Ce mai zic europenii despre moneda unica 14 01 2005

Au trecut mai mult de 3 ani de cand, in 12 state membre UE, a fost pusa in circulatie moneda Euro. 1 ianuarie 2002 reprezinta un moment cheie in constructia europeana. In acelasi timp cu extinderea Uniunii la 25 de tari, fara indoiala ca si moneda europeana va patrunde in noile state membre. Dat fiind acest context, Comisia europeana a dorit sa masoare evolutia opiniei publice in cele 12 state din zona euro: in noiembrie 2004 a fost realizat un studiu pe mai mult de 12 000 de persoane din tarile mentionate, privind aspectele practice ale utilizarii euro, asteptarile cetatenilor legate de aceasta moneda, utilizarea ei in afara euro-zonei, consecintele economice si sociale ale folosirii.
Rezultatele studiului arata ca doar un pic peste jumatate din cetatenii statelor din euro-zona spun ca utlizarea monedei euro nu le ridica absolut nici o dificultate, in timp ce procentul celor care declara ca a utiliza moneda este “foarte dificil” ajunge la 16%.
O majoritate de 52% din cei intervievati spun ca nu intampina nici o dificultate in a calcula mental in euro atunci cand fac cumparaturile de zi cu zi, in timp ce 49% continua sa calculeze mental mai intai in fosta moneda nationala atunci cand se decid sa cumpere o casa sau o masina, procent mai scazut cu cinci puncte fata de scorul inregistrat in studiul din 2003.
Dintre europeni, cel mai bine se pare ca s-au adaptat irlandezii. 78% dintre ei spun ca nu intampina nici o dificultate in a utiliza moneda euro si doar 1 din 10 transforma preturile mari in vechiul curs national. La polul opus sunt italienii, dintre care 29% intampina dificultati mari in utilizarea euro si 35% probleme medii. Francezii (14%), portughezii (13%) si belgienii (12%) sunt intr-o proportie mai mica inclinati sa gandeasca direct in euro atunci cand este vorba de sume foarte mari.
Moneda europeana a dus si la modificari in stilul de a face cumparaturi pentru doua treimi dintre respondenti. Ei au declarat ca, fie au cumparat mai putin, temadu-se sa nu cheltuiasca prea mult, fie au cumparat mai mult, pentru ca nu si-au dat seama exact ce suma cheltuie.
Vestile proaste pentru Comisia Europeana sunt legate de nivelul scazut de informare a cetenilor privind facilitatile oferite de euro. O mare parte a intervievatilor nu cred ca moneda euro si-a atins obiectivul pentru care a fost creat, adica sa duca la armonizarea preturilor. Doar 38% dintre cei chestionati stiu ca nu exista dobanzi suplimentare pentru cei care isi utilizeaza cardul bancar intr-o alta tara decat cea nationala in zona euro.
O majoritate destul de stransa dintre cei care au fost intrebati (53%) considera ca moneda euro reprezinta un beneficiu pentru tara lor. Dintre acestia, 79% din luxemburghezi sunt in favoarea euro, fata de doar 39% olandezi.
Rezultatele anchetei confirma faptul ca in tarile zonei-euro cetatenii au tendinta sa accepte din ce in ce mai mult moneda europeana. Comparand cu informatiile furnizate de o cercetare realizata cu un an in urma, se pare ca a crescut numarul de persoane care calculeaza direct in euro si un cetatean din doi nu se mai arata preocupat de ideea mentinerii dublei afisari a preturilor.

Sistemul monetar international instituit la Bretton Woods, la sfârsitul celui de-al doilea razboi mondial în care dolarul SUA a fost si continua sa fie o moneda dominanta, s-a impus în anii `50 si s-a consolidat în anii `60. Ca urmare a costului ridicat al finantarii de catre SUA a razboiului din Vietnam inflatia a explodat violent. În anul 1968, reevaluarea marcii germane si devalorizarea francului francez au amenintat stabilitatea celorlalte valute europene. În aceasta situatie, Pierre Werner a prevazut un plan în trei etape pentru realizarea Uniunii Monetare în 10 ani. Datorita climatului neprielnic si pe plan intern CEE si international, acest plan nu a putut fi dus la îndeplinire.
Urmatorul pas în cautarile Europei vizând stabilitatea monetara si valutara a venit odata cu crearea Sistemului Monetar European (SME) .
Consiliul European de la Bremen (Germania), din iulie 1978, a decis crearea SME, iar în decembrie 1978 au fost adoptate regulile de functionare ale acestuia, formalizarea juridica fiind facuta sub forma unui acord între bancile centrale.
SME a fost construit pe conceptul cursurilor de schimb stabile, dar ajustabile. Toate valutelor celor 9 state membre la acea data, cu exceptia lirei sterline britanice, au fost încorporate în sistemul de schimb. Cursurile de schimb bilaterale nu puteau sa depaseasca o marja de 2,25% . A fost creata o „unitate monetara europeana de schimb” (ECU) compusa dintr-un „cos” ce continea un numar de unitati monetare ale tarilor membre, ponderea fiecareia fiind data de forta economiei nationale a tarii respective si de locul pe care aceasta îl ocupa în sistemul intracomunitar.
în 1988, la adunarea de la Hanovra, liderii europeni au dat unda verde pentru crearea unui Comitet însarcinat cu prefigurarea Uniunii Monetare, condus de Jacques Delors. Raportul care a fost prezentat de acesta a propus un plan de tranzitie la Uniunea Economica si Monetara (UEM) în trei etape.
L a Maastricht, liderii europeni au semnat un Tratat (TUE), care a constituit baza trecerii la UEM si au fixat termenul limita de lansare a monedei unice în 1999.
La 15 iulie 1997, Institutul Monetar European a luat decizia utilizarii unui simbol codificat pentru euro, acesta fiind înregistrat la Organizatia Internationala pentru Standardizare. Creatorii simbolului euro s-au inspirat de la grecescul Epsilon si de la prima litera a cuvântului Europa; acesta este taiat de doua linii paralele, pentru a se indica stabilitatea monedei euro (€).
La data de 2 mai 1998 Uniunea Europeana a selectat tarile care urmau sa participe la EURO dupa o analiza asupra felului cum aceste tari au îndeplinit urmatoarele criterii de convergenta:
- inflatia sub 3%;
- rata dobânzilor pe termen lung sub 8,5%;
- deficitul bugetar sub 3% din PNB;
- gradul de îndatorare guvernamentala sub 6% din PNB;
- valuta nationala sa faca parte din SME minimum 2 ani.
Potrivit Regulamentului CE nr. 1466/97 din 7 iulie 1997, cu privire la Supravegherea Politicilor bugetare si Supravegherea si Coordonarea Politicilor Economice, statele incluse urmau sa înainteze Consiliului si Comisiei Europene periodic, rapoarte privind urmatoarele domenii:
- obiectivele pe termen mediu privitoare la pozitia bugetara;
- proiectiile cu privire la dezvoltarea economica si a principalilor indicatori economici, care sunt relevanti pentru realizarile programului de stabilitate;
- descrierea masurilor de ordin bugetar si economic pentru realizarea obiectivelor programului de stabilizare;
- analizarea schimbarilor în pozitia bugetara si a îndatoriri statului, survenite prin influenta produsa de trendul indicatorilor economici cuprinsi în diversele proiectii prezentate de statele membre.
TUE a sugerat instituirea UEM în trei faze.
Faza 1(1992-1993)
A fost gândita ca o consolidare a statu-quo.
Prioritatea în aceasta faza este data îndeplinirii conditiilor de convergenta monetara si bugetara. Sunt stabilite, astfel, patru criterii de convergenta:
- stabilitatea preturilor, în sensul ca rata inflatiei nu trebuia sa depaseasca cu mai mult de 1,5% din media celor trei state cu cea mai mica inflatie;
- rata dobânzii nu trebuia sa varieze cu mai mult de 2% fata de media celor trei state cu cele mai scazute rate ale dobânzilor pe termen lung;
- deficitul public al tarilor participante nu trebuia sa depaseasca 3% din PIB, iar datoria publica sa fie mai mica decât 60% din PIB;
- stabilitatea ratelor de schimb, care trebuiau sa se mentina în interiorul marjei de fluctuatie autorizate.
Faza a II-a (1994-1999)
Aceasta faza a dus la stabilirea noilor structuri ale UEM, respectiv:
- Institutul Monetar European (IME), cu sediul la Frankfurt pe Main, care sa asigure tranzitia la Banca Centrala Europeana, Sistemul European al Bancilor Centrale si moneda unica; IME era format din guvernatorii bancilor centrale ale tarilor UE.
- Banca Centrala Europeana (începând cu iulie 1998) înlocuieste treptat IME si va forma, împreuna cu bancile nationale, Sistemul European al Bancilor Centrale (SEBC). Acest model al BCE se inspira din modelul federal al Bundesbank care decide politica monetara pusa apoi în practica de bancile centrale ale landurilor.
Faza a III-a. Transferul responsabilitatilor
Aceasta faza consta, practic, în fixarea irevocabila a ratelor de schimb si introducerea monedei unice, care s-a realizat începând cu 1999. În timpul unei perioade de tranzitie de trei ani (pâna la 31 decembrie 2001), monedele nationale au fost înca schimbate contra monedei unice, în acest timp, BCE si SEBC (pietele financiare) vor functiona dupa moneda unica, persoanele fizice si întreprinderile folosind înca paritatea euro-moneda nationala.
La 1 ianuarie 1999 s-a lansat oficial euro în 11 state membre UE: Austria, Belgia, Finlanda, Franta, Germania, Irlanda, Italia, Luxemburg, Olanda, Portugalia, Spania. Grecia intra la începutul 2001.
Între l ianuarie si l iulie 2002 a fost o noua perioada de tranzitie, în timpul careia monedele nationale au fost retrase de pe piata. Începând cu data de l iulie 2002, moneda unica euro a fost singura acceptata pe piata europeana.

Surse: europa.eu.int / EUobserver

Opinia dumneavoastra !!!

Alte articole:

- Exceptie de la Pact 6 01 2004
- Forte de management a crizelor 4 01 2005
- Domnul euro se lupta cu granzii UE 29 12 2004
- A fost numit "Domnul Euro" 10 09 2004
- Noi reguli pentru zona euro 6 09 2004
- Austria vrea premii pentru disciplina bugetara 19 07 2004
- Curtea de Justitie ia o decizie istorica in domeniul regulilor euro 14 07 2004

A se vedea:

- Eurobarometru - Euro, 3 ani mai tarziu
- Comisia Europeana - Afaceri economice si financiare
- Monedele si bancnotele euro
- Comisia Europeana - First report on the practical preparations for the future enlargement of the euro area
- Comisia Europeana - The introduction of euro banknotes and coins - one year after
- Comisia Europeana - Eurobarometer: public opinion surveys on the euro
- Comisarul pentru Afaceri Economice si Monetare - Joaquín Almunia
- Directoratul General pentru Afaceri Economice si Financiare
- Parlamentul European - Comitetul Afacerilor Economice si Monetare
- Consiliul Uniunii Europene
- Banca Centrala Europeana
- Prima si a doua etapa a UEM
- Tranzitia catre a treia etapa si introducerea euro
- A treia etapa - organizare si implementare
- Pactul de Stabilitate si Crestere si Coordonarea Politicii Economice
- Afaceri Economice si Monetare in contextul extinderii UE
- Legislatia comunitara privind politica economica si monetara