Legaturi pe net
Atac

 

  
Cehii, carbunii si Comisia
Milioanele de euro acordate de Praga pentru industria sa miniera nu intra in contradictie cu prevederile comunitare.

Articol:

Tranzitia lunga in care tot ne gasim de atata timp ne-a familiarizat cu termenul de ajutor de stat. Stiri peste stiri au circulat pe ecranele televizoarelor sau in presa scrisa despre intreprinderile romanesti gata sa fie inchise daca nu mai primesc inca un ajutor de la stat, precum si despre nocivitatea acestui lucru in termeni de costuri pentru economie si bugetul de stat. Aderarea la Uniunea Europeana a fost prezentata ca un punct terminus pentru astfel de practici datorita barierelor impuse de legislatia comunitara. Totusi, ajutoarele de stat au fost un element traditional al politicii industriale, atat la nivelul statelor comunitare, cat si la nivel Uniunii.
Economistii justifica utilizarea de subventii ale statului catre anumite parti ale industriei prin existenta asa-numitor "esecuri ale pietei" cat si a costurile sociale mari ce urmeaza unor ajustari structurale ale unor anumite arii economice. Aceasta mai ales ca, de obicei, este vorba de schimbari care afecteaza anumite regiuni puternic dependente de domeniul economic in discutie.
Mai exista insa si o alta situatie, aceea in care guvernele statelor europene au incercat sustinerea "campionilor nationali" sau promovarea unor sectoare economice "strategice".
Oricum, utilizarea ajutoarelor a fost vazuta inca de la inceputurile integrarii europene, ca fiind preferabil a fi evitata datorita distorsiunilor pe care le aduc pietei concurentiale. De altfel, unul dintre principalele domenii pentru care s-a optat pentru actiune la nivel comunitar a fost cel al concurentei. Astfel, in Tratatul de la Roma au fost alocate mai multe articole acestei problematici, respectiv art. 85 cu privire la aranjamentele dintre firmele independente, art. 86 cu privire la comportamentul unor firme avand o pozitie dominanta intr-un anumit sector sau pe o anumita piata si art. 92 cu privire la actiunile autoritatilor publice care, prin efectele lor, pot distorsiona jocul liber al fortelor pietei si pot interfera cu manifestarile naturale rezultate din acest joc.
Daca venim mai in actualitate, trebuie semnalat articolul 87 din Tratatul CE care arata ca "orice ajutor acordat de un stat membru sau din resursele statului, in orice forma, care distorsioneaza sau ameninta sa distorsioneze concurenta prin favorizarea anumitor intreprinderi sau a productiei anumitor bunuri si care afecteaza comertul intre statele membre este incompatibil cu piata comuna".
Ajutoarele guvernamentale pentru intreprinderi pot lua forma subventiilor, creditelor cu dobanzi preferentiale, reducerilor de datorii sau reducerii de impozite.
Articolul 87 delimiteaza in paragrafele 2 si 3 ajutoarele publice considerate compatibile cu piata comuna, respectiv:
- ajutoarele cu caracter social ce sunt acordate consumatorilor individuali, daca acestea nu sunt discriminatorii in privinta originii produselor;
- ajutoarele menite remedierii unor evenimente exceptionale, cum sunt calamitatile naturale;
- ajutoarele regionale sau pentru dezvoltarea unor activitati;
- ajutoare pentru pastrarea si promovarea culturii si patrimoniului cultural;
- ajutoarele destinate unor proiecte comune importante la nivel european, cum a fost cazul Airbus.
Conform articolului 88, statele membre UE sunt obligate sa informeze Comisia cu privire la ajutoarele pe care le doresc sa le acorde. Aceasta institutie europeana are sarcina supravegherii si aprecierii ajutoarelor de stat. In cazul in care recomandarile ei nu sunt aplicate de statul membru in cauza, Comisia se adreseaza Curtii de Justitie a UE.
Datorita faptului ca numarul de membrii ai Uniunii s-a dublat in numai 10 ani de zile, fiind acum de 25, a trebuit sa se accelereze si simplifice procedurile de control ale ajutoarelor de stat. O initiativa importanta in acest sens a fost cea a reglementarii exceptarilor in bloc de la cerinta aprobarii de catre Comisie a unor ajutoare de stat.
Primele reglementari cu privire la exceptiile in bloc au intrat in vigoare in 2001 si s-au referit la ajutoarele acordate pentru intreprinderi mici si mijlocii, la cele pentru programele de training, precum si la ajutorul acordat unei companii ce nu depaseste pragul de 100.000 de euro intr-o perioada de trei ani. Prin aceste reglementari s-a dorit eliberarea Comisiei de cazurile de rutina.
Actelor din 2001 le-au urmat si altele care au adus noi exceptii.
Comisia a promovat in ultimii ani o politica mai restrictiva cu privire la ajutoarele de stat. Conform specialistilor, Bruxelles-ul incearca astfel sa restranga atat sfera si volumul acestora cat si redirectionarea lor catre obiectivele orizontale ale Comunitatilor.
Dat fiind schimbarile aduse de economia moderna, unul din domeniile economice vedeta pentru multi ani in statele europene, mineritul, se afla in declin. Chiar daca in anii `50 a stat la baza primei comunitati europene, acum el este marcat de inchiderea de mine si disponibilizari masive de personal.
Cum situatia din tara noastra, cu zone intregi care se bazeaza aproape in exclusivitate pe activitatea miniera pentru asigurarea locurilor de munca, este una des intalnita si in alte state europene, costurile sociale ale restructurarilor au fost si sunt destul de ridicate. Din aceasta cauza, statele membre UE au incercat sa insoteasca masurile luate in minerit cu ajutoare pe diverse planuri pentru companiile vizate si angajatii acestora.
Republica Ceha a trebuit si ea sa isi reduca in ultima decada exploatarile, in pofida estimarilor ce arata ca aproximativ 25% din energia tarii va fi produsa pana in 2030 pe baza de carbune.
Cu toate ca au avut loc deja restructurari, cele sapte companii miniere cehesti au angajata inca o importanta forta de munca, aproape 50.000 de persoane, adica peste 50% dintre lucratorii din sectorul energiei.
Praga a decis sa acorde un ajutor financiar de 74 de milioane de euro industriei mineritului, insa, dat fiind ca de la 1 mai 2004 tara este membra a Uniunii, a trebuit sa instiinteze Comisia Europeana.
Bruxelles-ul a decis ieri (20 octombrie 2005) sa nu ridice nici o obiectie fata de acordarea ajutorului financiar, desi suma este destul de mare. Explicatia consta in faptul ca fondurile nu sunt directionate catre productia directa ci sunt destinate acoperirii unor costuri legate de inchiderea minelor, de aceea, acordarea lor este compatibila cu buna functionarea a pietei comune.
Trebuie notat ca decizia Comisiei a venit dupa ce a analizat actiunea Cehiei din perspectiva reglementarilor speciale ce se aplica ajutoarelor de stat in industria miniera. Acestea sunt cele cuprinse in Regulamentul 1407/2002, respectiv ca ajutorul pentru o întreprindere, destinat anume sa acopere pierderile din productia curenta ale unitatilor de productie, poate fi considerat compatibil cu piata comuna numai daca îndeplineste urmatoarele conditii:
- exploatarea unitatilor de productie în cauza face parte dintr-un plan de închidere al carui termen-limita nu depaseste data de 31 decembrie 2007;
- ajutorul notificat pe tona de carbune echivalent nu depaseste diferenta dintre costurile de productie previzibile si venitul previzibil pentru un an carbonifer. Ajutorul platit efectiv se supune unei corectii anuale, în baza costurilor si veniturilor efective, cel mai tarziu înainte de sfârsitul anului de productie de carbune ce urmeaza anului pentru care a fost acordat ajutorul;
- cantitatea de ajutor pe tona de carbune echivalent nu poate face ca preturile la livrare pentru carbunele comunitar sa fie mai scazute decat cele pentru carbunele de o calitate similara din tari terte;
- ajutorul nu trebuie sa duca la nici o denaturare a concurentei între cumparatorii si utilizatorii de carbune din Comunitate;
- ajutorul nu trebuie sa duca la nici o denaturare a concurentei pe piata electricitatii, piata producerii combinate de electricitate si caldura, piata productiei de cocs si piata otelului.
Pe scurt despre politica europeana a concurentei
Una dintre primele politici comune adoptate de Comunitatea Economica Europeana a fost aceea a concurentei. Ea a evoluat si s-a dezvoltat de la inceputuri si pana acum, odata cu dezvoltarea generala a Uniunii Europene.
Conform prevederilor Tratatului CE, exista urmatoarele directii de actiune a politicii de protectie a concurentei:
- interzicerea acordurilor si a practicilor concertate ce au ca efect impiedicarea, restrangerea sau distorsionarea concurentei;
- prevenirea si interzicerea abuzului de pozitie dominanta pe piata;
- controlul concentrarilor economice;
- eliminarea distorsiunilor provocate pe piata comuna de unele ajutoare de stat si de drepturile exclusive sau speciale ale companiilor/monopolurilor de stat sau private;
- mentinerea competitivitatii firmelor din UE, pe piata interna si pe cea internationala.
In prezent concentrarea excesiva a puterii economice a firmelor este considerata o amenintare pentru concurenta libera si echitabila pe piatele Comunitatii, deoarece poate sa conduca la crearea sau intarirea pozitiei dominante. Articolul 82 din Tratatul CE arata ca: "Orice abuz al unuia sau mai multor intreprinzatori cu o pozitie dominanta in cadrul pietei comune sau in cadrul unei parti importante a acesteia va fi interzis, ca fiind incompatibil cu piata comuna in masura in care poate afecta comertul dintre statele membre".
Comisia se ocupa de concentrarile de mari dimensiuni care îsi desfasoara o parte semnificativa a activitatii pe teritoriul mai multor state membre ale UE. O importanta dezvoltare în acest domeniu a fost introdusa în 1988 prin propunerea unui cod al fuziunilor, care, schimba si posibilitatea Comisiei de a actiona din "a posteriori" în "a priori". Conform codului, Comisia trebuie sa dea un raspuns în privinta legalitatii unei fuziuni în doua luni de la notificarea acesteia, la care se adauga cel mult patru luni, când este nevoie de o ancheta mai laborioasa .
Comisia are puteri largi de investigare, putând face vizite la firmele suspectate de încalcarea liberei concurente si având acces la toate documentele acestora, întreprinderile gasite vinovate de practici concurentiale ilegale (practici concertate sau abuzul de pozitie dominanta) pot fi amendate cu pâna la 10% din cifra de afaceri din anul anterior.
În cazul în care se descopera întelegeri între firme, suspectate de încalcarea liberei concurente si care intra în competenta ei, Comisia Europeana are urmatoarele posibilitati de actiune:
- sa o declare legala printr-o decizie formala, daca în urma investigatiilor rezulta ca întelegerea nu distorsioneaza libera concurenta;
- sa dea o "scrisoare de confort" care sa permita operarea pe piata comunitara deoarece sunt operatii fara un impact semnificativ;
- sa accepte operatiunea numai cu îndeplinirea anumitor conditii care sa garanteze respectarea liberei concurente;
- sa o declare ilegala.
Comisia poate începe o ancheta asupra unei firme/grup de firme fie la cererea acestora (în urma notificarii acordurilor de catre întreprinderi în vederea obtinerii aprobarii de operare), fie în urma unor plângeri depuse de terti, fie din proprie initiativa prin auto-sesizare.
Conform acquis-ului comunitar ajutoarele de stat permise sunt: ajutor pentru dezvoltare regionalã; ajutor pentru protectia mediului înconjurãtor; ajutor pentru salvare si restructurare; pentru instruirea angajatilor si pentru ocuparea fortei de munca; ajutor pentru întreprinderi mici si mijlocii; pentru cercetare si dezvoltare; pentru proiecte mari de investitii în conditiile prevãzute în Regulamentul multisectorial privind ajutorul de stat regional pentru proiecte mari de investitii; sub forma garantiilor în conditiile prevãzute în Instructiunile privind ajutorul de stat acordat sub forma garantiilor; ajutor cu respectarea dispozitiilor Instructiunilor privind ajutorul de stat si capitalul de risc; ajutor cu respectarea dispozitiilor Instructiunilor privind vânzãrile de terenuri si/sau clãdiri de cãtre autoritãtile publice.
Pentru siderurgie, si industria carboniferã, sectorul fibrelor sintetice, industria auto si industria constructiilor navale, se aplicã reguli mai restrictive decât cele aplicabile la nivelul altor industrii. În general, ajutoarele acordate pentru investitii care conduc la cresterea capacitãtilor sunt sever limitate sau chiar interzise. În unele cazuri, ajutorul este permis numai dacã va conduce la reducerea capacitãtilor. În agriculturã, pescuit si piscicultuã, se aplicã alte reguli, reglementate de Politica Agricolã Comunã si Politica în domeniul pescuitului.

Surse:

Alte articole:

A se vedea: