| |
Deja se pune
problema revizuirii Constitutiei UE
Oficialii
europeni admit ca se gandesc la schimbari in Tratatul instituind o Constitutie
pentru Europa, desi el inca nici macar nu a fost ratificat.
Anii
2005 si 2006 vor fi marcati in Uniunea Europeana de dezbaterea pe marginea
Tratatului instituind o Constitutie pentru Europa, asa-numita Constitutie
UE.
Tratatul constitutional european a fost semnat la Roma pe 29 octombrie
2004, pana in acest moment fiind ratificat doar de doua dintre tarile
membre UE, respectiv Lituania si Ungaria.
Pentru a intra in vigoare, Constituia UE, trebuie sa fie ratificata de
toate cele 25 de state UE, fie prin procedura parlamentara fie prin referendumuri
nationale.
Uniunea are cateva antecedente cu privire la consultarile populare nationale
referitoare la tratatele UE. Danezii au votat intr-un referendum impotriva
Tratatului de la Maastricht in 1992, trebuind sa fie organizat un al doilea
referendum in 1993 pentru a fi aprobat. La fel a fost si cazul Trtatului
de la Nisa, cand irlandezii au votat impotriva Tratatului intr-o prima
consultare populara organizata in 2001, abia in cadrul altei consultari
populare in 2002 dandu-si acordul.
Primul refrendum care va avea loc in Uniune pe marginea adoptarii Constitutiei
UE va fi in Spania pe 20 februarie. Este de asteptat ca acesta sa nu ridice
multe probleme deoarece Madridul a virat puternic spre o pozitie pro Constitutie
dupa alegerile generale din 2004. Nu trebuie uitat totusi ca, la sfarsitul
lui 2003, guvernul spaniol a fost unul dintre principalii factori ai impotmolirii
la acel moment a negocierilor pe marginea tratatului constitutional UE.
Cele mai mari batai de cap pentru liderii europeni se pare ca le vor avea
in convingerea britanicilor sa aprobe documentul european. Marea Britanie
este faimoasa pentru euroscepticismul sau precum si pentru pozitia "in
doua luntrii" pe care o adopta de multe ori in relatiile sale cu
SUA si UE. De altfel, Londra are si un statut aparte in cadrul UE, nefacand
parte din zona euro si nici din Spatiul Schengen si beneficiind de un
regim special in domeniul contributiei la bugetul comunitar.
Desi se prevad probleme in cazul referendumului britanic nici in celelalte
tari situatia nu este cu mult mai roza. Temerea principala a politicienilor
este ca nu vor convinge sa vina la vot populatia pro UE, in schimb grupurile
care au vreun of impotriva comunitatii urmand sa se mobilizeze si poate
sa dea peste cap toate rezultatele sondajelor de opinie premergatoare
votului.
Pentru a contracara o situatie ca cea de mai sus, liderii europeni sunt
atenti la orice lucru care ar putea supara electoratul. Dificil este insa
sa pastrezi o balanta intre discursul adresat populatiei unei tari cu
propaganda facuta pentru alta, media fiind gata oricand sa sesizeze si
sa informeze despre aceste gafe ale responsabililor europeni.
Exemplificative pentru cele spuse anterior sunt cele petrecute in aceasta
saptamana in Franta si Marea Britanie.
Francezii sunt ingrijorati ca prin aderarea Turciei la Uniune si intrarea
in vigoare la Constitutiei UE, Ankara va deveni una dintre cele mai puternice
state membre la nivelul luarii deciziilor in institutiile comunitare.
Ei sunt indreptatiti sa creada acest lucru pentru ca sistemul de luare
a deciziilor la nivel comunitar prevazut de Constitutia UE se bazeaza
foarte mult pe elementul demografic. Ori, se prognozeaza ca Turcia va
avea avea o populatie in 2015 care va depasi si pe cea a Germaniei, actualmente
cel mai mare stat membru UE din acest punct de vedere. Pentru a contracara
aceasta temere, presedintele Comisiei Europene, José Manuel Durão
Barroso, a declarat pentru Le Figaro ca reglementarile din Constitutia
UE nu sunt batute in cuie si vor putea fi schimbate in viitor: "Daca
este nevoie sa schimbam mai tarziu regulile vom face acest lucru. Dar
aceasta nu este actualemnte o problema in discutie". Purtatorul de
cuvant al lui Barroso, Francoise Le Bail, a adaugat si el: "Cand
va veni timpul sa schimbam Constitutia vom discuta acest lucru, dar acest
timp inca nu a venit".
Cuvintele oficialilor europeni destinate francezilor nu au fost pe placul
britanicilor, caci una din principalele directii de campanie a guvernului
Tony Blair in favoarea Constitutiei UE a fost ca noul Tratat european
va constitui cadrul final al relatiei Marii Britanii cu UE. Presa eurosceptica
a prins imediat mingea aruncata de peste Canal si acum se foloseste de
ea in campania anti Constitutie.
Tratatul
de la Maastricht a fost semnat de "Cei Doisprezece" la 7 ferbuarie
1992. El trebuia ratficat, in conformitate cu normele constituionale ale
fiecarui stat membru, inainte de 1 ianuarie 1993.
În Danemarca, neînregistrându-se procentul favorabil
tratatului de 5/6 din numarul parlamentarilor, conform reglementarilor
interne, trebuia organizat un referendum, la 2 iunie 1992. Rezultatul
acestuia a fost negativ, înregistrându-se 50,7% voturi împotriva.
In aceste conditii, la 4 iunie 1992 s-a întrunit Consiliul European
extraordinar la Oslo, care a stabilit necesitatea continuarii procesului
de ratificare pe baza tratatului existent. Consiliul European reunit la
Edinburgh în 12 decembrie 1992 a adoptat concluziile privind "Danemarca
si Tratatul asupra Uniunii Europene". Textele adoptate la Edinburgh
au urmarit, pe de o parte, sa asigure continuarea procesului de ratificare,
fara sa redeschida negocierile asupra Tratatului de la Maastricht, care
ar fi dus la modificarea acestuia si implicit la o noua ratificare a lui
de catre toate cele 12 state, iar pe de alta parte, sa dea posibilitatea
guvernului danez de a consulta din nou populatia. În consecinta,
la 18 mai 1993, când s-a organizat cel de al doilea referendum,
alegatorii danezi s-au pronuntat cu o majoritate de 56,8% pentru ratificarea
tratatului.
În Marea Britanie, tara care a ridicat o serie de probleme înca
din timpul negocierii tratatului si careia partenerii i-au facut numeroase
concesii, ratificarea tratatului a întâmpinat numeroase opozitii.
Procesul de ratificare a fost întrerupt de esecul primului referendum
danez si reluat dupa reusita celui din mai 1993. S-au facut eforturi de
catre guvern pentru evitarea referendumului, întrucât era
prevazut a fi la limita. Utilizându-se o serie de artificii politice
s-a reusit în final ratificarea tratatului de catre regina si depunerea
instrumentelor de ratificare la 2 august 1993.
Tratatul a intrat in vigoare la 1 noiembrie 1993.
Tratatul de la Nisa a fost semnat la Nisa la 26 februarie 2001.
De data aceasta, in Danemarca s-a ratificat relativ usor noul Tratat european.
Procedura a fost parlamentara, Folketing-ul pronuntându-se în
favoarea tratatului prin legea din 1 iunie 2001.
Probleme au aparut insa in cazul Irlandei. Aici, într-un prim referendum
organizat în 2001 s-a dat câstig de cauza celor care se opun
ratificarii Tratatului de la Nisa, înregistrându-se un scor
de 54% la 46%.
Ca urmare a esecului referendumului din Irlanda au fost luate o serie
de masuri atât la nivelul Irlandei dar si la nivel comunitar. Din
acestea citam:
- o campanie ampla de informare a cetatenilor irlandezi asupra implicatiilor
Tratatului de la Nisa atât pentru Irlanda dar si pentru viitorul
Europei;
- adoptarea la Summit-ul de la Sevilia a unei „Declaratii a Irlandei”
cu privire la Nisa. Prin aceasta se sublinia faptul ca Irlanda, chiar
în cazul adoptarii Tratatului de la Nisa, îsi pastreaza caracterul
de neutralitate militara pe care îl are în prezent .
Pe 19 octombrie 2002 a fost organizat un al doilea referendum în
Irlanda privind Nisa. Rezultatele finale se prezinta astfel :
- rata de participare - 48,45%,
- voturi în favoarea Tratatului - 62,89%,
- voturi împotriva Tratatului - 37,11%.
Tratatul de la Nisa a intrat in vigoare la 1 februarie 2003.
Surse:
-
-
-
Ovidiu Tinca, Drept comunitar general, Editura Didactica si Pedagogica
R.A.Bucuresti, 1999
-
Marian Mihaila, Carmen Suciu, Dan Stan, Drept institutional comunitar,
Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2002
-
Gilles Ferréol, Dictionarul Uniunii Europene, Editura Polirom,
Iasi, 2001
Opinia
dumneavoastra !!!
Alte
articole:
A se
vedea:
|
|
|