Politica
Agricola Comuna (PAC) a fost in trecut cel mai vizibil rezultat
al apartenentei la comunitatile europene. Importanta domeniului
se poate deduce si numai din faptul ca bugetul comunitar aloca
spre PAC aproape trei sferturi din cheltuieli. Intre timp acest
procentaj a mai coborat dar el se situeaza oricum mult in fata
celorlalte domenii de activitate ale Uniunii.
Succesul PAC a adus dupa sine si unele dificultati, uan dintre
el fiind supraproductia care nu putea fi inghitita de piata europeana
sau de exporturile spre alte tari. Situatia a devenit de netolerat
in anii `90, astfel ca factorii comunitari au incercat o rezolvare
a ei prin diferite metode. O reforma de proportii a PAC nu se
putea reusi la acel moment, cum de altfel nici acum nu sunt prea
multe succese, deoarece interesele nationale sunt extrem de mari,
Franta fiind campiona la acest lucru.
Laptele a cunoscut si el aceiasi dezvoltare ca si restul productiei
alimentare din Uniune, ajungandu-se la adevarate "mari de
lapte" ce inundau bugetul comunitar si amenintau sa distruga
stabilitatea acestuia. In acelasi timp cresterea disproportionata
a ofertei fata de cerere lasa fara nici o destinatie mari cantitati.
O rezolvare a situatiei s-a incercat prin impunerea unor cote
de productie nationale si la nivel individual. Acestea cuprins
doua componente: nivelul livrarilor pentru procesare si cel al
vanzarilor directe catre consumatori
Cotele sunt distribuite mai intai catre tarile membre si apoi,
la nivel national, fiecarui producator pe baza datelor din anii
anteriori.
In cazul in care intr-o tara se depaseste cota nationala alocata
de la Bruxelles pe parcursul unui an, respectiv intre 1 aprilie
si 31 martie, este impusa o amenda producatorilor care si-au depasit
angajamentele. Aceasta este in valoare de 0.3327 euro pe kilogram
produs in plus.
In fiecare an inainte de 1 septembrie, statele membre raporteaza
Comisiei Europene rezultatele aplicarii cotelor la productia de
lapte din anul ce a trecut.
Pe
baza datelor culese anul acesta, a rezultat ca zece dintre statele
membre au depasit nivelul cotelor alocate lor.
Statele prinse in ofsaid in cazul productiei mai mari decat celei
permise sunt: Belgia, Danemarca, Germania, Irlanda, Italia, Luxembourg,
Olanda, Spania si Austria. Acestea au depasit impreuna cu 1.069.000
de tone cantitatile alocate, astfel ca vor trebui sa plateasca
spre Bruxelles 356 de milioane de euro.
Celelalte sase state din grupul vechilor membrii UE nu au folosit
la maxim cota disponibila de productie de lapte. In ceea ce priveste
cei zece noi membrii UE, ei sunt in regula, acest fapt datorandu-se
insa si faptului ca la ei s-au luat in calcul doar 11 luni de
productie, respectiv de la 1 mai 2004, data aderarii lor la Uniune.
Cota de vanzari directe a fost depasita de trei vechi state membre,
doua din grupul celor care au probleme si la productie, respectiv
Italia si Olanda, plus Marea Britanie. Depasirile aici sunt mult
mai mici, adica doar cu 24.554 de tone, asa ca amenda ce o vor
plati va fi mai mica, 8 milioane de euro.
Cumulandu-se cele doua suprataxe ce vor fi impuse de Bruxelles
tarilor in culpa, se ajunge la suma de 364 milioane de euro. Desi
ea nu este deloc mica, se poate considera un progres fata de anul
trecut, cand s-a cifrat la 385 milioane de euro.
Dupa integrare si noi vom trebui sa ne conformam sistemului european.
Asa ca toti producatorii de lapte vor putea obtine, la solicitarea
lor, o cantitate individuala de referinta pentru livrari si/sau
vanzari directe.
Metodologia de acordare a cotei individuale de lapte va fi stabilita
prin Hotarare a Guvernului, iar cantitatile se stabilesc prin
ordin al ministrului agriculturii, pe baza evaluarii productiilor
realizate in perioada de referinta.
Livrarea laptelui de la producator la cumparator, in cadrul cotei
detinute pentru livrare, se realizeaza pe baza de documente care
atesta cantitatea de lapte, volumetric si masic, si procentul
de grasime aferent cantitatii receptionate. Cumparatorul are responsabilitatea
receptionarii corecte a laptelui si mentinerea parametrilor inscrisi
in documentul ce insoteste laptele pana la unitatea de destinatie.
In ceea ce priveste Romania, cota de lapte alocata pentru 2007
este de 3,057 milioane de tone. Pe cele
doua componente ale sale se imparte astfel: livrari pentru procesare
de 1,093 milioane tone si vanzari directe de 1,964 milioane tone.
Aceste valori vor putea fi modificate pe baza datelor concrete
pentru anul 2006, dar mutarea nu se va putea realiza decat din
a doua in prima categorie.
Reglementarile cu privire la cotele de lapte sunt cuprinse intr-o
Ordonanta emisa de guvern in luna august a acestui an.
Ordonanta interzice cumpararea laptelui de la producatori care
nu detin cota individuala pentru livrari. De asemenea, ordonanta
reglementeaza productia traditionala si ecologica de lapte. Caracteristica
de traditionalitate a produsului lactat este determinata de recunoasterea
istorica a acelui produs.
Administrarea la nivel national a cotei de lapte va fi realizata
de Departamentul de administrare a cotei de lapte (DACL). Acesta
va avea reprezentare si la nivelul regiunilor de dezvoltare rurala.
Conform Ordonantei, nu va mai fi permisa cumpararea laptelui de
la producatori care nu detin cota individuala pentru livrari.
Conform cotidianului Averea, cota Romaniei este tripla fata de
cantitatea de lapte raportata in statisticile oficiale, insa piata
este mult mai larga si dupa cum avertizeaza ministrul Agriculturii,
depaseste cu doua milioane de tone cantitatea negociata. Totusi,
Curierul National il citeaza in editia sa din 19 august pe presedintele
Asociatiei Patronatului Roman din Industria Laptelui (APRIL),
Valeriu Steriu, care arata : "Daca acum realizam aceasta
cota, de la 1 ianuarie 2007 exista riscul sa fim sub aceasta.
Cand producatorii vor fi supusi presiunilor impozitarii sau constrangerilor
sanitar-veterinare, s-ar putea sa aiba dificultati in a-si continua
activitatea. In ceea ce priveste indeplinirea normelor de igiena
europene, noi am obtinut o amanare pana la 1 ianuarie 2010. Laptele
materie prima trebuie sa contina un numar total de germeni pe
mililitru sub 100.000, dar aceasta cifra, la foarte multe ferme
de la noi, este de peste un milion. Cauza este lipsa de tancuri
de racire in firme".
Romania produce doar aproximativ 1 milion de tone de lapte care
intra in circuitul comercial, alte aproximativ 4 milioane de tone
neindeplinind criteriile europene si fiind destinate doar autoconsumului.
|
| Politica
agricola comuna (PAC) este una dintre cele mai integrate si mai
vechi politici comunitare.
Înainte de realizarea pietei comune, politicile agricole
ale statelor europene erau principalul domeniu de interventionism
si protectionism. In mod traditional, agricultura era considerata
un domeniu strategic, în care statul se simtea obligat sa
intervina fie pentru a proteja pe fermieri de fluctuatiile ori
amenintarile competitorilor externi, fie pentru a feri acest sector
vulnerabil de amenintarile datorate conditiilor meteorologice
sau fitosanitare nefavorabile.
In articolul 3 al Tratatului CEE se cerea adoptarea unei politici
comune în domeniul agriculturii. Prevederile privind PAC
sunt cuprinse în partea I, Libera circulatie a bunurilor,
titlul II, articolele 38-47. Articolul 38 defineste produsele
agricole si leaga politica agricola comuna de stabilirea pietei
comune în general. Articolul 39 releva obiectivele originale,
dar nu si natura politicii agricole comune (PAC). Articolul 40
specifica necesitatea unei organizari comune a pietelor agricole,
excluzând orice discriminare între producatorii si
consumatorii din Comunitatea Economica Europeana, impunând
criterii comune si metode uniforme de calcul în dadrul politicii
comune de preturi. Articolele 43 si 47 se refera la evolutia si
tranzitia catre organizatii comune de piata.
Arhitectura viitoarei PAC a fost trasata mai târziu cu un
an, la Conferinta de la Stressa din anul 1958. Aici s-a stabilit
un sistem care a fost pus în aplicare de Comisia Europeana
si guvernele celor sase tari membre la începutul anilor
'60. Obiectivele PAC, stipulate în art. 39 al Tratatului
de la Roma, erau urmatoarele:
a) cresterea productivitatii în agricultura prin modernizarea
exploatatiilor agricole;
b) stabilizarea pietelor si, implicit, a preturilor;
c) garantarea disponibilitatilor de produse agricole în
mod ritmic;
d) asigurarea unor preturi rezonabile pentru consumatorii din
CEE;
e) asigurarea unui standard de viata echitabil populatiei agricole.
Dupa cum aratam si in articol, o mare parte din bugetul comunitar
este destinat domeniului agriculturii iar statele membre sunt
responsabile practic pentru toate platile facute, impunerea cotelor
sau recuperarea cheltuielilor necorespunzator facute.
Instrumentele folosite pentru implementarea PAC sau actiunile
intreprinse pentru realizarea obiectivelor acesteia au fost finantate
prin intermediul Fondului European de Orientare si Garantare Agricola
(FEOGA), fond prevazut in art. 40 al Tratatului CEE si constituit
in 1962 prin regulamentul CEE 25/1962, modificat ulterior prin
Regulamentul CEE 728/1970 si Regulamentul CE 1258/1999.
Procedura de descarcare a conturilor cere Comisiei sa se asigure
ca fondurile primite de catre membrii UE au fost corect cheltuite
de acestia. Pentru aceasta, executivul comunitar poate proceda
la inspectii la fata locului, in fiecare an avand loc in jur de
200 de astfel de actiuni.
Comisia Europeana trebuie sa se asigure ca statele membre UE au
implementat sisteme integrate de control care sa utilizeze tehnologii
avansate, precum fotografierea fermelor cu ajutorul satelitilor
sau verificari incrucisate realizate cu ajutorul bazelor de date
computerizate.
Acolo unde Comisia Europeana constata ca procedurile de control
dintr-un stat membru nu se conformeza regulilor comunitare va
recupera sumele cheltuite gresit.
Sistemul de recuperare a fondurilor PAC cheltuite gresit a fost
reformat in 1995 si se bazeaza in prezent pe doua proceduri.
Prima procedura este pur financiara si se bazeaza pe operatiuni
de audit executate de personalul Comisiei. Aceasta procedura trebuie
sa fie finalizata pana la 30 aprilie al fiecarui an.
A doua procedura se bazeaza pe inspectii realizate de Comisie. |
