Spre
deosebire de americani, cetatenii UE sunt mult mai statici cand
vine vorba de schimbatul locului de munca. Acest lucru se datoreaza
atat diferentelor culturale dintre cele doua maluri ale Atlanticului
cat si unor factori cat se poate de obiectivi: diferentele de
limba, de formare sau de legislatie. Totusi, in ultimul timp,
datorita dificultatilor cu care se confrunta o parte din economiile
tarilor europene, a inceput sa creasca si rata schimbarii locului
de munca, ajungandu-se ca in UE15 un muncitor din trei sa isi
schimbe jobul o data la fiecare cinci ani iar 9% dintre angajati
sa faca acest lucru anual.
Cel mai bine pentru o economie ar fi ca forta de munca potrivita
sa fie la locul potrivit, ori ca cea disponibilizata dintr-un
loc sa poata fi absorbita cat mai repede in altul. Oficialii europeni
au avut acest lucru in vedere inca de la inceputurile comunitatilor
europene, cand a fost statuat principiul libertatii de miscare,
cu tinta speciala spre forta de munca.
Chiar daca teoretic barierele in calea fluxului intre tarile membre
a fortei de munca au fost inlaturate, ele au ramas la nivel indirect
tinand in principal de particularitatile legislatiei pietei muncii
din fiecare tara membra UE.
Una dintre cele mai importante probleme de care se lovea un cetatean
european care alegea sa-si incerce sansele la munca si in alta
tara decat cea proprie era dificultatea pastrarii tuturor beneficiilor
privind pensia. Pentru a indrepta situatia in acest domeniu, Comisia
Europeana a propus astazi (20 octombrie 2005) o Directiva privind
"portabilitatea pensiilor".
Reglementari privind protectia pensiilor de stat la schimbarea
jobului sau a tarii exista deja in UE, insa, aplicarea efectiva
a lor este subminata de tendinta statelor membre de a utiliza
din ce in ce mai mult pensiile suplimentare, neincluse in legislatia
comunitara existenta.
Conform textului de lege propus astazi de Bruxelles, vor fi evitate,
in majoritatea cazurilor, pierderile beneficiilor legate de pensie,
de multe ori ele urmand sa se pastreze intacte pentru lucratorul
care alege sa-si paraseasca sectorul de activitate sau tara.
Directiva face parte din strategia de "Crestere si locuri
de munca" a Comisiei si este privita si drept un instrument
ajutator in sprijinul statelor care, datorita imbatranirii populatiei,
sunt implicate in reformarea profunda a sectorului asigurarilor
sociale si pensiei.
Comisarul european pentru locuri de munca, afaceri sociale si
egalitate de tratament, Vladimír Špidla, a explicat
ca propunerea vine sa prefateze inceputul "Anului mobilitatii
muncitorilor" 2006. El a spus si ca: "Daca ne asteptam
ca muncitorii sa fie mobili si flexibili nu putem sa-i pedepsim
pentru ca isi schimba locul de munca. Drepturile de pensie trebuiesc
fi pe deplin transferabile. Directiva a fost mult intarziata".
Conform aceluiasi oficial european, daca in prezent schemele de
pensie ce fac subiectul Directivei se aplica cam la 10% din cetatenii
Uniuni, in curand acest procent va creste la 30%.
Obstacolele care urmeaza sa fie daramate de noul act comunitar
sunt legate de diferentele de legislatie intre statele membre
in domenii precum: conditiile de achizitie a drepturilor la pensie,
conditiile de pastrare a drepturilor la pensie in perioadele de
inactivitate, precum si transferatibilitatea drepturilor castigate.
In ceea ce priveste achizitia drepturilor, textul propus stabileste
cateva conditii minime ce trebuiesc respectate de fiecare tara
membra UE, respectiv daca este impusa o varsta minima pentru a
se putea beneficia de respectivele drepturi, ea sa nu fie mai
mare de 21 de ani, iar daca legislatia nationala impune o anumita
perioada de incadrare in munca, aceasta sa nu fie mai mare de
1 an.
Propunerea Comisiei va acorda lucratorilor 18 luni pentru a alege
daca sa transfere drepturile lor de pensie de la fosta companie
catre cea la care s-au mutat.
Este de asteptat ca Directiva sa intre in vigoare in iulie 2008,
urmand ca de la acea data sa se procedeze la o examinare regulata
pentru a se constata cum sunt implementate dispozitiile ei. O
reexaminare separata va avea loc peste 10 ani, in aceasta analizandu-se
oportunitatea continuarii aplicarii exceptiilor pastrate de unele
state membre.
Pensiile private, la care nu contribuie nici statul si nici angajatorul,
nu fac obiectul noii Directive.
In acest moment exista doar un singur act normativ in vigoare
la nivel comunitar cu privire la libera circulatie a persoanelor
si dreptul la pensiile suplimentare, Directiva 1998/49/CE. Aceasta
stabileste in principal principiul tratamentului egal intre muncitorii
care isi schimba locul de munca la nivel national si cei care
fac acest lucru la nivel intracomunitar.
Proiectarea noii legislatii a durat ceva timp datorita complexitatii
si diversitatii reglementarilor nationale, dar si datorita consultarilor
extensive pe care le-a avut Comisia atat cu guvernele statelor
membre cat si cu partenerii sociali. Tocmai pentru a obtine acordul
acestora, precum si al parlamentarilor europeni, executivul comunitar
a trebuit sa renunte la unele prevederi pe care le dorise.
Reactiile venite din partea mediului de afaceri sunt temperate.
Nigel Peaple, consultant in problema pensiilor la Asociatia Asiguratorilor
britanici, a declarat pentru EUPolitix: "Propunerea UE este
creata pentru a asigura oamenilor posibilitatea sa-si pastreze
economiile pentru pensie indiferent de cate ori isi schimba locul
de munca. Totusi, este important ca UE sa nu propuna reguli care,
neintentionat, sa aduca prejudicii aranjamentelor nationale privind
pensiile. Regulile din Marea Britanie in aceasta materie sunt
destul de avansate, dar primele noastre aprecieri sunt ca Directiva
nu le va submina". |