Uniunea Europeana actioneaza atat la nivel comunitar cat si la cel national
pentru ajutorarea victimelor dezastrului asiatic.
Presedintele Comisiei Europene, José Manuel Barroso, a anuntat
in cadrul Summit-ului de la Jakarta de astazi (6 ianuarie 2005) un pachet
suplimentar financiar de ajutor in valoare de 450 de milioane de euro.
Astfel, contributia Uniunii Europene (cele 25 de state membre + Comisia
Europeana) va ajunge in jurul cifrei de 1,5 miliarde euro.
Pentru a incuraja tarile membre sa contribuie la ajutorul umanitar si
pentru reconstructie acordat tarilor afectate de dezastru, Comisia Europeana
a anuntat prin vocea purtatorului de cuvant Amelia Torres ca se va abtine
de la pedepsirea statelor UE care depasesc limita deficitului bugetar
de 3% datorita unor astfel de cheltuieli.
Executivul comunitar de la Bruxelles, care este responsabil pentru monitorizarea
disciplinei bugetare in cadrul Uniunii si are autoritatea sa inceapa
actiuni disciplinare impotriva membrilor al caror deficit bugetar depaseste
3% din PIB, a spus ca va tratat milioanele de euro trimise in ajutor
Asiei ca "circumstante exceptionale".
Aceeasi pozitie a fost adoptat si in urma cu 2 ani, cand Germania s-a
vazut pusa in fata unor imense cheltuieli cauzate de inundatiile ce
au afectat estul ei.
Berlinul a promis ca va creste ajutorul acordat tarilor calamitate din
Asia pana la nivelul de 500 de milioane de euro. Totusi, aceasta suma
va avea un efect destul de limitat asupra deficitului bugetar german,
care, conform calculelor Comisiei Europene, va atinge 3,9% din PIB.
Sistemul monetar
international instituit la Bretton Woods, la sfârsitul celui de-al
doilea razboi mondial în care dolarul SUA a fost si continua sa
fie o moneda dominanta, s-a impus în anii `50 si s-a consolidat
în anii `60. Ca urmare a costului ridicat al finantarii de catre
SUA a razboiului din Vietnam inflatia a explodat violent. În anul
1968, reevaluarea marcii germane si devalorizarea francului francez
au amenintat stabilitatea celorlalte valute europene. În aceasta
situatie, Pierre Werner a prevazut un plan în trei etape pentru
realizarea Uniunii Monetare în 10 ani. Datorita climatului neprielnic
si pe plan intern CEE si international, acest plan nu a putut fi dus
la îndeplinire.
Urmatorul pas în cautarile Europei vizând stabilitatea monetara
si valutara a venit odata cu crearea Sistemului Monetar European (SME)
.
Consiliul European de la Bremen (Germania), din iulie 1978, a decis
crearea SME, iar în decembrie 1978 au fost adoptate regulile de
functionare ale acestuia, formalizarea juridica fiind facuta sub forma
unui acord între bancile centrale.
SME a fost construit pe conceptul cursurilor de schimb stabile, dar
ajustabile. Toate valutelor celor 9 state membre la acea data, cu exceptia
lirei sterline britanice, au fost încorporate în sistemul
de schimb. Cursurile de schimb bilaterale nu puteau sa depaseasca o
marja de 2,25% . A fost creata o „unitate monetara europeana de
schimb” (ECU) compusa dintr-un „cos” ce continea un
numar de unitati monetare ale tarilor membre, ponderea fiecareia fiind
data de forta economiei nationale a tarii respective si de locul pe
care aceasta îl ocupa în sistemul intracomunitar.
în 1988, la adunarea de la Hanovra, liderii europeni au dat unda
verde pentru crearea unui Comitet însarcinat cu prefigurarea Uniunii
Monetare, condus de Jacques Delors. Raportul care a fost prezentat de
acesta a propus un plan de tranzitie la Uniunea Economica si Monetara
(UEM) în trei etape.
L a Maastricht, liderii europeni au semnat un Tratat (TUE), care a constituit
baza trecerii la UEM si au fixat termenul limita de lansare a monedei
unice în 1999.
La 15 iulie 1997, Institutul Monetar European a luat decizia utilizarii
unui simbol codificat pentru euro, acesta fiind înregistrat la
Organizatia Internationala pentru Standardizare. Creatorii simbolului
euro s-au inspirat de la grecescul Epsilon si de la prima litera a cuvântului
Europa; acesta este taiat de doua linii paralele, pentru a se indica
stabilitatea monedei euro (€).
La data de 2 mai 1998 Uniunea Europeana a selectat tarile care urmau
sa participe la EURO dupa o analiza asupra felului cum aceste tari au
îndeplinit urmatoarele criterii de convergenta:
- inflatia sub 3%;
- rata dobânzilor pe termen lung sub 8,5%;
- deficitul bugetar sub 3% din PNB;
- gradul de îndatorare guvernamentala sub 6% din PNB;
- valuta nationala sa faca parte din SME minimum 2 ani.
Potrivit Regulamentului CE nr. 1466/97 din 7 iulie 1997, cu privire
la Supravegherea Politicilor bugetare si Supravegherea si Coordonarea
Politicilor Economice, statele incluse urmau sa înainteze Consiliului
si Comisiei Europene periodic, rapoarte privind urmatoarele domenii:
- obiectivele pe termen mediu privitoare la pozitia bugetara;
- proiectiile cu privire la dezvoltarea economica si a principalilor
indicatori economici, care sunt relevanti pentru realizarile programului
de stabilitate;
- descrierea masurilor de ordin bugetar si economic pentru realizarea
obiectivelor programului de stabilizare;
- analizarea schimbarilor în pozitia bugetara si a îndatoriri
statului, survenite prin influenta produsa de trendul indicatorilor
economici cuprinsi în diversele proiectii prezentate de statele
membre.
TUE a sugerat instituirea UEM în trei faze.
Faza 1(1992-1993)
A fost gândita ca o consolidare a statu-quo.
Prioritatea în aceasta faza este data îndeplinirii conditiilor
de convergenta monetara si bugetara. Sunt stabilite, astfel, patru criterii
de convergenta:
- stabilitatea preturilor, în sensul ca rata inflatiei nu trebuia
sa depaseasca cu mai mult de 1,5% din media celor trei state cu cea
mai mica inflatie;
- rata dobânzii nu trebuia sa varieze cu mai mult de 2% fata de
media celor trei state cu cele mai scazute rate ale dobânzilor
pe termen lung;
- deficitul public al tarilor participante nu trebuia sa depaseasca
3% din PIB, iar datoria publica sa fie mai mica decât 60% din
PIB;
- stabilitatea ratelor de schimb, care trebuiau sa se mentina în
interiorul marjei de fluctuatie autorizate.
Faza a II-a (1994-1999)
Aceasta faza a dus la stabilirea noilor structuri ale UEM, respectiv:
- Institutul Monetar European (IME), cu sediul la Frankfurt pe Main,
care sa asigure tranzitia la Banca Centrala Europeana, Sistemul European
al Bancilor Centrale si moneda unica; IME era format din guvernatorii
bancilor centrale ale tarilor UE.
- Banca Centrala Europeana (începând cu iulie 1998) înlocuieste
treptat IME si va forma, împreuna cu bancile nationale, Sistemul
European al Bancilor Centrale (SEBC). Acest model al BCE se inspira
din modelul federal al Bundesbank care decide politica monetara pusa
apoi în practica de bancile centrale ale landurilor.
Faza a III-a. Transferul responsabilitatilor
Aceasta faza consta, practic, în fixarea irevocabila a ratelor
de schimb si introducerea monedei unice, care s-a realizat începând
cu 1999. În timpul unei perioade de tranzitie de trei ani (pâna
la 31 decembrie 2001), monedele nationale au fost înca schimbate
contra monedei unice, în acest timp, BCE si SEBC (pietele financiare)
vor functiona dupa moneda unica, persoanele fizice si întreprinderile
folosind înca paritatea euro-moneda nationala.
La 1 ianuarie 1999 s-a lansat oficial euro în 11 state membre
UE: Austria, Belgia, Finlanda, Franta, Germania, Irlanda, Italia, Luxemburg,
Olanda, Portugalia, Spania. Grecia intra la începutul 2001.
Între l ianuarie si l iulie 2002 a fost o noua perioada de tranzitie,
în timpul careia monedele nationale au fost retrase de pe piata.
Începând cu data de l iulie 2002, moneda unica euro a fost
singura acceptata pe piata europeana.
Surse: europa.eu.int
/ Deutsche
Welle / Gulf
Daily News
Opinia
dumneavoastra !!!
Alte
articole:
-
Forte de
management a crizelor 4 01 2005
- Domnul
euro se lupta cu granzii UE 29 12 2004
- A fost numit
"Domnul Euro" 10 09 2004
- Noi reguli
pentru zona euro 6 09 2004
- Austria
vrea premii pentru disciplina bugetara 19 07 2004
- Curtea
de Justitie ia o decizie istorica in domeniul regulilor euro 14
07 2004
A
se vedea:
-
Comisia
Europeana - European Commission mobilises the Civil Protection Mechanism
for victims of the earthquake and tsunami in South Asia
- Comisia
Europeana - The European Commission co-ordinates EU civil protection
support to catastrophe areas in South Asia
- Comisia
Europeana - European Commission calls for a sustained effort to help
people affected by the tidal waves
- Comisia
Europeana - Tidal waves in Asia – ECHO’s response
- Comisia
Europeana - Commission's Civil Protection Mechanism takes effective
measures to co-ordinate technical assistance in South Asia
- Comisia
Europeana - President of the European Commission Intervention in Plenary
session of special Asian Leaders’ Meeting on aftermath of earthquake
and Tsunami
- Departamentul
de Ajutor Umanitar al Comisiei Europene
- UE
- Implementarea ajutorului umanitar
- UE
- Reabilitare si reconstructie in tarile in curs de dezvoltare
- UE
- Construirea unui parteneriat in domeniul ajutorului umanitar cu ONU
- "Humanitarian
aid and the European Union"
-
Legislatie
comunitara cu privire la Uniunea Economica si Monetara
- Raport
privind euro la un an dupa introducerea monedei comune europene
- Etapele
introducerii euro