 |
 |
|||||||||||||||||
Vrei sã-ti spui pãrerea intrã pe Forum |
||||||||||||||||||
|
||||||||||||||||||
| Primele relatii
oficiale între România si, pe atunci, Comunitatea Economica
Europeana, au fost instituite în anul 1967, prin initierea negocierilor
pentru încheierea unei serii de acorduri tehnico-sectoriale
privind anumite produse agroalimentare, respectiv, brânzeturi,
oua, carne de porc. Aceste acorduri au urmarit, pe de o parte, scutirea
de taxe suplimentare a produselor românesti, iar pe de alta
parte, obligarea partii române sa respecte un anumit nivel al
preturilor pentru a nu crea dificultati pe piata statelor membre. Între Comunitatea europeana si România a fost încheiat un Acord comercial înca din 1980, ulterior fiind suspendat de catre Comunitate din cauza încalcarii drepturilor omului în perioada regimului comunist. |
| Ca urmare a
disponibilitatii manifestata atât de România, cât
si de Uniunea Europeana, a fost semnat la 1 februarie 1993 Acordul
de asociere a României la Uniunea Europeana (Acordul European),
intrat în vigoare la 1 februarie 1995, care perfecteaza cadrul
juridic si institutional al raporturilor româno-comunitare,
având ca obiectiv fundamental pregatirea aderarii României
la Uniunea Europeana. La 1 august 1996 a intrat în vigoare Protocolul Aditional la Acordul european de asociere, semnat la 30 iunie 1995, privind deschiderea programului Uniunii europene catre România. În vederea supravegherii modului de implementare a Acordului european de asociere. Acordul European care a instituit o asociere între România, pe de o parte, si Comunitatile Europene si statele membre ale acestora, pe de alta parte, releva "importanta legaturilor traditionale existente între România, Comunitate, statele sale membre, precum si valorile comune pe care le împartasesc". Acelasi document releva "necesitatea de a continua si finaliza cu asistenta din partea Comunitatii, procesul de tranzitie al României spre un nou sistem politic si economic care sa respecte regulile statului de drept si drepturile omului, inclusiv drepturile persoanelor apartinând minoritatilor, sa practice un sistem pluripartid bazat pe alegeri libere si democratice si sa asigure liberalizarea economica, în scopul instituirii unei economii de piata". Asocierea între România si Uniunea Europeana urmareste, asa cum se specifica în acest important document, sa asigure un cadru adecvat pentru dialogul politic între parti, care sa permita dezvoltarea unor legaturi politice strânse; sa promoveze dezvoltarea comertului, precum si relatii economice armonioase între parti, sprijinind astfel dezvoltarea economica în România; sa asigure o baza pentru cooperare economica sociala, financiara si culturala; sa sprijine eforturile României de dezvoltare a economiei, de desavârsire a tranzitiei într-o economie de piata si de consolidare a democratiei; sa stabileasca un cadru pentru integrarea graduala a României în Comunitate, în acest scop, România va actiona pentru îndeplinirea conditiilor necesare. Acordul face referire la necesitatea promovarii dialogului politic, de natura a facilita apropierea economica, precum si o convergenta crescânda a pozitiilor în problemele nationale, ca si apropierea pozitiilor partilor în probleme de securitate. Acordul cuprinde o larga gama de prevederi de ordin economic, politic, printre care dispozitii legate de libera circulatie a marfurilor, a produselor industriale, a produselor agricole, piscicole, circulatia lucratorilor, dreptul de stabilire, furnizarea de servicii, plati, capital, concurenta, armonizarea legislatiei, cooperarea economica s.a. |
| Datele de introducere
a cererilor de aderare la UE sunt: - Turcia - 14 aprilie 1987 - Cipru - 3 iulie 1990 - Malta - 16 iulie 1990 - Ungaria - 31 martie 1994 - Polonia - 5 aprilie 1994 - România - 22 iunie 1995 - Slovacia - 27 iunie 1995 - Letonia - 31 octombrie 1995 - Estonia - 24 noiembrie 1 995 - Lituania - 8 decembrie 1995 - Bulgaria - 14 decembrie 1995 - Rep. Ceha - 17 ianuarie 1996 - Slovenia - 10 iunie 1996 La 22 iunie 1995, România a depus, împreuna cu cererea oficiala de aderare la UE, si Strategia Nationala de Pregatire a Aderarii României la UE, care încearca sa ofere câteva solutii privind modul de ridicare la nivelul standardelor europene a diferitelor sectoare. La 25 iulie 1996, a fost depus la Bruxelles raspunsul României la chestionarul Comisiei europene privind pregatirea avizului asupra cererii de aderare la UE. Asa cum prevede Tratatul de la Amsterdam, semnat la 2 octombrie 1997 si intrat în vigoare la 1 mai 1999, toate tarile europene pot depune o cerere de aderare, cu conditia sa îndeplineasca cinci criterii esentiale, mai riguroase decât cele bazate anterior pe asa-zisele criterii „de la Copenhaga” (fixate cu ocazia Summit-ului din capitala daneza, care a avut loc la 21-22 iunie 1993) : - apartenenta geografica, economica sau culturala la batrânul continent; - apararea valorilor democratice, a drepturilor omului si ale minoritatilor, abolirea pedepsei cu moartea; - respectarea mecanismelor de piata cu o economie deschisa si bazata pe concurenta; - acceptarea ansamblului de principii, decizii, reguli si obiective care intra în structura Uniunii; - aplicarea politicii comerciale, a unui tarif extern comun si a codului vamal. Dupa ce a evaluat gradul respectarii criteriilor de aderare atins la acea data de catre tarile candidate, Comisia europeana a recomandat, în avizele sale din 1997, ca negocierile de aderare sa se deschida cu Republica Ceha, Estonia, Ungaria, Polonia, Slovenia si Cipru. Pe baza rapoartelor din 1999, Comisia a recomandat deschiderea negocierilor de aderare cu Letonia, Lituania, Malta, Republica Slovacia si, sub rezerva anumitor conditii specifice, cu Bulgaria si România. Negocierile de aderare a României la UE au fost lansate oficial în 15 februarie 2000. Pe 12 si 13 decembrie 2002 Consiliul European s-a întâlnit în Copenhaga. Cu aceasta ocazie s-a salutat încheierea negocierilor de aderare cu Cipru, Republica Ceha, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Republica Slovacia si Slovenia. Odata cu acest Consiliu au fost prezentate asa-numite „foi de parcurs” care furnizeaza României si Bulgariei obiective identificate clar si dau fiecarei tari posibilitatea de a stabili ritmul procesului de aderare. Uniunea a încurajat la Copenhaga Turcia sa continue energic procesul sau de reforma. S-a aratat, în Concluziile Consiliului European ca daca la Consiliul European din decembrie 2004, pe baza unui raport si o recomandare din partea Comisiei, se decide ca Turcia îndeplineste criteriile politice de la Copenhaga, Uniunea Europeana va deschide fara întârziere negocierile cu Turcia. Tot la acelasi Summit, Uniunea Europeana si tarile aderente au cazut de acord asupra unei declaratii comune intitulate „O Singura Europa" asupra naturii continue, inclusive si ireversibile a procesului de largire. Sefii de stat si de guvern ai Celor 15 si cei ai celor zece tari candidate nominalizate pentru aderare în 2004 au semnat pe 16 aprilie 2003 un tratat istoric de extindere în cladirea numita Coloanele lui Atalos de la poalele colinei Acropole din Atena, leagan al democratiei. La 1 mai 2004 cele zece tari citate mai sus au intrat oficial în UE. România are ca data tinta a aderarii anul 2007. |
