Legaturi pe net
Atac

 

  
Fiti mai deschisi
Consiliul Uniunii Europene doreste sa impuna inregistrarea apelurilor telefonice si a e-mailurilor trimise de cetatenii europeni dar in ograda proprie promoveaza un secretism total.

Articol:

Este de ceva timp la moda in Uniunea Europeana urmatoarea metoda smechera de guvernare: ministrii statelor membre isi dau acordul la Bruxelles cu privire la unele initiative nu chiar populare la nivel national iar cand se intorc acasa dau vina pe Uniune pentru implementarea acestora. Cat timp a existat un entuziasm popular puternic legat de constructia europeana s-a putut proceda astfel fara ca Uniunea sa aiba de suferit, numai ca in ultimii ani cetatenii europeni au inceput sa devina mult mai rezervati fata de comunitatile europene asa ca actiuni de acest gen risca sa reduca si mai mult sprijinul acordat UE.
Practica de mai sus este posibila datorita opacitatii ce inconjoara sedintele Consiliului UE. Insa acest lucru s-ar putea schimba daca initiativa eurodeputatului Elmar Brok, acum dusa mai departe de ombudsmanul european, va izbandi.
Brok s-a plans inca din 2003 ca deciziile Consiliului influenteaza direct viata cetatenilor europeni si de aceea sedintele in care ele sunt luate nu ar trebui sa fie secrete.
Ombudsmanul european P. Nikiforos Diamandouros a analizat cele cerute de german si a decis ca argumentele prezentate de Consiliu nu pot motiva intalnirile in regim secret ale Consiliului atunci cand actioneaza in calitate de legislator.
Diamandouros a initiat un raport special catre Parlamentul European in care sunt cuprinse concluziile sale cu privire la transparenta procesului legislativ precum si o recomandare ca institutia "Consiliului Uniuni Europene sa isi revizuiasca refuzul de a se intalnin public atunci cand actioneaza in capacitate legislativa".
Trebuie notat ca un raport special reprezinta recursul final la care poate apela avocatul european al poporului si nu trimite unul decat in cazuri speciale, atunci cand Parlamentul European poate convinge institutia in cauza sa-si revizuiasca pozitia.
Initiative cu privire la o mai mare deschidere fata de cetatenii europeni din partea institutiilor UE sunt mai multe decat cea deja citata. Astfel, un grup de parlamentari europeni britanici au cerut si ei imperativ tarii lor, care acum detine presedintia semestriala a UE, sa faca eforturi in vederea unei mai mari transparente. Ei chiar au comparat sistemul actual legislativ UE cu cel al Nord Coreei datorita extremului secretism.
Este de asteptat ca si Comisia Europeana sa trateze aceasta problema in cadrul initiativei ce urmeaza a fi propusa maine (13 octombrie 2005) cu privire la noua strategie de comunicare fata de cetatenii europeni.

Pe scurt despre ombudsmanul european (mediatorul)

Primul mediator a fost nominalizat la 1 iulie 1995, dupa indelungate negocieri intre grupurile parlamentare, in persoana juristului finlandez Jacob Magnus Södermann.
Mediatorul a fost instituit prin Tratatul de la Maastricht (art. 138), numirea lui fiind facandu-se pe durata fiecarei legislaturia parlamentului European de catre acesta.
Conform TUE orice cetatean al Uniunii poate sa se adreseze Mediatorului. Parlamentul European numeste un mediator, având drept atributie principala pe aceea de a primi plângerile oricarui cetatean al Uniunii sau de la orice persoana fizica sau juridica care îsi are resedinta sau sediul statutar într-unul dintre statele membre si care privesc cazurile de proasta administrare în actiunea institutiilor sau organelor comunitare, cu exceptia Curtii de Justitie si a Tribunalului de prima instanta, datorita autonomiei si responsabilitatii jurisdictionale ale acestora.
Conditiile generale de exercitare a functiilor mediatoruluim sunt stabilite prin hotararea Parlamentului European nr. 94/262 din 9 martie 1994, aprobata de Consiliu si publicata in Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene nr. L 113/ 4 mai 1994. Art. 1 al acestei hotarari stabileste statutul si conditiile generale de exercitare a mandatului mediatorului, respectand atributiile institutiilor si organelor comunitare. Plangerea prin care este sesizat mediatorul trebuie sa contina identitatea celui ce a facut-o si obiectul la care se refera. Termenul de depunere a plangerilor este de doi ani de la data luarii la cunostiinta a faptei respective, plangerea neintrerupand termenele de recurs in procedurile jurisdictionale sau administrative. Deoarece plangerile se refera la functionari ai Comunitatilor, in prealabil trebuie epuizate caile administrative.
Mediatorul este cel care face anchete în cazuri temeinic justificate, din proprie initiativa sau atunci când este sesizat direct ori prin intermediul unui membru al Parlamentului.
În cazul în care Mediatorul constata existenta unor fapte de administrare defectuoasa a afacerilor comunitare, sesizeaza institutia respectiva, institutie ce trebuie sa raspunda la sesizare în termen de 3 luni.
Mediatorul prezinta Parlamentului si institutiei în cauza un raport întocmit cu privire la constatarile facute.
Uneori, Mediatorul informeaza cu privire la concluziile la care s-a ajuns si persoanele care au sesizat faptele ce au facut obiectul investigatiei.
Institutiile si organele comunitare sunt obligate sa prezinte informatiile, date si dosarele solicitate, cu exceptia cazurilor cand acestea se refera la secrete, iar daca ele emana de la un stat membru si sunt secrete, este nevoie de acordul acestuia.
Mediatorul prezinta anual un raport Parlamentului privind rezultatul anchetei efectuate.
Mandatul Mediatorului este egal cu mandatul parlamentarilor, existând posibilitatea realegerii acestuia.
Ombudsman-ul reprezinta un organism comunitar independent, putand fi demis doar de Curtea de Justitie, la cererea parlamentului European, ca urmare a savarsirii unor fapte grave sau cand nu mai indeplineste condfitiile necesare pentru indeplinirea functiei.
Pe perioada mandatului îi este interzisa desfasurarea oricarei activitati remunerate sau nu.
Avocatul European al Poporului poate colabora cu ombudsmanii statelor membre si este asistat de un secretariat.
Actualul mediator, Nikiforos Diamandouros, este de cetatenie greaca, nascandu-se la Atena pe 25 iunie 1942. El ocupa aceasta functie incepand cu 1 aprilie 2003. Inainte, mai precis in perioada 1998 - 2003 a fost primul Avocat al Poporului din Grecia.

Surse:

Alte articole:

A se vedea: