Cu pensia dupa tine
Comisia Europeana doreste schimbari in domeniul drepturilor la pensie ale muncitorilor europeni.

Articol:

Spre deosebire de americani, cetatenii UE sunt mult mai statici cand vine vorba de schimbatul locului de munca. Acest lucru se datoreaza atat diferentelor culturale dintre cele doua maluri ale Atlanticului cat si unor factori cat se poate de obiectivi: diferentele de limba, de formare sau de legislatie. Totusi, in ultimul timp, datorita dificultatilor cu care se confrunta o parte din economiile tarilor europene, a inceput sa creasca si rata schimbarii locului de munca, ajungandu-se ca in UE15 un muncitor din trei sa isi schimbe jobul o data la fiecare cinci ani iar 9% dintre angajati sa faca acest lucru anual.
Cel mai bine pentru o economie ar fi ca forta de munca potrivita sa fie la locul potrivit, ori ca cea disponibilizata dintr-un loc sa poata fi absorbita cat mai repede in altul. Oficialii europeni au avut acest lucru in vedere inca de la inceputurile comunitatilor europene, cand a fost statuat principiul libertatii de miscare, cu tinta speciala spre forta de munca.
Chiar daca teoretic barierele in calea fluxului intre tarile membre a fortei de munca au fost inlaturate, ele au ramas la nivel indirect tinand in principal de particularitatile legislatiei pietei muncii din fiecare tara membra UE.
Una dintre cele mai importante probleme de care se lovea un cetatean european care alegea sa-si incerce sansele la munca si in alta tara decat cea proprie era dificultatea pastrarii tuturor beneficiilor privind pensia. Pentru a indrepta situatia in acest domeniu, Comisia Europeana a propus astazi (20 octombrie 2005) o Directiva privind "portabilitatea pensiilor".
Reglementari privind protectia pensiilor de stat la schimbarea jobului sau a tarii exista deja in UE, insa, aplicarea efectiva a lor este subminata de tendinta statelor membre de a utiliza din ce in ce mai mult pensiile suplimentare, neincluse in legislatia comunitara existenta.
Conform textului de lege propus astazi de Bruxelles, vor fi evitate, in majoritatea cazurilor, pierderile beneficiilor legate de pensie, de multe ori ele urmand sa se pastreze intacte pentru lucratorul care alege sa-si paraseasca sectorul de activitate sau tara.
Directiva face parte din strategia de "Crestere si locuri de munca" a Comisiei si este privita si drept un instrument ajutator in sprijinul statelor care, datorita imbatranirii populatiei, sunt implicate in reformarea profunda a sectorului asigurarilor sociale si pensiei.
Comisarul european pentru locuri de munca, afaceri sociale si egalitate de tratament, Vladimír Špidla, a explicat ca propunerea vine sa prefateze inceputul "Anului mobilitatii muncitorilor" 2006. El a spus si ca: "Daca ne asteptam ca muncitorii sa fie mobili si flexibili nu putem sa-i pedepsim pentru ca isi schimba locul de munca. Drepturile de pensie trebuiesc fi pe deplin transferabile. Directiva a fost mult intarziata".
Conform aceluiasi oficial european, daca in prezent schemele de pensie ce fac subiectul Directivei se aplica cam la 10% din cetatenii Uniuni, in curand acest procent va creste la 30%.
Obstacolele care urmeaza sa fie daramate de noul act comunitar sunt legate de diferentele de legislatie intre statele membre in domenii precum: conditiile de achizitie a drepturilor la pensie, conditiile de pastrare a drepturilor la pensie in perioadele de inactivitate, precum si transferatibilitatea drepturilor castigate.
In ceea ce priveste achizitia drepturilor, textul propus stabileste cateva conditii minime ce trebuiesc respectate de fiecare tara membra UE, respectiv daca este impusa o varsta minima pentru a se putea beneficia de respectivele drepturi, ea sa nu fie mai mare de 21 de ani, iar daca legislatia nationala impune o anumita perioada de incadrare in munca, aceasta sa nu fie mai mare de 1 an.
Propunerea Comisiei va acorda lucratorilor 18 luni pentru a alege daca sa transfere drepturile lor de pensie de la fosta companie catre cea la care s-au mutat.
Este de asteptat ca Directiva sa intre in vigoare in iulie 2008, urmand ca de la acea data sa se procedeze la o examinare regulata pentru a se constata cum sunt implementate dispozitiile ei. O reexaminare separata va avea loc peste 10 ani, in aceasta analizandu-se oportunitatea continuarii aplicarii exceptiilor pastrate de unele state membre.
Pensiile private, la care nu contribuie nici statul si nici angajatorul, nu fac obiectul noii Directive.
In acest moment exista doar un singur act normativ in vigoare la nivel comunitar cu privire la libera circulatie a persoanelor si dreptul la pensiile suplimentare, Directiva 1998/49/CE. Aceasta stabileste in principal principiul tratamentului egal intre muncitorii care isi schimba locul de munca la nivel national si cei care fac acest lucru la nivel intracomunitar.
Proiectarea noii legislatii a durat ceva timp datorita complexitatii si diversitatii reglementarilor nationale, dar si datorita consultarilor extensive pe care le-a avut Comisia atat cu guvernele statelor membre cat si cu partenerii sociali. Tocmai pentru a obtine acordul acestora, precum si al parlamentarilor europeni, executivul comunitar a trebuit sa renunte la unele prevederi pe care le dorise.
Reactiile venite din partea mediului de afaceri sunt temperate. Nigel Peaple, consultant in problema pensiilor la Asociatia Asiguratorilor britanici, a declarat pentru EUPolitix: "Propunerea UE este creata pentru a asigura oamenilor posibilitatea sa-si pastreze economiile pentru pensie indiferent de cate ori isi schimba locul de munca. Totusi, este important ca UE sa nu propuna reguli care, neintentionat, sa aduca prejudicii aranjamentelor nationale privind pensiile. Regulile din Marea Britanie in aceasta materie sunt destul de avansate, dar primele noastre aprecieri sunt ca Directiva nu le va submina".

Surse:

Alte articole:

A se vedea: