evoluţia operaţiunilor onu de menţinere a păcii după 1990

Introducere

I. Transformarea dreptului internaţional dintr-un „jus ad bellum” într-un „jus at pacis”

- Tratatul Briand-Kellog cu privire la interzicerea războiului ca politică de stat

- Principii fundamentale care interzic războiul:
a) Principiul neagresiunii (interzicerea forţei şi ameninţării cu forţa);
b) Principiul rezolvării numai pe cale paşnică a diferendelor internaţionale;
c) Dreptul popoarelor de a-şi hotărî singure soarta.

II. Consiliul de Securitate al Onu – principal responsabil în menţinerea păcii şi securităţii internaţionale

- ONU
a) Constituire şi obiective;
b) Organizare.

- Consiliul de Securitate – trecut şi prezent

- Atribuţii în domeniul menţinerii păcii şi a securităţii internaţionale
a) Decizii fără implicarea forţei armate;
b) Decizii cu implicarea forţei armate.

III. Operaţiunile de menţinere a păcii (peace keeping operations)

- Perioada de la Criza Suezului din 1957 până la sfârşitul războiului rece

- Perioada după sfârşitul războiului rece şi până în prezent
a) Operaţiuni pe teritoriul Africii;
b) Operaţiuni în regiunea Balcanilor;
c) Operaţiunea din Timorul Oriental;
d) Operaţiuni în alte zone ale Globului.

- Participarea României la operaţiunile de menţinere a păcii după 1990
a) Mecanismul intern de luare şi aplicare a deciziei de participare la forţele de menţinere a păcii;
b) Somalia şi Angola;
c) Regiunea Balcanilor.

IV. Orientări actuale ale problematicii privind operaţiunile de menţinere a păcii

- ImplicaţiIle acţiunii NATO în Yugoslavia

- Summitul ONU „al mileniului” de la New York

Concluzii