In
iarna au venit la mine niste italieni pe care ii cunoscusem cu un
an inainte. I-am cazat la birou, varianta preferata de ei decat
cea a unui hostel in pofida faptului ca trebuiau sa stea cu mine
hulubete noaptea batand la calculator revista presei de a doua zi.
Cum la moda in acel moment era Constitutia Europeana si procesul
ei de ratificare, unde Roma a fost destul de grabita desi nu chiar
prima cum anunta ea mandra la un moment dat, am dat-o in discutiile
noastre si pe acest domeniu. Haios ca nu stiau nimic sau ceea ce
stiau batea spre aproape nimic. De curiozitate i-am intrebat si
despre celelalte lucruri legate de functionarea Uniunii, ca de,
erau cetateni ai comunitatilor inca de la inceputuri asa ca te asteptai
a fi cat de cat familiarizati cu problema. S-a dovedit ca, in pofida
faptului ca sunt statator prin tara noastra neintegrata inca, le
am, ca sa zic asa, mult mai bine decat ei in domeniu. Bine, la un
moment dat poate e logic, dat fiind ca fizic nu sunt eu in UE dar,
cum patrulez toata ziua pe net si carti in UE, era normal sa stiu
mai multe. Oricum, am aflat peste cateva zile dintr-un sondaj de
opinie european ca italieni mei nu erau niste lunatici ci doar niste
demni reprezentanti ai cetateniei europene, doar 11% din europenii
intrebati spuneau ca au auzit de Constitutie si ii cunosc continutul.
Daca in privinta cunostintelor privind Constitutia, europenii erau
destul de varza, intre timp datorita luptei din Franta si Olanda
situatia mai schimbandu-se un pic, la fel stau lucrurile si in privinta
mecanismelor comunitare. Bruxellesul, Luxemburgul, Strasbourgul,
Frankfurtul sunt vazute de cetatenii Uniunii ca niste centre de
luare a deciziei nu numai departate dar si cat se poate de opace.
Asta pentru ca si daca faci efortul sa te informezi cu privire la
modul de desfasurare al procesului legislativ risti sa iti prinzi
urechile in hatisul de proceduri, complicate pana la extrem datorita
faptului ca trebuie sa impace si capra comunitara si varza nationala.
Daca nu au prea multe cunostinte despre cum se iau deciziile, oamenii
incep sa fie din ce in ce mai constienti de importanta acestora
asupra vietii lor de zi cu zi. Mai ales dupa venirea in 1992 a Pietei
Unice, reglementarile comunitare au inceput sa curga pe banda rulanta
si sa fie simtite aproape in fiecare domeniu. Valul legislativ bruxellez
a fost calificat de multi drept tsunami iar reglementari de genul
celei cu privire la imbracarea muncitorilor in functie de razele
soarelui, ce era cat pe aci sa fie aprobata acum doua luni, nu erau
chiar printre cele mai indicate pentru a atrage simpatia societatii
europene.
Apetenta pentru reglementare la nivel comunitar se explica destul
de usor. Bruxellesul nu are la dispozitia sa prea multe instrumente
pentru a inraurii realitatile comunitare in directia dorita de el,
de exemplu bugetul, in pofida neintelegerilor acerbe din prezent
pe marginea lui, nu reprezinta chiar o suma uriasa, cifrandu-se
la un pic peste 1% din PIB-ul statelor membre. Asa ca, baieti destepti,
oficiali europeni profita si ei de ce pot, adica de posibilitatea
de a reglementa. Numai ca, in unele cazuri, dau peste niste baieti
si mai destepti, politicenii de la nivel national, care mizeaza
pe popularitatea ce o are Uniunea pentru a da vina pe reglementarile
europene cand trebuiesc luate masuri nepopulare si, astfel, pentru
a scapa mai usor de presiunea strazii.
Cele de mai sus duc la situatia ca cetatenii nici macar sa nu stie
pe cine sa mai injure cand se pomenesc cu cine stie ce noua lovitura
legislativa. Guvernul da vina pe Comisie, Comisia isi sustine pozitia
prin faptul ca s-a consultat cu grupurile sale de "intelepti"
care i-au confirmat ca initiativa era cat se poate de buna dar ca
beneficiile se percep mai greu de omul de rand, iar in fond si la
urma urmei chiar ministrii ce dau cu para au aprobat-o in cadrul
Consiliului.
Deci, pentru a rezuma, pe de o parte cetatenii europeni nu stiu
aproape nimic despre ce se intampla pe la Bruxelles, pe de alta
parte simt ca procesul legislativ o ia de multe ori razna si nici
nu prea au pe cine trage la raspundere pentru aceasta. O combinatie
care nu e de mirare ca a dus la scaderea accentuata a popularitatii
Uniunii in ochii lor. Emblematic pentru aceasta este un sondaj de
opinie efectuat in tarile mari ale UE si care releva ca, de exemplu,
83% dintre germani, 82% dintre spanioli, 80% dintre polonezi, 72%
dintre francezi si 56% dintre britanici considera Uniunea ca responsabila
pentru cresterile de preturi.
Chiar daca de la inceputuri si pana recent constructia comunitara
a fost indeosebi o treaba a elitelor, nimeni nu i-a intrebat pe
cetatenii celor 6 tari intemeietoare daca vor sau nu sa faca pasul
spre integrarea europeana, in prezent lucrurile nu mai pot continua
asa. Nu prea poti sa pleci in ofensiva cu democratia prin desertul
Irakului sau muntii Afganistanului in conditiile in care acasa nu
stai deloc bine la acest capitol. Asa ca, incet, incet, populatia
incepe sa fie intrebata si chiar sa isi spuna cuvantul in afacerile
europene. Pentru a introduce un nou exemplu in prezentarea noastra
nu trebuie decat sa revenim la Constitutia Europeana ce sta in pana
datorita respingerii sale de francezi si olandezi.
Comisia Europeana, institutia care este legata cel mai mult de procesul
de integrare european, fiind in principiu si cea mai independenta
fata de interesele nationale, nu putea sa stea la peluza si sa asiste
impasibila cum situatia se degradeaza. De acea a iesit in ultimul
timp pe piata cu unele initiative spectaculoase, dar in acelasi
timp si de bun simt: renuntarea la o mare parte din legislatia comunitara
care sta pe teava ratificarii si care nu prea isi are rostul, lansarea
unei puternice campanii de informare despre realitatile europene,
punerea de presiune in directia desecretizarii sedintelor Consiliului
in care se iau decizii legislative etc.
La etc. din enumerarea de mai sus intra si anuntul de astazi (8
noiembrie 2005) cum ca executivul comunitar va face publice in cadrul
unui registru grupurile de experti care il asista in procesul legislativ.
Problematica destul de importanta dat fiind caracteristicele acestui
proces.
Dupa cum aminteam, directivele, regulamentele, deciziile si celelalte
instrumente juridice comunitare au ca tinta din ce in ce mai multe
domenii de actiune, de la calitatea apei si pana la dotariile autoturismelor
europene, de la cine stie ce standarde si pana la concurenta. Comisia
are dreptul exclusiv de initiativa legislativa, Consiliul si Parlamentul
European putand insa solicita inaintarea unor propuneri.Astfel ca
activitatea pe care trebuie sa o depuna executivul comunitar nu
numai ca este imensa dar si foarte diversa. Din aceasta cauza se
vede nevoit de multe ori sa apeleze pentru consultari la grupuri
de experti ce nu lucreaza direct in cadrul Comisiei.
Expertiza poate lua diferite forme, de la cunostintele teoretice
ale celor consultati si pana la experienta lor practica in domeniu.
Un astfel de grup de experti poate fi definit ca o entitate consultativa
care consta din experti nationali din sectorul privat sau public
si a fost constituit la cererea Comisiei pentru a o sfatui. Asadar,
principalul sau tel este oferirea de consulatii Comisiei si serviciilor
acesteia in procesul de pregatire a legislatiei si initiativelor
politice, precum si in cadrul actiunii Bruxellesului de monitorizare
si coordonare a colaborarii cu statele membre. El poate fi permanent
dar si temporar. De notat ca membrii sai nu sunt platiti, doar cheltuielile
provocate de munca in cadrul acestuia fiindu-le rambursate.
Pentru cei mai putin familiarizati cu procesul legislativ comunitar
trebuie sa fac precizarea ca grupurile de experti in discutie nu
trebuie confundate cu celebrele comitete care au dus la sintagma
de "comitologie" comunitara. Acestea din urma sunt create
de legislator, Consiliul sau Consiliul si Parlamentul European,
pentru a asista Comisia.
Dar ce face exact un grup de experti ? In afara crearii in cadrul
sau a unui forum pentru prezentarea diverselor opini, el trimite
sfaturi Comisiei in toate fazele procesului politic:
- la momentul identificarii unui domeniu politic de actiune pentru
Bruxelles, cand grupul poate atrage atentia asupra problemelor specifice
sau urgentelor;
- la momentul propunerii legislative, cand grupul poate executa
studii de impact inainte de finalizarea si adoptarea propunerii
de catre Comisie;
- la momentul implementarii, respectiv consilierea Comisiei inainte
de trasarea de catre aceasta a metodelor de implementare a noii
legislatii;
- la momentul monitorizarii si evaluarii politicii, cand se observa
aplicarea politicii de catre autoritatile nationale din domeniul
in cauza.
Trebuie subliniat ca grupurile de experti nu pot lua decizii politice.
Autoritatea juridica si politica ce propune legislatia si exercita
monitorizarea este in continuare Comisia.
De obicei, Comisia isi creeaza singura grupurile de experti, alegandu-se
intre doua metode:
- o Decizie a Comisiei sau un alt act juridic prin care se instituie
grupul;
- grupul este constituit de catre un serviciu al Comisiei cu acordul
Secretariatului General. Aceasta metoda este si cea mai folosita,
majoritatea grupurilor actuale de experti fiind create in acest
mod.
Componenta grupurilor este destul de variata, fiind prezenti de
la reprezentanti ai mediului academic si pana la cei ai industriilor
implicate in domeniul de activitate al grupului sau organizatiilor
neguvernamentale interesate si functionarilor guvernamentali. Selectia
lor se face pe baza cunostintelor pe care le au in domeniul respectiv.
Un grup de experti poate crea la randul sau subgrupuri care sa studieze
probleme specifice si poate invita la sedinte observatori din afara
sa cand considera necesar a afla si opinia acestora.
Sedintele grupurilor au loc de obicei la Bruxelles si Luxemburg.
Registrul in care vor fi trecute grupurile de experti va da informatii
atat cu privire la natura si insarcinarile lor cat si cu privire
la departamentele ce coordoneaza activitatea acestora.
Presedintele Comisiei Europene, José Manuel Barroso, care
a promis la inceputul mandatului sau ca va crea o astfel de baza
de date, a declarat cu privire la aceasta initiativa: "Suntem
hotarati sa aducem lumina in modul cum se iau deciziile la Bruxelles
[...] Este normal ca publicul sa aiba mai multe informatii cu privire
la cine ajuta la formarea politicilor UE. Acest nou registru asigura
o administratie mai deschisa si contribuie la obiectivul general
al unei mai bune reglementari".
Registrul va indexa aproximativ 1.300 de grupuri, numarul total
al acestora schimbandu-se in timp in functie de aparitia de noi
domenii de actiune sau disparitia altora.
Participantii la grupurile de experti sunt clasificati in functie
de categoriile din care fac parte (mediul stiintific, academic,
practicieni, organizatii nonguvernamentale etc.) insa baza de date
nu contine informatii individuale cu privire la experti din motive
ce tin de protejarea lor. |