Cod comunitar al trecerii frontierelor 27 05 2004

Propunerea Comisiei se inscrie in masurile pe termen scurt luate conform Comunicarii Comisiei din mai 2002 intitulata "Catre un management integrat al frontierelor externe ale statelor membre UE".
Obiectivul recomandarii este acela de a clarifica, restructura, consolida si dezvolta legislatia existenta cu privire la controlul persoanelor la frontiere. Se doreste conturarea unui caracter mult mai "comunitar" pentru regulile din acest domeniu.
Codul propus este structurat pe doua sectiuni, una cu privire la frontierele interne si cealalta cu privire la cele externe.
Prima sectiune cuprinde toate regulile cu privire la controlul persoanelor la frontierele externe, inclusiv urmatoarele:
- conditiile pentru trecerea forntierei externe si intrarea intr-un stat membru UE;
- principiile ce guverneaza controlul la frontierele externe;
- cooperarea dintre statele membre in acest domeniu.
Codul statueaza diferite medtode pentru verificarea la frontiere, in functie de felul acestora, respectiv pamant, aer, apa.
La a doua sectiune a Codului se adapteaza cele prevazute in Acordul Schenegn la cadrul institutional comunitar cu privire la abolirea controalelor la granitele interne. In aceasta parte a Codului se reglementeaza si modul in care aceste controale pot fi reintroduse temporar, precum si cauzele care pot conduce catre aceasta, in special amenintarile teroriste.

Ceea ce si-a propus de la început Comunitatea Economica Europeana a fost realizarea unei piete comune, în care sa fie asigurata atât libera circulatie a marfurilor, cât si a serviciilor, capitalului si fortei de munca. Dispozitiile Tratatului de la Roma precizeaza ca libera circulatie a persoanelor este unul din obiectivele fundamentale ce trebuie atins în vederea realizarii pietei comune. Prin art. 48, par. 1, s-a prevazut ca libera circulatie a lucratorilor sa fie realizata în cadrul Comunitatii pâna cel mai târziu la sfârsitul perioadei de tranzitie.
În aplicarea dispozitiilor Tratatului de la Roma au fost adoptate o serie de acte normative comunitare care au reglementat progresiv libera circulatie a lucratorilor si anume :
- Regulamentul 15/1961 care a statuat principiul potrivit caruia orice cetatean al Comunitatii putea sa obtina un loc de munca în alt stat membru, în conditiile în care locul respectiv nu era ocupat de cetatenii acelui stat;
- Regulamentul 38/64 care a determinat reducerea masurilor de discriminare între cetatenii statului pe teritoriul caruia se desfasoara activitatea si cei ai celorlalte state membre care se angajeaza în statul respectiv;
- Regulamentul 1612/68 care a ramas si în prezent în vigoare cu unele modificari ulterioare. Dispozitiile acestui regulament au eliminat discriminarile existente si au consacrat pe deplin libera circulatie a lucratorilor în Comunitate.
Libera circulatie a lucratorilor este îngradita numai în doua situatii, strict delimitate, care pot constitui exceptii. Prima reiese din continutul articolului 48 alin. 4 din Tratatul de la Roma. Astfel, nu sunt incluse în sfera sa de reglementare locurile de munca din sectorul public. Acest sector cuprinde locurile de munca ce presupun exercitarea autoritatii publice conferita de legislatia nationala si respectiv locurile de munca ce prin activitatea desfasurata asigura protectia si realizarea intereselor fundamentale ale statelor membre.
În al doilea rând, libera circulatie a lucratorilor poate fi limitata pentru motive de ordine publica, de securitate publica ori de sanatate publica.
Acordul de la Schengen a fost semnat la 14 iunie 1985 de catre reprezentantii Olandei, Belgiei, Luxemburgului, epublicii Federale Germania si Republicii Franceze.
Compus din 32 de articole, acest Acord constituie o declaratie de intentie prin care statele semnatare se angajeaza sa faciliteze, pe cât posibil, trecerea frontierelor lor interioare si sa puna în aplicare masurile de cooperare necesare suprimarii controlului. Partile contractante au precizat ca înteleg sa nu aduca atingere nici suveranitati nationale si nici libertatilor individuale ale cetatenilor. Ele propun, în schimb, armonizarea tuturor legislatiilor nationale în materie, precum si coordonarea aplicarii lor.
Mecanismele de aplicare ale Acordului au presupus si presupun înca, în planul intern al statelor membre UE, masuri legislative supuse adoptarii Parlamentelor nationale, în functie de prevederile propriilor Constitutii, iar la nivel comunitar s-a semnat Conventia de aplicare a Acordului de la Schengen din 14 iunie 1985, în iunie 1990.

Sursa: europa.eu.int

A se vedea:

- Libertatea de circulatie a persoanelor in UE
- Noua frontiera Schengen si impactul asupra relatiilor dintre Romania si Republica Moldova
- Documente de baza ale Comunitatii si Uniunii Europene