Vrei sã-ti spui pãrerea intrã pe Forum

DOSARE (COOL)
Legaturi pe net:
EuropeanVoice
EUbusiness
EUpolitix
EuroJournal.org
Euro News
Misiunea Romaniei la UE
Adevarul
Agricultura Romaniei
Antena 1
Basa-Pres
Banii Nostri
BBC Romania
Capital
Cotidianul
Curentul
Curierul National
Cronica Romana
Delta RFI
Deutsche Welle
Dilema Veche
Europa Libera
Evenimentul Zilei
Gardianul
Gazeta Sporturilor
Independent
Jurnalul National
Libertatea
Mediafax
ProsSport
ProTV
Realitatea Romaneasca
Realitatea TV
Revista 22
Romania Libera
Rompres
Stirea Zilei
TVR
Ziarul
Ziarul Financiar
Ziare.com
Ziua

Stiri
Comunitar
Schengen
Bani
Euro
România
Burse
Legãturi
Ajutor
E-mail
! NOU ! NEWSLETTER

   
 

 

Exceptie de la Pact


Comisia Europeana a declarat ieri (5 ianuarie 2005) ca se va abtine de la pedepsirea tarilor membre UE care depasesc nivelul limita al deficitului bugetar datorita ajutoarelor oferite statelor afectate de Tsunami-ul asiatic.



Uniunea Europeana actioneaza atat la nivel comunitar cat si la cel national pentru ajutorarea victimelor dezastrului asiatic.
Presedintele Comisiei Europene, José Manuel Barroso, a anuntat in cadrul Summit-ului de la Jakarta de astazi (6 ianuarie 2005) un pachet suplimentar financiar de ajutor in valoare de 450 de milioane de euro. Astfel, contributia Uniunii Europene (cele 25 de state membre + Comisia Europeana) va ajunge in jurul cifrei de 1,5 miliarde euro.
Pentru a incuraja tarile membre sa contribuie la ajutorul umanitar si pentru reconstructie acordat tarilor afectate de dezastru, Comisia Europeana a anuntat prin vocea purtatorului de cuvant Amelia Torres ca se va abtine de la pedepsirea statelor UE care depasesc limita deficitului bugetar de 3% datorita unor astfel de cheltuieli.
Executivul comunitar de la Bruxelles, care este responsabil pentru monitorizarea disciplinei bugetare in cadrul Uniunii si are autoritatea sa inceapa actiuni disciplinare impotriva membrilor al caror deficit bugetar depaseste 3% din PIB, a spus ca va tratat milioanele de euro trimise in ajutor Asiei ca "circumstante exceptionale".
Aceeasi pozitie a fost adoptat si in urma cu 2 ani, cand Germania s-a vazut pusa in fata unor imense cheltuieli cauzate de inundatiile ce au afectat estul ei.
Berlinul a promis ca va creste ajutorul acordat tarilor calamitate din Asia pana la nivelul de 500 de milioane de euro. Totusi, aceasta suma va avea un efect destul de limitat asupra deficitului bugetar german, care, conform calculelor Comisiei Europene, va atinge 3,9% din PIB.


Sistemul monetar international instituit la Bretton Woods, la sfârsitul celui de-al doilea razboi mondial în care dolarul SUA a fost si continua sa fie o moneda dominanta, s-a impus în anii `50 si s-a consolidat în anii `60. Ca urmare a costului ridicat al finantarii de catre SUA a razboiului din Vietnam inflatia a explodat violent. În anul 1968, reevaluarea marcii germane si devalorizarea francului francez au amenintat stabilitatea celorlalte valute europene. În aceasta situatie, Pierre Werner a prevazut un plan în trei etape pentru realizarea Uniunii Monetare în 10 ani. Datorita climatului neprielnic si pe plan intern CEE si international, acest plan nu a putut fi dus la îndeplinire.
Urmatorul pas în cautarile Europei vizând stabilitatea monetara si valutara a venit odata cu crearea Sistemului Monetar European (SME) .
Consiliul European de la Bremen (Germania), din iulie 1978, a decis crearea SME, iar în decembrie 1978 au fost adoptate regulile de functionare ale acestuia, formalizarea juridica fiind facuta sub forma unui acord între bancile centrale.
SME a fost construit pe conceptul cursurilor de schimb stabile, dar ajustabile. Toate valutelor celor 9 state membre la acea data, cu exceptia lirei sterline britanice, au fost încorporate în sistemul de schimb. Cursurile de schimb bilaterale nu puteau sa depaseasca o marja de 2,25% . A fost creata o „unitate monetara europeana de schimb” (ECU) compusa dintr-un „cos” ce continea un numar de unitati monetare ale tarilor membre, ponderea fiecareia fiind data de forta economiei nationale a tarii respective si de locul pe care aceasta îl ocupa în sistemul intracomunitar.
în 1988, la adunarea de la Hanovra, liderii europeni au dat unda verde pentru crearea unui Comitet însarcinat cu prefigurarea Uniunii Monetare, condus de Jacques Delors. Raportul care a fost prezentat de acesta a propus un plan de tranzitie la Uniunea Economica si Monetara (UEM) în trei etape.
L a Maastricht, liderii europeni au semnat un Tratat (TUE), care a constituit baza trecerii la UEM si au fixat termenul limita de lansare a monedei unice în 1999.
La 15 iulie 1997, Institutul Monetar European a luat decizia utilizarii unui simbol codificat pentru euro, acesta fiind înregistrat la Organizatia Internationala pentru Standardizare. Creatorii simbolului euro s-au inspirat de la grecescul Epsilon si de la prima litera a cuvântului Europa; acesta este taiat de doua linii paralele, pentru a se indica stabilitatea monedei euro (€).
La data de 2 mai 1998 Uniunea Europeana a selectat tarile care urmau sa participe la EURO dupa o analiza asupra felului cum aceste tari au îndeplinit urmatoarele criterii de convergenta:
- inflatia sub 3%;
- rata dobânzilor pe termen lung sub 8,5%;
- deficitul bugetar sub 3% din PNB;
- gradul de îndatorare guvernamentala sub 6% din PNB;
- valuta nationala sa faca parte din SME minimum 2 ani.
Potrivit Regulamentului CE nr. 1466/97 din 7 iulie 1997, cu privire la Supravegherea Politicilor bugetare si Supravegherea si Coordonarea Politicilor Economice, statele incluse urmau sa înainteze Consiliului si Comisiei Europene periodic, rapoarte privind urmatoarele domenii:
- obiectivele pe termen mediu privitoare la pozitia bugetara;
- proiectiile cu privire la dezvoltarea economica si a principalilor indicatori economici, care sunt relevanti pentru realizarile programului de stabilitate;
- descrierea masurilor de ordin bugetar si economic pentru realizarea obiectivelor programului de stabilizare;
- analizarea schimbarilor în pozitia bugetara si a îndatoriri statului, survenite prin influenta produsa de trendul indicatorilor economici cuprinsi în diversele proiectii prezentate de statele membre.
TUE a sugerat instituirea UEM în trei faze.
Faza 1(1992-1993)
A fost gândita ca o consolidare a statu-quo.
Prioritatea în aceasta faza este data îndeplinirii conditiilor de convergenta monetara si bugetara. Sunt stabilite, astfel, patru criterii de convergenta:
- stabilitatea preturilor, în sensul ca rata inflatiei nu trebuia sa depaseasca cu mai mult de 1,5% din media celor trei state cu cea mai mica inflatie;
- rata dobânzii nu trebuia sa varieze cu mai mult de 2% fata de media celor trei state cu cele mai scazute rate ale dobânzilor pe termen lung;
- deficitul public al tarilor participante nu trebuia sa depaseasca 3% din PIB, iar datoria publica sa fie mai mica decât 60% din PIB;
- stabilitatea ratelor de schimb, care trebuiau sa se mentina în interiorul marjei de fluctuatie autorizate.
Faza a II-a (1994-1999)
Aceasta faza a dus la stabilirea noilor structuri ale UEM, respectiv:
- Institutul Monetar European (IME), cu sediul la Frankfurt pe Main, care sa asigure tranzitia la Banca Centrala Europeana, Sistemul European al Bancilor Centrale si moneda unica; IME era format din guvernatorii bancilor centrale ale tarilor UE.
- Banca Centrala Europeana (începând cu iulie 1998) înlocuieste treptat IME si va forma, împreuna cu bancile nationale, Sistemul European al Bancilor Centrale (SEBC). Acest model al BCE se inspira din modelul federal al Bundesbank care decide politica monetara pusa apoi în practica de bancile centrale ale landurilor.
Faza a III-a. Transferul responsabilitatilor
Aceasta faza consta, practic, în fixarea irevocabila a ratelor de schimb si introducerea monedei unice, care s-a realizat începând cu 1999. În timpul unei perioade de tranzitie de trei ani (pâna la 31 decembrie 2001), monedele nationale au fost înca schimbate contra monedei unice, în acest timp, BCE si SEBC (pietele financiare) vor functiona dupa moneda unica, persoanele fizice si întreprinderile folosind înca paritatea euro-moneda nationala.
La 1 ianuarie 1999 s-a lansat oficial euro în 11 state membre UE: Austria, Belgia, Finlanda, Franta, Germania, Irlanda, Italia, Luxemburg, Olanda, Portugalia, Spania. Grecia intra la începutul 2001.
Între l ianuarie si l iulie 2002 a fost o noua perioada de tranzitie, în timpul careia monedele nationale au fost retrase de pe piata. Începând cu data de l iulie 2002, moneda unica euro a fost singura acceptata pe piata europeana.


Surse: europa.eu.int / Deutsche Welle / Gulf Daily News

Opinia dumneavoastra !!!

Alte articole:

- Forte de management a crizelor 4 01 2005
- Domnul euro se lupta cu granzii UE 29 12 2004
- A fost numit "Domnul Euro" 10 09 2004
- Noi reguli pentru zona euro 6 09 2004
- Austria vrea premii pentru disciplina bugetara 19 07 2004
- Curtea de Justitie ia o decizie istorica in domeniul regulilor euro 14 07 2004

A se vedea:

- Comisia Europeana - European Commission mobilises the Civil Protection Mechanism for victims of the earthquake and tsunami in South Asia
- Comisia Europeana - The European Commission co-ordinates EU civil protection support to catastrophe areas in South Asia
- Comisia Europeana - European Commission calls for a sustained effort to help people affected by the tidal waves
- Comisia Europeana - Tidal waves in Asia – ECHO’s response
- Comisia Europeana - Commission's Civil Protection Mechanism takes effective measures to co-ordinate technical assistance in South Asia
- Comisia Europeana - President of the European Commission Intervention in Plenary session of special Asian Leaders’ Meeting on aftermath of earthquake and Tsunami
- Departamentul de Ajutor Umanitar al Comisiei Europene
- UE - Implementarea ajutorului umanitar
- UE - Reabilitare si reconstructie in tarile in curs de dezvoltare
- UE - Construirea unui parteneriat in domeniul ajutorului umanitar cu ONU
- "Humanitarian aid and the European Union"
- Legislatie comunitara cu privire la Uniunea Economica si Monetara
- Raport privind euro la un an dupa introducerea monedei comune europene
- Etapele introducerii euro