Luandu-si
o pauza din dat in dreapta si-n stanga cu critici, eurodeputatii
s-au trezit ca vor avea un deficit de aproape 44 de milioane de
euro in schema voluntara de pensionare.
Articol:
Ca orice oameni cu capul pe umeri si deputatii europeni se gandesc
ca vor veni si zile mai negre dupa cele petrecute la Strasbourg.
Asa ca au pus mana de la mana, au mai adaugat si institutia in ansamblul
ei si au creat un fond pentru pensiile viitoare de care ar urma
sa beneficieze.
Fondul are in acest moment bunuri in valoare de 145 de milioane
de euro, insa un raportor independent a atras atentia ca pentru
acoperirea pensiilor si a altor obligatii ce tin de aceasta schema
de pensionare fondul avea nevoie la sfarsitul lui 2004 de 189 de
milioane de euro.
Cifrele au fost prezentate eurodeputatiilor la intalnirea anuala
cu privire la fond ce a avut loc luna aceasta. Vestea a fost destul
de amara deoarece dupa o performanta "asemanatoare" in
2003, cand s-a inregistrat o lipsa de 42 de milioane de euro, se
luasera masuri pentru ca acest lucru sa nu se intample si in anul
urmator.
Problema este mai veche, dezacordurile dintre fonduri si cheltuieli
dand deja peste cap proiectul inca din 2001. In 2002 au fost luate
primele masuri de redresare, crescandu-se rata contributiilor beneficiarilor
la 39% din salariul de referinta, o treime fiind contributia parlamentarului
si doua treimi cea a PE. Astfel s-a ajuns ca in prezent un eurodeputata
care doreste sa participe la schema sa plateasca lunar 948,13 de
euro.
Institutia cerber a fondurilor europene, Curtea de Conturi a UE,
nu priveste cu ochi buni metoda gasita de parlamentarii europeni
pentru a-si asigura viitorul. Pana acum insa s-a multumit numai
cu critica de pe margine, atragand atentia, de exemplu, in noiembrie
2003, ca nu exista o baza solida legala comunitara care sa dea dreptul
PE sa fie implicat direct in asa ceva. Ea a avertizat ca ar trebui
stabilite reglementari clare cu privire la responsabilitatea si
atributiile PE in cazul in care fondul va inregistra un deficit.
Vazand ca masurile luate in anii trecuti nu au adus nici o imbunatatire,
trendul nici macar nefiind oprit, ce sa mai vorbim de inversare,
biroul de conducere al fondului, format in principal din eurodeputati,
a propus cresterea contributiei la 45% din salariul de referinta,
pastrandu-se insa contributia de doua treimi a PE.
Dupa ce in vara s-a ajuns in cadrul PE la un acord cu privire la
un nou statut pentru membrii acestei institutii, pe viitor va fi
aplicata o noua schema privind pensiile eurodeputatilor. Directorii
fondului actual voluntar de pensie doresc ca si acesta sa fie pastrat,
ambele scheme urmand, in opinia lor, sa fie puse sub umbrela aceluiasi
fond.
Pe
scurt despre mandatul parlamentarilor europeni
Durata
mandatului parlamentar este stabilita la cinci ani si coincide
cu perioada de legislatura a Parlamentului European.
Datorita diferentelor dintre reglementarile comunitare si cele
nationale, statutul parlamentarilor nu este uniform. Membrii Parlamentului
European beneficiaza de imunitatile si privilegiile stabilite
de art. 8- 10 din Protocolul din aprilie 1965 (anexat la Tratatul
de la Bruxelles).
Aceste imunitati se refera la :
- libera circulatie, fara restrictii de orice natura privind deplasarea
la si de la locul reuniunilor parlamentare;
- imunitatea de jurisdictie penala privind cercetarea, retinerea
sau urmarirea datorita opiniilor sau voturilor exprimate în
exercitarea functiilor lor;
- în materie de taxe vamale parlamentarii beneficiaza de
facilitatile recunoscute înaltilor functionari care se afla
în strainatate în misiuni oficiale temporare (facilitatile
se aplica prin intermediul guvernelor statelor membre);
Pe durata sesiunilor Parlamentului european, membri sai beneficiaza:
- pe teritoriul lor national — de imunitatile recunoscute
membrilor Parlamentului tarii lor;
- pe teritoriul celorlalte state membre — de imunitate de
jurisdictie penala;
- imunitatea personala pe durata mandatului (fiind înregistrate
unele diferente între legislatiile nationale cu privire
la aceasta). Imunitatea nu poate fi invocata însa în
caz de flagrant delict si nu poate constitui un obstacol privind
dreptul Parlamentului European de a ridica imunitatea unuia dintre
membrii sai.
Procedura ridicarii imunitatii parlamentare cuprinde urmatoarele
etape :
a. autoritatea competenta dintr-un stat membru se adreseaza presedintelui
Parlamentului European cu o cerere de ridicare a imunitatii parlamentare;
b. presedintele înainteaza aceasta cerere comisiei competente,
care o va analiza fara întârziere;
c. comisia poate cere autoritatii care a înaintat cererea,
informatiile sau documentele pe care le considera necesare; de
asemenea, parlamentarul a carui imunitate se solicita a fi ridicata
poate aduce, în apararea sa, documentele pe care le considera
relevante;
d. raportul comisiei contine o propunere prin care recomanda ridicarea,
sau, dimpotriva, mentinerea imunitatii parlamentare, urmând
ca plenul Parlamentului European sa decida; comisia sau plenul
nu se pot pronunta în nici o situatie asupra vinovatiei,
iar ridicarea imunitatii parlamentare nu afecteaza prezumtia de
nevinovatie;
e. presedintele va informa autoritatea statului membru, care a
cerut ridicarea imunitatii, asupra rezultatului votului din Parlament;
f. în cazul în care s-a decis ridicarea imunitatii
parlamentare, presedintele va solicita autoritatii statului membru
sa fie informat cu privire la orice hotarâre judecatoreasca
ce-l priveste pe respectivul parlamentar si va informa Parlamentul
despre continutul acesteia în cel mai scurt timp.
Parlamentul European dispune de competenta stabilirii propriei
sale structuri interne. Aceasta putere de auto-organizare, consacrata
si de catre CJCE, decurge din articolul 142 CEE care încredinteaza
Parlamentului sarcina de a-si adopta propriul regulament interior,
iar statele membre si celelalte institutii trebuie, în virtutea
principiului cooperarii loiale, sa respecte regulile stabilite
de catre Parlamentul European atâta timp cât acestea
au drept obiectiv sa-i asigure buna functionare