiile stabilite la articolul 119.

Articolul 121

(ex-articolul 99 TCE)

(1) Statele membre îsi considera politicile economice ca fiind o chestiune de interes comun si le coordoneaza în cadrul Consiliului, în conformitate cu articolul 120.

(2) Consiliul, la recomandarea Comisiei, elaboreaza un proiect privind orientarile generale ale politicilor economice ale statelor membre si ale Uniunii si prezinta Consiliului European un raport în acest sens.

Consiliul European, pe baza raportului Consiliului, dezbate concluziile privind orientarile generale ale politicilor economice ale statelor membre si ale Uniunii.

În temeiul acestor concluzii, Consiliul adopta o recomandare care stabileste aceste orientari generale. Consiliul informeaza Parlamentul European cu privire la recomandarea sa.

(3) În scopul asigurarii unei coordonari mai strânse a politicilor economice si a unei convergente durabile a performantelor economice ale statelor membre, Consiliul, în temeiul rapoartelor prezentate de Comisie, supravegheaza evolutia economica în fiecare dintre statele membre si în Uniune, precum si conformitatea politicilor economice cu orientarile generale mentionate la alineatul (2) si efectueaza periodic o evaluare de ansamblu.

Pentru a realiza aceasta supraveghere multilaterala, statele membre transmit Comisiei informatii privind masurile importante pe care le-au adoptat în domeniul politicii lor economice, precum si orice alta informatie pe care o considera necesara.

(4) În cazul în care se constata, în cadrul procedurii prevazute la alineatul (3), ca politicile economice ale unui stat membru nu sunt conforme cu orientarile generale prevazute la alineatul (2) sau ca acestea risca sa compromita buna functionare a Uniunii economice si monetare, Comisia poate adresa un avertisment respectivului stat membru. Consiliul, la recomandarea Comisiei, poate adresa recomandarile necesare statului membru în cauza. Consiliul, la propunerea Comisiei, poate decide sa faca publice recomandarile sale.

În domeniul de aplicare a prezentului alineat, Consiliul hotaraste fara a tine seama de votul membrului Consiliului care reprezinta statul membru în cauza.

Majoritatea calificata a celorlalti membri ai Consiliului se defineste în conformitate cu articolul 238 alineatul (3) litera (a).

(5) Presedintele Consiliului si Comisia raporteaza Parlamentului European cu privire la rezultatele supravegherii multilaterale. Presedintele Consiliului poate fi invitat sa se prezinte în fata comisiei competente a Parlamentului European în cazul în care Consiliul a facut publice recomandarile.

(6) Parlamentul European ?i Consiliul, hotarând prin regulamente în conformitate cu procedura legislativa ordinara, pot hotarî metodele procedurii de supraveghere multilaterala mentionata la alineatele (3) si (4).

Articolul 122

(ex-articolul 100 TCE)

(1) Fara a aduce atingere celorlalte proceduri prevazute în tratate, Consiliul, la propunerea Comisiei, poate decide, în spiritul solidaritatii dintre statele membre, sa adopte masuri corespunzatoare situatiei economice, în special în cazul în care apar dificultati grave în aprovizionarea cu anumite produse, în special în domeniul energiei.

(2) În cazul în care un stat membru se confrunta cu dificultati sau este serios amenintat de dificultati grave, datorita unor catastrofe naturale sau unor evenimente exceptionale situate în afara controlului sau, Consiliul, la propunerea Comisiei, poate acorda statului membru în cauza asistenta financiara din partea Uniunii, în anumite conditii. Presedintele Consiliului informeaza Parlamentul European cu privire la decizia adoptata.

Articolul 123

(ex-articolul 101 TCE)

(1) Se interzice Bancii Centrale Europene si bancilor centrale ale statelor membre, denumite în continuare "banci centrale nationale", sa acorde credite pe descoperit de cont sau orice alt tip de facilitate de credit institutiilor, organelor, oficiilor sau agentiilor Uniunii, administratiilor publice centrale, autoritatilor regionale sau locale, celorlalte autoritati publice, celorlalte organisme sau întreprinderi publice din statele membre; de asemenea, se interzice cumpararea de titluri de creanta direct de la acestea de catre Banca Centrala Europeana sau de catre bancile centrale nationale.

(2) Alineatul (l) nu se aplica institutiilor publice de credit care, în contextul furnizarii de lichiditati de catre bancile centrale, beneficiaza din partea bancilor centrale nationale si a Bancii Centrale Europene de acelasi tratament ca si institutiile private de credit.

Articolul 124

(ex-articolul 102 TCE)

Se interzice orice masura care nu se întemeiaza pe considerente de ordin prudential si care stabileste accesul preferential la institutiile financiare al institutiilor, organelor, oficiilor sau agentiilor Uniunii, al autoritatilor administratiilor publice centrale, al autoritatilor regionale sau locale, al celorlalte autoritati publice sau al altor organisme ori întreprinderi publice din statele membre.

Articolul 125

(ex-articolul 103 TCE)

(1) Uniunea nu raspunde si nu îsi asuma angajamentele autoritatilor administratiilor publice centrale, ale autoritatilor regionale sau locale, ale celorlalte autoritati publice sau ale altor organisme ori întreprinderi publice dintr-un stat membru, fara a aduce atingere garantiilor financiare reciproce pentru realizarea în comun a unui proiect specific. Un stat membru nu raspunde si nu îsi asuma angajamentele autoritatilor administratiilor publice centrale, ale autoritatilor regionale sau locale, ale celorlalte autoritati publice sau ale altor organisme ori întreprinderi publice din alt stat membru, fara a aduce atingere garantiilor financiare reciproce pentru realizarea în comun a unui proiect specific.

(2) Consiliul, hotarând la propunerea Comisiei si dupa consultarea Parlamentului European, poate, daca este necesar, sa precizeze definitiile privind aplicarea interdictiilor prevazute la articolele 123 si 124, precum si în prezentul articol.

Articolul 126

(ex-articolul 104 TCE)

(1) Statele membre evita deficitele publice excesive.

(2) Pentru a identifica erorile evidente, Comisia supravegheaza evolutia situatiei bugetare si a nivelului datoriei publice în statele membre. Comisia examineaza în special daca disciplina bugetara a fost respectata, pe baza urmatoarelor doua criterii:

(a) daca raportul dintre deficitul public planificat sau real si produsul intern brut depaseste o valoare de referinta, cu exceptia cazului în care:

- raportul s-a diminuat în mod semnificativ si constant si atinge un nivel apropiat de valoarea de referinta, sau

- depasirea valorii de referinta este exceptionala si temporara si respectivul raport se mentine aproape de valoarea de referinta;

(b) daca raportul dintre datoria publica si produsul intern brut depaseste o valoare de referinta, cu exceptia cazului în care acest raport se diminueaza suficient si se apropie de valoarea de referinta într-un ritm satisfacator.

Valorile de referinta sunt precizate în Protocolul privind procedura aplicabila deficitelor excesive, care este anexat la tratate.

(3) În cazul în care un stat membru nu îndeplineste cerintele acestor criterii sau ale unuia dintre ele, Comisia elaboreaza un raport. Raportul Comisiei examineaza de asemenea daca deficitul public depaseste cheltuielile publice de investitii si tine seama de toti ceilalti factori relevanti, inclusiv de pozitia economica si bugetara pe termen mediu a statului membru.

De asemenea, Comisia poate întocmi un raport în cazul în care, desi au fost respectate cerintele care decurg din criterii, considera ca exista un risc de producere a unui deficit excesiv într-un stat membru.

(4) Comitetul Economic ?i Financiar emite un aviz cu privire la raportul Comisiei.

(5) În cazul în care Comisia considera ca exista un deficit excesiv într-un stat membru sau ca un astfel de deficit se poate produce, aceasta adreseaza un aviz statului membru în cauza si informeaza Consiliul în acest sens.

(6) Consiliul, la propunerea Comisiei, tinând seama de eventualele observatii ale statului membru în cauza si dupa o evaluare globala, decide daca exista sau nu un deficit excesiv.

(7) În cazul în care Consiliul constata ca exista un deficit excesiv, în conformitate cu alineatul (6), acesta adopta, la recomandarea Comisiei, fara întârzieri nejustificate, recomandarile pe care le adreseaza statului membru în cauza pentru ca acesta sa puna capat situatiei într-un termen dat. Sub rezerva dispozitiilor alineatul (8), aceste recomandari nu sunt facute publice.

(8) În cazul în care Consiliul constata ca în termenul indicat nu s-a întreprins nici o actiune eficienta ca raspuns la recomandarile sale, acesta poate face publice recomandarile sale.

(9) În cazul în care un stat membru continua sa nu dea curs recomandarilor Consiliului, acesta poate hotarî sa someze statul membru în cauza ca, într-un termen dat, sa adopte masurile de reducere a deficitului, reducere pe care Consiliul o considera necesara pentru remedierea situatiei.

Într-un asemenea caz, Consiliul poate cere statului membru în cauza sa prezinte rapoarte potrivit unui calendar precis, pentru a putea examina eforturile de ajustare acceptate de acest stat membru.

(10) Dreptul la actiune prevazut la articolele 258 si 259 nu poate fi exercitat în cadrul alineatelor (1) – (9) din prezentul articol.

(11) Atât timp cât un stat membru nu se conformeaza unei decizii luate în temeiul alineatului (9), Consiliul poate decide sa aplice sau, daca este cazul, sa consolideze una sau mai multe dintre masurile urmatoare:

- sa solicite statului membru în cauza sa publice informatii suplimentare, care urmeaza sa fie precizate de Consiliu, înainte de a emite obligatiuni si titluri;

- sa invite Banca Europeana de Investitii sa-si revizuiasca politica de împrumuturi fata de statul membru în cauza;

- sa solicite statului membru în cauza sa constituie, pe lânga Uniune, pâna la data la care Consiliul considera ca deficitul excesiv a fost corectat, un depozit fara dobânda într-un cuantum corespunzator;

- sa aplice amenzi într-un cuantum corespunzator.

Presedintele Consiliului informeaza Parlamentul European cu privire la deciziile luate.

(12) Consiliul abroga, în tot sau în parte, deciziile sau recomandarile sale mentionate la alineatele (6) – (9) si (11) în masura în care, din punctul sau de vedere, considera ca deficitul excesiv din statul membru în cauza a fost corectat. În cazul în care, anterior, Consiliul a facut publice recomandarile sale, acesta declara public, de îndata ce a fost abrogata decizia mentionata la alineatul (8), ca în statul membru respectiv nu mai exista deficit excesiv.

(13) În cazul în care adopta deciziile sau recomandarile mentionate la alineatele (8), (9), (11) si (12), Consiliul hotaraste la recomandarea Comisiei.

În cazul în care adopta masurile mentionate la alineatele (6)-(9), (11) si (12), Consiliul hotaraste fara a tine seama de votul membrului Consiliului care reprezinta statul membru în cauza.

Majoritatea calificata a celorlalti membri ai Consiliului se defineste în conformitate cu articolul 238 alineatul (3) litera (a).

(14) Dispozitiile suplimentare referitoare la punerea în aplicare a procedurii prevazute de prezentul articol sunt cuprinse în Protocolul privind procedura aplicabila deficitelor excesive, anexat tratatelor.

Consiliul, hotarând în unanimitate în conformitate cu o procedura legislativa speciala si dupa consultarea Parlamentului European si a Bancii Centrale Europene, adopta dispozitiile corespunzatoare care vor înlocui protocolul respectiv.

Sub rezerva celorlalte dispozitii din prezentul alineat, Consiliul, la propunerea Comisiei si dupa consultarea Parlamentului European, stabilestenormele si definitiile pentru aplicarea dispozitiilor protocolului mentionat.

CAPITOLUL 2

POLITICA MONETARA

Articolul 127

(ex-articolul 105 TCE)

(1) Obiectivul principal al Sistemului European al Bancilor Centrale, denumit în continuare "SEBC", este mentinerea stabilitatii preturilor. Fara a aduce atingere obiectivului privind stabilitatea preturilor, SEBC sustine politicile economice generale din Uniune cu scopul de a contribui la realizarea obiectivelor Uniunii, definite la articolul 3 din Tratatul privind Uniunea Europeana. SEBC actioneaza în conformitate cu principiul unei economii de piata deschise în care concurenta este libera, favorizând alocarea eficienta a resurselor si respectând principiile stabilite la articolul 119.

(2) Misiunile fundamentale care urmeaza sa fie îndeplinite prin intermediul SEBC sunt:

- definirea si punerea în aplicare a politicii monetare a Uniunii;

- efectuarea operatiunilor de schimb valutar în conformitate cu articolul 219;

- detinerea si administrarea rezervelor valutare oficiale ale statelor membre;

- promovarea bunei functionari a sistemelor de plati.

(3) Alineatul (2) a treia liniuta se aplica fara a aduce atingere detinerii si administrarii, de catre guvernele statelor membre, a unor fonduri de rulment în valuta.

(4) Banca Centrala Europeana este consultata:

- cu privire la orice act al Uniunii propus în domeniile care tin de competentele sale;

- de autoritatile nationale, cu privire la orice proiect de reglementare în domeniile care sunt de competenta sa, dar în limitele si în conditiile stabilite de Consiliu, în conformitate cu procedura prevazuta la articolul 129 alineatul (4).

În domeniile care tin de competentele sale, Banca Centrala Europeana poate prezenta avize respectivelor institutii, organe, oficii sau agentii ale Uniunii sau autoritatilor nationale.

(5) SEBC contribuie la buna desfasurare a politicilor promovate de autoritatile competente în ceea ce prive?te supravegherea prudentiala a institutiilor de credit si stabilitatea sistemului financiar.

(6) Consiliul, hotarând în unanimitate prin regulamente, în conformitate cu o procedura legislativa speciala, dupa consultarea Parlamentului European si a Bancii Centrale Europene, poate încredinta Bancii Centrale Europene misiuni specifice privind politicile în domeniul supravegherii prudentiale a institutiilor de credit si al altor institutii financiare, cu exceptia întreprinderilor de asigurari.

Articolul 128

(ex-articolul 106 TCE)

(1) Banca Centrala Europeana este singura abilitata sa autorizeze emisiunea de bancnote euro în Uniune. Banca Centrala Europeana si bancile centrale nationale pot emite astfel de bancnote. Bancnotele emise de Banca Centrala Europeana si de bancile centrale nationale sunt singurele care au statutul de mijloc legal de plata în cadrul Uniunii.

(2) Statele membre pot emite moneda metalica euro, sub rezerva aprobarii de catre Banca Centrala Europeana a volumului emisiunii. Consiliul, la propunerea Comisiei ?i dupa consultarea Parlamentului European ?i a Bancii Centrale Europene, poate adopta masuri de armonizare a valorilor unitare si a specificatiilor tehnice ale tuturor monedelor metalice destinate punerii în circulatie, în masura în care acest lucru este necesar pentru asigurarea bunei lor circulatii în Uniune.

Articolul 129

(ex-articolul 107 TCE)

(1) SEBC este condus de organele de decizie ale Bancii Centrale Europene, care sunt: Consiliul guvernatorilor si Comitetul executiv.

(2) Statutul Sistemului European al Bancilor Centrale ?i al Bancii Centrale Europene, denumit în continuare "Statutul SEBC ?i al BCE"este definit într-un protocol anexat la prezentul tratate.

(3) Articolele 5.1, 5.2, 5.3, 17, 18, 19.1, 22, 23, 24, 26, 32.2, 32.3, 32.4, 32.6, articolul 33.1 litera (a) si articolul 36 din Statutul SEBC ?i al BCE pot fi modificate de Parlamentul European si de Consiliu, hotarând în conformitate cu procedura legislativa ordinara. Aceste institutii hotarasc fie la recomandarea Bancii Centrale Europene si dupa consultarea Comisiei, fie la propunerea Comisiei si dupa consultarea Bancii Centrale Europene.

(4) Consiliul, fie la propunerea Comisiei si dupa consultarea Parlamentului European si a Bancii Centrale Europene, fie la recomandarea Bancii Centrale Europene si dupa consultarea Parlamentului European si a Comisiei, adopta dispozitiile prevazute la articolele 4, 5.4, 19.2, 20, 28.1, 29.2, 30.4 si 34.3 din Statutul SEBC ?i al BCE.

Articolul 130

(ex-articolul 108 TCE)

În exercitarea competentelor si în îndeplinirea misiunilor si îndatoririlor care le-au fost conferite prin tratate si prin Statutul SEBC ?i al BCE, Banca Centrala Europeana, bancile centrale nationale sau membrii organelor lor de decizie nu pot solicita si nici accepta instructiuni din partea institutiilor, organelor, oficiilor sau agentiilor Uniunii, a guvernelor statelor membre sau a oricarui alt organism. Institutiile, organele, oficiile si agentiile Uniunii, precum si guvernele statelor membre se angajeaza sa respecte acest principiu si sa nu încerce sa influenteze membrii organelor de decizie ale Bancii Centrale Europene sau ale bancilor centrale nationale în îndeplinirea misiunii lor.

Articolul 131

(ex-articolul 109 TCE)

Fiecare stat membru asigura compatibilitatea legislatiei sale interne, inclusiv a statutului bancii sale centrale nationale, cu tratatele si cu Statutul SEBC ?i al BCE.

Articolul 132

(ex-articolul 110 TCE)

(1) Pentru îndeplinirea misiunilor încredintate SEBC, în conformitate cu tratatele si în conditiile stabilite de Statutul SEBC ?i al BCE, Banca Centrala Europeana adopta:

- regulamente, în masura necesara îndeplinirii misiunilor definite la articolul 3.1 prima liniuta, la articolele 19.1, 22 sau 25.2 din Statutul SEBC ?i al BCE, precum si în cazurile prevazute de actele Consiliului mentionate la articolul 129 alineatul (4);

- deciziile necesare îndeplinirii misiunilor încredintate SEBC în conformitate cu tratatele si cu Statutul SEBC ?i al BCE;

- recomandari si avize.

(2) Banca Centrala Europeana poate decide publicarea deciziilor, recomandarilor si avizelor sale.

(3) În limitele si în conditiile stabilite de Consiliu, în conformitate cu procedura prevazuta la articolul 129 alineatul (4), Banca Centrala Europeana este abilitata sa impuna întreprinderilor amenzi si penalitati cu titlu cominatoriu în cazul neîndeplinirii obligatiilor care rezulta din regulamentele si deciziile sale.

Articolul 133

Fara a aduce atingere atributiilor Bancii Centrale Europene, Parlamentul European si Consiliul, hotarând în conformitate cu procedura legislativa ordinara, stabilesc masurile necesare pentru utilizarea monedei euro ca moneda unica. Aceste masuri sunt adoptate dupa consultarea Bancii Centrale Europene.

CAPITOLUL 3

DISPOZITII INSTITUTIONALE

Articolul 134

(ex-articolul 114 TCE)

(1) În vederea promovarii coordonarii politicilor statelor membre în masura necesara functionarii pietei interne, se înfiinteaza un comitet economic si financiar.

(2) Comitetul Economic si Financiar are urmatoarele misiuni:

- sa formuleze avize, la cererea Consiliului sau a Comisiei ori din proprie initiativa, destinate acestor institutii;

- sa urmareasca situatia economica si financiara a statelor membre si a Uniunii si sa prezinte periodic un raport Consiliului si Comisiei în aceasta privinta, în special cu privire la relatiile financiare cu tarile terte si cu institutiile internationale;

- fara a aduce atingere articolului 240, sa contribuie la pregatirea lucrarilor Consiliului mentionate la articolele 66 si 75, la articolul 121 alineatele (2), (3), (4) si (6), la articolele 122, 124, 125 si 126, la articolul 127 alineatul (6), la articolul 128 alineatul (2), la articolul 129 alineatele (3) si (4), la articolul 138, la articolul 140 alineatele (2) si (3), la articolul 143, la articolul 144 alineatele (2) si (3) si la articolul 219 si sa aduca la îndeplinire celelalte misiuni consultative si pregatitoare care îi sunt încredintate de Consiliu;

- sa examineze cel putin o data pe an situatia privind circulatia capitalurilor si libertatea platilor, astfel cum rezulta din aplicarea tratatelor si a masurilor luate de Consiliu; aceasta examinare are în vedere toate masurile referitoare la circulatia capitalurilor si la plati; Comitetul prezinta Comisiei si Consiliului un raport privind rezultatele acestei examinari.

Statele membre, Comisia si Banca Centrala Europeana numesc fiecare cel mult doi membri ai Comitetului.

(3) Consiliul, la propunerea Comisiei si dupa consultarea Bancii Centrale Europene si a Comitetului mentionat de prezentul articol, adopta normele referitoare la compunerea Comitetului Economic si Financiar. Presedintele Consiliului informeaza Parlamentul European în legatura cu aceasta decizie.

(4) Pe lânga misiunile stabilite la alineatul (2), daca si în masura în care exista state membre care beneficiaza de o derogare în temeiul articolului 139, Comitetul urmareste situatia monetara si financiara, precum si regimul general al platilor acestor state membre si prezinta periodic un raport Consiliului si Comisiei cu privire la aceasta.

Articolul 135

(ex-articolul 115 TCE)

Pentru chestiunile aflate sub incidenta articolului 121 alineatul (4), a articolului 126, cu exceptia alineatului (14), a articolului 138, a articolului 140 alineatul (1), alineatul (2) primul paragraf ?i alineatul (3) si a articolului 219, Consiliul sau un stat membru poate cere Comisiei sa formuleze, dupa caz, o recomandare sau o propunere. Comisia examineaza aceasta cerere si prezinta fara întârziere concluziile sale Consiliului.

CAPITOLUL 4

DISPOZITII PRIVIND STATELE MEMBRE A CAROR MONEDA ESTE EURO

Articolul 136

(1) În scopul de a contribui la buna functionare a uniunii economice si monetare si în conformitate cu dispozitiile relevante ale tratatelor, Consiliul adopta, în conformitate cu procedura relevanta dintre cele prevazute la articolele 121 ?i 126, cu exceptia procedurii prevazute la articolul 126 alineatul (14), masuri privind statele membre a caror moneda este euro pentru:

(a) a consolida coordonarea si supravegherea disciplinei lor bugetare;

(b) a elabora, în ceea ce le priveste, orientarile de politica economica, veghind ca acestea sa fie compatibile cu cele adoptate pentru întreaga Uniune si asigurând supravegherea acestora.

(2) La votul privind masurile prevazute la alineatul (1) iau parte numai membrii Consiliului reprezentând statele membre a caror moneda este euro.

Majoritatea calificata a membrilor mentionati anterior se defineste în conformitate cu articolul 238 alineatul (3) litera (a).

Articolul 137

Conditiile de organizare a reuniunilor ministrilor statelor membre a caror moneda este euro se stabilesc prin Protocolul privind Eurogrupul.

Articolul 138

(ex-articolul 111 alineatul (4) TCE)

(1) Pentru a asigura locul monedei euro în sistemul monetar international, Consiliul, la propunerea Comisiei, adopta o decizie de stabilire a pozitiilor comune cu privire la problemele de interes special pentru uniunea economica si monetara în cadrul institutiilor si conferintelor financiare internationale competente. Consiliul hotaraste dupa consultarea Bancii Centrale Europene.

(2) Consiliul, la propunerea Comisiei, poate adopta masurile corespunzatoare pentru a asigura o reprezentare unificata în cadrul institutiilor si al conferintelor financiare internationale. Consiliul hotaraste dupa consultarea Bancii Centrale Europene.

(3) La votul privind masurile prevazute la alineatele (1) si (2) iau parte numai membrii Consiliului reprezentând statele membre a caror moneda este euro.

Majoritatea calificata a membrilor mentionati anterior se defineste în conformitate cu articolul 238 alineatul (3) litera (a).

CAPITOLUL 5

DISPOZITII TRANZITORII

Articolul 139

(1) Statele membre cu privire la care Consiliul nu a decis ca îndeplinesc conditiile necesare pentru adoptarea monedei euro sunt denumite în continuare "state membre care fac obiectul unei derogari".

(2) Dispozitiile tratatelor, prevazute în continuare, nu se aplica statelor membre care fac obiectul unei derogari:

(a) adoptarea partilor din orientarile generale ale politicilor economice care privesc zona euro în general [articolul 121 alineatul (2)];

(b) mijloacele coercitive pentru remedierea deficitelor excesive [articolul 126 alineatele (9) si (11)];

(d) emisiunea de moneda euro (articolul 128);

(e) actele Bancii Centrale Europene (articolul 132);

(f) masurile care reglementeaza utilizarea monedei euro (articolul 133);

(g) acorduri monetare si alte masuri referitoare la politica cursului de schimb (articolul 219);

(h) desemnarea membrilor Comitetului executiv al Bancii Centrale Europene [articolul 283 alineatul (2)];

(i) deciziile de stabilire a pozitiilor comune cu privire la problemele de interes special pentru uniunea economica si monetara în cadrul institutiilor competente si al conferintelor financiare internationale [articolul 138 alineatul (1)];

(j) masurile necesare asigurarii unei reprezentari unificate în cadrul institutiilor si conferintelor financiare internationale [articolul 138 alineatul (2)].

În consecinta, la articolele mentionate la literele (a)–(j), prin "state membre" se întelege statele membre a caror moneda este euro.

(3) În conformitate cu capitolul IX din Statutul SEBC si al BCE, statele membre care fac obiectul unei derogari si bancile lor centrale nationale sunt excluse de la drepturile si obligatiile din cadrul SEBC.

(4) Drepturile de vot ale membrilor Consiliului reprezentând statele membre care fac obiectul unei derogari se suspenda la data adoptarii de catre Consiliu a masurilor prevazute la articolele enumerate la alineatul (2), precum si în urmatoarele cazuri:

(a) recomandarile adresate statelor membre a caror moneda este euro în cadrul supravegherii multilaterale, inclusiv cu privire la programele de stabilitate si avertismente [articolul 121 alineatul (4)];

(b) masurile referitoare la deficitele excesive ale statelor membre a caror moneda este euro [articolul 126 alineatele (6), (7), (8), (12) si (13)].

Majoritatea calificata a celorlalti membri ai Consiliului se defineste în conformitate cu articolul 238 alineatul (3) litera (a).

Articolul 140

(ex-articolul 121 alineatul (1), ex-articolul 122 alineatul (2) teza a doua si ex-articolul 123 alineatul (5) TCE)

(1) Cel pu?in la fiecare doi ani sau la solicitarea unui stat membru care face obiectul unei derogari, Comisia si Banca Centrala Europeana prezinta Consiliului un raport privind progresele efectuate de statele membre care fac obiectul unei derogari în îndeplinirea obliga?iilor care le revin pentru realizarea uniunii economice si monetare. Aceste rapoarte examineaza în special daca legislatia nationala a fiecaruia dintre aceste state membre, inclusiv statutul bancii centrale nationale, este compatibila cu articolele 130 si 131 si cu Statutul SEBC ?i al BCE. Rapoartele examineaza, de asemenea, daca a fost realizat un grad înalt de convergenta durabila, analizând în ce masura fiecare stat membru a îndeplinit urmatoarele criterii:

- realizarea unui grad înalt de stabilitate a preturilor; acesta rezulta dintr-o rata a inflatiei apropiata de rata a cel mult trei state membre care au cele mai bune rezultate în materie de stabilitate a preturilor;

- caracterul solid al finantelor publice; acesta rezulta dintr-o situatie bugetara care nu cunoaste deficit public excesiv în întelesul articolului 126 alineatul (6);

- respectarea limitelor normale de fluctuatie prevazute de mecanismul cursului de schimb din Sistemul Monetar European, timp de cel putin doi ani, fara devalorizarea monedei în raport cu moneda euro;

- caracterul durabil al convergentei atinse de statul membru care face obiectul unei derogari si al participarii sale la mecanismul cursului de schimb, care se reflecta în nivelul ratelor dobânzilor pe termen lung.

Cele patru criterii prevazute de prezentul alineat si perioadele relevante pe durata carora fiecare dintre acestea trebuie sa fie respectat sunt precizate într-un protocol anexat la tratate. Rapoartele Comisiei si ale Bancii Centrale Europene iau de asemenea în considerare rezultatele integrarii pietelor, situatia si evolutia balantelor de plati curente, precum si o examinare a evolutiei costurilor salariale unitare si a altor indici de preturi.

(2) Dupa consultarea Parlamentului European si dupa discutarea în cadrul Consiliului European, Consiliul, la propunerea Comisiei, decide care state membre ce fac obiectul unei derogari îndeplinesc conditiile necesare pe baza criteriilor stabilite la alineatul (1) si pune capat derogarilor privind aceste state membre.

Consiliul hotaraste dupa ce a primit o recomandare din partea majoritatii calificate a membrilor sai care reprezinta statele membre a caror moneda este euro. Acesti membri hotarasc în termen de sase luni de la data primirii de catre Consiliu a propunerii Comisiei.

Majoritatea calificata a membrilor, mentionata la al doilea paragraf, se defineste în conformitate cu articolul 238 alineatul (3) litera (a).

(3) În cazul în care, în conformitate cu procedura prevazuta la alineatul (2), se decide sa se revoce o derogare, Consiliul, hotarând cu unanimitatea statelor membre a caror moneda este euro si a statului membru respectiv, la propunerea Comisiei si dupa consultarea Bancii Centrale Europene, stabile?te în mod irevocabil cursul la care euro înlocuieste moneda statului respectiv si decide celelalte masuri necesare introducerii euro în calitate de moneda unica în statul membru respectiv.

Articolul 141

(ex-articolul 123 alineatul (3) ?i ex-articolul 117 alineatul (2) primele cinci liniu?e TCE)

(1) În cazul în care si atât timp cât exista state membre care fac obiectul unei derogari si fara a aduce atingere articolului 129 alineatul (1), Consiliul general al Bancii Centrale Europene, mentionat la articolul 44 din Statutul SEBC ?i al BCE, se constituie ca al treilea organ de decizie al Bancii Centrale Europene.

(2) În cazul în care si atâta timp cât exista state membre care fac obiectul unei derogari, Banca Centrala Europeana, cu privire la aceste state membre:

- consolideaza cooperarea dintre bancile centrale nationale;

- consolideaza coordonarea politicilor monetare ale statelor membre pentru a asigura stabilitatea preturilor;

- supervizeaza functionarea mecanismului cursului de schimb;

- desfasoara consultari privind problemele care sunt de competenta bancilor centrale nationale si care afecteaza stabilitatea institutiilor si pietelor financiare;

- exercita func?iile pe care le îndeplinea Fondul European de Cooperare Monetara, preluate ulterior de Institutul Monetar European.

Articolul 142

(ex-articolul 124 alineatul (1) TCE)

Fiecare stat membru care face obiectul unei derogari considera politica sa de schimb ca pe o problema de interes comun. Statele membre tin seama astfel de experienta acumulata datorita cooperarii în cadrul mecanismului cursului de schimb.

Articolul 143

(ex-articolul 119 TCE)

(1) În caz de dificultati sau în cazul riscului aparitiei unor dificultati grave pentru balanta de plati a unui stat membru care face obiectul unei derogari, provenind fie dintr-un dezechilibru global al balantei, fie din natura devizelor de care acesta dispune, si care pot compromite în special functionarea pietei comune sau realizarea politicii comerciale comune, Comisia examineaza fara întârziere situatia acestui stat, precum si actiunea pe care a întreprins-o sau pe care poate sa o întreprinda în conformitate cu dispozitiile tratatelor, utilizând toate mijloacele de care aceasta dispune. Comisia indica masurile pe care le recomanda spre adoptare statului în cauza.

În cazul în care actiunea întreprinsa de un stat membru care face obiectul unei derogari si masurile sugerate de Comisie nu par suficiente pentru a depasi dificultatile sau riscurile aparitiei unor dificultati, Comisia recomanda Consiliului, dupa consultarea Comitetului Economic ?i Financiar, acordarea asistentei reciproce si normele corespunzatoare.

Comisia informeaza periodic Consiliul în legatura cu situatia respectiva si cu evolutia acesteia.

(2) Consiliul acorda asistenta reciproca; acesta adopta directivele sau deciziile de stabilire a conditiilor si normelor asistentei. Asistenta reciproca poate lua, în special, forma:

(a) unei actiuni concertate pe lânga alte organizatii internationale carora li se pot adresa statele membre care fac obiectul unei derogari;

(b) unor masuri necesare pentru a evita devierile schimburilor comerciale în cazul în care statul membru care face obiectul unei derogari, aflat în dificultate, mentine sau restabileste restrictii cantitative fata de tarile terte;

(3) În cazul în care Consiliul nu a acordat asistenta reciproca recomandata de Comisie sau în care asistenta reciproca acordata si masurile luate sunt insuficiente, Comisia autorizeaza statul membru care face obiectul unei derogari, aflat în dificultate, sa ia masurile de salvgardare ale caror conditii si norme le defineste.

Consiliul poate revoca aceasta autorizare si modifica aceste conditii si norme.

Articolul 144

(ex-articolul 120 TCE)

(1) În cazul aparitiei unei crize neprevazute în balanta de plati si daca nu se adopta de îndata o decizie în întelesul articolului 143 alineatul (2), un stat membru care face obiectul unei derogari poate adopta, cu titlu provizoriu, masurile de salvgardare necesare. Aceste masuri trebuie sa provoace perturbari minime în functionarea pietei comune si sa nu depaseasca limita absolut necesara pentru remedierea dificultatilor neprevazute care au aparut.

(2) Comisia si celelalte state membre trebuie sa fie informate cu privire la aceste masuri de salvgardare pâna la data la care acestea intra în vigoare. Comisia poate recomanda Consiliului acordarea asistentei reciproce în conformitate cu articolul 143.

(3) La recomandarea Comisiei si dupa consultarea Comitetului Economic ?i Financiar, Consiliul poate decide ca statul membru respectiv este obligat sa modifice, sa suspende sau sa elimine masurile de salvgardare mentionate mai sus.

Tratat privind aderarea Romaniei la Uniunea Europeana - Editura C.H. Beck

Tratatele Uniunii Europene. Versiune consolidata - Editura Hamangiu