Versiunea Consolidata a Tratatului privind Uniunea Europeana - Jurnalul Oficial C115 din 9.5.2008

TITLUL V

DISPOZITII GENERALE PRIVIND ACTIUNEA EXTERNA A UNIUNII SI DISPOZITII SPECIALE PRIVIND POLITICA EXTERNA SI DE SECURITATE COMUNA

CAPITOLUL 1

DISPOZITII GENERALE PRIVIND ACTIUNEA EXTERNA A UNIUNII

Articolul 21

(1) Actiunea Uniunii pe scena internationala are la baza principiile care au inspirat crearea, dezvoltarea si extinderea sa si pe care intentioneaza sa le promoveze în lumea întreaga: democratia, statul de drept, universalitatea si indivizibilitatea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, respectarea demnitatii umane, principiile egalitatii si solidaritatii, precum si respectarea principiilor Cartei Organizatiei Natiunilor Unite si a dreptului international.

Uniunea depune toate eforturile pentru a dezvolta relatii si a construi parteneriate cu tarile terte ?i cu organizatiile internationale, regionale sau globale care împartasesc principiile prevazute la primul paragraf. Aceasta promoveaza solutii multilaterale pentru problemele comune, în special în cadrul Organizatiei Natiunilor Unite.

(2) Uniunea defineste si desfasoara politici comune si actiuni si actioneaza pentru asigurarea unui nivel înalt de cooperare în toate domeniile relatiilor internationale, în scopul:

(a) apararii valorilor, a intereselor fundamentale, a securitatii, a independentei si integritatii sale;

(b) consolidarii si sprijinirii democratiei, a statului de drept, a drepturilor omului si a principiilor dreptului international;

(c) mentinerii pacii, prevenirii conflictelor si consolidarii securitatii internationale, în conformitate cu scopurile si principiile Cartei Organizatiei Natiunilor Unite, precum si cu principiile Actului final de la Helsinki si cu obiectivele Cartei de la Paris, inclusiv cele privind frontierele externe;

(d) promovarii dezvoltarii durabile pe plan economic, social si de mediu a tarilor în curs de dezvoltare, cu scopul primordial de a eradica saracia;

(e) încurajarii integrarii tuturor tarilor în economia mondiala, inclusiv prin eliminarea treptata a barierelor în calea comertului international;

(f) participarii la elaborarea unor masuri internationale pentru conservarea si îmbunatatirea calitatii mediului si gestionarea durabila a resurselor naturale mondiale, în vederea asigurarii unei dezvoltari durabile;

(g) acordarii de asistenta populatiilor, tarilor si regiunilor care se confrunta cu dezastre naturale sau provocate de om; si

(h) promovarii unui sistem international bazat pe o cooperare multilaterala mai puternica si pe o buna guvernare globala.

(3) Uniunea respecta principiile si urmareste obiectivele prevazute la alineatele (1) si (2) în elaborarea si aplicarea actiunii sale externe în diferitele domenii reglementate în prezentul titlu si în partea a cincea din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene, precum si a aspectelor externe ale celorlalte politici ale sale.

Uniunea asigura coerenta între diferitele domenii ale actiunii sale externe precum si între acestea si celelalte politici ale sale. Consiliul si Comisia, asistate de Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe si politica de securitate, asigura aceasta coerenta si coopereaza în acest scop.

Articolul 22

(1) Pe baza principiilor si a obiectivelor enumerate la articolul 21, Consiliul European identifica interesele si obiectivele strategice ale Uniunii.

Deciziile Consiliului European privind interesele si obiectivele strategice ale Uniunii privesc politica externa si de securitate comuna, precum si celelalte domenii ale actiunii externe a Uniunii. Deciziile pot sa priveasca relatiile Uniunii cu o tara sau o regiune sau pot aborda o anumita tematica. Acestea precizeaza durata lor si mijloacele care urmeaza a fi puse la dispozitie de Uniune si statele membre.

Consiliul European hotaraste în unanimitate, la recomandarea Consiliului, adoptata de acesta în conformitate cu normele prevazute pentru fiecare domeniu în parte. Deciziile Consiliului European sunt puse în aplicare în conformitate cu procedurile prevazute în tratate.

(2) Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe si politica de securitate, în domeniul politicii externe si de securitate comune, si Comisia, pentru celelalte domenii ale actiunii externe, pot prezenta Consiliului propuneri comune.

CAPITOLUL 2

DISPOZITII SPECIALE PRIVIND POLITICA EXTERNA SI DE SECURITATE COMUNA

SECTIUNEA 1

DISPOZITII COMUNE

Articolul 23

Actiunea Uniunii pe scena internationala, în temeiul prezentului capitol, are la baza principiile, urmareste realizarea obiectivelor si se desfasoara în conformitate cu dispozitiile generale prevazute în capitolul 1.

Articolul 24

(ex-articolul 11 TUE)

(1) Competenta Uniunii în materie de politica externa si de securitate comuna include toate domeniile politicii externe, precum si toate chestiunile referitoare la securitatea Uniunii, inclusiv la definirea treptata a unei politici de aparare comune care poate conduce la o aparare comuna.

Politica externa si de securitate comuna face obiectul aplicarii unor norme si proceduri speciale. Aceasta este definita si pusa în aplicare de Consiliul European si de Consiliu, hotarând în unanimitate, cu exceptia cazului în care tratatele dispun altfel. Adoptarea de acte legislative este exclusa. Politica externa si de securitate comuna este pusa în aplicare de Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe si politica de securitate si de statele membre, în conformitate cu tratatele. Rolurile specifice al Parlamentului European si Comisiei în acest domeniu sunt definite prin tratate. Curtea de Justitie a Uniunii Europene nu este competenta cu privire la aceste dispozitii, cu exceptia competentei de a controla respectarea articolului 40 din prezentul tratat si de a controla legalitatea anumitor decizii mentionate la articolul 275 al doilea paragraf din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene.

(2) În cadrul principiilor si al obiectivelor actiunii sale externe, Uniunea desfasoara, defineste si pune în aplicare o politica externa si de securitate comuna întemeiata pe dezvoltarea solidaritatii politice reciproce a statelor membre, pe identificarea chestiunilor de interes general si pe realizarea unui grad din ce în ce mai mare de convergenta a actiunilor statelor membre.

(3) Statele membre sprijina activ si fara rezerve politica externa si de securitate a Uniunii, în spiritul loialitatii si solidaritatii reciproce ?i respecta ac?iunea Uniunii în acest domeniu.

Statele membre conlucreaza pentru consolidarea si dezvoltarea solidaritatii politice reciproce. Acestea se abtin de la orice actiune contrara intereselor Uniunii sau care poate dauna eficientei sale ca forta de coeziune în relatiile internationale.

Consiliul ?i Înaltul Reprezentant asigura respectarea acestor principii.

Articolul 25

(ex-articolul 12 TUE)

Uniunea desfasoara politica externa si de securitate comuna:

(a) prin definirea orientarilor generale;

(b) prin adoptarea deciziilor care definesc:

(i) actiunile care trebuie întreprinse de Uniune;

(ii) pozitiile care trebuie luate de Uniune;

(iii) modalita?ile de punere în aplicare a deciziilor prevazute la punctele (i) si (ii);

Articolul 26

(ex-articolul 13 TUE)

(1) Consiliul European identifica interesele strategice ale Uniunii, stabile?te obiectivele ?i define?te orientarile generale ale politicii externe si de securitate comune, inclusiv în ceea ce priveste chestiunile având implicatii în materie de aparare. Acesta adopta deciziile necesare.

În cazul în care evolutia internationala o impune, presedintele Consiliului European convoaca o reuniune extraordinara a Consiliului European pentru a defini liniile strategice ale politicii Uniunii în raport cu aceasta evolutie.

(2) Consiliul elaboreaza politica externa si de securitate comuna si adopta deciziile necesare pentru definirea si punerea în aplicare a acesteia, pe baza orientarilor generale si a liniilor strategice definite de Consiliul European.

Consiliul ?i Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe ?i politica de securitate asigura unitatea, coerenta si eficienta actiunii Uniunii.

(3) Politica externa si de securitate comuna este pusa în aplicare de Înaltul Reprezentant si de statele membre, utilizând mijloacele nationale si ale Uniunii.

Articolul 27

(1) Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe si politica de securitate, care prezideaza Consiliul Afaceri Externe, contribuie prin propunerile sale la elaborarea politicii externe si de securitate comune si asigura punerea în aplicare a deciziilor adoptate de Consiliul European si Consiliu.

(2) Înaltul Reprezentant reprezinta Uniunea în chestiunile referitoare la politica externa si de securitate comuna. Acesta desfasoara, în numele Uniunii, dialogul politic cu tertii si exprima pozitia Uniunii în cadrul organizatiilor internationale si al conferintelor internationale.

(3) În exercitarea mandatului sau, Înaltul Reprezentant al Uniunii este sus?inut de un serviciu european pentru actiunea externa. Acest serviciu lucreaza în colaborare cu serviciile diplomatice ale statelor membre si este format din functionarii serviciilor competente ale Secretariatului General al Consiliului si ale Comisiei, precum si din personalul detasat al serviciilor diplomatice nationale. Organizarea si functionarea serviciului european pentru actiunea externa se stabilesc prin decizie a Consiliului. Consiliul European hotaraste la propunerea Înaltului Reprezentant, dupa consultarea Parlamentului European si cu aprobarea Comisiei.

Articolul 28

(ex-articolul 14 TUE)

(1) În cazul în care o situatie internationala impune o actiune cu caracter operativ din partea Uniunii, Consiliul adopta deciziile necesare. Acestea stabilesc obiectivele, importanta, mijloacele care trebuie puse la dispozitia Uniunii, conditiile privind punerea lor în aplicare si, daca este cazul, durata lor.

În cazul în care intervine o schimbare a împrejurarilor care are o incidenta clara asupra unei situatii care constituie obiectul unei asemenea decizii, Consiliul revizuieste principiile si obiectivele deciziei respective si adopta deciziile necesare.

(2) Deciziile men?ionate la alineatul (1) angajeaza statele membre în luarile lor de pozitii si în desfasurarea actiunilor lor.

(3) Orice luare de pozitie sau actiune nationala avuta în vedere în temeiul unei decizii men?ionate la alineatul (1) face obiectul unei informari din partea statului membru în cauza, într-un termen care sa permita, în cazul în care este necesar, realizarea unui acord prealabil în cadrul Consiliului. Obligatia informarii prealabile nu se aplica în cazul masurilor care constituie o simpla transpunere în plan intern a deciziilor Consiliului.

(4) În cazul în care este imperios necesar în raport cu evolutia situatiei si în absen?a unei revizuiri a deciziei Consiliului men?ionate la alineatul (1), statele membre pot lua în regim de urgenta masurile care se impun, tinând seama de obiectivele generale ale deciziei respective. Statul membru care ia asemenea masuri informeaza de îndata Consiliul în legatura cu aceasta.

(5) În cazul unor dificultati majore privind punerea în aplicare a unei decizii men?ionate în prezentul articol, orice stat membru sesizeaza Consiliul, care delibereaza si cauta solutiile adecvate. Acestea nu pot sa contravina obiectivelor deciziei men?ionate la alineatul (1) si nu pot dauna eficientei acesteia

Articolul 29

(ex-articolul 15 TUE)

Consiliul adopta decizii care definesc pozitia Uniunii într-o anumita chestiune de natura geografica sau tematica. Statele membre asigura conformitatea politicilor lor nationale cu pozitiile Uniunii.

Articolul 30

(ex-articolul 22 TUE)

(1) Orice stat membru, Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe ?i politica de securitate sau Înaltul Reprezentant cu sus?inerea Comisiei poate sesiza Consiliul cu privire la orice chestiune de politica externa si de securitate comuna si poate prezenta ini?iative sau propuneri Consiliului.

(2) În cazurile în care se impune o decizie rapida, Înaltul Reprezentant convoaca, fie din oficiu, fie la solicitarea unui stat membru, în termen de patruzeci si opt de ore sau, în caz de necesitate absoluta, într-un termen mai scurt, o reuniune extraordinara a Consiliului.

Articolul 31

(ex-articolul 23 TUE)

(1) Deciziile care intra sub incidenta prezentului capitol se adopta de catre Consiliul European si de catre Consiliu hotarând în unanimitate, cu exceptia cazului în care prezentul capitol dispune altfel. Adoptarea de acte legislative este exclusa.

Fiecare membru al Consiliului care se abtine de la vot îsi poate justifica abtinerea printr-o declaratie oficiala, în conformitate cu prezentul alineat. În acest caz, acesta nu are obligatia sa aplice decizia, dar accepta faptul ca decizia angajeaza Uniunea. În spiritul solidaritatii reciproce, statul membru în cauza se abtine de la orice actiune care ar putea intra în conflict sau ar împiedica actiunea Uniunii întemeiata pe decizia respectiva, iar celelalte state respecta pozitia sa. În cazul în care membrii Consiliului care îsi însotesc abtinerea de o asemenea declaratie reprezinta cel putin o treime din statele membre, întrunind cel putin o treime din populatia Uniunii, decizia nu se adopta.

(2) Prin derogare de la prevederile alineatului (1), Consiliul hotaraste cu majoritate calificata:

- în cazul în care adopta o decizie care defineste o actiune sau o pozitie a Uniunii, în temeiul unei decizii a Consiliului European privind interesele si obiectivele strategice ale Uniunii, prevazute la articolul 22 alineatul (1);

- în cazul în care adopta o decizie privind o actiune sau o pozitie a Uniunii, la propunerea Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe si politica de securitate prezentata în urma unei cereri exprese pe care Consiliul European i-a adresat-o din proprie initiativa, sau la initiativa Înaltului Reprezentant;

- în cazul în care adopta orice decizie care pune în aplicare o decizie care define?te o ac?iune sau o pozi?ie a Uniunii.

- în cazul în care numeste un reprezentant special în conformitate cu articolul 33.

În cazul în care un membru al Consiliului declara ca, din ratiuni vitale de politica nationala pe care le prezinta, are intentia sa se opuna adoptarii unei decizii cu majoritate calificata, nu se trece la vot. Înaltul Reprezentant cauta, în strânsa consultare cu statul membru implicat, o solutie acceptabila pentru acesta. În absenta unui rezultat, Consiliul, hotarând cu majoritate calificata, poate solicita Consiliului European sa se pronunte cu privire la chestiunea în cauza, în vederea adoptarii în unanimitate a unei decizii.

(3) Consiliul European poate adopta, în unanimitate, o decizie care sa prevada ca, în alte cazuri decât cele mentionate la alineatul (2), Consiliul hotaraste cu majoritate calificata.

(4) Alineatele (2) ?i (3) nu se aplica deciziilor cu implicatii militare sau în domeniul apararii.

(5) În ceea ce priveste problemele de procedura, Consiliul hotaraste cu majoritatea membrilor sai.

Articolul 32

(ex-articolul 16 TUE)

Statele membre se pun de acord în cadrul Consiliului European ?i Consiliului în orice chestiune de interes general în domeniul de politica externa si de securitate în vederea definirii unei abordari comune. Înainte de a întreprinde orice actiune pe scena internationala sau de a-si asuma orice angajament care ar putea leza interesele Uniunii, fiecare stat membru consulta celelalte state în cadrul Consiliului European sau al Consiliului. Statele membre asigura, prin convergenta actiunilor lor, ca Uniunea îsi poate promova interesele si valorile pe scena internationala. Statele membre sunt solidare între ele.

În cazul în care Consiliul European sau Consiliul a definit o abordare comuna a Uniunii în întelesul primului paragraf, Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe si politica de securitate si ministrii afacerilor externe ai statelor membre îsi coordoneaza activitatile în cadrul Consiliului.

Misiunile diplomatice ale statelor membre si delegatiile Uniunii în tarile terte si în cadrul organizatiilor internationale coopereaza între ele si contribuie la formularea si la punerea în aplicare a abordarii comune.

Articolul 33

(ex-articolul 18 TUE)

La propunerea Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe si politica de securitate, Consiliul poate numi un reprezentant special caruia i se confera un mandat referitor la chestiuni politice speciale. Reprezentantul special î?i exercita mandatul sub autoritatea Înaltului Reprezentant.

Articolul 34

(ex-articolul 19 TUE)

(1) Statele membre îsi coordoneaza actiunea în cadrul organizatiilor internationale si cu ocazia conferintelor internationale. În cadrul acestor institutii, statele membre apara pozi?iile Uniunii. Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe ?i politica de securitate asigura organizarea acestei coordonari.

În cadrul organizatiilor internationale si cu ocazia conferintelor internationale la care nu participa toate statele membre, statele participante apara pozi?iile Uniunii.

(2) În conformitate cu articolul 24 alineatul (3), statele membre reprezentate în cadrul organizatiilor internationale sau al conferintelor internationale la care nu participa toate statele membre informeaza pe cele care nu participa, precum ?i pe Înaltul Reprezentant, în legatura cu orice problema de interes comun.

Statele membre care sunt si membre ale Consiliului de Securitate al Organizatiei Natiunilor Unite se vor pune de acord si le informeaza pe deplin pe celelalte state membre, precum ?i pe Înaltul Reprezentant. Statele membre care sunt membre ale Consiliului de Securitate apara, în exercitarea func?iilor lor, pozi?iile ?i interesele Uniunii, fara a aduce atingere responsabilitatilor care le revin în virtutea dispozitiilor Cartei Organizatiei Natiunilor Unite.

În cazul în care Uniunea a definit o pozitie privind o tema aflata pe ordinea de zi a Consiliului de Securitate al Organizatiei Natiunilor Unite, statele membre care fac parte din acesta solicita ca Înaltul Reprezentant sa fie invitat pentru a prezenta pozitia Uniunii.

Articolul 35

(ex-articolul 20 TUE)

Misiunile diplomatice si consulare ale statelor membre si delega?iile Uniunii în tarile terte si la conferintele internationale, precum si reprezentantii acestora pe lânga organizatiile internationale, coopereaza pentru a asigura respectarea si punerea în aplicare a deciziilor care definesc pozi?iile ?i ac?iunile Uniunii adoptate în temeiul prezentului capitol.

Acestea îsi aprofundeaza cooperarea prin schimbul de informa?ii ?i prin evaluari comune.

Acestea contribuie la punerea în aplicare a dreptului la protectie al cetatenilor Uniunii pe teritoriul tarilor terte, prevazut la articolul 20 alineatul (2) litera (c) din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene, precum si a masurilor adoptate pentru punerea în aplicare a articolului 23 din tratatul mentionat.

Articolul 36

(ex-articolul 21 TUE)

Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe si politica de securitate consulta periodic Parlamentul European cu privire la aspectele principale si la optiunile fundamentale din domeniul politicii externe si de securitate comune si ale politicii de securitate si aparare comune si îl informeaza în privinta evolutiei acestora. Acesta se asigura ca punctele de vedere ale Parlamentului European sa fie luate în considerare în mod corespunzator. Reprezentantii speciali pot fi implica?i în activitatea de informare a Parlamentului European.

Parlamentul European poate adresa întrebari sau formula recomandari Consiliului ?i Înaltului Reprezentant. Parlamentul European organizeaza de doua ori pe an o dezbatere privind progresele înregistrate în punerea în aplicare a politicii externe si de securitate comune, inclusiv a politicii de securitate ?i aparare comune.

Articolul 37

(ex-articolul 24 TUE)

Uniunea poate încheia acorduri cu unul sau mai multe state sau organizatii internationale în domeniile care fac obiectul prezentului capitol.

Articolul 38

(ex-articolul 25 TUE)

Fara a aduce atingere articolului 240 din Tratatul privind fun?ionarea Uniunii Europene, un Comitet Politic si de Securitate urmareste situatia internationala în domeniile care tin de politica externa si de securitate comuna si contribuie la definirea politicilor emitând avize adresate Consiliului, la cererea acestuia, a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe ?i politica de securitate, sau din proprie initiativa. De asemenea, Comitetul supravegheaza punerea în aplicare a politicilor convenite, fara a aduce atingere atribu?iilor Înaltului Reprezentant.

În cadrul prezentului capitol, Comitetul Politic si de Securitate exercita, sub autoritatea Consiliului si a Înaltului Reprezentant, controlul politic si conducerea strategica a operatiilor de gestionare a crizelor prevazute la articolul 43.

Consiliul poate autoriza Comitetul ca, în vederea unei operatii de gestionare a crizei si pe durata acesteia, în conformitate cu cele stabilite de Consiliu, sa ia deciziile corespunzatoare de control politic si de conducere strategica a operatiei.

Articolul 39

În conformitate cu articolul 16 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene si prin derogare de la alineatul (2) al acestuia, Consiliul adopta o decizie de stabilire a normelor privind protectia persoanelor fizice în ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal de catre statele membre, în exercitarea activitatilor care fac parte din domeniul de aplicare a prezentului capitol, precum si a normelor privind libera circulatie a acestor date. Respectarea acestor norme face obiectul controlului unor autoritati independente.

Articolul 40

Punerea în aplicare a politicii externe si de securitate comune nu aduce atingere aplicarii procedurilor si domeniului de aplicare corespunzator al atributiilor institutiilor prevazute în tratate în vederea exercitarii competentelor Uniunii prevazute la articolele 3-6 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene.

De asemenea, punerea în aplicare a politicilor prevazute la articolele respective nu aduce atingere aplicarii procedurilor si domeniului de aplicare corespunzator al atributiilor institutiilor prevazute în tratate în vederea exercitarii competentelor Uniunii în temeiul prezentului capitol.

Articolul 41

(ex-articolul 28 TUE)

(1) Cheltuielile administrative care revin institutiilor în temeiul punerii în aplicare a prezentului capitol sunt acoperite din bugetul Uniunii.

(2) Cheltuielile operationale determinate de punerea în aplicare a prezentului capitol sunt de asemenea acoperite de bugetul Uniunii, cu exceptia cheltuielilor legate de operatiile având implicatii militare sau din domeniul apararii, precum si în cazurile în care Consiliul adopta în unanimitate o alta decizie.

În cazul în care o cheltuiala nu revine bugetului Uniunii, aceasta se suporta de statele membre în functie de rata produsului intern brut, cu exceptia cazului în care Consiliul, hotarând în unanimitate, decide altfel. În ceea ce priveste cheltuielile aferente operatiilor cu implicatii militare sau din domeniul apararii, statele membre ai caror reprezentanti în Consiliu au facut o declaratie oficiala în temeiul articolului 31 alineatul (1) al doilea paragraf nu sunt obligate sa participe financiar la acestea.

(3) Consiliul adopta o decizie care stabileste procedurile speciale pentru garantarea accesului rapid la alocarile din bugetul Uniunii destinate finantarii de urgenta a initiativelor în cadrul politicii externe si de securitate comune, în special la activitatile de pregatire a misiunilor prevazute la articolul 42 alineatul (1) si la articolul 43. Acesta hotaraste dupa consultarea Parlamentului European.

Activitatile de pregatire a misiunilor prevazute la articolul 42 alineatul (1) si la articolul 43, care nu sunt în sarcina bugetului Uniunii, sunt finantate printr-un fond de lansare, constituit din contributiile statelor membre.

Consiliul adopta cu majoritate calificata, la propunerea Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe si politica de securitate, deciziile care stabilesc:

(a) procedura de constituire si de finantare a fondului de lansare, în special sumele alocate fondului;

(b) procedura de administrare a fondului de lansare;

În cazul în care, în conformitate cu articolul 42 alineatul (1) si cu articolul 43, misiunea preconizata nu poate fi pusa în sarcina bugetului Uniunii, Consiliul îl autorizeaza pe Înaltul Reprezentant sa utilizeze acest fond. Înaltul Reprezentant raporteaza Consiliului cu privire la îndeplinirea acestui mandat.

SECTIUNEA 2

DISPOZITII PRIVIND POLITICA DE SECURITATE SI APARARE COMUNA

Articolul 42

(ex-articolul 17 TUE)

(1) Politica de securitate si aparare comuna face parte integranta din politica externa si de securitate comuna. Aceasta asigura Uniunii o capacitate operationala bazata pe mijloace civile si militare. Uniunea poate recurge la acestea în cadrul misiunilor în afara Uniunii pentru a asigura mentinerea pacii, prevenirea conflictelor si întarirea securitatii internationale, în conformitate cu principiile Cartei Organizatiei Natiunilor Unite. Îndeplinirea acestor sarcini se sprijina pe capacitatile furnizate de statele membre.

(2) Politica de securitate si aparare comuna include definirea treptata a unei politici de aparare comune a Uniunii. Aceasta va conduce la o aparare comuna dupa ce Consiliul European hotaraste aceasta în unanimitate. În acest caz, Consiliul recomanda statelor membre sa adopte o decizie în conformitate cu normele lor constitutionale.

Politica Uniunii, în în?elesul prezentei sec?iuni, nu aduce atingere caracterului specific al politicii de securitate si de aparare a anumitor state membre, respecta obligatiile care decurg din Tratatul Atlanticului de Nord pentru anumite state membre care considera ca apararea lor comuna se realizeaza în cadrul Organizatiei Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) si este compatibila cu politica comuna de securitate si de aparare stabilita în cadrul acesteia.

(3) Pentru punerea în aplicare a politicii de securitate si aparare comune, statele membre pun la dispozitia Uniunii capacitati civile si militare pentru a contribui la obiectivele definite de Consiliu. Statele membre care constituie în comun forte multinationale pot, de asemenea, sa le puna la dispozitia politicii de securitate si aparare comune.

Statele membre se angajeaza sa îsi îmbunatateasca treptat capacitatile militare. Agentia din domeniul dezvoltarii capacitatilor de aparare, cercetare, achizitii si armament (denumita în continuare "Agentia Europeana de Aparare") identifica necesitatile operationale, promoveaza masurile necesare satisfacerii acestora, contribuie la identificarea si, dupa caz, la punerea în aplicare a oricarei masuri utile pentru întarirea bazei industriale si tehnologice în sectorul de aparare, participa la definirea unei politici europene în materie de capacitati si de armament si sprijina Consiliul în evaluarea îmbunatatirii capacitatilor militare.

(4) Deciziile referitoare la politica de securitate si aparare comuna, inclusiv cele cu privire la lansarea unei misiuni mentionate la prezentul articol, se adopta de Consiliu, care hotaraste în unanimitate, la propunerea Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe si politica de securitate sau la initiativa unui stat membru. Înaltul Reprezentant poate propune recurgerea la mijloace nationale, precum si la instrumente ale Uniunii, dupa caz, împreuna cu Comisia.

(5) În cadrul Uniunii, Consiliul poate încredinta realizarea unei misiuni unui grup de state membre, în scopul apararii valorilor Uniunii si al servirii intereselor acesteia. Realizarea unei astfel de misiuni este reglementata la articolul 44.

(6) Statele membre care întrunesc cele mai înalte capacitati militare si care au subscris unor angajamente mai stricte în materie în vederea realizarii celor mai solicitante misiuni stabilesc o cooperare structurata permanenta în cadrul Uniunii. Aceasta cooperare este reglementata la articolul 46. Cooperarea nu aduce atingere dispozitiilor articolului 43.

(7) În cazul în care un stat membru ar face obiectul unei agresiuni armate pe teritoriul sau, celelalte state membre sunt obligate sa îi acorde ajutor si asistenta prin toate mijloacele de care dispun, în conformitate cu articolul 51 din Carta Organizatiei Natiunilor Unite. Aceasta nu aduce atingere caracterului specific al politicii de securitate si aparare a anumitor state membre.

Angajamentele si cooperarea în acest domeniu sunt conforme cu angajamentele asumate în cadrul Organizatiei Tratatului Atlanticului de Nord, care ramâne pentru statele membre ale acestei organizatii fundamentul apararii lor colective si cadrul de punere în aplicare a acesteia.

Articolul 43

(1) Misiunile prevazute la articolul 42 alineatul (1), în cadrul carora Uniunea poate recurge la mijloace civile si militare, includ actiunile comune în materie de dezarmare, misiunile umanitare si de evacuare, misiunile de consiliere si de asistenta în probleme militare, misiunile de prevenire a conflictelor si de mentinere a pacii, misiunile fortelor de lupta pentru gestionarea crizelor, inclusiv misiunile de restabilire a pacii si operatiile de stabilizare dupa încetarea conflictelor. Toate aceste misiuni pot contribui la combaterea terorismului, inclusiv prin sprijinul acordat tarilor terte în combaterea terorismului pe teritoriul acestora.

(2) Consiliul adopta decizii privind misiunile prevazute la alineatul (1), definind obiectivele si întinderea acestora, precum si conditiile generale de punere în aplicare. Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe si politica de securitate, sub autoritatea Consiliului si în contact strâns si permanent cu Comitetul Politic si de Securitate, supravegheaza coordonarea aspectelor civile si militare ale acestor misiuni.

Articolul 44

(1) În cadrul deciziilor adoptate în conformitate cu articolul 43, Consiliul poate încredinta punerea în aplicare a unei misiuni unui grup de state membre care doresc sa se angajeze în aceasta misiune si care dispun de capacitatile necesare. Aceste state membre, împreuna cu Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe si politica de securitate, se pun de acord cu privire la gestionarea misiunii.

(2) Statele membre care participa la realizarea misiunii informeaza periodic Consiliul despre stadiul misiunii, din proprie initiativa sau la solicitarea altui stat membru. Statele membre participante sesizeaza imediat Consiliul în cazul în care realizarea misiunii are consecinte majore sau necesita o modificare a obiectivului, a întinderii si a conditiilor misiunii stabilite prin deciziile prevazute la alineatul (1). În acest caz, Consiliul adopta deciziile necesare.

Articolul 45

(1) Agentia Europeana de Aparare, men?ionata la articolul 42 alineatul (3) si aflata sub autoritatea Consiliului, are ca misiune:

(a) sa contribuie la identificarea obiectivelor privind capacitatile militare ale statelor membre si sa evalueze respectarea angajamentelor privind capacitatile asumate de statele membre;

(b) sa promoveze armonizarea necesitatilor operationale si adoptarea de metode de achizitie performante si compatibile;

(c) sa propuna proiecte multilaterale în vederea îndeplinirii obiectivelor în materie de capacitati militare si sa asigure coordonarea programelor derulate de statele membre si administrarea programelor de cooperare specifica;

(d) sa sustina cercetarea în materie de tehnologie a apararii, sa coordoneze si sa planifice activitatile de cercetare comune si studierea solutiilor tehnice care raspund necesitatilor operationale viitoare;

(e) sa contribuie la identificarea, si, dupa caz, la punerea în aplicare a oricarei masuri utile pentru întarirea bazei industriale si tehnologice a sectorului de aparare si la îmbunatatirea eficientei cheltuielilor militare.

(2) Agentia Europeana de Aparare este deschisa tuturor statelor membre care doresc sa participe. Consiliul, hotarând cu majoritate calificata, adopta o decizie care defineste statutul, sediul si regulamentul de functionare ale Agentiei. Aceasta decizie tine seama de gradul de participare efectiva la activitatile Agentiei. În cadrul Agentiei se constituie grupuri specifice care reunesc statele membre ce deruleaza proiecte comune. Agentia îsi îndeplineste misiunile în colaborare cu Comisia, daca este necesar.

Articolul 46

(1) Statele membre care doresc sa participe la cooperarea structurata permanenta men?ionata la articolul 42 alineatul (6) si care îndeplinesc criteriile si îsi asuma angajamentele în materie de capacitati militare prevazute de Protocolul privind cooperarea structurata permanenta îsi notifica intentia Consiliului si Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe si politica de securitate.

(2) În termen de trei luni de la notificarea prevazuta la alineatul (1), Consiliul adopta o decizie prin care stabileste cooperarea structurata permanenta si adopta lista statelor membre participante. Consiliul hotaraste cu majoritate calificata, dupa consultarea Înaltului Reprezentant.

(3) Orice stat membru care, într-un stadiu ulterior, doreste sa participe la cooperarea structurata permanenta, notifica intentia sa Consiliului si Înaltului Reprezentant.

Consiliul adopta o decizie care confirma participarea statului membru în cauza care respecta criteriile si îsi asuma angajamentele prevazute la articolele 1 si 2 din Protocolul privind cooperarea structurata permanenta. Consiliul hotaraste cu majoritate calificata, dupa consultarea Înaltului Reprezentant. La vot participa numai membrii Consiliului care reprezinta statele membre participante.

Majoritatea calificata se defineste în conformitate cu articolul 238 alineatul (3) litera (a) din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene.

(4) În cazul în care un stat membru participant nu mai îndeplineste criteriile sau nu îsi mai poate asuma angajamentele prevazute la articolele 1 si 2 din Protocolul privind cooperarea structurata permanenta, Consiliul poate adopta o decizie prin care suspenda participarea respectivului stat.

Consiliul hotaraste cu majoritate calificata. La vot participa numai membrii Consiliului care reprezinta statele membre participante, cu exceptia statului membru în cauza.

Majoritatea calificata se defineste în conformitate cu articolul 238 alineatul (3) litera (a) din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene.

(5) În cazul în care un stat membru participant doreste sa se retraga din cooperarea structurata permanenta, acesta notifica decizia sa Consiliului, care ia act de faptul ca participarea statului în cauza înceteaza.

(6) Deciziile si recomandarile Consiliului luate în cadrul cooperarii structurate permanente, altele decât cele prevazute la alineatele (2)-(5), se adopta în unanimitate. În întelesul prezentului alineat, unanimitatea este constituita doar din voturile reprezentantilor statelor membre participante.

Tratat privind aderarea Romaniei la Uniunea Europeana - Editura C.H. Beck

Tratatele Uniunii Europene. Versiune consolidata - Editura Hamangiu